Field-Trial. Concursuri Pentru Cîini Ciobănești și Probe de Lucru la Cîinii Utilitari




FIELD-TRIAL. CONCURSURI PENTRU CÎINI CIOBĂNEȘTI ȘI PROBE DE LUCRU LA CÎINII UTILITARI


1. Field-trial.
2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
3. Probe de lucru la cîini ciobănești.

1. Field-trial este termenul consacrat pentru desemnarea
probelor de teren rezervate cîinilor de vînătoare.
El este un concurs de lucru în condiții naturale, la fiecare
probă fiind prevăzute regulamente speciale, precum și
criteriile de departajare a concurenților.
Probele sînt specifice fiecare rase, dar cele mai populare
sînt cele organizate pentru cîîinii de aret, în care aceștia
demonstrează cît de eficace le este cheia și, desigur, aretul,
pentru retrieveri, al căror rol este aducerea vînatului doborît
și pentru terrieri care sînt chemați să scoată din vizuină vînatul.
Probele se pot organiza cu vînat real sau numai cu vînat
simulat.
Cîinii ce iau parte la aceste concursuri sînt foarte adesea
adevărați virtuoși.
Și la aceste concursuri se decernează titluri, recompense și diplome.
Cele mai importante sînt C.A.C.T. și C.A.C.I.T. ( certificate
de aptitudine în probe de lucru ).

2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
Potrivit normelor F.C.I., tipurile de probe sînt următoarele:
A. Probe de ascultare.
1. Însoțirea liberă a stăpînului la picior (15 pct.) ( la pas,
în alergare, cu opriri, cu întoarceri spre stînga, dreapta și
complete).
2. Trimiterea înainte cu rechemare (15 pct.)
3. Rămînere pe loc, din mers, în poziția ,,culcat”, la
comandă și rechemare de la distanță ( 10 pct.)
4. Rămînere pe loc din mers în poziția ,,șezi”, cu îndepărtarea
conducîtorului și revenirea lui fără nici o mișcare din
partea cîinelui (10 pct.)
5. Oprire din alergare, rămînere pe loc și apoi urmarea la
chemarea a conducătorului (20 pct.)
6. Readucerea unui obiect ( aport ) (10 pct.)
7. Trecere în săritură peste un obstacol de 100 cm înălțime
(10 pct.)
8. Trecere peste obstacol sau săritură în lungime ( la alegere)
(10 pct.)
Se execută la comandă; obstacolul este din lemn, are 1,80 m
înălțime, traseul este dus-întors.
Săritura este de 3 m lungime, fără atingerea obstacolului.
La fiecare probă se prevede în mod expres cînd este permisă
comandă verbală și în ce mod.

B. Probă de urmărire
Prevede urmărirea după miros a unei piste, cu găsire de obiect.
Traseul este de 1 km lungime, iar urma are o vechime de o oră.
Cel puțin trei schimbări de direcție de 90 de grade și trei
obiecte pe parcurs ( 100 pct.).
1. Căutarea ,,infractorului” (15 pct.).
La comanda conducătorului, cîinele cercetează terenul treptat,
pe zone de 20x40 pași, la stînga și la dreapta.
2. Oprirea ,,infractorului” și avertizarea conducătorului prin
lătrat (20 pct.).
Cîinele nu are voie să-l atace, iar la sosirea conducătorului
încetează lătratul la comandă).
3. Însoțire, încercare de evadare, imobiliare și apoi conducere
(20 pct.).
(Plecare în grup, simulare de evadare după 20 m la care
cîinele, fără comandă, trebuie să-l prindă și să-l imobilizeze.
Urmează însoțirea în continuare).
4. Apărarea conducătorului (20 pct.) (cîinele împiedică fără
comandă, atacul simulat al ,,infractorului”).
5. Exercițiu de curaj (30 pct.) (,,infractorul” simulează un atac
cu bastonul asupra cîinelui, cu intenția de a-l îndepărta).
La toate aceste exerciții, la comanda conducătorului acțiunea
de atac a cîinelui trebuie să înceteze imediat.

