Educația de Bază Partea A-III-A



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A


1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”


1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.

2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.





Educația de Bază Partea a-II-a



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A


1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.


1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.

2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.



Educația de Bază Partea -I-A



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA -I-A


1. Locul de dormit.
2. Comanda ,,Nu e voie!”.
3. Mersul în lesă.


1. Locul de dormit.
Cu mare plăcere cîinele caută, în apartament, să se
odihnească în cele mai comode locuri: fotolii adînci,
canapele sau patul stăpînului și, mai ales, perna lui i
se par cele mai bune locușoare.
Dacă nu vreți să fiți plin de păr peste tot, este bine
să-l țineți departe de aceste tentații, nepermițîndu-i
încă din prima clipă să se urce pe ele.
Cîinele trebuie învățat să doarmă numai în culcușul lui
sau eventual i se poate destina un loc, marcat cu o
cîrpă sau păturică, pe un fotoliu, dar numai un singur loc.
Dacă nu veți ține seama de aceasta, curînd nu numai că
tapițeria dv., va fi murdară, dar o să-i cereți chiar voie
cîinelui să vă urcați în propriul pat!
Dacă de fiecare dată cînd îl vom duce la culcușul său vom
rosti și comanda ,,la loc!”, după un număr de repetări, cîinele
se va obișnui și se va duce la loc cînd va primi ordinul.

2. Comanda ,,Nu e voie!”.
Comanda de interzicere a anumitor lucruri trebuie să fie
,,nu e voie!” sau onomatopeicul ,,fui!”, sau doar un ,,nu”
rostit energic.
Ea va fi repetată de cîte ori îl oprim să fac ceva, la început
însoțită de o lovire ușoară iar mai apoi fiind suficientă
doar expresia.

3. Mersul în lesă.
La plimbările de început, pînă cînd cîinele învață să meargă
corect la picior, să nu tragă și să reacționeze imediat la
comandă, este absolut necesar să nu fie lăsat să circule liber.
Acest amănunt este foarte important mai ales pentru cîinii
crescuți în orașele mari, cu circulație intensă.
Spre deosebire de zgardă, pe care orice cățel o acceptă fără
opoziție, cu lesa nu este același lucru, așa că este bine ca
înainte de a-l scoate în oraș cu lesa, mai întîi să-l antrenați
cîteva minute zilnic prin casă dacă spațiul permite.
Plimbarea cîinelui în lesă pe stradă și toate comenzile cu
care îl învățați, trebuie efectuate avînd cîinele lateral în
dreptul genunchiului dv. stîng.
Mersul cu lesa se poate cel mai bine exersa de-a lungul
unui zid sau gard lung pentru a închide culoarul cîinelui
și a nu-i permite pendulări în diverse direcții.
Un bețigaș subțire ținut în fața botului, ca o amenințare,
îi va stăvili elenul și îl va face să meargă în pasul dv.
Lesa trebuie să fie moale, în clipa în care devine întinsă
o smuciți brusc.
Astfel îl readuceți la realitate și-i impuneți ritmul dorit.
Pentru învățarea mersului la picior este necesară o lesă
extrem de scurtă pe care să o țineți ferm pentru a-l face
să priceapă că după ce îi dați comanda ,,alături” sau
,,la picior”, să nu încerce cu nici un preț să se îndepărteze
de piciorul dv.
Dacă animalul este puternic și greu de ținut, se folosește
la început o zgardă de tip strangulant, adică o curea ce
are un dispozitiv care sufocă animalul dacă încearcă să
tragă sau să se îndepărteze.
Se cheamă proastă creștere dacă în timpul mersului cu
lesa cîinelui trage în diverse direcții, pornește rapid după
orice miros sau rămîne înțepenit lîngă cîte un semn făcut
de alt cîine.
Asemenea distracții îi pot fi îngăduite, fiindcă sînt în
firea lui, cînd este lăsat liber, pe stradă, dar odată aflat în
lesă va fi smucit de cîte ori va fi nevoie la astfel de opriri
pentru a se învăța cu mersul civilizat.
În timp ce merge în lesă cîinele trebuie să devină atît de
disciplinat încît, pur și simplu, cei din jur să dispară
pentru el.
Oamenilor sau animalelor pe lîngă care trece nu trebuie
să le acorde nici o atenție.
Nu este plăcută o plimbare la care cîinele te trage de la
copac la tufă și în care el decide ritmul și direcția de mers.
Nu cedați tentației de a lăsa cîinele fără lesă înainte ca
educația lui să fie completă; pînă ce nu este la perfecție
învățat să meargă la picior, să se oprească la comandă și
să revină la chemare, nu trebuie lăsat liber.



Educația de Bază



EDUCAȚIA DE BAZĂ

1. Învățarea numelui.
2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul
afară pentru nevoi.


1. Învățarea numelui.
Din primele zile, cățelul trebuie să primească un nume;
pentru a-l învăța și a-i atrage mai ușor atenție, acesta
trebuie ales cît mai sonor și scurt - de o silabă sau două.
Numele va fi pronunțat cît mai răspicat și întotdeauna
la fel.
Un cîine nu înțelege sensul cuvintelor, dar cunoaște
sonoritatea lor.
Rostindu-i numele de cîte ori este mîngîiat, privit sau
hrănit, cățelul îl va învăța curînd, la auzul lui reacționînd
prompt, devenind atent și așteptîndu-se să ne adresăm lui.

