Se afișează postările cu eticheta Alimentația Copilului Mic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alimentația Copilului Mic. Afișați toate postările

Categoria 4 Legumele Și Fructele




LEGUMELE ȘI FRUCTELE


Această caregorie cuprinde aproape toate alimentele de origine bvegetală
bogate în apă.
Din compoziția plantei, partea comestibilă variază cu specia de la care provine.
Se poate mânca : rădacinile, bulbul, tulpina, frunzele, florile, fructele,
semințele sau întreaga plantă.
După structură, legumele și fructele se împart în diverse specii, dar prin caracterele
comune ale compoziției în principii nutritive se pot înlocui unele cu altele :

- fructe cu semințele : mere, pere gutui, citrice, portocale, lămîi,
- fructe cu sâmburi : prune, vișine, cireșe, caise etc,
- bace : struguri, agrișe, coacăze, muze, smochine.

Cu toate aceste varietăți de formă și conținut, toate sunt bogate în apă ( 72-95% )
conțin material nedigerabil : celuloza, pectine.
În afară de aceste macroelemente, în compoziția legumelor și
fructelor intră numeroase elemente minerale și vitamine, arome, uleiuri eterice, pigmenți.
Fructele și legumele reprezintă cea mai importantă sursă de glucide.
Exceptînd cartofii, în care glucidele se află sub formă de amidon, în toate celelalte ele sunt
reprezentate prin zaharuri ( fructoză, glucoză, zaharoză ).
Conțin o cantitate redusă de proteine, care se găsesc mai ales în fasole, mazăre, ceapă,
dar sunt proteine incomplecte.
Fructele și legumele sunt bogate în vitamine și săruri minerale.
Vitamina C se găsește în toate fructele și zarzavaturile.
Ea se pierde prin păstrare și prelucrare, dar fructele și zarzavaturile, fiind alimente care
se consumă crude, rămîn cea mai importantă sursă de vitamina C.
În fructe și zarzavaturi vitamina C se pierde prin păstrare și vestejire.
Aciditatea mărește rezistența acidului ascobic față de acțiunea oxigenului,
de aceea vitamina C se păstrează mai bine în fructele acide.
În medie, 90-95% din nevoile privind această vitamină sunt acoperite
din alimentele din această grupă.
Vitamina A, sub formă de provitamină, se găsește atît în zarzavaturi cu frunze
verzi, cît și în zarvaturile frunze verzi, cît și în zarzavaturile roșii ( morcovi,
carote, sfeclă, tomate, sparanghel, ridiche ).
Nu se pierde prin păstrare și prelucrare.
Vitaminele din grupul B ( B1, B2, B6 ), vitaminele PP și P sunt, de asemenea
acoperite pe această cale.
Prin conținutul în celuloză și pectine, zarzavaturile și fructele au rol în normalizarea
tranzitului intestinal, combătînd constipația și diareea.
Aceasta reprentă baza dietică a folosirii supei de morcovi și a curei de mere
în diaree și a combaterii constipației printr-o alimentație de zarzavaturi
și fructe bogate în celuloză.







Categoria 3 Ouăle




CATEGORIA 3 OUĂLE



Oul reprezintă materialul pe seama căruia se dezvoltă un organism nou.
Conține proteine cu cea mai mare valoare nutritivă, în special
cele din gălbenuș.
Grăsimile, reprezentate prin gliceride, fosfolipide și colesterol, sunt
foarte ușor asimilabile.
Este bogat în vitaminele A, D, K, în vitamine din grupul B
( B1, B2, acid folic și B12 ) și minerale : fosfor 200-250 mg% fier 3-5 mg%,
și substanțe minerale decît albușul.


Digestia oului :
digestia oului depinde de modul în care a fost preparat.
Gălbenușul este mai ușor digerabil decît albușul.
Avînd efect excitosectror redus și absorbindu-se integral,
este un aliment care se poate da copiilor de la vîrsta de 5 luni.


Dezavantajul oului :
Pe lîngă aceste munte calități, oul are și un dezavantaj :
poate produce fenomene alergice.
Pentru că albușul este cel mai adesea responsabil de
reacțiile alergice, este indicat ca sugarilor să li se dea
numai gălbenușul.
Se recomandă a se da copiilor numai ouă de găină.
Și nu de alte păsări zburătoare ( rațe, gîște, curci, etc etc etc, ).