3. Probe de lucru la cîini ciobănești
Iată cum arată o astfel de probă de lucru, conform regulamentelor
englezești, ea decurgînd în linii mari asemănător și în
alte țări care organizează astfel de concursuri.
Plecarea se face de lîngă stăpîn într-o cursă în semicerc, de
cca 360 m denumită ,,gathering” ( regrupare ) și ,,outrun” (încercuire),
prin care cîinele vine și se plasează în spatele unei grupe de
5 oi eliberate dintr-un țarc.
El se postează în spatele lor, destul de departe pentru a nu le
speria, dar avîndu-le sub control.

Urmează cea de a doua fază a probei, în care cîinele se apropie
de ele în linie dreaptă și execută aducerea lor la stăpîn, ceea
ce este denumit ,,fetching” ( aducere ).
Pe acest traseu el trebuie să treacă oile printr-o poartă lată
de cca 6,30 m, marcată prin două bariere (lifting).

În faza următoare ,,driving” (conducere), cîinele, dirijat de
îndemnurile sau fluierul stăpînului său, trebuie să parcurgă
cu oile un traseu de cca 400 m, în formă de triunghi echilateral
care are la fiecare din laturile lui o poartă de 6,30 m,
prin care el trebuie să le treacă din prima încercare.
La finalul acestei faze el le conduce și reține în interiorul
unui cerc de 36 m diametru, marcat pe sol cu var și le
menține în fața stăpînului său.

În faza ce urmează, ,,shedding” ( selectare), el este pus să
scoată din lot două din cele cinci oi și anume pe cele ce
nu sînt marcate cu un colier și să controleze deplasarea
acestora fără a le permite să revină lîngă celelalte.
Cunoscut fiind caracterul dificil al oilor și tendința lor de
a se aduna grămadă, această fază este cea mai grea.

În faza finală de parcare, ,,penning”, el le readuce într-un
spațiu de 180x270 cm, delimitat și prevăzut cu o poartă,
după care le ia pe toate și le duce la o distanță de cca 36 m.
Aici izolează din nou cele două oi fără colier, ,,singling”
(separare), replică asemănătoare în practică cu separarea
mieilor de mama lor.
Bineînțeles că întreaga desfășurare a diverselor faze
ale probei se desfășoară contra cronometru.

În fazele superioare ale unor asemenea competiții, deosebit
de populare în Scoția și Walles, campionii regionali sînt
chemați să controleze uneori ăn cursul probei pînă la 20
de subiecte în loc de 5.
Probele se efectuează uneori cu doi cîini ciobănești care
împreună ca o echipă competentă și eficace.
O cupă, o medalie și gloria recompensează pe ciobanii și
crescătorii care se prezintă cu deosebit interes și
sportivitate la astfel de concursuri.



