Field-Trial. Concursuri Pentru Cîini Ciobănești și Probe de Lucru la Cîinii Utilitari




FIELD-TRIAL. CONCURSURI PENTRU CÎINI CIOBĂNEȘTI ȘI PROBE DE LUCRU LA CÎINII UTILITARI


1. Field-trial.
2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
3. Probe de lucru la cîini ciobănești.

1. Field-trial este termenul consacrat pentru desemnarea
probelor de teren rezervate cîinilor de vînătoare.
El este un concurs de lucru în condiții naturale, la fiecare
probă fiind prevăzute regulamente speciale, precum și
criteriile de departajare a concurenților.
Probele sînt specifice fiecare rase, dar cele mai populare
sînt cele organizate pentru cîîinii de aret, în care aceștia
demonstrează cît de eficace le este cheia și, desigur, aretul,
pentru retrieveri, al căror rol este aducerea vînatului doborît
și pentru terrieri care sînt chemați să scoată din vizuină vînatul.
Probele se pot organiza cu vînat real sau numai cu vînat
simulat.
Cîinii ce iau parte la aceste concursuri sînt foarte adesea
adevărați virtuoși.
Și la aceste concursuri se decernează titluri, recompense și diplome.
Cele mai importante sînt C.A.C.T. și C.A.C.I.T. ( certificate
de aptitudine în probe de lucru ).

2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
Potrivit normelor F.C.I., tipurile de probe sînt următoarele:
A. Probe de ascultare.
1. Însoțirea liberă a stăpînului la picior (15 pct.) ( la pas,
în alergare, cu opriri, cu întoarceri spre stînga, dreapta și
complete).
2. Trimiterea înainte cu rechemare (15 pct.)
3. Rămînere pe loc, din mers, în poziția ,,culcat”, la
comandă și rechemare de la distanță ( 10 pct.)
4. Rămînere pe loc din mers în poziția ,,șezi”, cu îndepărtarea
conducîtorului și revenirea lui fără nici o mișcare din
partea cîinelui (10 pct.)
5. Oprire din alergare, rămînere pe loc și apoi urmarea la
chemarea a conducătorului (20 pct.)
6. Readucerea unui obiect ( aport ) (10 pct.)
7. Trecere în săritură peste un obstacol de 100 cm înălțime
(10 pct.)
8. Trecere peste obstacol sau săritură în lungime ( la alegere)
(10 pct.)
Se execută la comandă; obstacolul este din lemn, are 1,80 m
înălțime, traseul este dus-întors.
Săritura este de 3 m lungime, fără atingerea obstacolului.
La fiecare probă se prevede în mod expres cînd este permisă
comandă verbală și în ce mod.

B. Probă de urmărire
Prevede urmărirea după miros a unei piste, cu găsire de obiect.
Traseul este de 1 km lungime, iar urma are o vechime de o oră.
Cel puțin trei schimbări de direcție de 90 de grade și trei
obiecte pe parcurs ( 100 pct.).
1. Căutarea ,,infractorului” (15 pct.).
La comanda conducătorului, cîinele cercetează terenul treptat,
pe zone de 20x40 pași, la stînga și la dreapta.
2. Oprirea ,,infractorului” și avertizarea conducătorului prin
lătrat (20 pct.).
Cîinele nu are voie să-l atace, iar la sosirea conducătorului
încetează lătratul la comandă).
3. Însoțire, încercare de evadare, imobiliare și apoi conducere
(20 pct.).
(Plecare în grup, simulare de evadare după 20 m la care
cîinele, fără comandă, trebuie să-l prindă și să-l imobilizeze.
Urmează însoțirea în continuare).
4. Apărarea conducătorului (20 pct.) (cîinele împiedică fără
comandă, atacul simulat al ,,infractorului”).
5. Exercițiu de curaj (30 pct.) (,,infractorul” simulează un atac
cu bastonul asupra cîinelui, cu intenția de a-l îndepărta).
La toate aceste exerciții, la comanda conducătorului acțiunea
de atac a cîinelui trebuie să înceteze imediat.

3. Probe de lucru la cîini ciobănești
Iată cum arată o astfel de probă de lucru, conform regulamentelor
englezești, ea decurgînd în linii mari asemănător și în
alte țări care organizează astfel de concursuri.
Plecarea se face de lîngă stăpîn într-o cursă în semicerc, de
cca 360 m denumită ,,gathering” ( regrupare ) și ,,outrun” (încercuire),
prin care cîinele vine și se plasează în spatele unei grupe de
5 oi eliberate dintr-un țarc.
El se postează în spatele lor, destul de departe pentru a nu le
speria, dar avîndu-le sub control.

Urmează cea de a doua fază a probei, în care cîinele se apropie
de ele în linie dreaptă și execută aducerea lor la stăpîn, ceea
ce este denumit ,,fetching” ( aducere ).
Pe acest traseu el trebuie să treacă oile printr-o poartă lată
de cca 6,30 m, marcată prin două bariere (lifting).

În faza următoare ,,driving” (conducere), cîinele, dirijat de
îndemnurile sau fluierul stăpînului său, trebuie să parcurgă
cu oile un traseu de cca 400 m, în formă de triunghi echilateral
care are la fiecare din laturile lui o poartă de 6,30 m,
prin care el trebuie să le treacă din prima încercare.
La finalul acestei faze el le conduce și reține în interiorul
unui cerc de 36 m diametru, marcat pe sol cu var și le
menține în fața stăpînului său.

În faza ce urmează, ,,shedding” ( selectare), el este pus să
scoată din lot două din cele cinci oi și anume pe cele ce
nu sînt marcate cu un colier și să controleze deplasarea
acestora fără a le permite să revină lîngă celelalte.
Cunoscut fiind caracterul dificil al oilor și tendința lor de
a se aduna grămadă, această fază este cea mai grea.

În faza finală de parcare, ,,penning”, el le readuce într-un
spațiu de 180x270 cm, delimitat și prevăzut cu o poartă,
după care le ia pe toate și le duce la o distanță de cca 36 m.
Aici izolează din nou cele două oi fără colier, ,,singling”
(separare), replică asemănătoare în practică cu separarea
mieilor de mama lor.
Bineînțeles că întreaga desfășurare a diverselor faze
ale probei se desfășoară contra cronometru.

În fazele superioare ale unor asemenea competiții, deosebit
de populare în Scoția și Walles, campionii regionali sînt
chemați să controleze uneori ăn cursul probei pînă la 20
de subiecte în loc de 5.
Probele se efectuează uneori cu doi cîini ciobănești care
împreună ca o echipă competentă și eficace.
O cupă, o medalie și gloria recompensează pe ciobanii și
crescătorii care se prezintă cu deosebit interes și
sportivitate la astfel de concursuri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.