Daca doresti un site de investitii,
click pe urmatorul link
myadsfactory
myadsfactory
myadsfactory
myadsfactory
myadsfactory
Dacă vrei să faci bani online intră pe...
Vrei sa faci bani intra pe linkul de mai jos, si înscriete...
Make Money Online Referring Friends & Family to RainMoney
RainMoney LEGIT! Make Money Online Using Social Media | https://share.rainmoney.co/register.php?referral=gabyyy
Dacă vrei să faci bani cu rainmoney intră pe linkul următor
și chiar vei face bani online.
Click aici dacă vrei să faci bani ușor
Click aici dacă vrei să faci bani ușor
Field-Trial. Concursuri Pentru Cîini Ciobănești și Probe de Lucru la Cîinii Utilitari
FIELD-TRIAL. CONCURSURI PENTRU CÎINI CIOBĂNEȘTI ȘI PROBE DE LUCRU LA CÎINII UTILITARI
1. Field-trial.
2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
3. Probe de lucru la cîini ciobănești.
1. Field-trial este termenul consacrat pentru desemnarea
probelor de teren rezervate cîinilor de vînătoare.
El este un concurs de lucru în condiții naturale, la fiecare
probă fiind prevăzute regulamente speciale, precum și
criteriile de departajare a concurenților.
Probele sînt specifice fiecare rase, dar cele mai populare
sînt cele organizate pentru cîîinii de aret, în care aceștia
demonstrează cît de eficace le este cheia și, desigur, aretul,
pentru retrieveri, al căror rol este aducerea vînatului doborît
și pentru terrieri care sînt chemați să scoată din vizuină vînatul.
Probele se pot organiza cu vînat real sau numai cu vînat
simulat.
Cîinii ce iau parte la aceste concursuri sînt foarte adesea
adevărați virtuoși.
Și la aceste concursuri se decernează titluri, recompense și diplome.
Cele mai importante sînt C.A.C.T. și C.A.C.I.T. ( certificate
de aptitudine în probe de lucru ).
2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
Potrivit normelor F.C.I., tipurile de probe sînt următoarele:
A. Probe de ascultare.
1. Însoțirea liberă a stăpînului la picior (15 pct.) ( la pas,
în alergare, cu opriri, cu întoarceri spre stînga, dreapta și
complete).
2. Trimiterea înainte cu rechemare (15 pct.)
3. Rămînere pe loc, din mers, în poziția ,,culcat”, la
comandă și rechemare de la distanță ( 10 pct.)
4. Rămînere pe loc din mers în poziția ,,șezi”, cu îndepărtarea
conducîtorului și revenirea lui fără nici o mișcare din
partea cîinelui (10 pct.)
5. Oprire din alergare, rămînere pe loc și apoi urmarea la
chemarea a conducătorului (20 pct.)
6. Readucerea unui obiect ( aport ) (10 pct.)
7. Trecere în săritură peste un obstacol de 100 cm înălțime
(10 pct.)
8. Trecere peste obstacol sau săritură în lungime ( la alegere)
(10 pct.)
Se execută la comandă; obstacolul este din lemn, are 1,80 m
înălțime, traseul este dus-întors.
Săritura este de 3 m lungime, fără atingerea obstacolului.
La fiecare probă se prevede în mod expres cînd este permisă
comandă verbală și în ce mod.
B. Probă de urmărire
Prevede urmărirea după miros a unei piste, cu găsire de obiect.
Traseul este de 1 km lungime, iar urma are o vechime de o oră.
Cel puțin trei schimbări de direcție de 90 de grade și trei
obiecte pe parcurs ( 100 pct.).
1. Căutarea ,,infractorului” (15 pct.).
La comanda conducătorului, cîinele cercetează terenul treptat,
pe zone de 20x40 pași, la stînga și la dreapta.
2. Oprirea ,,infractorului” și avertizarea conducătorului prin
lătrat (20 pct.).
Cîinele nu are voie să-l atace, iar la sosirea conducătorului
încetează lătratul la comandă).
3. Însoțire, încercare de evadare, imobiliare și apoi conducere
(20 pct.).
(Plecare în grup, simulare de evadare după 20 m la care
cîinele, fără comandă, trebuie să-l prindă și să-l imobilizeze.
Urmează însoțirea în continuare).
4. Apărarea conducătorului (20 pct.) (cîinele împiedică fără
comandă, atacul simulat al ,,infractorului”).
5. Exercițiu de curaj (30 pct.) (,,infractorul” simulează un atac
cu bastonul asupra cîinelui, cu intenția de a-l îndepărta).
La toate aceste exerciții, la comanda conducătorului acțiunea
de atac a cîinelui trebuie să înceteze imediat.
3. Probe de lucru la cîini ciobănești
Iată cum arată o astfel de probă de lucru, conform regulamentelor
englezești, ea decurgînd în linii mari asemănător și în
alte țări care organizează astfel de concursuri.
Plecarea se face de lîngă stăpîn într-o cursă în semicerc, de
cca 360 m denumită ,,gathering” ( regrupare ) și ,,outrun” (încercuire),
prin care cîinele vine și se plasează în spatele unei grupe de
5 oi eliberate dintr-un țarc.
El se postează în spatele lor, destul de departe pentru a nu le
speria, dar avîndu-le sub control.
Urmează cea de a doua fază a probei, în care cîinele se apropie
de ele în linie dreaptă și execută aducerea lor la stăpîn, ceea
ce este denumit ,,fetching” ( aducere ).
Pe acest traseu el trebuie să treacă oile printr-o poartă lată
de cca 6,30 m, marcată prin două bariere (lifting).
În faza următoare ,,driving” (conducere), cîinele, dirijat de
îndemnurile sau fluierul stăpînului său, trebuie să parcurgă
cu oile un traseu de cca 400 m, în formă de triunghi echilateral
care are la fiecare din laturile lui o poartă de 6,30 m,
prin care el trebuie să le treacă din prima încercare.
La finalul acestei faze el le conduce și reține în interiorul
unui cerc de 36 m diametru, marcat pe sol cu var și le
menține în fața stăpînului său.
În faza ce urmează, ,,shedding” ( selectare), el este pus să
scoată din lot două din cele cinci oi și anume pe cele ce
nu sînt marcate cu un colier și să controleze deplasarea
acestora fără a le permite să revină lîngă celelalte.
Cunoscut fiind caracterul dificil al oilor și tendința lor de
a se aduna grămadă, această fază este cea mai grea.
În faza finală de parcare, ,,penning”, el le readuce într-un
spațiu de 180x270 cm, delimitat și prevăzut cu o poartă,
după care le ia pe toate și le duce la o distanță de cca 36 m.
Aici izolează din nou cele două oi fără colier, ,,singling”
(separare), replică asemănătoare în practică cu separarea
mieilor de mama lor.
Bineînțeles că întreaga desfășurare a diverselor faze
ale probei se desfășoară contra cronometru.
În fazele superioare ale unor asemenea competiții, deosebit
de populare în Scoția și Walles, campionii regionali sînt
chemați să controleze uneori ăn cursul probei pînă la 20
de subiecte în loc de 5.
Probele se efectuează uneori cu doi cîini ciobănești care
împreună ca o echipă competentă și eficace.
O cupă, o medalie și gloria recompensează pe ciobanii și
crescătorii care se prezintă cu deosebit interes și
sportivitate la astfel de concursuri.
Pregătirea Cîinelui Pentru Expoziție
PREGĂTIREA CÎINELUI PENTRU EXPOZIȚIE
Această sarcină dificilă trebuie efectuată din timp.
Uneori sînt necesare 3 - 4 săptămînă de pricepere
din partea expozantului și răbdare din partea cîinelui.
Deoarece forma de moment este cea care decide
impresia arbitrului, pregătirea trebuie să aibă în vedere
aducerea lui în formă maximă tocmai în ziua expoziției.
O muncă stăruitoare va trebui dusă cu cîinele pentru a
nu anula, prin lipsa de disciplină, o pregătire îndelungată
și calități reale ce nu ar putea fi dezvăluite.
Comportarea disciplinată a cîinelui cîntărește în ochii
arbitrului.
Cîinii nervoși, neascultători, produc impresie urîtă.
În ring, cîinele va fi obligat să rămînă un timp îndelungat
în poziție de așteptare.
Va fi învățat să rămînă cît este nevoie în patru labe, bine
înfipt pe picioare și cu privirea înainte, ajutat de lesă.
El nu are voie să manifeste indisciplină în așteptare, să
se așeze jos sau culcat fără o permisiune expresă și nici
să dea semne de nerăbdare sau plictiseală.
Dresați în mod special cîinele să știe să se prezinte.
Aceasta presupune o ținută majestuoasă, o atitudine calmă,
o plimbare liniștită prin fața arbitrului, o atitudine impasibilă
pe podiumul de examinare.
