Curiozități Istorice... Dar și Prezente



CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.