Efectuarea Masajului ( Ridurile ) Unu




EFECTUAREA MASAJULUI ( RIDURILE ) UNU


1. Nasul.
2. Buzele.
3. Obrajii


1. Nasul
Se masează circular, cu degetul mijlociu, de o parte
și alta a aripilor nasului și apoi cu mișcări de mîngîiere
urcăm de jos în sus ( foarfeca nasului ).

2. Buzele
Masajul buzelor se execută prin mișcări de foarfece
( degetul arătător și mijlociu formează un ,,V” )
folosind alternativ ambele mîini.
Aceleași mișcări le repetăm și la bărbie.
Pentru prevenirea bărbiei duble, se tapotează energic
sub bărbie și de-a lungul maxilarelor cu degetele
strînse și întinse ( alternativ cu ambele mîini ).

3. Obraji
Masajul obrajilor se execută cu mișcări de netezire
( effleurai ) cu podul palmei.
Toate mișcările sînt ascendente pornind de la aripile
nasului, de la colțul gurii și de la bărbie spre tîmple.
Asupra obrajilor se mai pot executa ciupituri, tapotări,
pianotări și frămîntat.
Mișcările care se execută foarte ușor și încet sînt
mișcări de netezire, effleuraj și vibratorii folosind o
cremă grasă hrănitoare.
De asemenea, odată cu vîrsta apar riduri în șanțul nazo-
labial ( zona dintre nas și buze ) și la extremitățile gurii.
Pentru aceasta se execută ciupituri și mișcări de mîngîiere.
Tot în cabinetele cosmetice se mai efectuează și masaje
speciale care se adresează unor afecțiuni ca acnee, cuperoză etc.
Pentru tenurile grase, acneice este foarte indicat masajul
pe uscat, fără a se aplica crema pe obraz, masaj care constă
din executarea unor ciupituri superficiale ce alternează
cu ciupituri profunde.
Se mai execută un masaj pentru tenurile congestive și
cuperozice care constă din mișcări lente de netezire și
vibratorii.



Efectuarea Masajului ( Ridurile )



EFECTUAREA MASAJULUI ( RIDURILE )


1. Fruntea
2. Sprîncenele
3. Regiunea ochilor


După ce am efectuat aceste operațiuni pregătitoare
trecem la efectuarea masajului propriu-zis, avînd
în vedere că durata lui poate fi de 10 - 15 minute,
că fiecare mișcare se poate executa de 3 - 4 ori și
că este bine ca mîinile să nu se mai ridice de pe
obraz realizîndu-se un contact intim.

1. Fruntea.
- Se execută mișcări de mîngîiere ( effleurai ), cu
ambele mîini, care lucrează alternativ, pornind de
la sprîncene la rădăcina părului.
Pornind de la tîmpla stîngă spre tîmpla dreaptă și
invers efectuăm mișcări în zig-zag ( degetele mijlocii
se întretaie ).
- Pentru prevenirea ridurilor de la rădăcina nasului
se execută aceleași fel de mișcări în zig-zag pornind
de jos în sus.
- Atît pentru ridurile orizontale, cît și pentru cele
verticale, se execută mișcări circulare, pornind de la
rădăcina nasului spre tîmple.

2. Sprîncenele
- Se execută ciupituri apucîndu-se sprîncenele între
degetul mare și mijlociu, pornind de la rădăcina nasului
spre tîmplă.
- În aceeași direcție executăm mișcări de mîngîiere cu
degetele arătător și mijlociu în poziția ,,V” ( așa-numita
foarfecă ).

3. Regiunea ochilor
Mișcările de netezire vor fi foarte ușoare, deloc brutale,
această zonă fiind foarte sensibilă.
Pentru ,,laba gîștii” cu mîna stîngă vom susține coada
sprîncenei, iar cu mîna dreaptă executăm mișcări circulare
urmate de mișcări de pianotat.
Vom executa mișcări circulare pornind de la rădăcina
nasului și urmînd arcadele sprîncenelor.
Mișcarea se termină printr-o ușoară presiune la rădăcina nasului.




Operațiuni Pregătitoare



OPERAȚIUNI PREGĂTITOARE


- Ne spălăm bine pe mîini, tăiem unghiile scurt și nu
purtăm inele care ar putea zgîria.
- Se strînge părul cu o bentiță sau într-o băsmăluță
de tifon pentru a nu-l murdări.
- Urmează demachierea obrazului cu o cremă sau cu
un lapte demachiant și o șterge cu o loțiune tonică care
poate fi o infuzie din plante alese după natura tenului.
- În general, atît în cabinetele cosmetice, cît și în cazul
în care ne masăm singure, masajul este precedat de o
baie de aburi.
- După expunerea la baia de aburi sau la aparate
producătoare de vapori de apă, ne ștergem ușor obrazul
cu un prosop curat și procedăm la scoaterea punctelor negre.
Ne acoperim degetele arătătoare de la ambele mîini cu
tampoane sterile și presăm progresiv zona din jurul
punctelor negre, ținînd cont că porii nu sînt perpendiculari
pe pieli, avînd o direcție care se poate recunoaște în
cazul unui punct negru mai mare.
Pe întregul obraz porii sînt dirijați la același sens.
Punctele negre se pot scoate ușor și cu un tir-comedon
( un mic dispozitiv folosit în acest scop ) sau cu un vaccinostil
( o variantă a unei penițe cu care se fac vaccinurile ).
Atît înainte, cît și după extragerea punctelor negre,
obrazul se va șterge cu o soluție dezinfectantă sau cu
alcool camforat.
Dacă ne hotărîm ca mișcările de masaj să le efectuăm
mai des, se poate renunța la baia de aburi.
Înainte de a trece la efectuarea mișcărilor vom încălzi
puțină cremă în palmă, apoi printr-un masaj mîngîietor
vom aplica crema pe obraz.
În cazul tenului uscat masajul se efectuează cu o cremă
grasă nutritivă, iar în cazul tenului gras cu o cremă
hidratantă uscată.
Aplicarea cremei se face astfel : cu mișcări de mîngîiere
îndreptate de sub bărbie spre piept crema se întinde pe
gît, iar din mijlocul bărbie în spre urechi, pe obraz și
apoi din mijlocul frunții spre tîmple.




Mișcări Vibratorii




MIȘCĂRI VIBRATORII



Mișcările vibratorii se execută cu cele patru degete
sau chiar cu întreaga palmă și constau în mișcări
rapide de tremurare, de vibrație.
Acționează în special asupra țesuturilor profunde.
Aceste mișcări sînt recomandate tenurilor atinse
cuperoză, congestive, avînd un efect calmant deosebit.
Executarea acestor mișcări fiind obositoare, ele pot
fi înlocuite cu un aparat vibrator.
Unii specialiști nu recomandă însă înlocuirea masajului
manual cu acest executat cu ajutorul aparatelor, acesta
din urmă putînd doar completa masajul manual.
Există numeroase aparate electrice  pentru efectuarea
masajului.
În cabinetul de specialitate se acordă o atenție deosebită
efectuării unor masaje adecvate tipului de ten, vîrstei și
tipului constituțional.
Atît specialista cosmeticiană, cît și persoanele care se
masează singure ( automasaj ), trebuie să diferențieze
mișcările de masaj în funcție de ten.
Pentru tenul gras se recomandă mișcările energice,în timp
ce tenului uscat îi sînt indicate mișcările mîngîietoare.
Pentru tenul congestiv vom efectua mișcări de mîngîiere
și multe mișcări vibratorii.
În cele ce urmează vom prezenta etapele unui masaj,
amintind totodată că automasajul nu cuprinde decît o
parte din mișcările masajului propriuzis, care se execută
în cabinetele cosmetice.
Un adevărat masaj nu poate fi făcut decît de către o
specialistă.




Mișcări Energice




MIȘCĂRI ENERGICE



Mișcările energice spre deosebire de cele de mîngîiere
intervin asupra straturilor mai profunde ale pielii.
Acest fel de masaj se recomandă pentru intensificarea
circulației locale, pentru decongestionarea țesuturilor
mai profunde și pentru îndepărtarea excesului de sebum
din glandele sebacee.