2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul afară
pentru nevoi.
Educația în scopuri igienice trebuie începută cînd circularea
liberă prin încăperea s-a intensificat.
Pînă ce cățelandrii ajung să-și facă nevoile afară, timp de
cîteva săptămîni treaba aceasta are loc locuință.
Cum poate fi obișnuit cîinele cu curățenia?
Un colț acoperit cu ziare sau o pînză de sac va desemna locul.
Puiul trebuie dus acolo ori de cîte ori îl vedem că se pregătește
să-și facă nevoile.
Sau îl ducem înainte și îl ținem acolo pînă face.
În orice caz, pînă ce se învață trebuie mereu îndemnat, iar
dacă face în altă parte trebuie promt certat ( nu bătut ).
Băgatul nasului în locul cu pricina se pare că este eficace.
Tonul cu care î certăm contează.
Pentru a-l învăța cu curățenia, blîndețea și răbdarea sînt absolut
necesare ( a nu se confunda cu lipsa de fermitate ).
Nu este indicat să timorați cățelul, iar ca pedeapsă este suficient
dacă îl atingem ușor cu ziarul împăturit.
După ce au început plimbările afară, locul din casă destinat
nevoilor trebuie desfințat.
Dar pentru aceasta se impune un număr suficient de ieșiri afară
( 6-7 cînd cîinele mic, minimum 2 cînd este matur ) și în special
la ore fixe, ultima înainte de culcare.
Supravegheați puiul și cum vedeți că este pe cale să-și satisfacă
nevoia, duceți-l repede afară.
După ce a terminat, felicitați-l călduros și duceți-l înapoi în casă.
Dacă uită, certați-l imediat și scoteți-l afară.
În două luni înțelege despre ce este vorba.
Cei ce sînt mai comozi mențin un loc și în casă, de obicei
gura de scurgere de la baie; dacă se obișnuiește așa nu aveți
ce-i face.
Dumneavoastră ați fost cel care l-ați învățat.
Dacă în afara orelor de plimbare, i se întîmplă cîinelui
să manifeste o dorință urgentă de a ieși afară - pe care
prin diverse semne v-o face cunoscută - nu zăboviți să i-o
satisfaceți, deoarece probabil că suferă  de un deranjament
intestinal și nu vrea să facă murdărie în casă.
Este bine să vă învățați cîinele să-și facă nevoile în iarbă
sau în locuri virane unde acest lucru nu poate cauza neplăceri.
Dacă nu aveți un loc viran unde să-l obișnuiți și îl
plimbați cu lesa pe străzi, atunci supravhegheați momentul
comorîndu-l lîngă trotuar cînd este cazul.
Se recomandă să-l deprindeți să facă la gura de canal.
Cel mai bine este să-l duceți în același loc și să-l așteptați
cu răbdare.
Felicitați-l apoi pînă își va forma reflexul.



Glosar R, S, T, U și V



GLOSAR R, S, T, U ȘI V

Glosar R


Răni ( plăgi ) - leziuni ale țesuturilor corpului, provocate de
arsuri, tăieturi etc., sau produse pe cale operatorie.

Rația alimentară - cantitatea de diferite tipuri de alimente
care acoperă nevoile zilnice ( rația netă ) sau intră în hrana
obișnuită ( rația brută ) a unui individ.

Regim - normă care se impune în modul de viață, dar mai cu
seamă în alimentație, pentru întreținerea organismului.
De exemplu, regim igieno-dietetic : totalitatea prescripțiilor
privind modul de viață și alimentația corespunzătoare unui
bolnav.

Relaxare - diminuarea, pînă la dispariție, a unei stări de tensiune.

Revulsiv - activează circulația sîngelui, producînd congestie
sanguină la locul unde se aplică.

Rugozitate - leziuni proeminente, aspre, neinflamatorii la nivelul
pielii datorite unor procese de hiperkeratoză.

Glosar S

Saponificare - proces de hidroliză bazică a grăsimilor, care are
ca rezultat formarea săpunurilor corespunzătoare.

Seboree - secreție mare de grăsimi, datorită stării patogenice
a pielii ( piele grasă cu porii dilatați ).

Stres - termen anglo-saxon, desemnînd orice agresiune din
mediu sau orice stare de tensiune creată de mediu și față de
care organismul se apără prin reacții adaptative de suprasolicitare
a axului hipolamo-hipofizo-suprarenalian.

Sudorific - agent care stimulează secreția glandelor sudoripare.

Glosar T

Talasoterapie - tratament prin băi de mare și climat marin.

Tonic nervin - medicament cu acțiune stimulantă asupra
sistemului nervos.

Tonifiant - întăritor, crește rezistența organismului la boală
sau favorizează vindecarea sa.

Topic - substanță care se aplică local, extrem.

Glosar U

Urcior - inflamație acută a glandelor pilo-sebacee a pleoapelor,
provocată de stafilococ.

Uremie - intoxicație a organismului, datorită ureei și a altor
produse toxice în sînge și care nu pot fi eliminate datorită
stării patologice a rinichilor.

Urticarie - erupție cutanată, cel mai adesea de natură alergică.

Glosar V

Vasoconstricție - îngustare a lumenului vescular provocată de
constricția musculaturii netede a vaselor sanguine.

Vasodilatație - dilatație a vaselor sanguine provocată de relaxarea
musculaturii netede vasculare.



Glosar M, N, O și P



GLOSAR M, N, O ȘI P


Glosar M

Melanină - pigment de culoare brună-neagră, de natură
albuminoidă, depozitat sub formă de granule în celulele
stratului bazal.

Metabolism - suma proceselor de asimilație și dezasimilație
care se desfășoară într-un organism viu care are drept rezultat
menținerea vieții.

Glosar N

Nev - formațiune circumscrisă de origine embrionară sau
evolutivă, datorită unei tulburări în dezvoltarea unuia sau
a mai multor elemente celulare ale pielii.

Glosar O

Oligoelemente - ( microelemente ) - elemente chimice care
se găsesc constant în organism, în concentrație foarte mică
și în lipsa cărora organismul nu se dezvoltă.

Glosar P

Panarițiu - infecție microbină sau micotică, care evoluează la
nivelul degetelor de la mînă sau de la picior.

Paradontoză - boală caracterizată prin degenerarea țesuturilor
care fixează dinții ( parodonțiu ), ducînd la mobilitatea și
căderea lor.

Patogen - producător de boală.

Peeling - descuamarea pielii ( decijire ).
Operație dermatologică constînd din îndepărtarea rapidă a
stratului superficial al pielii pentru formarea unui nou strat.

Produs filtrant - pentru a se bronza bine pielea trebuie să
primească o cantitate de raze ultraviolete, celelalte raze
fiind oprite.
Acest rol revine produselor ,,filtrante” antisolare, care se
prezintă ca lapte cosmetic, uleiuri și geluri.

