Arbitrajul, Rolul Arbitrului Judecător în Ring




ARBITRAJUL, ROLUL ARBITRULUI JUDECĂTOR ÎN RING



Aprecierea cîinilor la expoziție se face de către un
arbitru sau judecător - după unele formulări -
care este un chinolog, om de meserie, priceput la
această muncă.
Asociațiile chinologice dispun de un corp de arbitri
și pot califica persoane pentru această importantă
sarcină.
Renumele unui bun arbitru se răspîndește cu iuțeală
și el este solicitat cu precădere de organizatori pentru
competența și imparțialitatea sa.
El este ajutat în ring de unul sau doi asistenți sau
secretari, al căror rol se limitează la aducerea cîinilor,
în ordinea stabilită, în fața arbitrului, la întocmirea
documentelor de arbitraj și eliberarea trofeelor.
Decizia arbitrului, excelent cunoscător al rasei, este
suverană și nu poate fi apelată; ea trebuie acceptată
cu sportivitate, fiindcă nu se cuvine să uităm că nu
toți cîinii pot să ocupe locul întîi și pot deveni campioni.
Satisfacția prezentării la expoziție a cîinelui este deja
o dovadă că exemplarul face parte din elementele mai
dotate ale rasei și neobținerea calificativului maxim nu
poate umbri cu nimic dragostea pe care o purtăm
cîinelui nostru.
Iar dacă este vorba de o muncă de crescător, cu atît
mai mult ne va folosi opinia calificată a omului de
specialitate.
Aprecierile se fac în două condiții de bază: în repaus
și în mișcare.
În ambele cazuri, cîinele este privit din față, din profil
și din spate.
Examinarea se face în primul rînd din punctul de
vedere al fiecărei zone corporale în parte și în al doilea
rînd în ansamblu, ca un tot armonios, pentru a obține
o impresie generală.
Privind cîinele din față se apreciază capul și în cadrul
lui ochii, nasul, linia frunții și lățimea ei, împreunarea
maxilarului și dinții, urechile, poziția membrelor anterioare.
Din profil se apreciază tipul cîinelui, armonia corpului
( cap, trunchi, membre ), direcția liniei spatelui,
adîncimea pieptului, unghiul membrelor și musculatura.
Tot dintr-o parte se urmărește fixarea urechilor și
dantura (molarii).
Arbitrajul se efectuează în grupe de 5 pînă la 8 cîini
ce sînt prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat la îndemînă un mijloc
de comparare și de clasificarea al grupei respective.
După o inițială trecere în revistă, ei sînt așezați într-o
primă ordine de preferință ce se modifică apoi pe parcurs,
pe măsură ce examenul devin mai aprofundat.
Concluziile sînt dictate secretului care are rolul de a
consemna opiniile arbitrului.
În final, înainte de decernarea premiilor supreme, arbitrul
poate cere reducerea în fața sa a celor mai frumoase
exemplare pentru pronunțarea deciziei finale.