Pianotatul este procedeul care constă în mișcări executate
cu patru degete, mișcări asemănătoare celor făcute la pian.
Se efectuează în scopul revitalizării țesuturilor și pentru
activarea circulației sîngelui.

Tapotatul constă în mișcări scurte, dese și ritmice aplicate
cu toată fața palmară a degetelor.
Prin acest procedeu se obține o intensificare a hrăniri
țesuturilor și o creștere a tonicității mușchilor.

Frămîntatul. Mișcările se aseamănă cu frămîntarea aluatului.
Acest procedeu se caracterizează printr-o acțiune stimulatoare
și de tonifiere a mușchilor.
Se recomandă în special în cazul tenului gras, deoarece
îndepărtează surplusul de sebum al glandelor sebacee.

Ciupitul ar putea fi considerat ca o variantă a masajului
frămîntat.
Se execută mai mult cu două degete și cu mișcări scurte
și repetate ca și frămîntatul ; este indicat în situația tenurilor grase.

Fricționarea constă în mișcări executate cu presiune,
folosind pulpa degetelor.
Mișcările degetelor pot fi circulare, în zig-zag, verticale,
orizontale etc.
Se recomandă pentru intensificarea circulației locale
și pentru decongestionarea țesuturilor mai profunde.

Pălmuitul constă din ușoare pălmuiri, executate pentru
stimularea circulației sanguine și pentru creșterea
tonicității mușchilor.





Mișcări de Mîngîiere





MÎȘCĂRI DE MÎNGÎIERE



Cu mișcările de mîngîiere sau netezire ( effleura ) se
va începe și se va termina masajul.
Sînt mișcări superficiale care se execută cu pulpa
degetelor sau cu mîna deschisă.
Sensul mișcărilor este determinat de direcția
circulației sîngelui și limfei ( de jos în sus ).
Prin acest masaj :
- se mărește capacitatea de absorbție a cremei
hrănitoare aplicată pe piele ;
- se obține o relaxare generală ;
- se realizează o intensificare a circulației sîngelui
și a limfei, o stimulare a activității mușchilor.











Tehnici de Masaj




TEHNICI DE MASAJ



Tehnici de efectuarea a masajului pot fi diferite de
la o școală la alta.
Unii specialiști recomandă masajul manual, în timp
ce alți specialiști folosesc aparate electrice.
Sînt divergențe și în privința faptului dacă masajul
trebuie efectuat pe un ten uns în prealabil, pudrat
cu talc sau direct pe pielea nepregătită.

Mișcări de masaj


























 În general, indiferent de tehnică folosită, rezultatele
sînt aceleași.
Masajul feței cuprinde o serie de mișcări specifice dintre
care cele mai obișnuite sînt :


1. Mișcări de mîngîiere
2. Mișcări energice
3. Mișcări vibratorii



Rolul Masajului în Tratamentul Ridurilor




ROLUL MASAJULUI ÎN TRATAMENTUL RIDURILOR



Practicat în mod regulat, cu perseverență, ținînd
seama de direcția mișcărilor și insistînd asupra
porțiunilor ridate - masajul facial prelungește
vitalitatea și tonicitatea mușchilor.
O condiție esențială este însă aceea de a fi practicat
încă de la vîrsta de 25 - 30 de ani, căci mai tîrziu
pielea își pierde din elasticitate și efortul devine inutil.
Masajul poate fi executat de însăși persoana respectivă
( automasaj ) sau de o specialistă.
În cazul în care folosim automasajul, nu putem executa
întreaga gamă a mișcărilor, ci numai unele dintre
acestea, care implică însă o serie de cunoștințe speciale.
Dacă fața prezintă diferite afecțiuni ale pielii ca
acnee, eczeme, arsuri sau orice fel de leziune deschisă,
practicarea masajului nu este indicată.







Mușchii Gîtului




MUȘCHII GÎTULUI



După modul în care sînt așezați față de coloana
vertebrală, mușchii gîtului sînt de două feluri :
mușchii regiunii antero-laterale a gîtului și
mușchii regiunii posterioare.
Dintre aceștia singurul mușchi al mimicii ( pielos )
este mușchiul platisma sau pielosul gîtului,
situat de partea antero-laterală a gîtului, imediat
sub piele.
El se întinde ca un trapez de la baza maxilarului
inferior pînă la umăr și claviculă.
În mimică joacă un rol destul de important, acțiunea
sa fiind dependentă de locul punctului fix.
Astfel, cînd punctul fix este pe claviculă și umăr,
platisma coboară buzele exprimînd tristețe, dispreț
sau frică.
Cînd punctul fix este pe maxilarul inferior, ridică
pielea gîtului și o împinge înainte.
Cînd întregul mușchi se contractă, pielea  gîtului se
încrețește, iar concavitatea dintre maxilarul inferior
și gît se reduce.






Mușchii Din Regiunea Gurii



MUȘCHII DIN REGIUNEA GURII


Mușchiul orbicular al gurii este situat în jurul gurii fiind
tot un mușchi circular ca și mușchiul orbicular al ochiului.
El are două porțiuni : marginală și labială ( centrală ).
În mimică contribuie la exprimarea durerii fizice, necazului,
relei dispoziții, energiei și deciziei.
Contracția se duce la închiderea obișnuită a gurii sau
forțată, prin presarea buzelor pe arcadele dentare.
Orbicularul gurii împreună cu dinții și oasele din vecinătate
contribuie la conformația caracteristică a gurii.
În afară de rolul său în mimică, orbicularul gurii participă
la multe acte fiziologice.
Astfel, în digestie el servește la prinderea alimentelor,
la sugere, și ajută la masticație, nepermițînd scurgerea
salivei din gură.

Mușchiul buccinator este situat în grosimea obrajilor, deci
lateral față de cavitatea bucală.
Este cel mai puternic mușchi pielos.
El este un mușchi mai profund, situat orizontal și are
extremitatea anterioară fixată pe pielea și mucoasa comisurii
bucale.
În mimică intervine împreună cu alți mușchi în rîs și în plîns.
De asemenea, trage de comisuri și lățește crăpătura bucală.
Rolul său în mimică este mult mai puțin important decît
rolul în masticație ( menține împreună cu limba alimentele
între arcadele dentare ), în fluierat și cîntat cu instrumentele
de sulfat ( contracția sa, cînd obrajii sînt umflați, comprimă
aerul și-l expulzează cu putere ).

Mușchiul ridicător al buzei superioare și al aripii nasului
( ridicătorul comun ) este situat în șanțul dintre nas și obraz
( șanțul nazo-genian ) și se termină pe aripa nasului.
Ridică aripa nasului și buza superioară.

Mușchiul ridicător al buzei superioare este situat lateral față
de cel de sus  și se termină la nivelul buzei superioare.
În mimică ia parte la exprimarea neplăcerii și a proastei
dispoziții.
Ridică buza superioară.

Mușchiul ridicător al unghiului gurii ( ,,caninul”) este situat
lateral și sub zigomaticul mic în fosa canină.
Coboară spre comisura bucală.
Trage comisura gurii în sus.

Mușchiul zigomatic mare se înseră pe osul zigomatic, trece
peste mușchiul buccinator și ajunge la comisura gurii, dîndu-i
forma curbă și concavitatea în sus.

Mușchiul rizorius este foarte slab dezvoltat, uneori lipsește.
Trage lateral comisura buzelor, intervenind în surîs.
La unele persoane formează foseta rîsului ( ,,gropițe”).

Mușchiul coborîtor al unghiului gurii ( triunghiularul buzelor ).
Se fixează pe mandibulă și pe pielea comisurii bucale.
Coboară comisura bucală, iar crăpătura gurii ia formă curbă
cu concavitatea în jos.

Mușchiul coborîtor al buzei inferioare ( pătratul buzelor )
este situat sub și înăuntrul precedentului, avînd forma
unui patrulater.
În mimică exprimă tristețe, dezgust sau ironie.
Trage buza inferioară în jos și o împinge înainte.

mușchiul mental ( mentonier ) este situat sub coborîtorul
buzei inferioare.
Se prinde pe mandibulă la nivelul alveolelor dinților
incisivi și pe pielea bărbiei.
Ridică vîrful bărbiei și împinge înainte buza inferioară.
Ia parte la plîns.
Între cei doi mușchi mentali poate lua naștere foseta bărbiei.