Prurit - mîncărime puternică a pielii sau a unor mucoase ;
apare în unele boli, în special cutanate ( eczemă, scabie )
sau generale - urticarie.

pH - semn care arată concentrația ionilor de hidrogen dintr-o
soluție ; arată, astfel, gradul de aciditate sau alcalinitate
( 1-7-aciditate ; 7 neutralitate ; 7-14-alcalinitate ).




Sarcoptoza, Râia Sarcoptică




SARCOPTOZA, RÂIA SARCOPTICĂ







Agentul cauzal: Sarcoptes scabie var. canis
Manifestări clinice: prurit ( mâncărime ), îngroșarea
pielii, papule, vezicule, pustule.
Tratament: folosirea substanțelor acaricide.
Sarcopții râiei, sapă galerii în regiunile unde pielea
este moale, dar ulterior pot invada tot corpul.
Leziunile pe care le produc au aspectul unor traiecte
roșietice, ușor proeminentă la suprafața pielii.
Pielea devine eritematoasă, crustoasă, părul cade
și se instalează un prurit intens.
Datorită scărpinatului, paraziții sunt împrăștiați pe
întreg corpul, pielea se îngroașă și apar infecții bacteriene
secundare.
Ulterior se formează papule, vezicule și în final pustule.
Dacă nu se intervine de urgență boala se poate generaliza
complica și animalul moare.
Tratamentul constă din îndepărtarea crustelor cu apă
caldă și săpun medicinal, după care se folosește un acaricid
sub formă de aplicații locale, baie sau pulverizații.
Tratamentul se repetă după două săptămâni.


Scabia ( Rîia ) Tratamente Naturiste

 

 

Glosar I, K și L




GLOSAR I, K ȘI L


Glosar I

Infecție - interacțiunea microorganismului patogen al unei
boli cu organismul omului în care a pătruns.

Inflamație - ansamblu de fenomene reacționale locale din
partea din partea organismului față de un agent patogen,
însoțit de cele mai multe ori și de manifestări generale.

Inhalație - inspirarea în scop terapeutic, în special în
bolile respiratorii a aerului în condiții speciale sau a
unor soluții medicamentoase sau ape minerale cu acțiune
descongestionantă, calmantă, pulverizate în picături de
mici dimensiuni.

Ionizare - transformarea unor atomi sau grupuri de atomi
neutri în ioni care posedă un sens electric prin pierderea,
respectiv adăugarea unui electron.

Glosar K

Keratinizare - încărcare cu keratină a celulelor stratului cornos.


Glosar L


Lifting - cuvînt de origine engleză, înseamnă ridicare.
Lipide - substanțe organice componente ale materii vii,
constituite de acizi grași și derivați ai acestora, esterificați
cu diferiți alcooli.




Adenoviroza Tratamente Naturiste


ADENOVIROZA



Infecție benignā, întîlnitā mai ales la copii,
Cauzatā de adenovirusuri cu mare afinitate 
pentru mucoasā conjuctivalā, faringiană și țesutul limfatic.
Aceste virusuri se transmit pe cale respiratorie și au
o contagiozitate importantă. Bolnavul prezintă
înțepături în ochi, cu lăcrimare, dureri în gît
și mărirea în volum a amigdalelor și ganglionilor cervicali,
fenomene însoțite de febră moderată.




Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Busuiocul - Ocimum basilicum și Chimenul - Carum- carvi :
Decoct din cîte 2 lingurițe, din fiecare plantă, 
la 500 ml apă. Se administrează extern : inhalații.



Mușețelul - Matricaria chamomilla : 
Infuzie din o linguriță de flori la o cană.
Se administrează intern : 2-3 căni pe zi ;
extern : gargarisme.



Socul - Sambucus nigra : Infuzie din 
1-2 lingurițe de flori la cană. 
Se administrează intern : 2 - 3 căni pe zi.

Glosar F, G și H



GLOSAR F, G ȘI H


Glosar F

Flebită - inflamație a peretelui venos prin agenți
septici sau toxici.

Flegmon - inflamație supurativă, care se dezvoltă
în țesutul conjuctiv lax, prezentînd o tendință invadată
și avînd la bază, ca proces caracteristic modificarea
țesuturilor respective.

Foliculită - pustulă centrată de un fir de păr, provocată
de germeni microbieni ( stafilococi ) sau paraziți micotici.

Fotofobie - sensibilitate exagerată față de lumină, respectiv
intoleranță anormală de a suporta lumina.

Fricțiune - procedură hidroterapică în care, pe lîngă factorul
termic, acționează și cel mecanic ; poate fi parțială, parțial
completă sau completă.

Furuncul - abces cutanat provocat de obicei de stafilococ
care, cu vremea, se tumefiază și se întărește.
Se formează mai ales pe gît și fese, dar poate apărea în
orice parte a corpului..

Furunculoza - furunculi multipli, evoluînd indepedent,
dar succesiv, timp mai mult sau mai puțin îndelungat.

Glosar G

Ganglion - formațiune globulară de dimensiuni variabile
( cît un bob de orez sau o măslină ), care se găsesc în
diferite locuri din organism.

Geriatrie - studiu aspectelor fiziopatologice ale vîrstei
înaintate.

Gerontologie - studiul stărilor normale și patologice ale
oamenilor vîrstnici.

Gingivită - inflamația gingiilor, de cauze iritative, toxice
sau infecțioase.

Glosar H

Hemostatice - substanță care provoacă fie o coagulare a
sîngelui, fie o vasoconstricție puternică, oprind astfel o
hemoragie.

Hiperemie - stare de congestie provocată fie de starea
sanguină dintr-un anumit teritoriu vascular, fie de un
aport sanguin crescut, datorit unei vasodilatații active.

Hiperhidroză - transpirație abundentă.

Hipersomnie - somnolență sau tendință la somn prelungit.

Hipervitaminoză - absorție excesivă de vitamine.