Categoria 2 Carnea Și Peștele




CARNEA ȘI PEȘTELE


Categoria a 2-a cuprinde toate alimentele reprezentate prin țesuturi și organe
provenind de la animale, indiferent de specie și de modul de obținere
( tăiere, vânare, pescuire ).
Dată fiind marea diversitate a speciilor și gama variată de produse prelucrate
industrial, conținutul în principii nutritive, gradul de digestibilitate și utilizarea în
organism sunt diferite.
Produsele alimentare din această categorie se apropie cel mai mult de copoziția
corpului omenesc și au o valoare nutritivă foarte ridicată.
Ele sunt bogate în proteine de calitate superioară ( aminoacizi esențiali ).
Valoarea calorică depinde mai ales de conținutul în grăsimi, care este variabil în raport
cu specia de la care provin, cu părțile anatomice, și în funcție de cît de slb sau gras era
animalul respectiv în momentul sacrificării.
Carnea, dar mai ales viscerele, reprezintă sursa cea mai importantă de fier ( 3-5 mg%
în carne, 10-14 mg% în ficat ) și fosfor ( 200-350 mg% ).


Peștele este alimentul cel mai bogat în iod și fluor.
Carnea și peștele conțin cantități apreciabile de vitamine din grupa B.
În contrast cu uniformitatea compoziției cărnii în aminoacizi, conținutul
în vitamine este variabil, după specia și natura cărnii, cea grasă fiind
mai săracă în vitamine.
Carnea de porc este bogată în vitamina B1, ( tiamină ).
Vitaminele A și D se găsesc mai ales în peștele gras.
Prin preparare, carnea își păstrează vitaminele A și D ( mezelulrile,
carnea afumată, etc ).

Digestia cărnii.
Carnea și preparatele de carne determină o secreție digestivă ( gastrică și
pancreatită ) foarte abundentă.
Prin propietățile sale senzoriale, carnea este un aliment ”care place”,
secreția digestivă de natură psihică este foarte bună.
Activitatea digestivă se prelungește 4-5 ore, are putere de saturare
( ține de foame ).
Utilizarea proteinelor din carne este foarte bună, iar pentru lipide variază
cu specia de la care provin și se absorb cu atît mai greu,
cu cît sunt abundente.
În alimentația copilului intră din a doua jumătate a primului an de viață,
prin supă și piure de carne ( 10-20 g carne de vită sau de pasăre fiertă
împreună cu zarzavaturile ).
La sfîrșitul primului an se poate ajunge la 30-50 g carne fiertă, de vită
sau pasăre, adăugată la diverse preparate.

Rația de carne pe grupe de vîrstă :
- 1-6 ani 60-80 g ( 4-5% din valoarea calorică a rației )
- 7-12 ani 120-140 g ( 6-7% din valoarea calorică a rației )
- adulți 150-250 g ( 6-7% din valoarea rației )
- gravide 150-200 g ( 6% din valoarea calorică a rației )
O zi pe săptămînă, carnea trebuie înlociută cu ficat.
Carnea congelată își păstrează propietățile nutritive și vitaminele.






Categoria 1 Laptele Și Brânzeturile




CATEGORIA 1 LAPTELE ȘI BRÂNZETURILE



Această grupă cuprinde toate formele de produse lactate, în afara smântînii și a untului
care, din punct de vedere nutritiv, intră în categoria grăsimi.
Deci, din această categorie fac parte : laptele lichid, laptele praf, laptele acidulat, iaurtul,
laptele bătut, chefirul, brânzeturile simple și cele fermentate.
Vom insista mai mult asupra acestei grupe, pentru că laptele și derivatele lui ocupă
primul loc în alimentația copilului sugar și un loc foarte important pentru celelalte
grupe de vârstă ( 30 - 35 % din valoarea calorică a rației copiilor în vârstă de până
la 4 - 5 ani, 18 - 20 % peste această vârstă ).