Mușchii Pleoapelor Și Mușchii Nasului



MUȘCHII PLEOAPELOR ȘI MUȘCHII NASULUI


1. Mușchii pleoapelor
2. Mușchii nasului.


1. Mușchii pleoapelor

Mușchiul orbicular al ochiului este situat în grosimea
pleoapelor și la nivelul orbitei și este format din trei
porțiuni : pelpebrală, orbitală și lacrimală.
Forma sa este circulară.
În mimică intervine alături de alți mușchi în rîs și
în plîns ; coboară sprînceana ( deci invers ca frontalul )
și netezește pielea frunții.
Intervine în exprimarea gîndirii profunde.
Porțiunea orbitală determină prin contracția ei circulară
o serie de cute radiale la nivelul unghiului extern al ochiului
(,,laba de gîscă”).
La nivelul locului unde se separă porțiunea orbitală de
porțiunea palpebrală iau naștere șanțul palpebral superior
și șanțul palpebral inferior.
Mușchiul sprîncenos este situat sub mușchiul orbicular al
ochiului.
În mimică participă la exprimarea durerii, nerăbdării,
mîniei, gîndirii profunde.
El trage sprînceana în jos și spre linia mediană, determinînd
apariția unor cute verticale între două sprîncene.
Mușchiul depresor al sprîncenei este situat între mușchiul
precedent și rădăcina nasului.
Contracția sa coboară sprînceana.
Mușchiul piramidal este situat pe dosul nasului și la nivelul
părții inferioare a frunții.
El coboară pielea dintre sprîncene și produce cute orizontale
la rădăcina nasului.

2. Mușchii nasului.

Sînt slab dezvoltați și sînt reprezentați prin doi mușchi :
mușchiul nazal și mușchiul depresor al septului ( un mușchi
lipsit de importanță ).
Mușchiul nazal trage vîrful nasului în jos și prin apăsarea
asupra aripii nasului comprimă orificiul nazal.





Mușchii Bolții Craniene




MUȘCHII BOLȚII CRANIENE



Mușchiul occipito-frontal are două porțiuni musculare,
frontală ( anterioară, la frunte ) și occipitală ( posterioară,
spre ceafă ), unite prin aponevroza epicraniană.
Porțiunea frontală se aprinde pe pielea frunții.
În mimică este mușchiul atenției, surprizei, admirației,
fricii, spamei ; în plus deschide crăpătura palpebrală.
Cu trecerea anilor cutele frontale, determinate de
contracțiile repetate ale acestui mușchi, devin definitive.
Deci, acest mușchi încrețește fruntea și ridică sprîncenele.
Mușchiul tempo-parietal este rudimentar la om.













Noțiuni Elementare Privind Mușchii Mimicii




NOȚIUNI ELEMENTARE PRIVIND MUȘCHII MIMICII


Un rol deosebit în tratamentul cosmetic al ridurilor
îl are masajul.
Dar pentru a-l efectua cu eficacitate este necesar să
posedăm cîteva noțiuni elementare privind mușchii
mimicii.

Mușchii mimicii

















Mușchii capului se împart în două categorii : mușchii
mimicii ( mușchii pieloși ) și mușchii masticatori.
Dintre aceștia un deosebit interes în cosmetică îl
prezintă mușchii mimicii.
Acești mușchi au un volum mic și o forță redusă și
sînt așezați în jurul orificiilor feței.
Mușchii mimicii, sub acțiunea sistemului nervos,
se contractă și permit astfel exteriorizarea stărilor psihice.
Or, mimica este tocmai înfățișarea individuală a
feței în mișcare, adică aspectul dinamic al feței,
spre deosebire de fizionomie, care este înfățișarea
statică, în repaus a feței.
La om funcția mimică atinge diferențierea cea mai
înaltă.
În cele ce urmează vom descrie mușchii mimicii
și acțiunea lor:




Tratamentul Ridurilor



TRATAMENTUL RIDURILOR


1. Loțiuni antirid.
2. Creme antirid.
3. Măști antirid.


În primul rînd trebuie conservată tonicitatea pielii.
În acest scop se va loționa obrazul dimineața și
seara cu soluții tonice sau se va pulveriza cu ape
florale ori cu apă minerală.
Pleoapele și regiunea din jurul gurii vor fi masate
cu creme hrănitoare, iar pielea va fi protejată
împotriva intemperiilor cu creme ecran.
Tenurile ridate li se recomandă creme conținînd
vitamine, produse tisulare, uleiuri de vizon, hormoni.
Referitor la acestea din urmă, este bine ca în prealabil
să fie consultat medicul, deoarece la persoanele mai
tinere pot apărea tulburări ale ciclului menstrual.
Oamenii de știință au demonstrat că hormonii provoacă
o dilatare a vaselor mici subcutanate și un aflux de
sînge la nivelul pielii; deci un aport nutritiv și de
asemenea, o mai bună hidratare a dermei, au ca rezultat
netezirea pielii.
După unele teorii s-ar obține chiar o regenerare cutanată
prin producerea de fibre colagene și elastice.


1. Loțiuni antirid

a. Suc de lămîie, un vîrf de cuțit acid benzoic și 10 g
tinctură de nux vomica.
b. Apă de roze 100 ml, sulfat de aluminiu 2 g, lapte
de migdale 25 g.
c. 20 petale de mac sălbatec se infuzează în 250 ml apă
clocotită timp de 15 minute, se strecoară.


2. Creme antirud


a. Ceară albă 15 g, suc din bulb de crin 30 g, miere de
albine 7 g, apă de roze 6 ml. Se topesc pe baie de apă,
se triturează pînă la răcire.
b. Energovital o tabletă, cremă grasă 30 g.
c. Lanolină 10 g, cetaceu 5 g, butir cacao 5 g,
colesterină 0,050 g, ulei de parafină 20 g, apă distilată 20 ml.
d. Măduvă de vită 50 g, apă de roze o lingură, apă de
albăstrele o lingură.
e. Vitamina A o fiolă, vitamina E 30% o fiolă, vitamina
F 30 picături, cremă grasă 50 g.


Măști antirid

Măștile sînt extrem de indicate pentru atenuarea ridurilor.
Unele acționează datorită substanțelor pe care le conțin,
altele datorită substanțelor astringente, altele prin
netezirea pielii.

a. 50 g miere de albine cu lăptișor de matcă se freacă
cu sucul unei jumătăți de lămîie.
b. 1 g alaun amestecat cu 25 g ulei măsline și caolin.
c. 2 linguri făină de secară, cu ulei de măsline și o
fiolă lăptișor de matcă.