Hirsutism - dezvoltarea precoce a corpului cu tulburări
în sfera sexuală, obezitatea și hipertricoză, datorită unei
tumori a corticalei glandelor suprarenale ; la femei se observă
uneori apariția caracterelor secundare de tip masculin
( creșterea mustăților, voce groasă etc ).

Hormon - produsul de secreție al glandelor endocrine,
transmis organelor asupra cărora activează specific, pe
cale sanguină.




Glosar D și E



GLOSAR D ȘI E


Glosar D

Depilare - îndepărtarea, prin diferite procedee, a părului
de prisos.

Depurativ - produs care contribuie la eliminarea toxinelor
din sînge.

Dermatoze inflamatorii - reacții inflamatorii ale pielii.

Descuamare - proces fiziologic prin care se înțelege
dezlipirea porțiunilor epiteliale superficiale ( celulele cornoase
ale pielii ) care sînt înlocuite de elemente noi, ca urmare a
diviziunii continue a stratului bazal al epidermei.

Deshidratare - proces lezional complex, provocat prin
reducerea apei din țesuturi.

Detergent - substanță cu proprietăți de curățire, degresare,
emulsionare, saponificare, înmuiere, utilizată ca agent de
spălare și dezinfectare.
Detergentul are calități superioare față de săpunurile obișnuite,
atît prin capacitatea de udare, cît și prin puterea de pătrundere
în fibre etc.

Dispepsie - termen genetic pentru unele tulburări digestive,
cu caracter funcțional, subiectiv : greață, arsuri, flatulență etc.

Diureză - denumire generică dată procesului de formare și
eliminare a urinii.

Glosar E

Echimoză - pată de culoare pe piele și mucoase datorită
extravazării sîngelui : culoarea variază în timp, datorită
transformărilor hemoglobinei.

Eczemă - dermatoză eritematoveziculoasă, pruriginoasă,
recidivantă, datorită unui mare de factori interni și externi,
la persoane cu predispoziție înnăscută sau dobîndită.

Edem - acumulare de lichid seros în țesuturi ca urmare a unor
tulburări de natură inflamatorie sau mecanică, sau a modificărilor
la nivelul substanței fundamentale.

Efelide - ( pistrui ) acumulări de pigment brun, pete rotunde,
circumscrise, de dimensiuni variabile, care nu se ridică deasupra
nivelul pielii.

Emolient - substanță capabilă să înmoaie pielea, să o facă mai
rezistentă și să împiedice acțiunea produselor iritante asupra ei.

Emulsie - suspensie de picături de grăsime într-un lichid în
care nu se dizolvă.
Poate conține diferite medicamente.
Emulsiile sînt folosite în cosmetică pentru loționarea sau
masaj ( loțiuni, creme ).

Epilare - îndepărtarea mecanică sau electrică a firelor de păr.

Eriterm - înroșire congestivă a pielii, circumscrisă sau difuză,
dispărînd la presiune.

Eritroză facială - puseuri congestive ale feței, difuze sau
în placarde, prin mecanisme vasomotorii reflexe.

Erizipel (brîncă) - dermatită acută, provocată de streptococul
hemolitic, puțin contagioasă, manifestată clinic prin apariția
unui placard eritematos, edemațiat, delimitat prin burelet marginal,
cu adenopatie regională și însoțit de fenomene generale intense.

Excreție - procesul de eliminare a produșilor rezultați din
procesele de dezasimilație ale organismului.



Glosar B și C



GLOSAR B ȘI C

Glosar B.

Bactericid - substanță care distruge bacteriile.

Bacteriostatic - substanță care împiedică înmulțirea bacteriilor,
participînd la reacțiile de apărare ale organismului.

Biocosmetice - preparate apropiate de substanțele de uz
dermatologic, contribuit la binefacerile unei cosmetici
terapeutice, menținînd hidratarea normală și gresarea
tegumentelor, revitalizarea pielii, creșterea conținutului
în elemente minerale și proteine la suprafața epidermei.

Glosar C.

Calorie - definirea valorii alimentare a diferitelor alimente,
care se calculează pornind de la valoarea calorică a
principiilor alimentare de bază.

Capilar - mic vas de sînge care conectează cele mai mici
ramificații ale arterelor cu cele ale venelor sau cele mai
mici vase limfatice.

Cașexie - slăbire generală, cu topire musculară.

Cicatrizant - produs care ajută la închiderea rănilor, prin
formarea de țesut conjunctiv, care înlocuiește țesuturile
distruse.

Circulația periferică - circulația sîngelui de la extremitățile
corpului : mîinile, labele picioarelor, nas, urechi etc.

Conjunctivită - inflamația conjunctivei.

Contuzie - leziune tisulară, provocată de o acțiune mecanică
( lovire ), care duce la o compresiune a țesuturilor fără
rupturi externe, fără ruperea tegumentelor.

Cosmetologie - știință care se ocupă cu menținerea și
asigurarea frumuseții corpului omenesc, în special a
epidermei.
Cosmetologia se împarte în : cosmetica integrală, cosmetica
decorativă și cosmetica reparatoare.
Cosmetica integrală se ocupă cu probleme legate de menținerea
sănătății corpului și a pielii.
Cosmetica decorativă se bazează pe tratamente și produse
cosmetice.
Cosmetica reparatoare se ocupă cu corectarea unor defecte
ale feții pe cale chirurgicală.

Cosmiatrie - știința perfecționării frumuseții fizice a corpului
omenesc prin :
a) medicina estetică ( chirurgie plastică, chimie cosmetică,
dermatologie estetică, neuroendocrinologie, geriatrie preventivă ).
b) morfologia estetică ( cultură fizică, endocrinologie plastică etc).

Cutanat - acțiune care se referă la piele.




Glosar A




GLOSA A


Abces - colecție, bine delimitată de țesuturi din jur,
formată în urma dezintegrării țesuturilor, de obicei
sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

Adolescență - perioada de tranziție spre maturitate,
cuprinsă în general între 14 și 17 ani, caracterizată
prin intensificarea tuturor funcțiilor vitale ale organismului,
cu dezvoltare fizică rapidă, modificări metabolice
și transformări profunde în sistemul endocrinovegetativ
și sfera neuropsihică.