Laptele.
În alimentația cu lapte se întrebuințează cel mai adesea, laptele de vacă, mai rar laptele
de oaie, capră și bivoliță.
Conținutul în principii nutritive variază cu specia de la care provine, iar la aceeași
specie variază în raport cu perioada de lactație, hrana vitelor, clima.
Variațiile cele mai importante există în ceea ce privește grăsimea.
Părerea populară că alimentarea copilului cu lapte de la o singură vacă este superioară
aceleia cu lapte amestecat ( colectat ) nu este fondată.
Prin amestecarea laptelui se realizează o compoziție mai constantă.
Laptele conține, în proporții variabile, toate principiile nutritive, deci este un aliment
echilibrat, ceea ce face posibilă alimentarea copilului până la 4 luni numai cu lapte.
Proteinele din lapte sunt proteine de calitate superioară, conținînd toți aminoacizii esențiali
în proporții optime.
Sunt ușor digerabile și au o mare putere de formare a țesuturilor noi în perioada de creștere.
În afara aportului proteic, laptele și brânzeturile reprezintă sursa cea mai importantă de calciu.
Cantitatea de calciu din laptele de vacă variază în jurul a 125 mg% iar cea din brânzeturi
poate varia de la 150 - 160 mg% în brânza de vacă, până la 900 - 1 200 mg% în brânzeturile
tari, provine din laptele de oaie.
În precipitarea prin acidifiere, cum se procedează în prepararea brânzei de vacă, cea mai mare parte din calciu trece în zer sub formă de lactat.
De aceea este bine ca zerul să fie întrebuințat la ciorbe, sau băut ca atare.
În coagulare, prin labferment ( cheag ) cazeina reține tot calciul cu care se combină.
Raportul calciu/fosfor ( 125 mg%91 mg% ) în laptele de vacă este supraunitar ( 1,4 )
apropiindu-se de cel existent în oase ; în laptele matern raportul este 1,9-2, fiind optim unei
bune mineralizări.
Aceste elemente se băsesc alături de vitamina D naturală ( calciferolul ) care, deși se află în cantități mici
( 3 - 4 u.i în lapte, 20 - 40 u.i. în brânzeturile grase sau foarte grase ), este forma cea mai activă
și, fiind dispersată, are efect mineralizant mare.
Laptele vitamină, fiind liposolubilă, se îndepărtează prin smântînire ( degresare ).
El conține circa 2 mg% vitamina C, care însă se pierde prin fierbere și păstrare prelungită.
Vitaminele din grupul B ( B1, B2, B6, B12 ) sunt prezentate în cantități mici.
Produsele lactate acidulate natural, prin acțiunea bacteriilor și a levurilor acidofile
măresc conținutul laptelui în aceste vitamine.
Valoarea calorică pentru laptele integral este de 65-70 cal/ 100g iar pentru brânza
de vaci este de 100 cal/100g.
Brânzeturile grase și foarte grase pot ajunge la 300-400 cal/100g.
Prin îndepărtarea smântîni, valoarea calorică se micșorează, de aceea se recomandă
ca în timpul fierberii laptele să fie amestecat.


Digestia Laptelui.
Laptele este elementul care poate fi utilizat cu cel mai redus efort de digestie, de aceea,
el este un aliment ideal pentru copii, pentru majoritatea bolnavilor, pentru cei care
lucrează în mediul toxic, pentru femeile gravide.
Este necesar să intre în rația alimentară la întreaga populație.
Într-o alimentație rațională, grupa de lapte și brânzeturi trebuie să reprezinte circa 25 - 30%
din valoarea calorică a rației copiilor în vârstă între 1 și 6 ani, circa 20% din valoarea
calorică pentru femei în perioada de maternitate ( sarcină și alăptare ), între 12 și 16%
din rația pentru celelalte categorii ale populației.
Utilizarea preparatelor acidifiate este și mai avantajoasă ( lapte bătut, acidofil, iaurtul ),
pentru că se mărește cantitatea de vitamine din grupul B și posibilitățile de
absorție a sărurilor de calciu.
Nici un alt element natural nu are o gamă atît de largă de utilizări și de
posibilități de asociere.


Defecte :
valoarea calorică este redusă, e sărac în fier, cupru și magneziu, iar laptele prelucrat
termic conține doar urme de vitamina C.
Menținerea unui regim lactofăinos prelungit, cum este grișul cu lapte la copii,
provoacă apariția anemiei fereprive ( prin lipsă de fier ).
Brânzeturile sunt, practic, lipsite de vitamina C și glucide, în schimb sunt bogate în
sodiu ( mai ales cele sărate ) și sărace, în potasiu.
Brânzeturile sărate sunt contraindicate în afecțiunile cu tendință la retenție de
sodiu și apă ( edeme ).