Cauza Care Contribuie la Apariția Ridurilor




CAUZE CARE CONTRIBUIE LA APARIȚIA RIDURILOR



Cauzele care pot genera apariția ridurilor sînt multiple.
Vom trece în revistă cîteva pe care le considerăm mai
importante și pe care este bine să încercăm să le evităm.
- Contractarea exagerată, inutilă repetată a mușchilor
feței duce în timp la formarea ridurilor.
Aceasta se explică prin faptul că orice contracție a
acestor mușchi, denumiți și ,,pieloși”, datoriță raporturilor
lor strînse cu pielea, este însoțită de mișcarea pielii care îi
acoperă.
Regiunile care se ridează mai întîi sînt ochii, gura, nasul,
fruntea și bărbia, deoarece mușchii respectivi sînt mai
frecvent solicitați.
Unele stări sufletești depresive ( tristețea, supărarea )
dacă se repetă des, favorizează apariția pe față a unor
cute adînci, de cele mai multe ori definitive, în timp ce
starea de veselie, bună dispoziție nu au asemenea efect.
Explicația acestui fenomen este următoarea : în timpul
rîsului activează numai 13 mușchi, spre deosebire de stările
sufletești depresive cînd acționează aproximativ 60
de mușchi.
Rîsul spontan activează circulația sîngelui contribuind
la o mai bună hrănire a pielii.
Stările sufletești sînt exprimate de diferiți mușchi ai feței,
motiv pentru care ei au fost numiți și mușchii mimicii.
Astfel, unii exteriorizează tristețea sau severitatea, alții
durerea sau amenințarea, plăcerea sau dezgustul,
bunătatea sau răutatea.
În sfîrșit, mușchii feței iau parte la plîns și la rîs.
Unele persoane nu pot discuta fără să încrețească fruntea,
să se încrunte, să clipească etc., ele fiind expuse la
formarea precoce a ridurilor.
Ridurile produse prin contracturile excesive ale
mușchilor feței, deci prin extragerea mimicii poartă
denumirea de riduri de expresie.
- Expunerea nerațională la soare face ca pielea să se
deshidrateze, să se usuce, să se cojească, devenind
aspră și lipsită de suplețe, ceea ce favorizează apariția
ridurilor.
Helioterapia prezintă avantaje numai atunci cînd este
făcută rațional în mod treptat, fără a depăși un anumit de
expunere, începînd cu cîteva minute și ajungînd la maximum
2 ore.
Din păcate, multe persoane, din dorința de a se bronza
rapid, uită aceste recomandări și își expun obrazul neprotejat
la soare toată ziua, fără pauză.
- Lumina prea puternică face ca ochii să se strîngă, ceea ce
duce cu timpul la formarea unor cute cunoscute sub denumirea
de ,,laba gîștei”.
Prevenirea lor se realizează ușor, dacă purtăm ochelari de
soare cu lentile de bună calitate.
Din același motiv, persoanele mioape sau presbite nu trebuie
să neglijeze folosirea ochelarilor de vedere prescriși de
medicul oftalmolog.
- Cititul la lumina slabă sau în condiții necorespunzătoare
poate provoca, de asemenea, apariția ridurilor de la ochii.
De aceea, în timpul orelor de muncă la birou sau acasă,
sursa de lumina să fie așezată în fel încît să lumineze locul
de muncă din partea stîngă.
- Slăbirea, dacă are loc rapid, este urmată de apariția zbîrciturilor
( ridurilor )
Aceasta se explică, prin faptul că grăsimea reprezintă un
dublu suport, plastic și estetic, pentru piele, ea dînd feței
și corpului rotunjimile estetice caracteristice mai ales sexului
feminin.
Dacă grăsimea subcutanată dispare în urma unei slăbiri
excesive ( de exemplu, cura de slăbire ), dispare și suportul
care menține netezirea pielii.
Deosebit de important este faptul că grăsimea începe să
dispară mai întîi tocmai acolo unde prezența este mai
necesară, adică la nivelul feței, gîtului și mai tîrziu în rest.
Dacă totuși din motive de obezitate sîntem nevoiți să ne
micșorăm greutatea, aceasta o vom face treptat, sub control
medical, deoarece pielea lipsită în mod rapid și nerațional
de suportul ei, grăsimea, se va deplasa formînd cute
întocmai ca o mănușă prea largă, ceea ce îi imprimă un
aspect bătrînicios.
- Factorii meteorologici ( vînt, soare, frig, căldură, umiditate,
variații de temperatură ) la care se adaugă poluarea atmosferică,
au o acțiune netă asupra tenului.
Ne putem da seama de aceasta dacă privim fața și mîinile
agricultorilor, marinarilor și în general a celor care prin
profesiunea lor sînt obligați să stea mult în soare și intemperii.
Diferența dintre părțile acoperite de îmbrăcăminte și cele
expuse factorilor atmosferici este izbitoare.
Iată de ce prima condiție pentru menținerea obrazului într-o
stare de sănătate perfectă este protejarea lui împotriva acțiunii
dăunătoare a acestor factori.
Nu trebuie neglijat nici faptul că practicarea sporturilor
în aer liber, fără a lua măsuri de protejare a tenului împotriva
factorilor atmosferici, duce la formarea ridurilor chiar pe
o piele tînără.
- Lipsa dinților modifică enorm fizionomia prin retracția
buzelor, înfundarea obrajilor și scurtarea diametrului vertical
al feței, ceea ce, de asemenea, îmbătrînește figura.
Completarea danturii sau purtarea unor proteze bine executate
redă figurii conturul normal și un aspect mai tineresc.
- Tulburările nervoase ale glandelor cu secreție internă și
ale tubului digestiv pot cauza apariția precoce a ridurilor.
Se știe că între corp și starea sufletească există o strînsă
interdependență.
Astfel, deficiențele funcționale ale organelor interne își
pun amprenta și la nivelul pielii.
În condițiile vieții moderne, trepidante, mușchii mimicii au
numeroase motive de a se contracta.
- Modul defectuos de viață.
Consumul exagerat de băutori alcoolice, cafea și tutun, insomnia,
nerespectarea orelor absolut necesare pentru odihnă, excesele
de tot felul și în general o viață dezordonată duc la formarea
cearcănelor, apoi a ridurilor pe pleoape, care dau figurii un
aspect obosit, cutele din jurul ochilor devenind din ce în ce
mai adînci.
- Lipsa de îngrijire sau o îngrijire prost înțeleasă a tenului.
Persoanele cu un ten uscat se ridează de timpuriu din pricina
lipsei stratului protector de sebum.
Folosirea pe un ten uscat a preparatelor cosmetice destinate
îngrijirii tenului gras duce implicit la formarea ridurilor.
De aceea, dacă avem tenul uscat, vom evita să folosim pentru
îngrijirea lui săpunul, apa caldă, soluțiile alcoolice, soluțiile
astrigente, glicerina și loțiunile degresante.
Glicerina și produsele puternic degresante vor fi evitate și
în cazul unui ten gras deoarece prima absoarbe apa din țesuturi,
iar abuzul de degresante îndepărtează prea drastic stratul de
grăsime de pe piele supunînd glandele sebacee la o activitate
sporită.
Utilizarea abuzivă de creme care conțin bismut sau mercur
în scopul de a îndepărta pistruii sau petele usucă, ofilește
și redează pielea.
Ele vor trebui folosite numai cu avizul medicului, care va
prescrie și aplica la momentul potrivit creme hrănitoare.
- Machiajul poate duce la apariția ridurilor ?
Dacă este de bună calitate și adecvat pielii respective, machiajul
are în afara scopului estetic și un rol protector al pielii,
contribuind la întîrzierea apariției ridurilor.
Desigur, abuzul de cosmetice poate duce printre altele la
pierderea tonicității țesuturilor și la consecințe acestei pierderi.
Este deci foarte important ca pielea să respire în cursul nopții,
o curățire riguroasă înainte de culcare fiind astfel imperios
necesară.




Ridurile



RIDURILE


Sub pielea obrazului se găsesc numeroși mușchi mici,
denumiți mușchii mimicii sau mușchii pieloși.
Ultima denumire se datorează faptului că unul din cele
două capete ale acestora este fixat de piele.
Prin contracția lor se formează o cută, orientată
perpendicular pe direcția tracțiunii.
După încetarea contracției pielea revine la poziția
inițială datorită elasticității proprii și a tendoanelor
mușchiului.
Contracția acestor mușchi, sub influența sistemului
nervos, permite și exteriorizarea stărilor psihice : veselie,
tristețe, supărare etc.
Cu vîrsta pielea își pierde din elasticitate și nu mai
poate reveni la poziția inițială, rămînînd pliată, ceea ce
are drept urmare apariția ridurilor.
Ridurile pot fi împărțite în riduri de plisare ( încrețire ) -
cum sînt pliurile de la nas la buze, pliurile gîtului și ale
frunții -și riduri de lăsare ( surpare, prăbușire ) - cum
sînt ridurile ,,laba găștei” a comisurilor buzelor ( gurii ),
a pleoapelor inferioare, obrajilor, gîtului, bărbiei -
care se pot ameliora prin tratament.
Ridurile apar de obicei într-o anumită ordine.
Mai întîi apar cele verticale și orizontale ale frunții, apoi
ridurile de la ochi, așa numita ,,laba găștei”, urmează
cutele care pornesc de la nas spre comisura buzelor,
ca două paranteze.
Pe măsură ce înaintăm în vîrstă se ridează pleoape
și deasupra buzei superioare apar riduri verticale.
La rousse definește ridul ca ,,un pliu” care este de
obicei rezultatul vîrstei - ceea ce nu înseamnă că
persoanele tinere sînt scutite de acest neajuns.
Mai ales la persoanele cu pielea uscată, sensibilă,
ridurile fine se pot transforma în adevărate riduri
dacă nu se iau măsuri de protejare, hrănire și tonifiere
a pielii.
Nu trebuie omis că un rid adînc, indiferent de cauza
care l-a generat, poate fi atenuat, dar nu înlăturat definitiv.
De aceea, în acest caz mai mult ca în altele, măsurile
de prevenire se impun neapărat, ele constituind cel
mai important tratament al ridurilor.
Prevenirea formării ridurilor trebuie să înceapă din
adolescență, mai ales dacă este sensibilă, deshidratată,
uscată,  deoarece numai în felul acesta apariția lor
va fi întîrziată cît mai mult posibil.
Toată lumea dorește să-și conserve aspectul tineresc.
Dar pentru a păstra acest aspect trebuie să nu comitem
greșeli ca, de pildă, aplicarea unor tratamente necorespunzătoare.
Teama de a îmbătrîni prea repede, teama de riduri,
devine prea multe femei o obsesie chiar dacă primul rid
care-l observăm nu este decît un rid de expresie.
Produsele folosite joacă un rol important, de aceea cu
riscul de a ne repeta, insistăm asupra faptului că nu
orice produs ni se potrivește chiar dacă este cea mai
bună calitate.
Alegerea acestora trebuie făcută în funcție de caracteristicile
tenului fiecăruia,
ținînd seama că printre altele, un produs destinat unui
ten gras poate cauza multe neajunsuri unui ten uscat.