Afecțiune - boală, stare patologică a unui organ.

Alopecie - lipsă sau căderea părului, parțială sau
totală ( mai ales a părului de pe cap ).

Antiseptic - substanță chimică avînd proprietatea de a
împiedica dezvoltarea microorganismelor.

Antisudorific - substanță sau produs folosit contra
transpirației, oprind sau micșorînd sudația.

Asepsie - condiție în care microorganismele sînt absente
datorită sterilizării prin procedee fizice.

Aseptic - lipsit de microorganisme patogene.

Asimilație - totalitatea proceselor metabolice în încorporare
a substanțelor rezultate din digestie.

Astringent - medicament cu acțiune locală, care
produce retractarea țesuturilor, ușurînd cicatrizarea.

Atrofie cutanată - stare specială a pielii și a anexelor ei,
de cauze diferite, caracterizată, în general, prin subțierea
pielii în totalitate sau numai a unora din elementele
sale constitutive.
De exemplu, atrofia senilă ( senescența cutanată ), atrofia
generală progresivă ( cașexia ).

Avitaminoza - afecțiune datorată lipsei uneia sau mai
multor vitamine din alimentație.




Stimularea Energiei Naturale a Corpului Uman, După Experiența Popoarelor Din Orient :




STIMULARE ENERGIEI NATURALE A CORPULUI UMAN, DUPĂ EXPERIENȚA POPOARELOR DIN ORIENT :



Tehnica DO -In - Japoneză
a) sculat din somn cu mișcări molatice ;
b) extensia picioarelor și brațelor însoțite de un căscat
îndelung și puternic ;
c) în șezut, cu picioarele încrucișate sau în genunchi,
ridicăm brațele deasupra capului.
Palmele se freacă energic, pentru încălzire.
d) cu pumnul pe jumătate strîns, masăm suprafața capului
de la frunte spre ceafă și părțile laterale, efectuînd
mișcări circulare ;
e) masăm cu pumnul ceafa, mișcînd capul de sus în jos
și în diagonală ;
f) cu pulpa degetelor masăm tîmplele, efectuînd mișcări
circulare, apoi spre frunte în toate direcțiile.
Continuăm cu sprîncenele, rădăcina nasului adîncitura
ochilor, aripile nasului și nările ;
g) cu interiorul palmei se masează fălcile - cu degetele
în foarfecă, apoi bărbia, gîtul ;
h) masajul omoplaților ;
i) masajul brațelor ;
j) masajul toracelui ;
k) masajul coapselor, genunchilor, gleznelor, apoi pulpelor
spre genunchi.
După baie sau duș, corpul va fi frecat cu un prosop aspru.
Din metoda japoneză ,,Shatsu” de digitopunctură
Cu ajutorul mîinilor efectuăm presiuni :
- contra durerilor de cap : frecăm palmele și apăsăm cu
degetul mare, podul palmei.
- contra insomniei : masăm pulpa degetului mare de
la mîna dreaptă, de la vîrful degetului pînă la baza lui ;
- decongestionăm nasul roșu frecînd urechile ;
- contra durerilor : presiuni scurte pe tîmple, frunte,
arcade și între ochi ; cu pulpa degetului mare executăm
apăsări circulare pe tîmple ; ciupim 1/2 minut porțiunea
dintre sprîncene, cu arătătorul și degetul mare.
Cu podul palmei frecăm baza craniului ;
- contra tusei : masaj al gîtului.
Se apasă ușor cu vîrful degetelor de la bărbie spre gît
la nivelul ,,mărului lui Adam” ;
- contra strănutului prea des : se apasă punctul lateral
al plicii cotului.




Firea Omului ar Putea fi Cunoscută După Dinți?




FIREA OMULUI AR PUTEA FI CUNOSCUTĂ DUPĂ DINȚI?



După părearea unora :
- dinții albi și frumoși indică o fire mîndră, dornică
de ascensiune ;
- dinții scurți și ușor îndoiți - fire nehotărîtă, veselă,
glumeață ;
- dinții neregulați - voință puternică și pricepere ;
- dinții din față mai lungi - fire aplicată spre dominare,
spre duritate, dar înfrîntă pînă la urmă de ,,bunătatea inimii” ;
- dinții prea îndepărtați  - încăpățînare, gelozie și ură, dar
și destulă tărie pentru o cauză dreaptă ;
- dinții lații și rotunzi - om prefăcut, dar cu o mare
stăpînire și voință.










Proporțiile Corpului, După Unele Indicații ale Esteticienilor




PROPORȚIILE CORPULUI, DUPĂ UNELE INDICAȚII ALE ESTETICIENILOR



Trunchiul să reprezinte ca înălțime de 5 ori înălțimea
capului, aceasta din urmă măsurîndu-se din creștet
pînă în vîrful bărbiei.

Șoldurile.
Circumferința lor poate depăși cu 2 - 3 cm cea a bustului.

Spatele să fie egal în lățimea cu de 3 ori lățimea frunții
( de la o tîmplă la alta ).

Talia să fie mai puțin cu 20 - 25 cm decît circumferința
șoldurilor.

Glezna, mai mică în circumferință decît pumnul închis.












Ce Fel de Apă să Bem la Masă?



CE FEL DE APĂ SĂ BEM LA MASĂ?


Pentru a înlocui apa ce se elimină zilnic este nevoie
să o introducem în organism ca atare, fie prin alimente.
Se pune însă întrebarea ce fel de apă să bem la masă,
cea de la robinet sau o apă minerală.
Prima, care conține substanțe minerale cu propietăți
terapeutice speciale, poate fi băută fără grijă.
Unele ape minerale care prin compoziția lor sînt destinate
tratamentului unor afecțiuni patologice, vor fi băute la
recomandarea medicului.

- Mersul pe jos nu trebuie exagerat pînă la oboseală.
O zicală din popor spune că ,,mistuim cu picioarele”
deoarece mersul ajută procesul de digestie.
În adevăr, cei care simt o greutate la stomac după masă
sau care au tulburări digestive, se simt ușurați dacă
merg pe jos cîteva ore pe zi, plimbîndu-se fără a obosi.