Un cîine bine prezentat este pe jumătate premiat - obișnuiesc
să spună cunoscătorii.
Nu este lipsit de importanță, ca și noi să ne prezentăm calmi
și siguri de calitățile animalului, fiindcă lesne i se poate
transmite cîinelui starea noastră de nervozitate.
După ce am trecut în revistă pregătirea psihologică a cîinelui
și a expozantului, să trecem la cea specifică.
Ea se referă la toaletă propriu-zisă, operațiune care se execută
în timp și comportă felurite operații în funcție de rasa cîinelui.
Nu neglijați nici o parte a corpului cîinelui, analizînd cum
trebuie să se prezinte fiecare punct din standard.
Nu este suficientă o baie și o pieptănare, fie ea cît de minuțioasă.
Urechile, ochii, unghiile vor fi aduse în perfectă ordine.
Arbitrul examinează dantura cîinelui.
Ea va trebui să fie curată, iar cîinele învățat să permită, fără
a opune rezistență, a mîrîi sau mușca, deschiderea gurii sau
dezvelirea gingiei.
Părul va fi potrivit conform standardului la rasele la care este
obligatoriu acest lucru.
De obicei pentru aceasta se recurge la un specialist, iar un
retuș final se obișnuiește chiar în preziua sau în dimineața
evenimentului.
Reușita și frumusețea unui exemplar depinde foarte mult
de felul în care se prezintă blana.
Ea va fi obiectul unui atente și constante îngrijiri, fiind în final
și semnul exterior al unei perfecte sănătăți.
În ring, cîinele va avea de efectuat un parcurs de mers în
cerc și unul de alergare alături de stăpîn și în lesă.
Aceste parcursuri se exersează din timp, în aer liber și pe cît
posibil în condiții similare celor din concurs, adică împreună
cu alți cîini pentru a-l obișnui cu atmosfera.
Exercițiul de mers alături și în alergare va urmări ca el să nu
rămînă în urmă, să tragă de lesă, să debordeze sau să încerce
să sară pe noi.
Corect, cîinele va merge la nivelul piciorului nostru stîng, iar
mișcarea va fi executată cu convingere.
Arbitrilor le este extrem de utilă prezentarea în mișcare a
cîinilor deoarece în astfel de împrejurări pot fi mai bine
observate eventualele defecte de conformație în special
la membre, șold și trunchi.
Cîteva ultime detalii.
Deoarece la expoziții se stă toată ziua și uneori chiar și
două zile, nu uitați să luați cu dv. vasul de apă al cîinelui,
un termos cu apă, alimente pentru întreaga zi, o pătură
de pus pe jos în boxă și toate cele necesare pentru un ultim
retuș, perie și pieptene.
Organizatorii sînt datori să asigure spații potrivite, ferite
de soare în zonele de amplasare a boxelor sau țarcurilor
pentru cîini.
Dar nu este rău dacă vă înarmați și dv. cu o umbrelă de
soare și cu un scăunel pe care să puneți sta jos, lîngă cîine.
Pentru expoziție se obișnuiește folosirea unei zgărzi și
lese speciale; ele se confecționează din piele fină.
Caracteristic este faptul că sînt confecționate dintr-o bucată
și sînt ceva mai scurte decît lesa obișnuită.
Nu dați mîncare cîinelui în dimineața expoziției, deoarece
emoțiile drumului, locul străin, prezența multor cîini și
spectatori pot să-l tulbure și să-i provoace vomismente
sau diaree.
Arbitrajul, Rolul Arbitrului Judecător în Ring
ARBITRAJUL, ROLUL ARBITRULUI JUDECĂTOR ÎN RING
Aprecierea cîinilor la expoziție se face de către un
arbitru sau judecător - după unele formulări -
care este un chinolog, om de meserie, priceput la
această muncă.
Asociațiile chinologice dispun de un corp de arbitri
și pot califica persoane pentru această importantă
sarcină.
Renumele unui bun arbitru se răspîndește cu iuțeală
și el este solicitat cu precădere de organizatori pentru
competența și imparțialitatea sa.
El este ajutat în ring de unul sau doi asistenți sau
secretari, al căror rol se limitează la aducerea cîinilor,
în ordinea stabilită, în fața arbitrului, la întocmirea
documentelor de arbitraj și eliberarea trofeelor.
Decizia arbitrului, excelent cunoscător al rasei, este
suverană și nu poate fi apelată; ea trebuie acceptată
cu sportivitate, fiindcă nu se cuvine să uităm că nu
toți cîinii pot să ocupe locul întîi și pot deveni campioni.
Satisfacția prezentării la expoziție a cîinelui este deja
o dovadă că exemplarul face parte din elementele mai
dotate ale rasei și neobținerea calificativului maxim nu
poate umbri cu nimic dragostea pe care o purtăm
cîinelui nostru.
Iar dacă este vorba de o muncă de crescător, cu atît
mai mult ne va folosi opinia calificată a omului de
specialitate.
Aprecierile se fac în două condiții de bază: în repaus
și în mișcare.
În ambele cazuri, cîinele este privit din față, din profil
și din spate.
Examinarea se face în primul rînd din punctul de
vedere al fiecărei zone corporale în parte și în al doilea
rînd în ansamblu, ca un tot armonios, pentru a obține
o impresie generală.
Privind cîinele din față se apreciază capul și în cadrul
lui ochii, nasul, linia frunții și lățimea ei, împreunarea
maxilarului și dinții, urechile, poziția membrelor anterioare.
Din profil se apreciază tipul cîinelui, armonia corpului
( cap, trunchi, membre ), direcția liniei spatelui,
adîncimea pieptului, unghiul membrelor și musculatura.
Tot dintr-o parte se urmărește fixarea urechilor și
dantura (molarii).
Arbitrajul se efectuează în grupe de 5 pînă la 8 cîini
ce sînt prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat la îndemînă un mijloc
de comparare și de clasificarea al grupei respective.
După o inițială trecere în revistă, ei sînt așezați într-o
primă ordine de preferință ce se modifică apoi pe parcurs,
pe măsură ce examenul devin mai aprofundat.
Concluziile sînt dictate secretului care are rolul de a
consemna opiniile arbitrului.
În final, înainte de decernarea premiilor supreme, arbitrul
poate cere reducerea în fața sa a celor mai frumoase
exemplare pentru pronunțarea deciziei finale.
Expoziții Canine
EXPOZIȚII CANINE
Expozițiile canine au un scop clasificarea cîinilor
de rasă prezentați, în raport cu standardul rasei
respective.
Chinologi competenți ce au rolul și calificarea de
arbitri sînt chemați să decidă calificatul pe care îl
merită exemplarele prezentate față de tipul caracteristic
ideal, cum este el definit prin standard.
Pentru crescători este deosebit de important ca
exemplarele pe care ei le-au destinat reproducției să
fie prezentate în expoziții și să obțină calificative
superioare, deoarece numai acestor exemplare li se
acordă de regulă de către asociațiile chinologice calitatea
de,,apt pentru reproducere”, fără de care descendenții
nu sînt înscriși în Cartea de Origine și nu obțin pedigree.
În țările cu o chinologie avansată însăși participarea la
expoziții este condiționată de existența certificatului de
origine completat cu datele ascendenților pînă la a
treia generație.
Deoarece la noi în țară nu a funcționat pînă de curînd
o Carte de origine decît pentru cîinii de vînătoare ai
membrilor A.V.P.S., ceea ce îngrădea numărul raselor
posesoare de pedigree, Asociația chinologică rămână a
luat măsura organizării unor concursuri de atestare la care
se pot prezenta toate exemplarele ce prezintă caracteristicile
rasei respective și unde li se eliberează un document ce
atestă acest lucru, cu recomandare ca împerecherile să
nu se mai facă decît între cîini ce au fost recunoscuți ca
întrunind calitățile rasei și au primit și apostila de ,,apt
pentru reproduce”.
Pentru aceasta, la expoziție, masculii vor trebui să obțină
calificativul foarte bine sau excelent iar femelele cel
puțin bine.
La concursurile internaționale la care se decerne titlul
de laureat C.A.C.I.B. ( certificat de aptitudini în campionat
internațional de frumusețe ), norme F.C.I. nu recunosc
decît o clasă deschisă ( peste 15 luni ) și o clasă de lucru,
îngrădind totodată participarea aceluiași exemplar la
ambele clase.
Indiferent de agida sub care este organizată expoziția,
calificativele ce se acordă sînt următoarele :
EXCELENT.
Se atribuie numai acelor cîini care se apropie foarte mult
de idealul standardului, se prezintă într-un tot perfect,
armonios și bine echilibrat, avînd ,,stil” și mișcări excelente.
Însușirile ies cu pregnanță în evidență de micile imperfecțiuni,
dispunînd în mod vizibil de caracteristicile rasei.