Pregătirea Cîinelui Pentru Expoziție



PREGĂTIREA CÎINELUI PENTRU EXPOZIȚIE


Această sarcină dificilă trebuie efectuată din timp.
Uneori sînt necesare  3 - 4 săptămînă de pricepere
din partea expozantului și răbdare din partea cîinelui.
Deoarece forma de moment este cea care decide
impresia arbitrului, pregătirea  trebuie să aibă în vedere
aducerea lui în formă maximă tocmai în ziua expoziției.
O muncă stăruitoare va trebui dusă cu cîinele pentru a
nu anula, prin lipsa de disciplină, o pregătire îndelungată
și calități reale ce nu ar putea fi dezvăluite.
Comportarea disciplinată a cîinelui cîntărește în ochii
arbitrului.
Cîinii nervoși, neascultători, produc impresie urîtă.
În ring, cîinele va fi obligat să rămînă un timp îndelungat
în poziție de așteptare.
Va fi învățat să rămînă cît este nevoie în patru labe, bine
înfipt pe picioare și cu privirea înainte, ajutat de lesă.
El nu are voie să manifeste indisciplină în așteptare, să
se așeze jos sau culcat fără o permisiune expresă și nici
să dea semne de nerăbdare sau plictiseală.
Dresați în mod special cîinele să știe să se prezinte.
Aceasta presupune o ținută majestuoasă, o atitudine calmă,
o plimbare liniștită prin fața arbitrului, o atitudine impasibilă
pe podiumul de examinare.
Un cîine bine prezentat este pe jumătate premiat - obișnuiesc
să spună cunoscătorii.
Nu este lipsit de importanță, ca și noi să ne prezentăm calmi
și siguri de calitățile animalului, fiindcă lesne i se poate
transmite cîinelui starea noastră de nervozitate.
După ce am trecut în revistă pregătirea psihologică a cîinelui
și a expozantului, să trecem la cea specifică.
Ea se referă la toaletă propriu-zisă, operațiune  care se execută
în timp și comportă felurite operații în funcție de rasa cîinelui.
Nu neglijați nici o parte a corpului cîinelui, analizînd cum
trebuie să se prezinte fiecare punct din standard.
Nu este suficientă o baie și o pieptănare, fie ea cît de minuțioasă.
Urechile, ochii, unghiile vor fi aduse în perfectă ordine.
Arbitrul examinează dantura cîinelui.
Ea va trebui să fie curată, iar cîinele învățat să permită, fără
a opune rezistență, a mîrîi sau mușca, deschiderea gurii sau
dezvelirea gingiei.
Părul va fi potrivit conform standardului la rasele la care este
obligatoriu acest lucru.
De obicei pentru aceasta se recurge la un specialist, iar un
retuș final se obișnuiește chiar în preziua sau în dimineața
evenimentului.
Reușita și frumusețea unui exemplar depinde foarte mult
de felul în care se prezintă blana.
Ea va fi obiectul unui atente și constante îngrijiri, fiind în final
și semnul exterior al unei perfecte sănătăți.
În ring, cîinele va avea de efectuat un parcurs de mers în
cerc și unul de alergare alături de stăpîn și în lesă.
Aceste parcursuri se exersează din timp, în aer liber și pe cît
posibil în condiții similare celor din concurs, adică împreună
cu alți cîini pentru a-l obișnui cu atmosfera.
Exercițiul de mers alături și în alergare va urmări ca el să nu
rămînă în urmă, să tragă de lesă, să debordeze sau să încerce
să sară pe noi.
Corect, cîinele va merge la nivelul piciorului nostru stîng, iar
mișcarea va fi executată cu convingere.
Arbitrilor le este extrem de utilă prezentarea în mișcare a
cîinilor deoarece în astfel de împrejurări pot fi mai bine
observate eventualele defecte de conformație în special
la membre, șold și trunchi.
Cîteva ultime detalii.
Deoarece la expoziții se stă toată ziua și uneori chiar și
două zile, nu uitați să luați cu dv. vasul de apă al cîinelui,
un termos cu apă, alimente pentru întreaga zi, o pătură
de pus pe jos în boxă și toate cele necesare pentru un ultim
retuș, perie și pieptene.
Organizatorii sînt datori să asigure spații potrivite, ferite
de soare în zonele de amplasare a boxelor sau țarcurilor
pentru cîini.
Dar nu este rău dacă vă înarmați și dv. cu o umbrelă de
soare și cu un scăunel pe care să puneți sta jos, lîngă cîine.
Pentru expoziție se obișnuiește folosirea unei zgărzi și
lese speciale; ele se confecționează din piele fină.
Caracteristic este faptul că sînt confecționate dintr-o bucată
și sînt ceva mai scurte decît lesa obișnuită.
Nu dați mîncare cîinelui în dimineața expoziției, deoarece
emoțiile drumului, locul străin, prezența multor cîini și
spectatori pot să-l tulbure și să-i provoace vomismente
sau diaree.