- Un defect al copiilor dar și al unor adulți... nu respirăm suficient.
Ce ne sfătuiesc specialiștii?
Trebuie profitat de orice prilej cînd ne aflăm în aer curat
pentru a face cîteva exerciții de respirație, prin inspirații
profunde, oprirea aerului în plămîni cîteva secunde, apoi o
expirație prelungită.
Cantitatea de oxigen preluată de sînge din plămîni și
transportată în tot corpul devine mai mare, iar mușchii respiratori
se întăresc.

- Dinții au avut o mare valoare la toate popoarele.
În cele mai vechi timpuri se credea că bărbații au mai mulți
dinți decît femeile, pentru că ar fi mai puternici, după cum
se credea că cei care au mai mult de 32 de dinți au asigurată
o viață mai lungă.
Unii socoteau dinții ca un simbol al agresivității, al dușmăniei,
de unde și expresiile populare ,,a avea un dinte contra cuiva”...
,,a-și arăta colții”... ,,soare cu dinții” etc.
- ,,Un dinte bolnav poate fi considerat o bombă cu explozie
întîrziată, care poate provoca daune la distanță”
- Apa de levănțică o putem realiza macerînd timp de 2 luni
într-un litru de alcool rafinat 500 g flori de levănțică, după
care filtrăm, obținînd o soluție tonifiantă pentru frecții.





E Bine să Oprim Complet Transpirația ?




E BINE SĂ OPRIM COMPLET TRANSPIRAȚIA ?



Dacă ar fi posibil, desigur că nu puține persoane ar
dori acest lucru.
Și  totuși transpirația curăță pielea în profunzime, îi
menține un anumit grad de umiditate, ceea ce este
foarte eficace contra ridurilor și uscării pielii, apără
pielea împotriva agresiunii razelor solare, înlătură
celulele moarte ca la un peeling sau poate chiar mai bine.
Prin transpirație se elimină toxinele și impuritățile
pielii ; ajută la scăderea greutății deoarece prin transpirație
se consumă calorii.
Deci, ca să transpiri e un lucru sănătos, dar trebuie luate
măsurile preventive igieno-cosmetice, astfel:
- lichidul eliminat prin transpirație să fie înlocuit prin
băuturi adecvate ;
- transpirația de pe obraz, în special de pe bărbie, și din
jurul ochilor să fie ștearsă cu material absorbant ;
- să folosim deodorant ca să preîntîmpinăm transpirația
la subsuori, dar să le folosim înainte de a transpira și
după ce am spălat regiunea respectivă.
Într-un cuvînt să menținem o bună igienă corporală.
În anotimpul verii transpirația la tălpi și palme se
accentuează mult la unele persoane.
Acestora li se recomandă să bea de 2 - 3 ori pe zi cîte
un pahar cu apă în care să fie adăugate 20 picături
de tinctură beladona, care acționează pozitiv asupra
sistemului nervos.
Se recomandă, de asemenea, spălatul foarte des al
mîinilor și picioarelor, urmate de pudrare cu talc sau
o pudră pe bază de tanin.
- Senzația de picioare ,,greoaie” pe care unii oameni
o resimt uneori fără motiv, poate fi combătută prin
cîteva exerciții de așezare și ridicare din poziția
,,pe vine”.
Prin acest exercițiu se activează circulația, picioarelor
devin mai ușoare și dispare senzația de greutate.
Apariția unei descuamări a pielii capului se poate
datora unei insuficiente secreții de sebum sau excesului
de produse sicative ( fixative sau șamponuri necorespunzătoare ).
Părul se poate deteriora din cauza unor permanente
repetate prea des, decolorări, vopsiri, șamponări contraindicate,
căldurii prea mari de la cască, bigudiuri prea strînse, a
efectului conjugat al apei de mare și soare.
Pentru obținerea unor reflexe aurii pe un păr șaten se poate
folosi o infuzie concentrată de ceai de flori de tei la care
adăugăm zeama unei lămîi.
Părului blond i se poate da o nuanță deschisă clătîndu-l
cu o infuzie concentrată de mușețel.
Persoanele cu părul de culoare închisă își pot limpezi
părul cu un decoct ( un pumn de frunze de hrișcă și unul
de hamei ; se fierbe 20 de minute într-un litru de apă,
apoi se strecoară după răcire ).
Părul blond poate fi îngrijit cu următoarea loțiune:
mușețel și rosmarin cîte 2 lingurițe ; se macerează în
100 ml alcool de 50 grade timp de 2 săptămîni, agitînd
zilnic, apoi se strecoară.
Seara, înainte de culcare, se fricționează pielea capului
de circa 2 ori pe săptămînă.



Apa Obișnuită Sau Apa de Ploaie ?



APA OBIȘNUITĂ SAU APA DE PLOAIE ?


O întrebare firească a unor persoane care, atunci
cînd plouă, nu știu cum să procedeze mai bine,
ca ploaia să nu le atingă obrazul.
În realitate apa de ploaie este un mijloc prețios
pentru a păstra un ten fraged și catifelat.
Picăturile de ploaie masează obrazul ca un duș fin
și activează circulația sanguină.
Să nu ne ferim deci să umblăm prin ploaie, dacă
ne permite sănătatea, ori de cîte ori avem ocazia.
De asemenea, cît este posibil, să conservăm apa
de ploaie într-un vas curat, acoperit.
Cu această apă ne putem spăla fața și gîtul, dar
putem face și diferite combinații cu unele substanțe,
ca de exemplu : în cazul unui ten gras, putem amesteca
apa de ploaie cu zeamă de lămîie, iar pentru tenul uscat
cu lapte.
În cazul unei epiderme cu porii dilatați putem fierbe
în apa de ploaie tărîțe de grîu, apoi filtrăm și adăugăm
zeama unei lămîi și miere ( 20 g la litru de apă ) etc.
Apa obișnuită este de obicei calcaroasă, provocînd iritații
și chiar înroșirea pielii deoarece îi modifică aciditatea normală.
Se recomandă de aceea s-o fierbem sau să-i adăugăm o
linguriță de bicarbonat de sodiu, care precipită sărurile
de calciu și magneziu.
Lăsăm să se depună precipitatul și decantăm lichidul.