Clasificarea Alimentelor pe Categorii de Produse




CLASIFICARE ALIMENTELOR PE CATEGORII DE PRODUSE




Conținutul în principii nutritive este variat la diversele sorturi de alimente.
Totuși, există posibilitatea de a clasifica alimentele pe categorii de produse
cu conținut și proprietăți nutritive asemănătoare.

Aceste categorii sunt :
Categoria I : laptele și brînzeturile,
               II : carnea și peștele,
              III: ouăle,
              IV : legumele și fructele,
               V : derivatele de cereale, legumele uscate și fructe oleaginoase,
              VI : produse zaharoase,
             VII : grăsimile,
            VIII : băuturile.


În primele trei categorii intră alimentele provenind din regnul animal, următoarele
două aparțin regnului vegetal, iar ultimile trei sunt produse industriale.
Pentru întocmirea corectă a rației alimentare este suficient să urmărim
asocierea în meniul zilnic a unor alimente aparținînd cît mai multor categorii.
De exemplu, la un meniu în care intră carne ( categoria II ), trebuie să
asociem o garnitură de legume ( categoria IV ).
Pentru mărirea valorii calorice se pot adăuga produse zaharoase ( categoria VI ).
Aceasta reprezintă un model de meniu complect.
Un alt exemplu : pentru micul dejun dacă servim ceai cu zahăr și pîine cu gem,
este un meniu incomplect, toate alimentele aparținînd unei singure categorii ;
dacă în loc de ceai se dă lapte, iar la pîine se asociază pe lîngă gem și unt,
se întocmește un meniu complect, alimentele provenind din tri categorii.
Alimentele din aceeași categorie au un conținut asemănător și calități nutritive comune.
Fără efortul de a calcula zilnic rația alimentară ( ceea ce într-o alimentație
normală este inutil ), ci doar prin urmărirea proporțiilor de produse alimentare aparținînd
fiecărui categorii se poate realiza un regim alimentar corect, adecvat sănătății.


Categoria 1 Laptele și brânzeturile

Categoria 2 Carnea și peștele

Categoria 3 ouăle

Categoria 4 Legumele Și Fructele

Categoria 5 Derivatele de Cereale, Legume Uscate Ți Fructe Oleaginoase

Categoria 6 Produsele Zaharoase

Categoria 7 Lipidele


Apa




APA


Apa constituie unul dintre elementele indispensabile vieții.
În organism, ea se găsește sub formă de soluții hidroelectrolitice
complexe fiind principalul suport al tuturor schimburilor celulare.
Nevoile în apă variază foarte mult în raport cu vârsta.
Pe kilogram de greutate corporală, în 24 de ore, sugarul are nevoie
de 150 - 200 ml apă, copilul de la 1 la 3 ani, de 100 - 200 ml, de la
3 la 6 ani, de 90 - 100 ml, de la 6 la 12 ani, de 70 - 80 ml, de la 12 la 15 ani,
de 50 - 60 ml.
Adultul are nevoie de 35 - 40 ml.
Starea de boală, în special febra, crește metabolismul, apa se pierde în
exces prin respirație accelerată și transpirație, deci cresc și nevoile de apă.
Metabolismul apei este deosebit de labil la copil, în special în sensul pierderilor
de apă ( apar ușor stări de deshidratare ).
Sursele de apă sunt apa de băut și apa din alimente.
Pentru apa de băut, o atenție deosebită trebuie acordată condițiilor igienice
ale surselor de apă, mai ales ale fântînilor din mediul rural.
Există posibilitatea transmiterii prin apă a unor microbi patogeni
( microbii febrei tifoide, ai salmonelozelor, viruși hepatitei epidermice,
vurusurile altor boli ) ca si a intoxicației chimice cu nitriți ( produși de
descompunerea a substanțelor organice aflate în apă ).
Această intoxicație apare de obicei la sugari și se manifestă
prin cianoză ( învinețirea întregului corp ) și stare generală alterată.
Prima măsură este de a înceta folosirea apei contaminate și de a prezenta
urgent copilul la medic.