Arbitrajul, Rolul Arbitrului Judecător în Ring




ARBITRAJUL, ROLUL ARBITRULUI JUDECĂTOR ÎN RING



Aprecierea cîinilor la expoziție se face de către un
arbitru sau judecător - după unele formulări -
care este un chinolog, om de meserie, priceput la
această muncă.
Asociațiile chinologice dispun de un corp de arbitri
și pot califica persoane pentru această importantă
sarcină.
Renumele unui bun arbitru se răspîndește cu iuțeală
și el este solicitat cu precădere de organizatori pentru
competența și imparțialitatea sa.
El este ajutat în ring de unul sau doi asistenți sau
secretari, al căror rol se limitează la aducerea cîinilor,
în ordinea stabilită, în fața arbitrului, la întocmirea
documentelor de arbitraj și eliberarea trofeelor.
Decizia arbitrului, excelent cunoscător al rasei, este
suverană și nu poate fi apelată; ea trebuie acceptată
cu sportivitate, fiindcă nu se cuvine să uităm că nu
toți cîinii pot să ocupe locul întîi și pot deveni campioni.
Satisfacția prezentării la expoziție a cîinelui este deja
o dovadă că exemplarul face parte din elementele mai
dotate ale rasei și neobținerea calificativului maxim nu
poate umbri cu nimic dragostea pe care o purtăm
cîinelui nostru.
Iar dacă este vorba de o muncă de crescător, cu atît
mai mult ne va folosi opinia calificată a omului de
specialitate.
Aprecierile se fac în două condiții de bază: în repaus
și în mișcare.
În ambele cazuri, cîinele este privit din față, din profil
și din spate.
Examinarea se face în primul rînd din punctul de
vedere al fiecărei zone corporale în parte și în al doilea
rînd în ansamblu, ca un tot armonios, pentru a obține
o impresie generală.
Privind cîinele din față se apreciază capul și în cadrul
lui ochii, nasul, linia frunții și lățimea ei, împreunarea
maxilarului și dinții, urechile, poziția membrelor anterioare.
Din profil se apreciază tipul cîinelui, armonia corpului
( cap, trunchi, membre ), direcția liniei spatelui,
adîncimea pieptului, unghiul membrelor și musculatura.
Tot dintr-o parte se urmărește fixarea urechilor și
dantura (molarii).
Arbitrajul se efectuează în grupe de 5 pînă la 8 cîini
ce sînt prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat la îndemînă un mijloc
de comparare și de clasificarea al grupei respective.
După o inițială trecere în revistă, ei sînt așezați într-o
primă ordine de preferință ce se modifică apoi pe parcurs,
pe măsură ce examenul devin mai aprofundat.
Concluziile sînt dictate secretului care are rolul de a
consemna opiniile arbitrului.
În final, înainte de decernarea premiilor supreme, arbitrul
poate cere reducerea în fața sa a celor mai frumoase
exemplare pentru pronunțarea deciziei finale.