Regimul Alimentar În Funcție de Piele




REGIMUL ALIMENTAR ÎN FUNCȚIE DE PIELE



Alimentația joacă un rol deosebit în sănătatea pielii,
erupțiile urticariene fiind o consecință a instalarii
unei stări alergice datorită anumitor alimente.
În permanență trebuie să fim preocupați de buna
funcționare a tubului digestiv.
Constipația va fi tratată, conform indicațiilor medicului,
și evitată, deoarece neglijarea tratamentului duce deseori
la un te iritat, congestionat și chiar presărat cu coșuri.
Lipsa de vitamine din organism și în special lipsa
vitaminei A, duce la uscarea și la descuamarea tenului,
fapt pentru care în asemenea situație se vor folosi pomezi
și loțiuni cu vitamina A și alimente bogate în această
vitamină.
Unele persoane prezintă o sensibilitate specială față
de anumite alimente ca: fragi, căpșuni, ouă, ciocolată etc. ;
se impune suprimarea lor din alimentație.

Oameni de Știință ne Sfătuiesc:

- să înlocuim din alimentație ceea ce poate încărca
organismul cu toxine ;
- să eliminăm alcoolul care distruge vitaminele atît de
prețioase sănătății epidermei ;
- să ne odihnim și să nu pierdem nopțile.
Oboseala exagerată distruge echilibrul funcțiilor nervoase
și organice ;
- să evităm prînzurile copioase, cuprinzînd grăsimi,
preparatele cu sosuri și dulciuri concentrate.
- să facem o cură de vitamina E ; se găsește în salata verde,
soia, nuci, legume verzi, ouă, lapte ;
- să nu lipsim organismul de apă.
Să bem zilnic cca 1-2 litri de apă ;
- să ne demachiem fața, chiar dacă în ziua respectivă nu
ne-am dat cu fard.

Să nu uităm că :

- vitamina E dezintoxică epiderma, îi dă elasticitate și
strălucire ;
- apa dezintoxică, combate uscăciunea pielii și rehidretează,
stopînd procesul de îmbătrînire a pielii ;
- curățirea pielii apără pielea și tenul de infecții.



Vitaminele în Îngrijirea Igieno-Cosmetică




VITAMINELE ÎN ÎNGRIJIREA IGIENO-COSMETICĂ



Vitamina A.
Acțiune : întreține mucoasele corpului și menține inegritatea
și capacitatea de apărare a pielii.
Indicații : acnee vulgară, arsuri și plăgi cutanate, friabilitate
exagerată a părului și unghiilor.
Lipsa vitaminei A din organism poate duce la uscarea pielii,
iar foliculii piloși se inflamează putînd apărea alopecia.

Vitamina B1 - Thiamina.
Acțiune: ușurează asimilarea zaharurilor și făinoaselor,
stimulează pofta de mîncare și absorția intestinală.
indicații : boli ale aparatului digestiv, arsuri întinse etc.

Vitamina B2 - Riboflavina.
Acțiune: intervine în metabolismul protidelor și glucidelor.
Indicații: acnee, celulită, seboree, afecțiuni ale buzelor
( cheilita ) etc.

Vitamina B6 - Piridoxina.
Acțiune: asupra troficității celulei nervoase și a pielii.
Contribuie la metabolismul pielii etc.
Indicații: împotriva încărunțirii și căderii părului.
Se găsește în pîinea integrală, ficat, drojdie de bere,
cartofi, legume uscate, gălbenuș de ou, germeni de grîu etc.

Vitamina C - Acidul ascorbic.
Acțiune: în metabolismul protidelor, glucidelor și lipidelor.
Mărește rezistența organismului față de infecții, distruge
toxinele, favorizează cicatrizarea rănilor.
Indicații: alergii, acnee, celulită și diverse intoxicații etc.
Este inactivă în preparatele cosmetice.

Vitamina D2 - Tocoferol.
Acțiune: acționează asupra circulației sanguine în țesuturile
periferice.
Influențează regenerarea pielii.
Are rol în metabolismul apei, glucidelor și lipidelor; este
indispensabilă funcționării normale a organelor de reproducere.
Indicații : psoriazis, acnee etc.
Lipsa ei determină o fragilitate a globulelor roșii din sînge.
Se găsește în : germeni de cereale, în uleiuri de arahide, în
soia, în ficat, gălbenuș de ou, lapte, unt, untură de porc.

Vitamina F.
Acțiune: rol important în metabolism pielii ( menține
troficitatea pielii ), în metabolismul lipidelor și colesterolului
în creștere.
Indicații : eczeme, acnee vulgară, psoriazis, seboree, plăgi,
arsuri etc.
( se folosește mult în creme, deoarece ajută la menținerea
prospețimii tenului ).

Vitamina H ( biotină ).
Acțiune: pentru funcționarea normală a pielii.
Stimulează creșterea celulară.
Indicații: seboree, eczemă seboreică.
Lipsa din organism determină apariția de dermatite,
oprește creșterea părului, albește părul etc.
Se găsește în ficat, gălbenuș de ou.

Vitamina PP - Amida acidului nicotinic.
Acțiune: necesară în metabolismul glucidic, protidic
și lipide.
Stimulează secreția gastrică și mobilitatea intestinală.
Indicații: eritem solar, eritrodermie, prurit, acnee,
degerături, herpes etc.



Coaste de Porc cu Legume la Cuptor




COASTE DE PORC CU LEGUME LA CUPTOR

legume pentru coaste de porc la cuptor

Ingrediente


- Coaste de porc
- 1 ardei capia
- 2 roșii
- 2-4 cartofi
- 1-2 cepe
- 2 - 5 căței de usturoi
- sare
- piper
- 2 cești de apă
- 1 ceașcă ulei

Video cum se pregătește coaste de porc cu legume la cuptor.