FOARTE BINE.
Nu se atribuie decît acelor cîini ce sînt în mod perfect
caracteristici, ale căror proporții sînt bine echilibrate și
sînt în bună condiție fizică.
Se admit defecte mici dar nu de conformație.
Acest calificativ se acordă numai cîinilor de calitate.
BINE.
Poate fi acordat acelui cîine care dispune de caracteristicile
rasei, dar are și mici defecte, cu condiția ca ele să nu
fie defecte de excudere.
SATISFĂCĂTOR.
Poate fi acordat cîinilor destul de tipici, dar care nu
prezintă calitățile remarcabile ori o condiție fizică
corespunzătoare.
Titlurile acordate sînt trecute în diplomele ce se decern
participanților, împreună cu cupe, medalii sau panglici,
de la caz la caz, conform regulamentului organizatorilor.
Celui mai bun cîine dintre ce au obținut calificatuvul
excelent în cadrul rasei respective i se poate acorda
titlul C.A.C. ( certificatul de aptitudini pentru campinat ).
Doar cîinii care au obținut trei C.A.C. decernat de arbriti
diferiți pot concura la obținerea unui calificativ superior,
cum ar fi de pildă ,,Cel mai bun cîine al rasei”, sau pot
concura la un concurs internațional unde se decerne de
această dacă un C.A.C.I.B.
Pentru a deveni campion internațional, cîinele trebuie să
cîștige în prealabil patru C.A.C.I.B.-uri de la arbitri diferiți.
Și cum calendarul F.C.I. comportă cîteva zeci de expoziții,
eșalonate tot cursul anului din țară în țară, nu puțini sînt
proprietarii și crescătorii care posedă exemplară excepțional
de frumoase ce se deplasează cu ,,vedeta” la concurs.
Fiecare expoziție are un regulament propriu al ei;
reamintim cîteva din prevederile de bună rînduială care nu
trebuie să lipsească și care se referă la obligativitatea
prezentării unui certificat de sănătate de dată recentă
( maximum 3 zile vechime ), interdicția de acces pentru
femelele în călduri, ținerea obligatorie a cîinilor în lesă
tot timpul etc.
Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun
CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN
În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.
Dispoziții Legale Referitoare la Cîini
DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI
Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.
Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj
CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ
Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.
Cîinele în Marile Aglomerări Urbane
CÎINELE ÎN MARILE AGLOMERĂRI URBANE
Viața cîinelui în marile orașe îmbracă atîtea aspecte, încît
nu este de mirare că unele au rămas nerezolvate sau chiar
sînt ignorate cu totul atît de organele în drept, cît și de
oameni în general.
Felul său de viață în condiții de bloc, cum, cît și unde
poate fi plimbat, cum se descurcă în circulația intensă
sau în deplasările mai lungi, în afara orașului, unde i se
pot acorda îngrijirile medicale necesare, iată numai cîteva
din problemele care, dacă nu ar fi soluționate, ar exclude
existența cîinilor în orașe.
Mult mai dificilă este problema cîinelui lăsat să zacă
aproape o zi întreagă singur în apartament.
Cum suportă el aceste ore de nemișcare și de asteptare?
Oare trebuie să ne mai supărăm pe el dacă rupe și roade
tot ce-i cade sub ,,mînă”?
Psihologii în comportamentul canin, consultați de stăpînii
unor astfel de cîini stresați, le recomandă o soluție nu lipsită
de humor, pe lîngă adevărul ei: să-și mai ia un cățel!
Adevărul este că zeci de mii de cîini sînt închiși zilnic
între zidurile apartamentului ore în șir.
Acolo așteaptă cu nerăbdare clipa în care stăpînul drag,
care i-a lăsat singuri, sosește.
Și sosește plimbarea.
Dar din păcate ea de cele mai multe ori se rezumă la
ocolirea cîtorva blocuri și cam atît.
Unde sînt cei 5 - 10 km pe care un cîine ar trebui să-i
facă?
Referitor la circulația cîinelui în condiții de trafic
intens, cercetările făcute au demonstrat că el este în
măsură să se descurce destul de bine: apreciază corect
viteza și direcția vehiculelor și știe să se ferească de
ele; aici trebuie făcută însă mențiunea că atunci cînd
un cîine este stăpînit de teamă sau este speriat, el nu
mai poate aprecia corect situația.
Zgomotele stridente, claxonările produc cîinelui reacția
de fugă pentru a se pune la adăpost ceea ce îl poate
duce ușor sub roțile altui vehicul.
Ceea ce este însă cel mai greu de stăpînit la un cîine
ce merge pe stradă alături de noi rămîne întîlnirea cu un
alt animal, căreia, în general, un cîine nu poate să-i
reziste; ,,cunoștințe” remarcate pe partea cealaltă, pisici
sau o minge ce se rostogolește, toate sînt pericole de
moarte pentru cîinii ce imprudent sînt lăsați să circule
pe stradă fără lesă.
De asemenea, se cere o supraveghere atentă din partea
însoțitorului în locurile de traversare, pasaje subterane
sau alte puncte de trecere aglomerate unde cîinele poate
fi călcat pe picioare, ceea ce va provoca o nedorită
reacție de apărare din partea animalului și necazul s-a
și produs.
Ca să nu mai vorbim - revenind la traversări - despre
ce s-ar putea întîmpla dacă un cîine ar trece în goană
pe o arteră aglomerată în care măcar 2 din cei aflați la
volan ar vrea să-l ferească...
În marile centre urbane s-au înfințat unități speciale
cu profil veterinar unde cîinilor li se acordă prim ajutor,
consultații, tratament medical ambulatoriu sau chiar
internare.
De regulă acestea sînt circumscripții sanitar-veterinare
( de sector sau localitate ).
Tot în Capitală se află și Comitetul național pentru
protecția animalelor, cu sediul clik pe link.
Centrul antirabic funcționează în cadrul Spitalului clinic
de boli contagioase Matei Balș.
Cîinii și Copiii
CÎINII ȘI COPIII
Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.
Paznicul Casei
PAZNICUL CASEI
Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?
Cîinele în Societate
CÎINELE ÎN SOCIETATE
Una dintre cele mai controversate probleme este cea
a locului cîinelui în societatea actuală.
Care este rolul cîinelui în viața omului?
Este oare necesar cîinele în marile orașe?
Mutația spre centrele urbane aglomerate, de la curte
la bloc, a determinat fără îndoială micșorarea numărului
de familii care au cîini.
Un timp, însă, căci curînd au apărut în lanț reacțiile
omului în fața unei vieți din ce în ce mai artificiale, mai
departe, abandonată un timp și străduința de a o păstra
chiar sacrificînd unele comodități personale.
Locul pe care cîinele l-a avut și îl are încă lîngă om nu
poate fi comparat cu al nici unui alt animal.
Cîteva cifre statistice privind numărul de cîini din cîteva
mari state - și este vorba numai de cîini ce figurează în
evidențe!
În italia, de exemplu în 1976 peste 4 milioane de cîini,
în Anglia 8 milioane, iar în Statele Unite al Americii,
cifra se apropie de 25 de milioane.
Dresajul Cîinilor de Vînătoare
DRESAJUL CÎINILOR DE VÎNTOARE
Are ca scop punerea în valoare a calităților unor
rase de cîini pentru îndeplinirea diverselor sarcini
caracteristice acestor îndeletniciri și anume
căutarea și urmărirea vînatului, aretul, hăituirea,
stîrnirea, regăsirea vînatului doborît ( la sol sau
în apă ) și aportarea lui.
Pentru realizarea acestor misiuni un cîine de vînătoare
este dotat cu rezistență, viteză, simț al mirosului
și voce.
Modul de dresaj și antrenamentul este specific
rolului pe care urmează să-l îndeplinească fiecare
grupă de cîini de vînătoare.
Dresajul Cîinilor Utilitari
DRESAJUL CÎINILOR UTILITARI
Avînd în vedere specificul muncii, adesea
periculoasă, acest tip de dresaj face obiectul
unei îndelungate și perseverente instruiri
specializate.
Elementelor de bază, din care derivă apoi
specializarea, au fost inserate în cadrul
capitolului Expoziții canine.
Aceste ,,meserii” canine se întîlnesc în special
în următoarele domenii de activitate: cîini de
poliție, cîini-militari, cîini folosiți în depistarea
narcoticelor, căutarea răniților și salvarea
drumeților îngropați sub avalanșe sau dărîmături,
salvări de la înec, cîini ce însoțesc persoanele
lipsite de vedere sau auz etc.
Dresajul Cîinilor de Pază
DRESAJUL CÎINILOR DE PAZĂ
Este cel mai complet dintre dresajele specializate
și are ca obiect paza locuinței sau proprietății,
paza stăpînului și a obiectelor lăsate în grijă,
imobilizarea răufăcătorilor.