Pentru îngrijirea feței

Pentru îngrijirea părului

Pentru îngrijirea corpului




Tratament ( Pistrui )




TRATAMENT ( PISTRUI )



Încercările unor persoane de a lua medicamente la
întîmplare, care să determine dispariția lor, nu ar
fi cele mai indicate, date fiind consecințele ce le
pot avea asupra organismului.
Tratamentul lor are mai mult un caracter cosmetic,
fiind ajutat de o alimentație cu cruditați, fructe
proaspete ce conțin cantități mai mari de vitamina
C și PP.
Aplicarea de măsuri preventive este absolut necesară,
ele constînd în purtarea de pălării cu boruri mari și
aplicarea de creme sau loțiuni conținînd substanțe
protectoare și substanțe care albesc fața.
Tratamentul propiu-zis, constă din aplicarea seara
a unor măști conținînd iaurt, lapte acidulat, lămîie
sau drojdie de bere, în amestec cu apă oxigenată.
Dimineața, obrazul va fi spălat cu apă în care am
adăugat oțet ( o lingură la un litru de apă ) ; se aplică
apoi o cremă ecran.
În indicarea tratamentului trebuie ținut seama de
natura tenului și de sensibilitatea acestuia.
Cremele sau loțiunile pentru albire nu se vor aplica
în jurul ochilor.
În cursul tratamentului se vor folosi creme nutritive,
în special în jurul ochilor.
Tenurilor uscate le sînt indicate cremele, iar celor
grase loțiunile.
Loțiunile și cremele contra pistrilor sînt uneori
iritante, în special acelea pe bază de săruri de bismut
sau mercur ( vor fi folosite numai cu avizul medicului ).
Un rezultat bun se poate obține ,,peeling” care realizează
o descuamare a pielii.




Efelidele ( Pistrui )




EFELIDELE ( PISTRUI )



Nu reprezintă o boală sau simptomul unei boli,
constituie însă o problemă pentru cei care le au ;
sînt un semn al tinereții căci se răresc spre vîrsta
de 40 de ani și sînt aproape absente la bătrîni.


Efelidele ( Pistruii )

























Prezența efelidelor are un caracter familial și ereditar,
ele fiind datorate unor tulburări congenitale.
Apar în general de la vîrsta de 5 ani la copiii și
adolescenții blonzi și roșcați, mai rar la persoanele
brunete ; pot apărea uneori și la persoanele anemice,
limfatice.
Se localizează pe regiunile descoperite : frunte, pomeți,
nas, mai rar pe gît, antebrațe, umeri, iar uneori după
vîrsta de 50 de ani pe dosul mîinilor.
Se prezintă ca pete mici, rotunde, de culoare brună sau
mai deschisă, au mărimea unei gămăliei de ac, ajungînd
pînă la mărimea unui bob de linte.
Lumina soarelui favorizează apariția lor și chiar o
accentuează îndeosebi primăvara și vara.





Prevenirea și Tratarea Cuperozei



PREVENIREA ȘI TRATAREA CUPEROZEI


Se recomandă preventiv :
- evitarea schimbărilor bruște de temperatură, căldură
prea mare sau frig prea puternic.
La frig, ca și la soare, se impune protejarea obrazului
cu creme sau loțiuni conținînd substanțe ecran ;
- evitarea alimentelor prea condimentate și a băuturilor
excitante ;
- în condițiile de expunere la soare, mai ales cînd
cuperoza e deja instalată, soarele poate să accentueze
această afecțiune.

Ca tratament :
- dimineața, fața va fi spălată cu apă la temperatura
camerei, fără a folosi săpunul sau vreo loțiune alcoolizată ;
- seara, după demachiere, se va face tamponarea obrazului
cu loțiuni tonice, reconfortante dar nealcoolizate ;
- se va aplica cremă și se va efectua masajul prin ciupituri.
Pielea se prinde între degetul arătător și degetul mare.
Dușurile filiforme sînt și ele indicate ;
- la plajă se vor folosi cremele ecran, iar după plajă pielea
va fi curățată cu lapte demachiant, aplicînd apoi o cremă
grasă hrănitoare sau o mască hidratantă.
Se vor folosi creme ziua, ca bază sub machiaj, iar noaptea
adecvată tipului de ten și stadiului afecțiunii.
Tratamentele medicale urmăresc restabilirea echilibrului
între contractarea și dilatarea vaselor.
În tratament este folosită zăpada carbonică ; în formele
de cuperoză ușoară sau pentru a preveni apariția cuperozei,
se va trece rapid pe față un cub de gheață.
Desigur că medicul va stabili și altă medicație în funcție
de starea fiziologică generală a pacientului.

Tipuri de ten




Ce Este și Cum Apare ( Cuperoza )




CE ESTE ȘI CUM APARE ( CUPEROZA )



Este o imperfecțiune estetică a pielii, de origine vasculară.
Apare pe față, datorită unei dilatări permanente a vaselor
sanguine superficiale, circulația sanguină nefiind bine
echilibrată ; astfel, dilatarea și contractarea vaselor sanguine
se efectuează anormal.
Cuperoza poate apărea la toate tipurile de ten.
Copiii nu fac cuperoză, ea apare de obicei după pubertate
și îndeosebi între 30 - 50 de ani și dispare apoi cu vîrsta.
Cele mai afectate de cuperoză sînt femeile.
Roșeața spontană, denumită medical eritroză, caracteristică
în special persoanele emotive, constituie mai mult o
predispoziție a persoanelor respective.
În schimb, această roșeață se poate instala pe o perioadă
mai lungă, datorită unor cauze observate prin experiență,
dar neelucidate ștințific.
Cert este însă că există metode de vindecare și de prevenire.
Fenomenul a fost observat că apare după o masă
abundentă, cînd contracțiile stomacului determină o
dilatare a vaselor sanguine ale pielii.
Acest aspect nu constituie o cauză majoră a apariție cuperozei,
dar îndrumă pe cei predispuși a o contracta să aibă grija unei
bune igiene alimentare, unei bune masticații și respectarea
de mici pauze între felurile de mîncare.
Cuperoza, această dilatare a capilarelor superficiale, apare
pe piele ca o rețea, afectînd îndeosebi pomeții, aripile
nasului și fruntea.