Mod de preparare

Se curăță legumele, se spală, se taie în felii mai mari,
se pune legumele într-o tigaie cu, 1 ceașcă apă, și 1
ceașcă ulei, se lasă să fiarbă pentru început, după ce se
evaporă apa, se călește un pic legumele, ( îi va da altă
savoare, gust ).
Coastele de porc se fierbe, după aceea se călește pe ambele
părți.


coastele de porc fierte
























După ce ați făcut toate aceste operațiuni, se pune într-o tavă, sau un
vas de iena, ( vas de sticlă termorezistentă ), legumele și coastele
de porc, se mai adaugă 2 - 5 căței de usturoi, sare, piper, toate
după gustul fiecăruia.
Se lasă la cuptor între 25 - 45 minute, în funcție de randamentul
cuptorului dumneavoastră.
Poftă bună.

Video cum se pregătește coaste de porc cu legume la cuptor.



Coaste de porc cu legume la cuptor


























Cum Preparăm Șunca ( Slănină ) de Porc




CUM PREPARĂM ȘUNCA ( SLĂNINA ) DE PORC



șunca dată cu boia de ardei dulce
Ingrediente
- Suncă de porc
- sare gronjoasă
- zeamă de varză
- 1 lingură boabe de piper
- vin roșu 2 - 3 pahare
- foi de dafin 2 - 5
- boia de ardei dulce sau iute
Video cum preparăm șunca de porc

Mod de preparare


După de sa tăiat șunca, în bucăți de 15-30 cm, se pune
la sare ( saramură ).
Pentru cei care sunt începători și nu știu, șunca se pune la sare, într-un vas ( lighean ) de plastic,
aluminiu, lemn, dar fără fier, tablă, etc, pentru că
ruginește, și vă stricați bucățile de șuncă.
Din 2 în două zile se întoarce șunca pe cealaltă parte,
( Două zile cu șoriciul în sus, după ce se întoarce șunca,
se va pune cu șoricul în jos )

șunca la sare (saramură)

























Video cum preparăm șunca de porc
Dacă nu mai are sare pe partea de sus, a șuncii, se mai
pune sare peste partea de sus a șuncii.
Șunca se ține șa sare ( saramură ) 3 sau 4 săptămîni.
După aceea se spală de sare, și se fierbe în zeama de
varză.
șunca spălată de sare

























După ce am spălat bucățile de șuncă, de sare, le punem la
fiert, în zeama de varză, în care se pune, 2-5 foi de dafin,
1 lingură sau cîteva boabe de piper, se mai pune 500 ml
vin roșu de țară, nu cumpărat din magazin.
Șunca se fierbe în funcție de grosime ei, cam între 15-45
minute, ca să îți dai seama dacă este fiartă șunca, bagi
furculița într-o bucată de șuncă, dacă întră furculița în
șuncă este fiartă.

Video cum preparăm șunca de porc
șunca se fierbe în zeamă de varză



























După ce ați scos șunca de la fiert din zeama de varză, se pune
la zvîntat ( uscat ) timp de cateva zile, atarnată de strașina casei.

Video cum preparăm șunca de porc

șunca la uscat, agățată la strașina casei


















După ce luați șunca de la uscat, puteți să o afumați, și să o dați
cu boia de ardei dulce sau iute.

Video cum preparăm șunca de porc

șuncă dată cu boia de ardei





















Video cum preparăm șunca de porc






Tenul și Starea Sănătății Partea III




TENUL ȘI STAREA SĂNĂTĂȚII PARTEA III



- O porție de tort are circa  45% grăsime.
- Sărurile de potasiu ajută la eliminarea excesului de apă
din organism, la restabilirea echilibrului acidobazic,
îmbogățesc rezervele alcaline  ale organismului, compensînd
aciditatea alimentației obișnuite.
Legumele, verdețurile și fructele, în special sub formă de
crudități, sînt cele mai bogate în potasiu.
Sărurile de sodiu pot determina reținerea apei în țesuturi.
Pierderea accentuată de potasiu duce la diferite tulburări,
ca oboseala fizică și intelectuală, diminuarea rezistenței
la îmbolnăviri etc.

Fierul intră în compoziția hemoglobinei din hematii.
Cînd cantitatea de fier e diminuată apare anemia.
Fierul ajută de asemenea respirației tisulare, intrînd în
compoziția fermenților.

De cît calciu are nevoie zilnic copilul ?
Nou-născutul 100-200 mg/kilocorp
de la 0 la 1 an 50 mg/kilocorp
la 2 ani 17 mg/hilocorp
Concentrația de calciu:
Laptele de mamă  23 mg la 100 ml
Laptele praf 130 mg la 100 g
Laptele de vacă 125 mg la 100 ml
Untul 16 mg la 100 g
Cartofii 14 mg la 100 g
Spanacul 87 mg la 100 g
Morcovii 41 mg la 100 g
Carnea 10 g la 100 g
Oul 54 mg la 100 g
Fructele 10-40 mg la 100 g
- După aprecierile Organizației Mondiale a Sănătății,
organismului uman are nevoie de 0,50-0,70 proteine
pe fiecare kilogram greutate corporală.
- După 60 de ani se recomandă ( rație zilnică ):
Lapte 500-700 ml
Brînzeturi proaspete 40-60 g
Carne ( pește sau pasăre ) 100 g
Ouă 10-15 g
Ulei 20-25 ml
Legume, fructe și crudități 200-300 g
Zahăr și dulciuri concentrate 40-45 g
Pîine 250 g.
- Rația zilnică de pîine recomandă de unii medici nutriționiști
este în funcție de vîrstă :
- de la 2 la 4 ani 60 g
4 la 6 ani 80 g
6 la 10 ani 200 g
10 la 12 ani 300 g
12 la 15 ani 400 g
15 la 20 ani 500 g
adulții cu activitatea medie - 400 g
bătrînii - 250 g.
- Cantitatea de apă considerată ca necesară pentru organism
ar fi de 1 ml pentru fiecare calorie.
Dacă jumătate din cantitatea necesară o primim prin
alimente, cealaltă jumătate o vom consuma prin apa ca
atare, sau prin băuturile cu apă ( ceai, cafea etc.).