Se bazează pe cîteva principii de bază: supunerea
față de stăpîn, insuflarea curajului, a neîncrederii
în străini și a desprinderii de atac.
Dresajul Specializat ( Dresajul Cîinilor Ciobănești )
DRESAJUL SPECIALIZAT ( DRESAJUL CÎINILOR CIOBĂNEȘTI )
Fiind vorba de acțiuni de pură specialitate nu
vom insista asupra lor decît în măsura în care
este necesară cunoașterea noțiunilor, dresajul
propriu-zis făcînd obiectul unor lucrări cu
temă strict delimitată.
Dresajul cîinilor ciobănești.
Literatura de specialitate face distincție între
cîinii ciobănești și cei păstorești, adică între
cîinii utilizați pentru paza turmelor de oi și
cei pentru turmele de vite mari.
Noțiunile de dresaj ale cățelului sînt deprinse
în bună parte de la părinți ( la început ) și
aprofundate apoi cu păstorul.
Dresajul specializat urmărește învățare cîinilor
cu îndeplinirea muncii specifice la turmele de
oi sau vite.
În capitolul Expoziții canine, s-a arătat în linii
mari, cu ce însușiri și cunoștințe trebuie să fie
dotat, spre pildă, un cîine ciobănesc pentru a-și
duce în bune condiții munca.
Vagabondare.
VAGABONDARE
Cățelandrilor le place grozav să plece în
explorarea mediului înconjurător.
De aici și pînă la vagabondare nu este
decît un pas.
Nu dați ocazie cîinelui să hoinărească și
să-și găsească prietenii dăunătoare.
Dacă stați într-o casă cu curte sau grădină
mare și cîinele o poate ,,șterge” este bine
să-l supravegheați cu atenție și să luați
măsurile de rigoare pentru a împiedica
evadarea prin îngrădirea locurilor, închiderea
găurilor și pedepsirea lui.
Agresivitatea
AGRESIVITATEA
Sînt cazuri în care cîinii manifestă o tendință
de apărare exegerată a stăpînului, mergînd pînă
la agresivitate.
Desigur că această tendință nu este de dorit și
trebuie temperată încă în cursul perioadei de
educare, imediat ce a fost remarcată, pentru a
nu se produce fixarea ei.
Există, de asemenea, cîini cu porniri agresive,
care vor să se încaiere cu orice cîine din apropiere.
De vină sînt stăpînii ce nu s-au preocupat spre a-i
face docili și ascultători la comenzile de disciplină.
Asemenea exemplare trebuie ținute în permanență
în lesă și posesorii lor trebuie să evite contactul
cu alți cîini.
Atitudinea Față de Obiectele în Mișcare
ATITUDINEA FAȚĂ DE OBIECTELE ÎN MIȘCARE
Din instinct, cîinii fugăresc tot ce se mișcă cu o
viteză oarecare pe lîngă ei.
Această pornire - urîtă și mai ales periculoasă -
trebuie stăvilită cu orice, preț.
Cel mai eficient mijloc este de a umbla cu cîinele
în lesă pînă ce se va deprinde cu disciplina.
Numai după aceea veți putea obține ca mașinile,
bicicletele, persoanele care fug etc., să nu mai
constituie pentru el o ispită irezistibilă.
Pentru a se teme de mașini și de traversarea străzii,
puteți proceda în felul următor: rugați un prieten
cu mașina să se apropie încet, în timp ce dv.
mergeți cu cîinele pe marginea trotuarului, să-l
lovească cu un bețigaș lung sau cu o curea, în
același timp, să claxoneze.
Repetați de dou-trei ori exercițiul, avînd grijă ca
în intervalele dintre ele să-l lăsați să observe, de
data aceasta șezînd sau culcat, circulația deasă a
mașinilor pe stradă.
Traversați cu el numai în lesă, numai după ce îi
dați comanda de trecere cu îndemnul ,,hai!” și
felicitați-l după ce a trecut frumos, lîngă piciorul dv.
Roaderea Lucrurilor
ROADEREA LUCRURILOR
Tuturor cîinilor le place să roadă și să scuture
obiecte de volum redus.
Este un instict deosebit de puternic și nu e
indicat să încercați a-l combate.
De asemenea, mulți căței au obiceiul rău de a
roade lucrurile ce le cad la îndemînă.
Fac aceasta fie din plictiseală, fie de supărare
sau drept răzbunare că sînt lăsați singuri.
Cînd li se schimbă dinții o mai fac și din această
cauză.
Acest prost obicei care poate duce la distrugerea
mobilierului sau la alte pagube se serioase poate
fi canalizat spre obiecte special destinate acestui
scop.
Dați-i deci cîinelui un papuc, o mănușă veche,
mingi sau jucării din cauciuc gros și nu va mai
roade pantofii, cărțile sau picioarele mobilierului.
Fasole Boabe Cu Costiță de Porc
 |
| ceapa călita pentru fasole boabe cu costiță de porc |
Ingrediente
- Fasole boabe 500 - 1000 g
- costiță de porc 500- 1000 g
- 1 - 2 cepe potrivite
- bulion 2 linguri
- sare
- piper
- ulei 2-3 linguri
- 1 legătură pătrunjel
- 1 legătură mărar
Fasolea boabe cu costiță de porc video.
Mod de preparare
 |
| Fasole boabe cu costiță de porc |
înainte de a face mîncarea.
Bun ne apucăm să facem fasolea cu costiță de porc.
Fasolea boabe se clătește și se pune altă apă pentru
a fierbe pe foc.
După ce a dat în clocot, o lăsăm 10-15 minute să fiarbă,
si boabele de fasole le strecurăm într-o strecurătoare,
se schimbă apa din oală, se spală fasolea, si se pune din
nou pe foc, ( repetăm operația de 3 ori, pentru a nu ne
afecta stomacul ).
Între timp ce fierbe boabele de fasole, se toacă cepele
mărunt ( după ce a fost curățate de coajă și spălate ),
Costița de porc se taie în bucăți apreciate de dumneavoastră,
se spală și se pune la prăjit în ulei, ( dacă nu vrei să
prăjiți costița de porc, nu o prăjiți ).
După ce am schimbat ultima apă la boabele de fasole, adăugăm
costița de porc, ceapa tocată mărunt, călită sau ne călită,
( dacă căliți ceapa, adăiga-ți 2-3 linguri de ulei, pentru călirea
cepei ), sare și piper după gustul fiecăruia, bulionul și în ultimile
10 - 15 minute de fiert se adaugă măraru și pătrunjelul în fasole
tocat mărunt.
Fasole se lasă la fiert pîna cînd a fiert foarte bine, ( ca să ști
cînd a fiert boabele de fasole, scoți pe o farfurie 4-6 boabe
și o strivești între degete, cînd se strivește ușor între degete
boabele de fasole este gata ).
Fasolea boabe cu costiță de porc video.
 |
| Fasole cu costiță de porc |
Video Costiță de porc cu fasole boabe cum făcea bunica odată.......
Obiceiul de a Sări cu Labele pe Om
OBICEIUL DE A SĂRI CU LABELOR PE OM
Mulți cîini își manifestă bucuria de a ne vedea, sărind cu
labele din față pe noi.
Dacă este vorba de un Dog sau un Ciobănesc german
de exemplu, ne putem trezi chiar pe jos de atîta bucurie!
Boxerii sînt de asemenea mari amatori de exuberanțe.
Astfel de manifestări pot însă speria persoanele străine,
pot provoca accidente copiilor și mai întotdeauna duc
la murdărirea hainelor și paltoanelor.
Foarte important este modul în care un cîine va fi
dezvățat de acest lucru.
Dacă îl lovim peste bot sau îl certăm, el va asocia
pedeapsa de ideea că nu trebuie să se bucure cînd îi
vine stăpînul acasă, ceea ce nu este bine.
Cum trebuie deci procedat?
Cea mai bună metodă este ca la apropierea de el, atunci
cînd de bucurie se repede la noi pentru a fi mîngiat,
să-i comandăm ,,șezi!”, să așteptăm ca el să se supună
dispoziției, după care să ne aplecăm spre el și să îl
mîngîiem.
În felul acesta i se stăvilește elanul și noi sîntem cei
ce ne apropiem de el pentru a-l saluta.
Foarte repede poate fi dezobișnuit dacă în clipa cînd
sare cu labele pe noi, ridicăm genunchiul sau îl
călcăm ușor pe picioarele din spate.
Însățim gestul de comanda ,,stai jos!” sau ,,șezi!”.
Se mai obișnuiește ca, anticipînd momentul contactului,
să ne lăsăm jos pe vine luîndu-l de piept și camandîndu-i
să stea jos.