Prevenirea și Tratarea Cuperozei




Tratament ( Pentru Comedoane Sau Punctele Negre )



TRATAMENT ( PENTRU COMEDOANE SAU PUNCTELE NEGRE )


Comedoanele trebuie extrase ; această operațiune
se face ținînd seama de natura tenului.
La tenul uscat, porii fiind mici, comedoanele se
extrag mai dificil.
La tenul gras unde porii sînt mai dilatați și
comedoanele sînt mai vizibile, acestea pot fi
extrase cu ușurință.
Extragerea comedoanelor se face prin presarea
lor între 2 degete ( indexurile ), operațiune ce va
fi precedată de : baia de aburi cu mușețel pentru
dilatarea porilor, dezinfectarea mîinilor și
învelirea degetelor ( indexurilor ) cu tifon steril.


Extragerea Comedoanelor


























Presarea comedoanelor se începe în regiunea
ochilor, apoi a nasului, frunții, obrajilor, bărbiei,
gîtului.
În timpul operațiunii, dacă această necesită mai
mult timp, pentru a menține porii deschiși în tot
timpul extragerii comedoanelor, vom aplica comprese
calde, mai ales în cazul tenurilor uscate.
Locurile asupra cărora am acționat se dezinfectează
cu loțiuni antiseptice și astringente.
Apoi vom șterge toată fața cu loțiuni tonice, ape
minerale, sucuri de fructe, infuzii sau decocții de
plante pentru tonifiere, stimulare și hidratare a pielii.
Comedoanele pot fi extrase și cu ajutorul unui
aparat numit ,,tir comedon”.
Acesta în cazul cînd comedoanele sînt mari, vizibile.
În cabinetele cosmetice este folosit pentru extragerea
punctelor negre aparatului Sebaspir.
Avantajul folosirii acestui aparat este că nu traumatizează
țesuturile, ca în cazul unei presiuni manuale prea puternice.
Cu ajutorul aparatului respectiv realizăm îndepărtarea
rezidurilor de la nivelul pielii și a surplusului de sebum
prin aspirarea acestuia.
Tenul este curățat și pregătit pentru masaj, care va activa
circulația sanguină și limfatică, asigurînd în final o
nutriție mai bună a pielii.
Sebaspirul este indicat tenurilor grase ; nu se recomandă
tenurilor congestionate, deoarece accentuează congestia.






Cauzele Care Determină Apariția Lor




CAUZELE CARE DETERMINĂ APARIȚIA LOR


- lipsa unei îngrijiri igienice ;
- folosirea incorectă a unor produse cosmetice ;
- acțiunea negativă a unor substanțe folosite
la prepararea cremelor sau regeneratoarelor
pentru păr.
- alimentația necorespunzătoare care duce la
constipație, respectiv eliminarea insuficientă
a toxinelor.
















Comedoanele Sau Punctele Negre




COMEDOANELE SAU PUNCTELE NEGRE



Apar în special la pubertate, dar pot apărea
și la persoanele în vîrstă.

Comedonul sau punctul negru


























 Denumirea de puncte negre se datează modului
lor de formare.
La început sebumul se scurge liber la suprafața
pielii, căpătînd apoi consistența unei paste ( ca
un filament seboreic ) care se oxidează și se
înegrește.
Comedonul este alcătuit dintr-un dop de sebum
uscat, celule cornoase descuamate și impurități
care conțin paraziți și microbacili.






Negii ( Verucile )




NEGII ( VERUCILE )



Există mai multe feluri de negi ( veruci ).
Verucile vulgare sînt papule keratozice,
gălbui sau cenușii, cu suprafețe neregulate,
verucoase, avînd mărimi variate, de la o
gămălie de ac pînă la mărimea unei cireșe și
uneori chiar mai mari ( verucom ).
Se localizează de obicei pe dosul mîinilor și
picioarelor, pe palme, tălpi, genunghi, degete.
Verucile plantare sînt veruci vulgare localizate
pe tălpi, de obicei la nivelul punctelor de sprijin
ale picioarelor.
Întrucît nu fac relief, nedepășind suprafața pielii,
ele se dezvoltă în profunzime, în derm.
Verucile plane sînt mici papule keratozice, plane,
rotunde sau poligonale, localizate pe obraji, frunte
și dosul mîinilor, care se întîlnesc mai des la
copii, mai rar la adulți.
Verucile papilomatoase sînt mici papule pediculate
( cu o codiță ), filiforme, întîlnite la femei pe gît și pleoape.







Diferite Forme de Acnee



DIFERITE FORME DE ACNEE


1.  Acneea vulgară ( acneea polimorfă juvenilă ).
2.  Acneea rozacee.
3.  Acneea medicamentoasă și profesională.
4.  Acneea conglobată.
5.  Acneea pustuloasă.
6.  Acneea necrotică.
7.  Acneea cheloidiană.

Acneea se poate ivi și la alte vîrste decît aceea a
pubertății, și sub diferite forme.

1. Acneea vulgară ( acneea polimorfă juvenilă ).
Datorită perturbărilor hormonale, hipersecreția
glandelor sebacee, secreția de sebum se usucă pe
piele, se amestecă cu celule moarte și astupă orificiul
foliculului.
Ea debutează prin apariția comedoanelor, mici
puncte negricioase, alcătuite dintr-un dop de sebum
și celule cornoase, care au keratina oxidată, care apoi
se transformă în coșuri.

2. Acneea rozacee este specifică persoanelor mai în
vîrstă, care au suferit de seboreea feței.
De obicei ea apare la femeile între 40 - 50 de ani, în
perioada de premenopauză.
Se instalează mai mult pe pomeți, pe frunte, nas și bărbie.
Acnee rozacee se dovedește de cea vulgară prin faptul
că nu apar comedoane.
Evoluția ei cunoaște următoarele faze : apariția de roșeață
difuză ( eritroză ), etapă trecătoare și recidivantă ;
apariția de roșeață permanentă, stadiul de complicații cu
cuperoză, avînd aspectul unei fine arborizații vasculare.

3. Acneea medicamentoasă și profesională apare la
nivelul regiunilor care au venit în contact cu anumite
substanțe chimice ( hidrocarburi, vaseline tehnice și
uleiuri ) sau medicamentoase ( oleum cadini, ioduri,
bromuri, cortizon etc. ).

4. Acneea conglobată apare în special la bărbații
maturi pe față, axile ceafă, trunchi, fese.
Are o evoluție de mai mulți ani, cu consecințe inestetice.
Cauza : chisturile sebacee de diferite mărimi și supurațiile
care se deschid prin orificii mici, de multe ori la
distanță de focar.

5. Acneea pustuloasă se formează de obicei în jurul
comedoanelor, unde are loc o reacție congestivă urmată
de apariția unor papule roșii ( ridicături ), în centrul
cărora se dezvoltă puroi și pustule.

6. Acneea necrotică poate apărea la bărbații în jur
de 30 - 40 de ani, pe frunte, la marginea părului și
pe tîmple.
Se prezintă sub forma unor papule foliculare, care
au în centru o pustulă, după care apare o crustă brună
sau brun-negricioasă, înconjurată de un inel inflamator.

7. Acneea cheloidiană apare la bărbați între 40 - 50 de
ani, în special șa cei grași sau obezi.
Se localizează la nivelul cefei.
Bărbaților în vîrstă, care în viața lor au suferit de acnee
( în special cea rozacee ) poate să le apară rinofima
( acneea hipertrofică, ) care se localizează la nivelul
nasului.
Această capătă o culoare roșie-violacee.
Porii și vasele capilare se dilată foarte mult.






Tratament ( Acnee )




TRATAMENT ( ACNEE )



Pentru stabilirea cauzelor apariției acneei, dacă
prezintă aspecte de durată determinate de tulburări
organice și în care tratamentele cosmetice nu pot
suplini pe cele medicale, prezentarea la medic este
absolut necesară.

Tratamentul intern este prescris de medic, în funcție
de starea generală a pacientului și de cauzele care au
determinat apariția acestei afecțiuni.
Medicul va indica și regimul alimentar, care are un rol
foarte important în sprijinirea tratamentului.
În general, în cazul acestei afecțiuni vor fi consumate
alimente prospere, la ore regulate și asigurînd o
masticare perfectă a lor.
Contraindicate sînt : condimentele, mîncărurile grase,
brînzeturile fermentate etc.