Mineralele




MINERALELE



Organismul uman conține aproape toate elementele chimice din natură.
În cursul proceselor metabolice ele sunt degradate, apoi eliminate ca
deșeuri metabolice prin urină, pe cale digestivă sau cutanată.
Pentru a le înlocui, ele trebuie aduse prin alimente.
Principalele minerale necesare bunei funcționări a organismului sunt :
sodiul, potasiul, clorul, calciul, fosforul, magneziul, fierul, iodul, fluorul,
cuprul, sulful, cobaltul, litiul.
Unele sunt necesare în cantități foarte mici, ”urme”, cum sunt :
iodul, fluorul, magneziul, iar altele în cantități mărusabile în grame :
clorul, sodiul, calciul, fosforul.
Substanțele minerale se găsesc atît în alimentele de origine vegetală :
sodiul, clorul, potasiul, fierul, cît și în cele de origine animală :
calciul și fosforul în lapte și derivate de lapte, fierul în ficat și carne,
fluorul în pește.
Apa este sursa cea mai importantă de iod, fluor, litiu, cobalt.
În organism substanțele minerale se află, în proporți bine definite,
în anumite țesuturi și umori ( lichi intercelular, limfă și sînge ).
Menținerea acestor proporții este una cele mai importante premise
ale bunei funcționări a organismului.
Unele substanțe minerale iau parte și la structura organismului,
astfel calciul și fosforul iau parte la formarea țesutului osos,
fierul intră în contituția globulelor roșii.
La copii, nevoile de substanțe minerale sunt proporțional mai mari
față de adulți, dată fiind folosirea lor în procesul de creștere,
pentru fiecare gram de substanță proteică sintetizată este necesară
și o cantitate de substanțe minerale.
În condițiile de sănătate și alimentație corectă, nevoile în substanțe
minerale, chiar la copii, sunt acoperite de cele aduse prin alimente.
Nu este necesar să se aleagă alimente bogate în anumite minerale,
ci să se asigure, prin rația alimentară, un echilibru stabil între toate
princpiile nutritive.
Absorția și folosirea substanțelor minerale de către organism depind
mai ales de proporția dintre substanțele minerale, de proporția lor față
de vitamine și celelalte principii nutritive ( proteine, grăsimi, glucide ).







Vitamina C




VITAMINA C



Sau acidul ascorbic este vitamina cea mai răspîndită în natură,
mai ales în alimentele de origine vegetală : fructe ( lămîi ),
portocale, măceșe, mere, coacăze, piersici, caise ) și
zarzavaturi ( tomate, morcovi, ardei etc etc. ).
Aproape toate vegetalele o conțin.
În alimentele de origine animală se găsește în ficat, carne, gălbenuș de ou, lapte.
Extrem de răspîndită în natură, ea este sensibilă la acțiunea căldurii,
la oxidare, de aceea păstrarea și prelucrarea tehnică a alimentelor
duc la pierderi mari de vitamina C.
Rolul acestei vitamine în organism este de reglarea a
metabolismului celular, de întărire a capacității de apărare a celulelor
împotriva infecțiilor, de a împiedica producerea hemoragiilor.
Nevoile de vitamina C sunt foarte variate, în raport cu vârsta și starea
generală.
În medie, se apreciază a fi de 50 - 100 mg pe zi.


















Vitaminele Hidrosolubile ( Vitaminele din Grupul B )




VITAMINELE DIN GRUPUL B



Cuprind substanțe chimice de natură foarte variată : vitamina B1 ( tiamina ),
vitamina B2 ( riboflavina ), vitamina B6 ( piridixina ), vitamina B12 ( cobalamina ),
acidul folic, vitamina PP ( acidul nicotinic ), acidul paraaminobenzic
( vitamina H1 ).
Vitaminele din grupul B participă la activitatea unor enzime, fără de care unele sinteze
și activitatea celulară nu ar putea avea loc.
Totuși, fiecare din ele își păstrează anumite particularități, ceea ce face
ca semnele de carență ( de lipsă ) să aibă caractere specifice.
Unele vitamine din grupul B au rol important în hematopoieză ( formarea
globulelor roșii ), în special acidul folic și vitamina B12.
Surse de vitamina B sunt atît alimentele de origine animală ( laptele
și derivatele de lapte, în special iaurtul și sana, carnea, ficatul și ouăle )
cît și alimentele de origine vegetală ( cerealele, drojdia de bere ).
Carențe specifice vitaminelor din grupul B sunt rar întîlnite în condiții de
alimentație și îngrijiri normale.
Suplimentarea medicamentoasă nu se va face decît la indicația medicului.