,,Cerșitul” la Masă și Acceptarea Hranei de la Străini
,,CERȘITUL”LA MASĂ ȘI ACCEPTAREA HRANEI DE LA STRĂINI
În ceea ce privește atitudinea cîinelui în timpul mesei
stăpînilor, vom insista în mod deosebit deoarece aici
se produce una din cele mai frecvente greșeli de educație.
Fiți deci intransigenți și nu oferiți sau nu permiteți să
i se ofere cîte o bucățică în timpul mesei, oricît de greu
vă va veni.
Mai toți cîinii sînt lacomi și le place să se îndoape; micile
cadouri vor îngrășa cîinele care astfel va suferi la bătrînețe.
Dincolo de aceste considerente, năravul urît ne va deranja
mesele ( mai ales cele cu oaspeți ), cîinele pus brusc la
respect ajungînd chiar să fure de pe masă.
Așa că, din prima clipă, evitați ca el să fie nemîncat atunci
cînd serviți masa.
Dacă ora lui de hrănire este alta, este mai bine să nu
asiste la masa oamenilor.
Singurul prilej cînd cîinele poate primi o bucățică în plus
față de orele lui de masă este numai ca recompensă în
perioada de educare.
Dacă nu doriți ca străinii să vă poată ademeni cîinele,
nu lăsați pe oricine să-l cheme, să-l mîngîie și, mai ales,
să-i dea de mîncare.
Deseori sau produs otrăviri din cauza diverselor alimente
puse de ,,binevoitori” pe jos.
Pentru a evita acest gen de accidente trebuie să învățați
cîinele ca la comanda ,,nu e voie!” să nu se atingă de
mîncare nici în casă decît după autorizare, iar de cea din
parcuri sau de pe străzi, niciodată.
De asemenea să nu accepte de la nimeni nici un fel
de aliment.
Comanda ,,fui!” sau ,,nu e voie!” trebuie să fie bine
cunoscută de cîine, reprezentînd o interdicție absolută,
sub aspră sancțiune.
Tehnica dresării în acest scop constă fie în folosirea
unor bucăți de carne puternic piperate sau date cu boia,
fie prin ademenirea de către altcineva cu o bucățică,
pentru ca apoi, în momentul în care vrea să apuce, să
fie lovit scurt peste bot ( cu grijă însă și nu peste nări ).
Pentru ca să nu mănînce de pe jos, cîinele mai poate
fi dresat și cu ajutorul a 2 - 3 capcane de șoareci, prin
dreptul cărora este trecut cu lesa și care i se închid
peste bot în momentul cînd încearcă să ia bucățica.
El este îndepărtat imediat după exercițiu, iar amplasarea
capcanelor trebuie să o facă altul decît stăpînul al
cărui miros simțindu-l îl poate dezorienta.
Obiceiurile Proaste ale Cîinilor
OBICEIURILE PROASTE ALE CÎINILOR
De regulă proastele obiceiuri sînt cele cu care noi
l-am învățat pe cîinele nostru.
Fiindcă, dacă i s-a permis să se urce în pat și pe
fotolii, înseamnă că are voie să facă acest lucru; sau
dacă i-am oferit cîte o bucățică de la masa noastră
și ulterior ne-o va cere chiar el, nu trebuie să ne
minunăm de cît este de prost crescut.
De aceea este bine ca încă de la început să decidem ce
nu dorim să facă în casă cîinele nostru, iar instruirea lui
să fie făcută în acest sens, cu perseverență, calm și
fermitate, fără a permite nici un fel de abateri pentru a
nu-l dezorienta.
În scurtă vreme se va obișnui cu o purtare corectă.
Cîine zgomotos.
Singurătatea este prost suportată de către unii cîini, își
manifestă neliniștea și frica prin lătrături sau chiar urlete,
fapt extrem de neplăcut în cazul apartamentelor în
blocuri, hoteluri etc.
Un cîine care are nevoie știe să latre este foarte util
( dacă a sunat cineva, a introdus o cheie în ușă sau a
intrat în casă un necunoscut sau musafir ), dar unul care
o face aproape permanent și provoacă supărări vecinilor
trebuie imediat dezvățat.
În majoritatea cazurilor, manifestările de mai sus se datoresc
lipsei de preocupare a stăpînului, atunci cînd cățelul a fost mic.
Educația în acest domeniu se face în felul următor: stăpînul
se preface că pleacă de acasă, fără a se îndepărta prea mult
de ușă, pentru a auzi ce se petrece.
Deîndată ce aude manifestările zgomotoase ale cîinelui
revine și îl ceartă cu asprime pronunțînd magicul ,,nu e voie!”,
aplicînd eventual clasica corecție cu ziarul înpăturit și
punîndu-l la colț.
Apoi pleacă din nou și repetă manevra dacă este cazul,
pînă ce animalul va asocia nemulțumirea manifestată
de stăpînul său și bătaia de comportarea lui nedisciplinată.
Se va obișnui astfel să aștepte fără să facă zgomot în casă
și nu va mai lătra.
În curte, lătratul fără întrerupere ( cu sau fără motiv ) este
de asemenea un obicei prost.
Cîini fricoși, lipsiți de curaj sau cei excesiv de nervoși au
asemenea manifestări.
Evident că astfel de porniri nu trebuie tolerate, deoarece
provoacă neplăcerile vecinilor și pot duce la conflicte.
Este normal ca un cîine să avertizeze prin una-două
lătrături apropierea unui străin, intrarea în curte a cuiva,
dar după ce ne-a atras atenția trebuie să înceteze.
Prin comanda ,,liniște!” sau ,,taci!” rostită energic,
el va fi calmat.
Educația de Bază Partea A-V-A
EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-V-A
1. A aștepta.
2. A lătra la comandă.
3. A da laba.
4. A sta sluj.
1. A aștepta.
Cîinele poate fi învățat să-și aștepte stăpînul în fața
magazinelor.
Pentru aceasta, îl atașați cu lesa în fața magazinului,
neapărat într-o poziție din care poate să vadă unde
ați intrat și îi comandați ,,șezi” și ,,așteaptă!”, mîngîindu-l
ușor și apoi intrați în magazin.
2. A lătra la comandă.
Deși nu este absolut necesar, el poate fi deprins în felul
următor : concomitent cu unele acțiuni de lătrat spontane
ale cățelului în casă sau la plecare la plimbare ( pusul lesei )
sau la acordarea mesei ( cere zgomotos castronul ), îl vom
încuraja spunînd ,,dă glas!” sau ,,latră!”, deschizînd și
închizînd pumnul în fața lui, semnal ce ulterior poate să-l
înlocuiască chiar pe cel acustic.
Cu timpul, cîiinele va executa la comanda lătratului, dar
bineînțeles că va trebui să știe să și tacă imediat ce îi veți
cere acest lucru.
3. A da laba.
Pentru a-l ajuta să dea laba se procedează astfel :
se ridică laba dreaptă a cîinelui ce se găsește în
poziția ,,șezînd” și se pronunță expresia ,,dă laba!”.
Prin repetarea și recompensare va ajunge să ridice
singur laba la auzul comenzii.
4.A sta sluj.
Pentru a învăța un cîine să stea sluj, se pornește de
la poziția ,,așezat” î colțul unei încăperi și i se
ridică picioarele din față concomitent cu ademenirea
lui cu o bucățică de zahăr plimbată în fața nasului.
Pronunțați cuvîntul ,,sluj!” sau ,,fă frumos!”.
El poate fi dresat să stea cu bucățica de zahăr pe nas
pînă în momentul în care i se dă permmisiunea să
o mănînce.
Acest gen de exhibiții, trebuie s-o spunem, nu face
parte din educația de bază, nici din dresajul specializat,
poate cel mult să fie un număr de circ.
Unde Sun Pentru Relații Clienții și Alte Numere Digi, Vodafone, Telekom și Orange
Digi ( Rds Rcs )
Unde sun pentru a afla cost control să știi oricînd
cît ai de plată.
Trimite un sms la 700 gol dar îi bagi un ( ,. ) ca să
poți trimite smsul.
Unde sunăm pentru a ne informa despre abonamente
noi, sau cele actuale.
număr business tel 0314006500
număr persoane fizice tel 0314004600
Informații clienți existenți
pentru clienți existenți număr tel 0314004401
asistență tehnică internet digi tel, digi tv, cablu tel 0314004414
asistență tehnică digi tv satelit tel 0314004000
asistență tehnică digi net, digi mobil tel *777 de pe mobil
mobil tel 0314007777 ( din orice rețea )
Digi mobil Spania tel 0314006422
Digi mobil Italia tel 0314074077
Abonamente Digi mobil
Abonamente telefoane mobile noi
Contul meu Digi
Vodafone
La acest număr poți rezolva orice solicitare cu robotul Andreea
*222 este gratuit din rețeaua vodafone
Sau din orice altă rețea vodafone din țară sau roaming
tel 0372.022.222 este gratuit din rețeaua vodafone cu
tarif normal din alte rețele, este gratuit în rețeaua vodafone în
țară sau roaming
Pentru internet și date sau vodafone tv *777 de pe mobil
sau tel 0372.027.777 gratuit din rețeaua vodafone,
cu tarif normal din alte rețele, și taxabil din roaming.