Tratamentul extern începe prin asigurarea riguroasă a
igienei locale.
Asepsia pielii trebuie făcută prin spălarea regiunii
respective cu săpun de sulf și prin folosirea de loțiuni
antiseptice și dezinfectante ; sînt indicate și produse
calmante în cazul în care pielea este ititată.
Pentru a evita extinderea infecției, mîinile vor fi perfect
curate.
Pielea afectată de acnee trebuie spălată de cîteva ori
pe zi cu apă caldă și săpun special, pentru a înmuia și
a ușura evacuarea excesului de sebum și puroi.
Comedoanele, care reprezintă primul simptom al
acneei, sînt alcătuite din dopuri de sebum ce se pot
extrage ușor cu extractorul de comedoane sau prin
presare între degete.
Puroiul se elimină împreună cu comedonul după
care se formează o crustă gălbuie-brună și în final o
cicatrice înfundată.





Obiceiuri Vechi și Totuși Actuale




OBICEIURI VECHI ȘI TOTUȘI ACTUALE



Din lipsă de cunoștințe sau din superficialitate,
apariția acneei în perioada pubertății, este tratată
în mod greșit.
Se folosesc produse la întîmplare, contraindicate,
se maltratează tenul prin stoarcerea brutală a
coșurilor.
Consecințele se văd apoi toată viața, sub formă
de cicatrice, care nu se pot șterge decît cu mare
greutate.
Astăzi, acneea juvenilă poate fi tratată și vindecată
prin aplicarea unui tratament intern și extern.
Deci, la apariția acneei, nu trebuie folosite în mod
empiric anumite produse sau să se facă uz de
experiența altora.
Drumul corect duce la medic și dacă e cazul
la cosmeticiană pentru tratamentul local.







Care Sînt Cauzele Care Favorizează Apariția Acneei?




CARE SÎNT CAUZELE CARE FAVORIZEAZĂ APARIȚIA ACNEEI?



Pe lîngă deja schițate, menționăm :
- predispoziția genetică - moștenirea  unui ten seboreic ;
- factorul hormonal, respectiv dezechilibrul în raportul
dintre androgeni și estrogeni:
- flora microbiană, alcătuită din bacili existenți totdeauna
în comedoane și pustule.
Bacili eliberează o enzimă - esteraza - care pune în
libertate acizii grași liberi din trigliceridele care intră în
compoziția sebumului.
Acizi grași liberi, proveniți din sebum, irită foliculii pilosebacei
și determină apariția hiperkeratozei și a proceselor inflamatorii
din acnee :
- tulburări nervoase, stările emoționale, surmenajul, lipsa
de mișcare în aer curat, de somn ( legate de eventualele
examene ).
Toate acestea predispun la congestia facială.
La persoanele mai în vîrstă, erupția acneică este frecventă
datorită tulburărilor ciclului menstrual, a afecțiunilor
hipotiroidiene, tulburărilor suprarenalelor, sau ale sistemului
nervos negativ.
Lipsa igienei alimentare, gastroenteritele rebele, afecțiunile
ficatului sau ale căilor biliare sînt de asemenea cauze derminante.
În astfel de cazuri afecțiunea nu se limitează numai la regiunea
feței ci, egală măsură, cuprinde spatele, decolteul, umerii.







Acneea




ACNEEA



Seboreea, secreția exagerată de sebum, este una
din cauzele care poate duce la apariția acneei.
Sebumul este secretat de glandele sebacee și dă
pielii elasticitate, impermeabilitate și catifelare.
Hipersecreția de sebum determină apariția unor
simptome supărătoare și inestetice.
Pielea devine lucioasă, grasă, cu porii dilatați,
punctele negre se transformă în coșuri.
Acneea apare, de obicei, în perioada pubertății, legată
fiind de stările fiziologice în care se instalează un
nou echilibru hormonal, atît la sexul feminin cît
și la cel masculin.










Influența Circulației Sanguine




INFLUENȚA CIRCULAȚIEI SANGUINE



Unele boli ale ficatului, insuficiența ovariană,
constipația, lipsa vitaminei P din organism etc.
Pot determina fragilitate capilarelor, ceea ce
poate duce la apariția cuperozei.

















Starea Psihică și Modul ei de Reflectare Asupra Tenului




STAREA PSIHICĂ ȘI MODUL EI DE REFLACTARE ASUPRA TENULUI



Starea psihică - tensiunea nervoasă - se observă deseori
prin anumite exteriorizări ale feței.
Astfel, o spaimă albește fața, emoția o roșește, nemai-
vorbind de șocurile puternice emoționale care pot determina
chiar depigmentări sau apariția unor leziuni cutanate.
Starea de oboseală, somnul necorespunzător se reflectă
de îndată asupra tenului, prin apariția de cearcăne mari
în jurul ochilor.













Tulburările Glandelor Endocrine




TULBURĂRILE GLANDELOR ENDOCRINE



În perioada pubertății, cînd începe procesul  de
maturizare sexuală, se produc tulburări de secreție
ale glandelor sebacee.
Pielea devine grasă, lucioasă, orificiile porilor în caz
de exces a secreției de sebum sînt întredeschise,
iar oielea se inflamează, apărînd acneea sau piodermitele.
În perioada menstrelor, la unele femei apar coșuri
profunde sau pete trecătoare, ori cele existente se măresc,
starea seboreică se accentuează și pot apărea mai
multe puncte negre și coșuri.
Tratamentul medical ameliorează momentele neplăcute
din viața femeii și poate avea un rol pozitiv și în starea
tenului - pielea redobîndind în total sau în partea luminozitatea.
Dereglările hormonale, care apar în perioada de menopauză
acționează asupra capilarelor putînd declanșa cuperoza.
În perioada gravidității, activitatea glandelor sebacee scade,
apărînd ”cloasma”, masca sarcinii.







Tulburări Digestive




TULBURĂRI DIGESTIVE



Tulburările digestive au o influență deosebită asupra
tenului, între piele și organele digestiei existînd o
strînsă legătură.
O alimentație rațională este aceea bogată în vitamine
și săruri minerale etc. ; lipsa acestora sau insuficiența
vitaminei A, determină uscăciunea și descuamarea
pielii, iar unele alimente pot determina stări alergice,
reflectate prin apariția de eczeme, urticarii etc., care
se pot datora unei defectuoase asimilări a proteinelor.
O alimentație bogată în grăsimi și în hidrocarbonate
mărește eliminarea de sebum, care convine tenului
uscat, dar dezavantajează tenul gras.
Introducerea în alimentație a condimentelor și a
băuturilor alcoolice poate determina o vasodilatație
persistentă la nivelul feței.
Vinișoare roșii pronunțate și chiar sub formă de
rețea pe nas, pe umerii obrajilor, se pot datora unei
alimentații necorespunzătoare, dar și funcționării
defectuoase a ficatului.
Lenevirea intestinului, cu evacuări la intervale
inegale de timp, duce la apariția erupțiilor pe suprafața
pielii, la iritarea, congestionarea tenului și chiar la
apariția coșurilor.
Stomacul prea încărcat, ficatul supus la efort prea mare,
o digestie greoaie, prin erupțiile care se pot ivi, constituie
un semnal de alarmă pentru îngrijirea sănătății, fiind
știut că administrarea unui purgativ poate înlătura
constipația numai pe moment, fără a vindeca tulburările
digestive respective..
Acestea nu provoacă însă numai erupții ci și altele
neajunsuri ca herpesul buzelor, mîncărimi ale pielii etc.





Dereglări în Hidratarea Pielii, în Starea Generală a Organismului și Influența lor Asupra Tenului




DEREGLĂRI ÎN HIDRATAREA PIELII, ÎN STAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA TENULUI




Apa reprezentînd 2/3 din greutatea corpului are o
importanță deosebită pentru procesele fizice și
chimice ce au loc în organism, dînd totodată
tonicitate și elasticitate pielii.
O piele normal hidratată este suplă, catifelată
elastică, pe cînd o piele deshidratată își schimbă
culoarea, se ofilește și pot apărea riduri.
Pielea are o reacție acidă cu rol de protecție contra
microbilor, aceștia dezvoltîndu-se numai în mediu alcalin.
În condițiiile cînd o persoană se îngrijește insuficient,
sudoarea, sebumul și scuamele cornoase care se
elimină în mod normal, îndepărtate prin îngrijirea
de zi cu zi, astupă orificiile glandelor sudoripare și
sebacee, survenind o tulburare a funcției normale
a acestor glande.
Prin descompunerea sudorii și sebumului de la
suprafața pielii, reacția ei acidă devină alcalină,
dînd posibilitatea microbilor de a se dezvolta.