Vitaminele Liposolubile ( Vitaminele D și K )




VITAMINA D



Se mai numește și antirahitică, subliniindu-se rolul ei în metabolismul
calciul și al fosforului, în realizarea procesului de formarea a osului în
creștere ( osteogeneză ).
Surse de vitamina D : organismului poate sinteza vitamina D prin
transformarea provitaminei D ( ergosterolul ) din piele, sub influența razelor
ultraviolete solare sau artificiale, în vitamina d.
Fără să fie neglijabilă, această sursă de vitamină din organism, în
condițiile climei și mediului în ansamblu, cînd între radiația solară
și corpul se interpun elemente poluate, praf, fum, ceață, nu se poate
contra prea mult pe acest aport de vitamină D.
Sursa de vitamină prin alimentație este de asemenea redusă.
Se găsește în cantități mivi în unt, lapte, gălbenuș de ou.
Uleiul de ficat de pește conține cantități mari, dar acesta nu
se utilizează ca aliment, ci ca medicament.
Nevoile de vitamină D sunt de 400 - 500 u.i./zi, în condițiile
unei alimentații corecte și cu expunere la soare.
Cum nou-născutul nu face rezerve de vitamina D, iar expunerea la
soare, în această perioadă, este practic imposibilă, este necesar să se
facă profilaxia rahitismului din primele două spătămîni de viață.
Ea trebuie să se continue pe timpul primului an de viață, fie sub formă
de picături date zilnic ( 1000 u.i./zi, numărul picăturilor depinzînd de
concentrația preparatului, fie sub formă injectabilă, cîte 200 000 u.i,
la 7 - 14 zile de la naștere, doză ce se va repeta din 2 în 2 luni,
pînă la împlinirea vîrstei de un an.
După primul an, tratament profilactic al rahitismului se va face
după necesități, la indicația medicului.
Este singura vitamină recomandată sub formă medicamentoasă,
chiar de la naștere.
Alimentația la sîn nu previne apariția rahitismului.
Administrarea corectă a vitaminei D și notarea acestui fapt în fișa
copilului sunt foarte utile, pentru că o supradoză a vitaminei D
este periculoasă, mai ales atunci cînd administrarea se face în
doze mari, injectabil.


 VITAMINA K


Se mai numește și vitamina antihemoragică, indicînd rolul pe care
îl are în coagularea sîngelui.
Ca surse de vitamina K predominante sunt alimentele de origine vegetală
( cereale, rădăcinoase, morcovi, sfeclă, cartofi, tomate, varză, conopidă, spanac etc )
și mai puține cele de origine animală ( ou, ficat de vită, și de porc )
vitamina K se formează și în intestin, fiind sintetizată de microorganismele
existente aici, în special de colibacili.
Nevoile de vitamina K nu sunt precizate, aportul alimentar plus sinteza la
nivelul untestinului acoperind, în general, aceste necesități.





Vitaminele Liposolubile ( vitamina A )




VITAMINA A


Are rol de protecție a mucoaselor și pielii, de formare a purpurei
retiniene, de creștere și rol antiinfecșios.
Lipsa sau insuficiența acestei vitamine duce la tulburări ale troficității
mucoasei și tegumentelor, la uscarea corneii ( xeroftalmie ),
la greutate de acomodare a vederii în crepuscul ) hemeralopie ),
la micșorarea ritmului creșterii și scăderea poftei de mîncare.
Rolul antiinfecțios se manifestă mai ales asupra tegumentelor și mucoaselor.
Sursa principală de vitamina A o reprezintă în primul rînd alimentele
de origine animală, în care se găsește sub formă de vitamină ca atare :
laptele de femeie și colostrul conțin mari cantități de vitamina A ),
untul, ficatul, carnea, ouăle, untura de pește.
În alimentele de origine vegetală se găsește sub formă de provitamină
( caroten ) și anume în morcovi, tomate, varză, conopidă, pătrunjel,
fasole verde etc etc.
Dată fiind bogăția în vitamina A a principalele alimente care intră în
alimentația copiilor sănătoși, lipsa acestei vitamine nu este posibilă în
condițiile unei alimentații normale.
Nevoile de vitamina A trebuie să fie acoperite în părțile egale
atît din regnul animal, cît și din regnul vegetal.
Preparate medicamentoase cu vitamina A nu se vor utiliza decît
la prescripția medicală.
Există posibilitatea intoxicațiilor acute, dar mai ales cronice cu vitamina A.