Orice solicitare legată de plata unui abonament la vodafone
*224 de pe mobil și tel 0372.022.244 este gratuit în rețeaua
vodafone, cu tarif normal din alte rețele, taxabil din roaming.
*221 la ceast număr poți suna dacă ești administratorul
unui cont de persoană juridică.
este gratuit în rețeaua vodafone.
Număr de urgență la acest număr se poate solicita blocarea
sau deblocarea unui număr vodafone și codul puk *228
de pe mobil și din rețeaua vodafone cu tarif normal din
alte rețele, apel taxabil din străinătate/roaming
tel 0372.022.258
*555 relații clienți
număr cu acces rapid la operator, non stop.
( apel taxabil cu 0,65 euro pe apel, tVA inclus indiferent de
durata apelului.
Taxarea începe imediat după mesajul informativ cu
privire la cost apel ).
Abonamente vodafone
Cartela vodafone
Internet
Orange
Serviciu clienți tel 300
Zilnic între 08: - 21:00 apel gratuit pentru abonați orange.
Și la numărul 0374 300 300 apel cu tarif normal
Serviciul suport clienți tel 401 acces direct la operator
apel taxabil 0,14 euro/minut TVA inclus.
Serviciul clienți în limba maghiară tel 474 de luni
pînă vineri 08:00 - 16:00.
Apel gratuit pentru clienți abonați orange 0744940474
Pentru clienți PrePay sunt gratuit primele 2 apeluri,
( efectuate într-o lună ).
Începînd cu al 3-lea apel din acest interval va fi taxat
cu 0,55 euro credit/apel.
Tel 228 Serviciul clienți pentru persoane cu dificiențe de auz.
Acces gratuit la operator în fiecare zi, între 08:00 - 20:00
Asistență prin sms dedicată exclusiv clienților cu dificiețe
de auz, nu pot accesa în roaming.
*100# Self care
Abonamente Orange
Internet Orange
Televiziune Orange
Telekom
Tel 1234 din rețeaua telekom fix și mobil, sau
tel 021 404 1234 și 0766 12 1234 tarif standard
din orice rețea.
Trimite un sms gratuit 1515 însereaza în sms ,.
o literă număr orice pentru a putea trimite sms-ul.
Sună la 1234 și te identifi cu numărul de telefon
în meniul principal apeși tasta 2 pentru plăți facturi
și apoi tasta 3 pentru info cost.
Pentru a afla creditul pentru cartela telekom
*100# sau *134# de pe mobil
Tv telekom
Internet telekom
Factură telekom
Alte servici telekom
Educația de Bază Partea A-IV-A
EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-IV-A
1. Aport.
2. A sări
1. Aport.
Dacă intenționăm să dresăm cîinele pentru ,,aport”
și dorim să dea drumul obiectelor ce ni le aduce, nu
este bine ca atunci cînd este mic să favorizăm joaca
cu cîrpe sau ciorapi de care el să tragă de o parte, iar
noi de cealaltă.
Pentru aport se folosesc cuvintele ,,aport!” sau
,,adu aici!”, combinat cu ,,dă drumul!” în clipa cînd
a ajuns în fața dresorului.
Ca să dea drumul, cîinelui i se oferă concomitent
o recompensă, fără de care, la început nu va consimți
să execute comanda.
Pentru dresajul aportului este indicat un obiect din
lemn ( asemănător halterelor mici folosite în casă
pentru gimnastică ), cilindric, de circa 20 cm lungime
și de 3 cm diametru, cu marginile ca două roți de car
rotunde ca mingile de tenis.
Se pornește de la poziția ,,stînd”; i se arată obiectul și
apoi se îndepărtează treptat pînă ce este pus jos la circa
1-2 metri.
După această operațiune cîinele este scos din lesă,
lăsat să meargă la obiect și să-l ia în gură.
Chemat de stăpîn, el va trebui să se așeze în fața lui
cu obiectul în gură.
La comanda ,,dă drumul!” sau ,,pune jos!” i se ia din
gură obiectul respectiv, fiind și recompensat cu puțin
zahăr sau biscuit.
Nu faceți antrenamente de aport cu obiecte dure:
pietre, cărămizi, metal etc., deoarece veți vătăma
dinții cîinelui.
Cîinii adulmecă din instict urmele și caută să găsească
obiectul sau urma pierdută.
O astfel de căutare trebuie însoțită de comandă ,,caută!”,
ajungîndu-se astfel deprinderea căutării la comandă.
2. A sări.
Cîinele poate fi dresat să sară peste obstacole de înălțimi
potrivite, făcînd mișcare la început cu el, cu lesa, într-o
ușoară alergare.
Se începe cu obstacole mici de 30 - 40 cm și pe măsură
ce se obișnuiește, se ridică înălțimea.
Comanda este ,,hop!” sau ,,sări!”.
Educația de Bază Partea A-III-A
EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A
1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”
1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.
2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.
Educația de Bază Partea a-II-a
EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A
1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.
1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.
2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.
Educația de Bază Partea -I-A
EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA -I-A
1. Locul de dormit.
2. Comanda ,,Nu e voie!”.
3. Mersul în lesă.
1. Locul de dormit.
Cu mare plăcere cîinele caută, în apartament, să se
odihnească în cele mai comode locuri: fotolii adînci,
canapele sau patul stăpînului și, mai ales, perna lui i
se par cele mai bune locușoare.
Dacă nu vreți să fiți plin de păr peste tot, este bine
să-l țineți departe de aceste tentații, nepermițîndu-i
încă din prima clipă să se urce pe ele.
Cîinele trebuie învățat să doarmă numai în culcușul lui
sau eventual i se poate destina un loc, marcat cu o
cîrpă sau păturică, pe un fotoliu, dar numai un singur loc.
Dacă nu veți ține seama de aceasta, curînd nu numai că
tapițeria dv., va fi murdară, dar o să-i cereți chiar voie
cîinelui să vă urcați în propriul pat!
Dacă de fiecare dată cînd îl vom duce la culcușul său vom
rosti și comanda ,,la loc!”, după un număr de repetări, cîinele
se va obișnui și se va duce la loc cînd va primi ordinul.
2. Comanda ,,Nu e voie!”.
Comanda de interzicere a anumitor lucruri trebuie să fie
,,nu e voie!” sau onomatopeicul ,,fui!”, sau doar un ,,nu”
rostit energic.
Ea va fi repetată de cîte ori îl oprim să fac ceva, la început
însoțită de o lovire ușoară iar mai apoi fiind suficientă
doar expresia.
3. Mersul în lesă.
La plimbările de început, pînă cînd cîinele învață să meargă
corect la picior, să nu tragă și să reacționeze imediat la
comandă, este absolut necesar să nu fie lăsat să circule liber.
Acest amănunt este foarte important mai ales pentru cîinii
crescuți în orașele mari, cu circulație intensă.
Spre deosebire de zgardă, pe care orice cățel o acceptă fără
opoziție, cu lesa nu este același lucru, așa că este bine ca
înainte de a-l scoate în oraș cu lesa, mai întîi să-l antrenați
cîteva minute zilnic prin casă dacă spațiul permite.
Plimbarea cîinelui în lesă pe stradă și toate comenzile cu
care îl învățați, trebuie efectuate avînd cîinele lateral în
dreptul genunchiului dv. stîng.
Mersul cu lesa se poate cel mai bine exersa de-a lungul
unui zid sau gard lung pentru a închide culoarul cîinelui
și a nu-i permite pendulări în diverse direcții.
Un bețigaș subțire ținut în fața botului, ca o amenințare,
îi va stăvili elenul și îl va face să meargă în pasul dv.
Lesa trebuie să fie moale, în clipa în care devine întinsă
o smuciți brusc.
Astfel îl readuceți la realitate și-i impuneți ritmul dorit.
Pentru învățarea mersului la picior este necesară o lesă
extrem de scurtă pe care să o țineți ferm pentru a-l face
să priceapă că după ce îi dați comanda ,,alături” sau
,,la picior”, să nu încerce cu nici un preț să se îndepărteze
de piciorul dv.
Dacă animalul este puternic și greu de ținut, se folosește
la început o zgardă de tip strangulant, adică o curea ce
are un dispozitiv care sufocă animalul dacă încearcă să
tragă sau să se îndepărteze.
Se cheamă proastă creștere dacă în timpul mersului cu
lesa cîinelui trage în diverse direcții, pornește rapid după
orice miros sau rămîne înțepenit lîngă cîte un semn făcut
de alt cîine.