Expoziții Canine



EXPOZIȚII CANINE


Expozițiile canine au un scop clasificarea cîinilor
de rasă prezentați, în raport cu standardul rasei
respective.
Chinologi competenți ce au rolul și calificarea de
arbitri sînt chemați să decidă calificatul pe care îl
merită exemplarele prezentate față de tipul caracteristic
ideal, cum este el definit prin standard.
Pentru crescători este deosebit de important ca
exemplarele pe care ei le-au destinat reproducției să
fie prezentate în expoziții și să obțină calificative
superioare, deoarece numai acestor exemplare li se
acordă de regulă de către asociațiile chinologice calitatea
de,,apt pentru reproducere”, fără de care descendenții
nu sînt înscriși în Cartea de Origine și nu obțin pedigree.
În țările cu o chinologie avansată însăși participarea la
expoziții este condiționată de existența certificatului de
origine completat cu datele ascendenților pînă la a
treia generație.
Deoarece la noi în țară nu a funcționat pînă de curînd
o Carte de origine decît pentru cîinii de vînătoare ai
membrilor A.V.P.S., ceea ce îngrădea numărul raselor
posesoare de pedigree, Asociația chinologică rămână a
luat măsura organizării unor concursuri de atestare la care
se pot prezenta toate exemplarele ce prezintă caracteristicile
rasei respective și unde li se eliberează un document ce
atestă acest lucru, cu recomandare ca împerecherile  să
nu se mai facă decît între cîini ce au fost recunoscuți ca
întrunind calitățile rasei și au primit și apostila de ,,apt
pentru reproduce”.
Pentru aceasta, la expoziție, masculii vor trebui să obțină
calificativul foarte bine sau excelent iar femelele cel
puțin bine.
La concursurile internaționale la care se decerne titlul
de laureat C.A.C.I.B. ( certificat de aptitudini în campionat
internațional de frumusețe ), norme F.C.I. nu recunosc
decît o clasă deschisă ( peste 15 luni ) și o clasă de lucru,
îngrădind totodată participarea aceluiași exemplar la
ambele clase.
Indiferent de agida sub care este  organizată expoziția,
calificativele ce se acordă sînt următoarele :

EXCELENT.
Se atribuie numai acelor cîini care se apropie foarte mult
de idealul standardului, se prezintă într-un tot perfect,
armonios  și bine echilibrat, avînd ,,stil” și mișcări excelente.
Însușirile ies cu pregnanță în evidență de micile imperfecțiuni,
dispunînd în mod vizibil de caracteristicile rasei.

FOARTE BINE.
Nu se atribuie decît acelor cîini ce sînt în mod perfect
caracteristici, ale căror proporții sînt bine echilibrate și
sînt în bună condiție fizică.
Se admit defecte mici dar nu de conformație.
Acest calificativ se acordă numai cîinilor de calitate.

BINE.
Poate fi acordat acelui cîine care dispune de caracteristicile
rasei, dar are și mici defecte, cu condiția ca ele să nu
fie defecte de excudere.

SATISFĂCĂTOR.
Poate fi acordat cîinilor destul de tipici, dar care nu
prezintă calitățile remarcabile ori o condiție fizică
corespunzătoare.

Titlurile acordate sînt trecute în diplomele ce se decern
participanților, împreună cu cupe, medalii sau panglici,
de la caz la caz, conform regulamentului organizatorilor.
Celui mai bun cîine dintre ce au obținut calificatuvul
excelent în cadrul rasei respective i se poate acorda
titlul C.A.C. ( certificatul de aptitudini pentru campinat ).
Doar cîinii care au obținut trei C.A.C. decernat de arbriti
diferiți pot concura la obținerea unui calificativ superior,
cum ar fi de pildă ,,Cel mai bun cîine al rasei”, sau pot
concura la un concurs internațional unde se decerne de
această dacă un C.A.C.I.B.
Pentru a deveni campion internațional, cîinele trebuie să
cîștige în prealabil patru C.A.C.I.B.-uri de la arbitri diferiți.
Și cum calendarul F.C.I. comportă cîteva zeci de expoziții,
eșalonate tot cursul anului din țară în țară, nu puțini sînt
proprietarii și crescătorii care posedă exemplară excepțional
de frumoase ce se deplasează cu ,,vedeta” la concurs.
Fiecare expoziție are un regulament propriu al ei;
reamintim cîteva din prevederile de bună rînduială care nu
trebuie să lipsească și care se referă la obligativitatea
prezentării unui certificat de sănătate de dată recentă
( maximum 3 zile vechime ), interdicția de acces pentru
femelele în călduri, ținerea obligatorie a cîinilor în lesă
tot timpul etc.




Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun



CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN



În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe  de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.


Dispoziții Legale Referitoare la Cîini



DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI


Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce  un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari  ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul  și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.



Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj



CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ


Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.