Vitaminele




VITAMINELE


Vitaminele sunt factori biocatalizatori, care nu produc energie dar ușurează
realizarea celor mai multe reacții enzimatice și de exidoreducere, indispensabile
pentru buna funcționare a organismului.
Acțiunile vitaminelor în organism sunt multiple și polivalente, totuși fiecare
din ele au și acțiuni specifice, legate de anumite funcțiuni,
ceea ce determină, în cazul lipsei lor, apariția unor tulburări caracteristice
pentru fiecare din ele.
De exemplu, în cazul lipsei sau insuficienței vitaminei D apar semne de rahitism.
În cazul lipsei sau insuficienței de vitamina A apar semne de xeroftalmie ( uscarea corneei )
și tulburări ale troficității pielii.
Din punct de vedere al constituției chimice, vitaminele sunt foarte variate.
Împărțirea lor în liposolubile și hidrosolubile are avantajul de a indica sursele
în care ele se găsesc.
Adesea, vitaminele sunt denumite cu funcția principală pe care o realizează : vitamina
D - antirahitică, vitamina A - antixeroftalmică, vitamina C - antiscorbutică.
Cum însă acțiunile celor mai multe vitamine sunt multilaterale,
denumirea după litere alfabetului a intrat în uz.
Importanța lor în organism este atît de mare, încît din principii alimentare au
devenit factori terapeutici ( medicamente ), fiind utilizate cu succes în diferite boli.
Nevoile de vitamile sunt proporțional mai mari la copil, cu excepția vitaminei D.
La copii sănătoși, în condiții normale de mediu, alimentația echilibrată și
rațională poate să aducă toate vitaminele necesare bunei funcționări a organismului.
Abuzul de medicamentos de vitamine ) leac universal ! ),
practicat de public cu sau fără avizul medicului este inutil, iar în ultimul timp
s-a demonstrat că este chiar periculos ( apariția unor stări toxice după administrearea
unor doze mari de vitamina D, vitamina a și polivitamine ).
Vitaminele constituie un principiu nutritiv, ele trebuind să fie aduse în
organism prin alimentele care le conțin.
Asocierea dintre ele și celelalte principii nutritive ( sărurile minerale, proteinele,
glucidele, lipidele și apa ) în compoziția alimentelor le face mai bine asimilabile
și utilizabile în organism.



SURSE DE VITAMINE


Organismul uman nu poate sintetiza decît vitamina d în piele sub acțiunea
razelor ultravioletelor, vitamina K și unele vitamine din complexul B în
intestin, prin acțiunea unor bacterii.
Cantitatea pe care o sintetizează este foarte mică, chiar și pentru
aceste vitamine.
Sursa generală de sănătate sau boală, cu prezența în alimentație a
celorlalte principii nutritive.
Principalele vitamine cu rol mai important în creșterea și dezvoltarea copilului
sunt următoarele:
- vitaminele liposolubile ( vitamina A, D, și K ),
- vitaminele hidrosolubile ) complexul B, și vitamina C ).




Lipidele




LIPIDELE



Lipidele sau grăsimile sunt introduse în alimentația omului prin alimente atît
de proveniență animală ( untul, untura, seul ) cît și de proveniență
vegetală ( uleiurile ).
Rolul esențial al lipidelor este acela de sursă de energie, ele avînd un aport
mare de calorii într-un volum mic : 1 g de lipide eliberează, prin ardere, 9 calorii.
Ele vehiculează și vitaminele liposolubile A, D, E, K, F.
Unele grăsimi aduc acizi grași nesaturați ( linoleic, arahidonic ), absolut
necesari pentru creșterea și funcționarea normală a organismului.
Organismul poate stoca mari cantități de lipide în țesutul adipos,
provenit din excesul de glucide și de grăsimi alimentare.
Acestea constituie un adevărat ”aliment de rezervă”, țesutul adipos
fiind primul pe care organismul îl cedează în cazul lipsei de alimente.
Produsele alimentare cu conținut bogat sau exclusiv în grăsimi sunt :
carnea de porc, unele specii de pești, untura, untul, seul, margarina,
uleiurile de floarea soarelui, de porumb, de măsline, de soia etc etc etc.
Digestia și absorția grăsimilor depinde de gradul lor de emulsionare, de natura lor chimică,
cele vegetale fiind mai ușor digerate și absorbite decît cele animale.
Grăsimile de proveniență animală conțin mai mult vitamine A, D, E
iar grăsimile vegetale conțin mai mult acizi grași nesaturați, indispensabili organismului.
De aceea, rația alimentară trebuie să conțină atît grăsimi de origine animală,
cît și de origine vegetală ( cel puțin 25% grăsimi vegetale ).
În medie 35 - 40% din valoarea rației calorice trebuie să fie acoperită de grăsimi.
Pentru o mai bună utilizare a grăsimilor, în organism trebuie să existe un
echilibru între grăsimi și glucide ( grăsimile ard la focul glucidelor ),
proporția optimă fiind o parte grăsimi pentru două părți glucide.