Asemenea distracții îi pot fi îngăduite, fiindcă sînt în
firea lui, cînd este lăsat liber, pe stradă, dar odată aflat în
lesă va fi smucit de cîte ori va fi nevoie la astfel de opriri
pentru a se învăța cu mersul civilizat.
În timp ce merge în lesă cîinele trebuie să devină atît de
disciplinat încît, pur și simplu, cei din jur să dispară
pentru el.
Oamenilor sau animalelor pe lîngă care trece nu trebuie
să le acorde nici o atenție.
Nu este plăcută o plimbare la care cîinele te trage de la
copac la tufă și în care el decide ritmul și direcția de mers.
Nu cedați tentației de a lăsa cîinele fără lesă înainte ca
educația lui să fie completă; pînă ce nu este la perfecție
învățat să meargă la picior, să se oprească la comandă și
să revină la chemare, nu trebuie lăsat liber.
Educația de Bază
EDUCAȚIA DE BAZĂ
1. Învățarea numelui.
2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul
afară pentru nevoi.
1. Învățarea numelui.
Din primele zile, cățelul trebuie să primească un nume;
pentru a-l învăța și a-i atrage mai ușor atenție, acesta
trebuie ales cît mai sonor și scurt - de o silabă sau două.
Numele va fi pronunțat cît mai răspicat și întotdeauna
la fel.
Un cîine nu înțelege sensul cuvintelor, dar cunoaște
sonoritatea lor.
Rostindu-i numele de cîte ori este mîngîiat, privit sau
hrănit, cățelul îl va învăța curînd, la auzul lui reacționînd
prompt, devenind atent și așteptîndu-se să ne adresăm lui.
2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul afară
pentru nevoi.
Educația în scopuri igienice trebuie începută cînd circularea
liberă prin încăperea s-a intensificat.
Pînă ce cățelandrii ajung să-și facă nevoile afară, timp de
cîteva săptămîni treaba aceasta are loc locuință.
Cum poate fi obișnuit cîinele cu curățenia?
Un colț acoperit cu ziare sau o pînză de sac va desemna locul.
Puiul trebuie dus acolo ori de cîte ori îl vedem că se pregătește
să-și facă nevoile.
Sau îl ducem înainte și îl ținem acolo pînă face.
În orice caz, pînă ce se învață trebuie mereu îndemnat, iar
dacă face în altă parte trebuie promt certat ( nu bătut ).
Băgatul nasului în locul cu pricina se pare că este eficace.
Tonul cu care î certăm contează.
Pentru a-l învăța cu curățenia, blîndețea și răbdarea sînt absolut
necesare ( a nu se confunda cu lipsa de fermitate ).
Nu este indicat să timorați cățelul, iar ca pedeapsă este suficient
dacă îl atingem ușor cu ziarul împăturit.
După ce au început plimbările afară, locul din casă destinat
nevoilor trebuie desfințat.
Dar pentru aceasta se impune un număr suficient de ieșiri afară
( 6-7 cînd cîinele mic, minimum 2 cînd este matur ) și în special
la ore fixe, ultima înainte de culcare.
Supravegheați puiul și cum vedeți că este pe cale să-și satisfacă
nevoia, duceți-l repede afară.
După ce a terminat, felicitați-l călduros și duceți-l înapoi în casă.
Dacă uită, certați-l imediat și scoteți-l afară.
În două luni înțelege despre ce este vorba.
Cei ce sînt mai comozi mențin un loc și în casă, de obicei
gura de scurgere de la baie; dacă se obișnuiește așa nu aveți
ce-i face.
Dumneavoastră ați fost cel care l-ați învățat.
Dacă în afara orelor de plimbare, i se întîmplă cîinelui
să manifeste o dorință urgentă de a ieși afară - pe care
prin diverse semne v-o face cunoscută - nu zăboviți să i-o
satisfaceți, deoarece probabil că suferă de un deranjament
intestinal și nu vrea să facă murdărie în casă.
Este bine să vă învățați cîinele să-și facă nevoile în iarbă
sau în locuri virane unde acest lucru nu poate cauza neplăceri.
Dacă nu aveți un loc viran unde să-l obișnuiți și îl
plimbați cu lesa pe străzi, atunci supravhegheați momentul
comorîndu-l lîngă trotuar cînd este cazul.
Se recomandă să-l deprindeți să facă la gura de canal.
Cel mai bine este să-l duceți în același loc și să-l așteptați
cu răbdare.
Felicitați-l apoi pînă își va forma reflexul.
Glosar R, S, T, U și V
GLOSAR R, S, T, U ȘI V
Glosar R
Răni ( plăgi ) - leziuni ale țesuturilor corpului, provocate de
arsuri, tăieturi etc., sau produse pe cale operatorie.
Rația alimentară - cantitatea de diferite tipuri de alimente
care acoperă nevoile zilnice ( rația netă ) sau intră în hrana
obișnuită ( rația brută ) a unui individ.
Regim - normă care se impune în modul de viață, dar mai cu
seamă în alimentație, pentru întreținerea organismului.
De exemplu, regim igieno-dietetic : totalitatea prescripțiilor
privind modul de viață și alimentația corespunzătoare unui
bolnav.
Relaxare - diminuarea, pînă la dispariție, a unei stări de tensiune.
Revulsiv - activează circulația sîngelui, producînd congestie
sanguină la locul unde se aplică.
Rugozitate - leziuni proeminente, aspre, neinflamatorii la nivelul
pielii datorite unor procese de hiperkeratoză.
Glosar S
Saponificare - proces de hidroliză bazică a grăsimilor, care are
ca rezultat formarea săpunurilor corespunzătoare.
Seboree - secreție mare de grăsimi, datorită stării patogenice
a pielii ( piele grasă cu porii dilatați ).
Stres - termen anglo-saxon, desemnînd orice agresiune din
mediu sau orice stare de tensiune creată de mediu și față de
care organismul se apără prin reacții adaptative de suprasolicitare
a axului hipolamo-hipofizo-suprarenalian.
Sudorific - agent care stimulează secreția glandelor sudoripare.
Glosar T
Talasoterapie - tratament prin băi de mare și climat marin.
Tonic nervin - medicament cu acțiune stimulantă asupra
sistemului nervos.
Tonifiant - întăritor, crește rezistența organismului la boală
sau favorizează vindecarea sa.
Topic - substanță care se aplică local, extrem.
Glosar U
Urcior - inflamație acută a glandelor pilo-sebacee a pleoapelor,
provocată de stafilococ.
Uremie - intoxicație a organismului, datorită ureei și a altor
produse toxice în sînge și care nu pot fi eliminate datorită
stării patologice a rinichilor.
Urticarie - erupție cutanată, cel mai adesea de natură alergică.
Glosar V
Vasoconstricție - îngustare a lumenului vescular provocată de
constricția musculaturii netede a vaselor sanguine.
Vasodilatație - dilatație a vaselor sanguine provocată de relaxarea
musculaturii netede vasculare.
Glosar M, N, O și P
GLOSAR M, N, O ȘI P
Glosar M
Melanină - pigment de culoare brună-neagră, de natură
albuminoidă, depozitat sub formă de granule în celulele
stratului bazal.
Metabolism - suma proceselor de asimilație și dezasimilație
care se desfășoară într-un organism viu care are drept rezultat
menținerea vieții.
Glosar N
Nev - formațiune circumscrisă de origine embrionară sau
evolutivă, datorită unei tulburări în dezvoltarea unuia sau
a mai multor elemente celulare ale pielii.
Glosar O
Oligoelemente - ( microelemente ) - elemente chimice care
se găsesc constant în organism, în concentrație foarte mică
și în lipsa cărora organismul nu se dezvoltă.
Glosar P
Panarițiu - infecție microbină sau micotică, care evoluează la
nivelul degetelor de la mînă sau de la picior.
Paradontoză - boală caracterizată prin degenerarea țesuturilor
care fixează dinții ( parodonțiu ), ducînd la mobilitatea și
căderea lor.
Patogen - producător de boală.
Peeling - descuamarea pielii ( decijire ).
Operație dermatologică constînd din îndepărtarea rapidă a
stratului superficial al pielii pentru formarea unui nou strat.
Produs filtrant - pentru a se bronza bine pielea trebuie să
primească o cantitate de raze ultraviolete, celelalte raze
fiind oprite.
Acest rol revine produselor ,,filtrante” antisolare, care se
prezintă ca lapte cosmetic, uleiuri și geluri.
Prurit - mîncărime puternică a pielii sau a unor mucoase ;
apare în unele boli, în special cutanate ( eczemă, scabie )
sau generale - urticarie.
pH - semn care arată concentrația ionilor de hidrogen dintr-o
soluție ; arată, astfel, gradul de aciditate sau alcalinitate
( 1-7-aciditate ; 7 neutralitate ; 7-14-alcalinitate ).