Expoziții Canine



EXPOZIȚII CANINE


Expozițiile canine au un scop clasificarea cîinilor
de rasă prezentați, în raport cu standardul rasei
respective.
Chinologi competenți ce au rolul și calificarea de
arbitri sînt chemați să decidă calificatul pe care îl
merită exemplarele prezentate față de tipul caracteristic
ideal, cum este el definit prin standard.
Pentru crescători este deosebit de important ca
exemplarele pe care ei le-au destinat reproducției să
fie prezentate în expoziții și să obțină calificative
superioare, deoarece numai acestor exemplare li se
acordă de regulă de către asociațiile chinologice calitatea
de,,apt pentru reproducere”, fără de care descendenții
nu sînt înscriși în Cartea de Origine și nu obțin pedigree.
În țările cu o chinologie avansată însăși participarea la
expoziții este condiționată de existența certificatului de
origine completat cu datele ascendenților pînă la a
treia generație.
Deoarece la noi în țară nu a funcționat pînă de curînd
o Carte de origine decît pentru cîinii de vînătoare ai
membrilor A.V.P.S., ceea ce îngrădea numărul raselor
posesoare de pedigree, Asociația chinologică rămână a
luat măsura organizării unor concursuri de atestare la care
se pot prezenta toate exemplarele ce prezintă caracteristicile
rasei respective și unde li se eliberează un document ce
atestă acest lucru, cu recomandare ca împerecherile  să
nu se mai facă decît între cîini ce au fost recunoscuți ca
întrunind calitățile rasei și au primit și apostila de ,,apt
pentru reproduce”.
Pentru aceasta, la expoziție, masculii vor trebui să obțină
calificativul foarte bine sau excelent iar femelele cel
puțin bine.
La concursurile internaționale la care se decerne titlul
de laureat C.A.C.I.B. ( certificat de aptitudini în campionat
internațional de frumusețe ), norme F.C.I. nu recunosc
decît o clasă deschisă ( peste 15 luni ) și o clasă de lucru,
îngrădind totodată participarea aceluiași exemplar la
ambele clase.
Indiferent de agida sub care este  organizată expoziția,
calificativele ce se acordă sînt următoarele :

EXCELENT.
Se atribuie numai acelor cîini care se apropie foarte mult
de idealul standardului, se prezintă într-un tot perfect,
armonios  și bine echilibrat, avînd ,,stil” și mișcări excelente.
Însușirile ies cu pregnanță în evidență de micile imperfecțiuni,
dispunînd în mod vizibil de caracteristicile rasei.

FOARTE BINE.
Nu se atribuie decît acelor cîini ce sînt în mod perfect
caracteristici, ale căror proporții sînt bine echilibrate și
sînt în bună condiție fizică.
Se admit defecte mici dar nu de conformație.
Acest calificativ se acordă numai cîinilor de calitate.

BINE.
Poate fi acordat acelui cîine care dispune de caracteristicile
rasei, dar are și mici defecte, cu condiția ca ele să nu
fie defecte de excudere.

SATISFĂCĂTOR.
Poate fi acordat cîinilor destul de tipici, dar care nu
prezintă calitățile remarcabile ori o condiție fizică
corespunzătoare.

Titlurile acordate sînt trecute în diplomele ce se decern
participanților, împreună cu cupe, medalii sau panglici,
de la caz la caz, conform regulamentului organizatorilor.
Celui mai bun cîine dintre ce au obținut calificatuvul
excelent în cadrul rasei respective i se poate acorda
titlul C.A.C. ( certificatul de aptitudini pentru campinat ).
Doar cîinii care au obținut trei C.A.C. decernat de arbriti
diferiți pot concura la obținerea unui calificativ superior,
cum ar fi de pildă ,,Cel mai bun cîine al rasei”, sau pot
concura la un concurs internațional unde se decerne de
această dacă un C.A.C.I.B.
Pentru a deveni campion internațional, cîinele trebuie să
cîștige în prealabil patru C.A.C.I.B.-uri de la arbitri diferiți.
Și cum calendarul F.C.I. comportă cîteva zeci de expoziții,
eșalonate tot cursul anului din țară în țară, nu puțini sînt
proprietarii și crescătorii care posedă exemplară excepțional
de frumoase ce se deplasează cu ,,vedeta” la concurs.
Fiecare expoziție are un regulament propriu al ei;
reamintim cîteva din prevederile de bună rînduială care nu
trebuie să lipsească și care se referă la obligativitatea
prezentării unui certificat de sănătate de dată recentă
( maximum 3 zile vechime ), interdicția de acces pentru
femelele în călduri, ținerea obligatorie a cîinilor în lesă
tot timpul etc.




Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun



CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN



În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe  de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.