Proteinele




PROTEINELE



Proteinele sunt substanțe organice complexe, formate dintr-un
număr variabil de aminoacizi.
Valoarea nutritivă a proteinelor este dată de numărul, cantitatea
și calitatea aminoacizilor esențiali pe care-i conțin.
Produsele alimentare bogate în proteine sunt, în special, cele provenite
din regnul animal : laptele ouăle, carnea, peștele.
Aceste proteine sunt totodată de calitate superioară, conținînd
toți aminoacizii necesari organismului.
Alimentele provenind din regnul vegetal, care conțin proteine,
sunt : leguminoasele uscate ( mazăre, fasole ), soia, produse din făină de grîu
și porumb, unele fructe.
Proteinele pe care le conțin sunt incomplecte ( nu conțin toți aminoacizii necesari organismului ).
De reținut că organismul nu face rezerve de aminoacizii, deci ei
trebuie să intre zilnic în rația alimentară.
Minimul necesar de proteine zilnic este de 2 - 3 g/kilocorp la copil
în perioada de creștere și de 1 g/kilocorp la aduld.
Rolul proteinelor este acela de a furniza organismului materialul
necesar refacerii și creșterii.
Prin ardere în organism, proteinele eliberează 4 calorii pe gram de substanță.
Din valoarea calorică a rației alimentare, 15 - 18% trebuie să fie dată de proteine,
iar jumătate din acest procent să fie reprezentat de proteine de origine animală.







Glucidele





GLUCIDELE




Sursa de glucide în alimentație se află aproape exclusiv în alimentele
de origine vegetală, reprezentate prin făinurile de cereale, amidonul
din cartofi, zaharurile din fructe și zarzavaturi, produse industriale zaharoase.
Glucidele de origine animală sunt reprezentate prin lactoza din lapte și glicogenul din ficat.
Prezența glucidelor în alimentație este necesară pentru desfășurarea normală a
tuturor proceselor metabolice.
Glucidele ajută la sinteza proteinelor și la aederea complectă a grăsimilor.
Valoarea lor calorică este de 4 calorii pe gram de substanță.
Minimul necesar este considerat 8 grame pe kilocorp la copilul de vîrstă
școlară iar raportul în rația alimentară poate varia de la 35% pînă la 65%
din nevoile calorice.



















Ce Trebuie Să Știți Despre Alimentația Copilului




CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE ALIMENTAȚIA COPILULUI




Principiile Nutritive




Alimentele își îndeplinesc rolul lor în organism prin două acțiuni.

1. puterea calorigenă, dată de calitatea alimentelor de a produce
energie chimică, mecanică și calorică prin ”arderea” lor în organism.

2. acțiune specifică a fiecărui substanțe, pentru una sau mai multe funcții ale
organismului, ceea ce face ca substanțele alimentare să nu se poată înlocui
una pe alta decît într-o mică măsură.


Substanțele chimice specifice prin care alimentele își îndeplinesc aceste funcții sunt
principiile nutritive : proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele, sărurile minerale și apa.
Numai primele trei au putere calorigenă.
Vitaminele și sărurile nu sunt calorigene ( nu produc energie ), dar îndeplinesc în
organism funcția de biocatalizatori, contribuind sau lund parte la producerea reacțiilor
chimice necesare metabolismului.
Apa este mediul de dispersie în care se realizează toate aceste reacții.