Sarcoptoza, Râia Sarcoptică
SARCOPTOZA, RÂIA SARCOPTICĂ
Agentul cauzal: Sarcoptes scabie var. canis
Manifestări clinice: prurit ( mâncărime ), îngroșarea
pielii, papule, vezicule, pustule.
Tratament: folosirea substanțelor acaricide.
Sarcopții râiei, sapă galerii în regiunile unde pielea
este moale, dar ulterior pot invada tot corpul.
Leziunile pe care le produc au aspectul unor traiecte
roșietice, ușor proeminentă la suprafața pielii.
Pielea devine eritematoasă, crustoasă, părul cade
și se instalează un prurit intens.
Datorită scărpinatului, paraziții sunt împrăștiați pe
întreg corpul, pielea se îngroașă și apar infecții bacteriene
secundare.
Ulterior se formează papule, vezicule și în final pustule.
Dacă nu se intervine de urgență boala se poate generaliza
complica și animalul moare.
Tratamentul constă din îndepărtarea crustelor cu apă
caldă și săpun medicinal, după care se folosește un acaricid
sub formă de aplicații locale, baie sau pulverizații.
Tratamentul se repetă după două săptămâni.
Scabia ( Rîia ) Tratamente Naturiste
Glosar I, K și L
GLOSAR I, K ȘI L
Glosar I
Infecție - interacțiunea microorganismului patogen al unei
boli cu organismul omului în care a pătruns.
Inflamație - ansamblu de fenomene reacționale locale din
partea din partea organismului față de un agent patogen,
însoțit de cele mai multe ori și de manifestări generale.
Inhalație - inspirarea în scop terapeutic, în special în
bolile respiratorii a aerului în condiții speciale sau a
unor soluții medicamentoase sau ape minerale cu acțiune
descongestionantă, calmantă, pulverizate în picături de
mici dimensiuni.
Ionizare - transformarea unor atomi sau grupuri de atomi
neutri în ioni care posedă un sens electric prin pierderea,
respectiv adăugarea unui electron.
Glosar K
Keratinizare - încărcare cu keratină a celulelor stratului cornos.
Glosar L
Lifting - cuvînt de origine engleză, înseamnă ridicare.
Lipide - substanțe organice componente ale materii vii,
constituite de acizi grași și derivați ai acestora, esterificați
cu diferiți alcooli.
Adenoviroza Tratamente Naturiste
ADENOVIROZA
Infecție benignā, întîlnitā mai ales la copii,
Cauzatā de adenovirusuri cu mare afinitate
Cauzatā de adenovirusuri cu mare afinitate
pentru mucoasā conjuctivalā, faringiană și țesutul limfatic.
Aceste virusuri se transmit pe cale respiratorie și au
o contagiozitate importantă. Bolnavul prezintă
înțepături în ochi, cu lăcrimare, dureri în gît
și mărirea în volum a amigdalelor și ganglionilor cervicali,
fenomene însoțite de febră moderată.
Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament
Busuiocul - Ocimum basilicum și Chimenul - Carum- carvi :
Decoct din cîte 2 lingurițe, din fiecare plantă,
la 500 ml apă. Se administrează extern : inhalații.
Mușețelul - Matricaria chamomilla :
Infuzie din o linguriță de flori la o cană.
Se administrează intern : 2-3 căni pe zi ;
extern : gargarisme.
Socul - Sambucus nigra : Infuzie din
1-2 lingurițe de flori la cană.
Se administrează intern : 2 - 3 căni pe zi.
Glosar F, G și H
GLOSAR F, G ȘI H
Glosar F
Flebită - inflamație a peretelui venos prin agenți
septici sau toxici.
Flegmon - inflamație supurativă, care se dezvoltă
în țesutul conjuctiv lax, prezentînd o tendință invadată
și avînd la bază, ca proces caracteristic modificarea
țesuturilor respective.
Foliculită - pustulă centrată de un fir de păr, provocată
de germeni microbieni ( stafilococi ) sau paraziți micotici.
Fotofobie - sensibilitate exagerată față de lumină, respectiv
intoleranță anormală de a suporta lumina.
Fricțiune - procedură hidroterapică în care, pe lîngă factorul
termic, acționează și cel mecanic ; poate fi parțială, parțial
completă sau completă.
Furuncul - abces cutanat provocat de obicei de stafilococ
care, cu vremea, se tumefiază și se întărește.
Se formează mai ales pe gît și fese, dar poate apărea în
orice parte a corpului..
Furunculoza - furunculi multipli, evoluînd indepedent,
dar succesiv, timp mai mult sau mai puțin îndelungat.
Glosar G
Ganglion - formațiune globulară de dimensiuni variabile
( cît un bob de orez sau o măslină ), care se găsesc în
diferite locuri din organism.
Geriatrie - studiu aspectelor fiziopatologice ale vîrstei
înaintate.
Gerontologie - studiul stărilor normale și patologice ale
oamenilor vîrstnici.
Gingivită - inflamația gingiilor, de cauze iritative, toxice
sau infecțioase.
Glosar H
Hemostatice - substanță care provoacă fie o coagulare a
sîngelui, fie o vasoconstricție puternică, oprind astfel o
hemoragie.
Hiperemie - stare de congestie provocată fie de starea
sanguină dintr-un anumit teritoriu vascular, fie de un
aport sanguin crescut, datorit unei vasodilatații active.
Hiperhidroză - transpirație abundentă.
Hipersomnie - somnolență sau tendință la somn prelungit.
Hipervitaminoză - absorție excesivă de vitamine.
Hirsutism - dezvoltarea precoce a corpului cu tulburări
în sfera sexuală, obezitatea și hipertricoză, datorită unei
tumori a corticalei glandelor suprarenale ; la femei se observă
uneori apariția caracterelor secundare de tip masculin
( creșterea mustăților, voce groasă etc ).
Hormon - produsul de secreție al glandelor endocrine,
transmis organelor asupra cărora activează specific, pe
cale sanguină.
Glosar D și E
GLOSAR D ȘI E
Glosar D
Depilare - îndepărtarea, prin diferite procedee, a părului
de prisos.
Depurativ - produs care contribuie la eliminarea toxinelor
din sînge.
Dermatoze inflamatorii - reacții inflamatorii ale pielii.
Descuamare - proces fiziologic prin care se înțelege
dezlipirea porțiunilor epiteliale superficiale ( celulele cornoase
ale pielii ) care sînt înlocuite de elemente noi, ca urmare a
diviziunii continue a stratului bazal al epidermei.
Deshidratare - proces lezional complex, provocat prin
reducerea apei din țesuturi.
Detergent - substanță cu proprietăți de curățire, degresare,
emulsionare, saponificare, înmuiere, utilizată ca agent de
spălare și dezinfectare.
Detergentul are calități superioare față de săpunurile obișnuite,
atît prin capacitatea de udare, cît și prin puterea de pătrundere
în fibre etc.
Dispepsie - termen genetic pentru unele tulburări digestive,
cu caracter funcțional, subiectiv : greață, arsuri, flatulență etc.
Diureză - denumire generică dată procesului de formare și
eliminare a urinii.
Glosar E
Echimoză - pată de culoare pe piele și mucoase datorită
extravazării sîngelui : culoarea variază în timp, datorită
transformărilor hemoglobinei.
Eczemă - dermatoză eritematoveziculoasă, pruriginoasă,
recidivantă, datorită unui mare de factori interni și externi,
la persoane cu predispoziție înnăscută sau dobîndită.
Edem - acumulare de lichid seros în țesuturi ca urmare a unor
tulburări de natură inflamatorie sau mecanică, sau a modificărilor
la nivelul substanței fundamentale.
Efelide - ( pistrui ) acumulări de pigment brun, pete rotunde,
circumscrise, de dimensiuni variabile, care nu se ridică deasupra
nivelul pielii.
Emolient - substanță capabilă să înmoaie pielea, să o facă mai
rezistentă și să împiedice acțiunea produselor iritante asupra ei.
Emulsie - suspensie de picături de grăsime într-un lichid în
care nu se dizolvă.
Poate conține diferite medicamente.
Emulsiile sînt folosite în cosmetică pentru loționarea sau
masaj ( loțiuni, creme ).
Epilare - îndepărtarea mecanică sau electrică a firelor de păr.
Eriterm - înroșire congestivă a pielii, circumscrisă sau difuză,
dispărînd la presiune.
Eritroză facială - puseuri congestive ale feței, difuze sau
în placarde, prin mecanisme vasomotorii reflexe.
Erizipel (brîncă) - dermatită acută, provocată de streptococul
hemolitic, puțin contagioasă, manifestată clinic prin apariția
unui placard eritematos, edemațiat, delimitat prin burelet marginal,
cu adenopatie regională și însoțit de fenomene generale intense.
Excreție - procesul de eliminare a produșilor rezultați din
procesele de dezasimilație ale organismului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)