Cum Desfundăm Fumurile Sobei de Teracotă




CUM DESFUNDĂM FUMURILE SOBEI DE TERACOTĂ



Pentru început pot spune că nu sunt sobar de meserie.
Ma-m interesat pe internet cum se desface capacul
de sus al sobei de teracotă, pentru a desfunda fumurile
sobei de teracotă.
Vă pot spune că am vizionat videoclipuri, am citit pe
forumuri, nimeni, și nici un sobar nu îți spune cum să
desfaci capacul de sus al sobei.
Așa că ma-m decis să încep, pentru desfacerea capacului
al sobei pentru a desfunda fumurile sobei de teracotă.
Am procedat în felul următor, am pus o cîrpă umedă sus
sus pe pămîntul galben, ( capacul de sus ), cu o seară
înainte, pentru a se înmuia, și a nu face praf în casă.




Cîrpa umedă pusă cu o seară înainte, pentru a nu face praf în cameră




























































De dimineață am folosit un șpaclu, pentru a răzui pămîntul galben
( capacul de sus al sobei ), am dat l-a o parte un strat de pămînt,
de 2 cm.
Am ajuns la primul rînd de cărămizi, am scos primul rînd de
cărămizi, ( recunosc a mers cam greu, pentru că nu știam
cum se procedează, și voiam să folosesc cărămizile din nou ).


primul strat de cărămizi

























Am dat jos, și al doilea strat de pămînt galben, am ajuns la
al doilea rînd de cărămizi, l-am dat jos cu mare atenție,
( ca s-ă nu cadă jos în fumurile sobei ).

Cele 5 fumuri, înainte de curățare.



























Am curățat fumurile sobei, cu un polonic, vreau să vă
spun că de 5 ani nu curățasem fumurile sobei.
Am scos o găleată de 15 kg de funingine și cenușă.


Polonic cu prelungire, pentru desfundarea fumurilor.

























Pentru că nu ajungeam pînă la fundul fumurilor, am fost
nevoit să improvizez, și la polonicul cu care an scos
mizeria din fumuri, i-am pus un băt, legat cu sîrmă,
( ca să pot ajunge, pe fundul fumurilor, am legat un
lemn de polonic, ca prelungire ).
După ce am scos toată mizeria din fumuri, am curățat
vechile cărămizi, pentru a le folosi din nou.
Am luat peria de sîrmă, si l-am frecat bine, și sunt foate
bune de folosi din nou cărămizile.
Curățirea vechilor cărămizi.

























După ce am terminat de curățat cărămizile, pentru
o nouă folosire.
Am pregătit pămîntul galbel ( lutul ) cu nisip.
Am pus 1 mistrie de pămînt galben, și 1 și jumătate
de nisip.
( Cu o oră înainte am pus pămîntul galben la înmuiat
cu apă, pentru că era numai bolovani pamantul ).
Cel mai simplu a fost să-l pun la înmuiat în apă pentru
un timp.
Pămînt galben ( lut ) 1 mistrie, nisip 1 și jumătate.



















Acum depinde și cît este de gras pămîntul galben ( lutul ),
se poate amesteca 1+1 sau 1 lut și 2 de nisip.
După ce am făcut mortalul, am început să pun primul
strat de cărămizi, peste fumuri, ( pentru că a fost prima oară
cînd fac asta, am fost foarte atent, cum pun primul rînd
de cărămizi peste fumurile sobei de teracotă ).
După ce am pus primul rînd de cărămizi, am pus un strat de
2 cm de lut, iar un rînd de cărămizi, și la sfîrșit încă un strat
de pămînt galben cu nisip ( lut ). 


poezii-literare.ro
Capacul de sus al sobei de teracotă
















Și acum la șfîrșit, aștept și alte ideii și sugesti
de la meseriași, ( sobari ), sfaturi, de la ei cum
să desfundăm fumurile sobei de teracotă, cum
desfundăm coșurile de fum ale sobei.
Și cum se face o sobă de la zero.
Sper să ajutăm și pe alți oameni care are nevoie
de un sfat, o idee în această privință.
Așa că dragi sobari dați-vă orgoliile la o parte
și ajutați-ne cu sfaturi idei etc.

Video cum desfundăm fumurile sobei de teracotă





Cum se Reflectă Anumite Boli în Aspectul Tenului




CUM SE REFLECTĂ ANUMITE BOLI ÎN ASPECTUL TENULUI



Între starea fiziologică generală și  piele există o
anumită interrelație ; diferite stări patologice ale
pielii sînt de multe ori strîns legate de stările
patologice ale unor organe.
Orice dereglare a sănătății se repercutează și asupra
tenului, fapt cunoscut încă din timpurile mai îndepărtate
cînd bolile erau diagnosticate și evoluția lor era prevăzută
în funcție de aspectul și de culoarea tenului.
Aceasta este și înțelesul pe care îl au vorbele păstrate
din bătrîni în legătură cu fața omului pe care se citește
totul ,,ca într-o oglindă”.
Nu există tulburare de oarecare importanță pentru
organism care să nu aiibă influență asupra pielii în general
și în special asupra tenului.
Modul de trai, ca și modul de funcționare al organismului
au un cuvînt greu de spus în întreaga noastră înfățișare.
Astfel, ideea de a rezolva problemele tenului numai
prin îngrijiri externe, fără a urmări totodată menținerea
unei bune stări fizice și psihice este desigur eronată.
Un ten palid și fața puțin umflată, în special la pleoape,
pot fi cauzate și de unele tulburări ginecologice.
Tot astfel unele dereglări în funcționarea glandei tiroide
pot determina o îngroșare a pielii, o culoare mai
închisă și o uscăciune a acesteia.
În cele ce urmează vom trece în revistă unele boli
care influențează negativ aspectul tenului.





Unele Îndrumări Privind Pedichiura




UNELE ÎNDRUMĂRI PRIVIND PEDICHIURA


O dată la 2 săptămîni sau chiar la o săptămînă este
bine să efectuăm un tratament de bază al picioarelor,
constînd în primul rînd la tăierea unghiilor, apoi
pilirea lor.

Pedichiura























Se va face o baie prelungită cu apă caldă și puțin
săpun ; se îndepărtează cu atenție pielițele de
prisos cu ajutorul forfecuței.
După dorință se va aplica lacul sau pasta de unghii.
Lăcuirea se efectuează o singură dată de-a curmezișul
și o dată în lungimea lor, deoarece striurile mai
pronunțate ale unghiilor de la picioare împiedică în
caz contrar o aplicare uniformă a lacului.


Lăcuirea unghiilor de la picioare











Marginile laterale trebuie să rămînă libere, pe o distanță
de 1 mm, pentru a permite respirația parțială a unghiilor.
Estetic este ca lacul unghiilor de la picioare să aibă
aceeași culoare cu lacul unghiilor de la mîini.



Sănătatea Picioarelor



SĂNĂTATEA PICIOARELOR


Una din cauzele care provoacă deformarea piciorului,
apariția bătăturilor, a monturilor, a bășicilor etc.
este încălțămintea necorespunzătoare.
Alegerea pantofilor pare la prima vedere o problemă
fără importanță.
Abia cînd picioarele încep să sufere ne dăm seama că
alegerea încălțămintei trebuia să ne preocupe încă din
copilărie, că sănătatea picioarelor o vom păstra dacă
vom respecta anumite reguli și anume :
- piciorul nu trebuie comprimat în pantof, mai ales
degetul mare care se poate astfel plia spre interior, cu
timpul apărînd monturile ;


Comprimarea piciorului în pantofi necorespunzători





















- pantofii vor fi perfect pe măsură ( nici prea strîmți,
nici prea largi ) pentru a putea merge cu ei fără să obosim ;
- dacă vîrful pantofului este ascuțit această porțiune
trebuie să întreacă lungimea labei piciorului, care nu
trebuie să alunece în față.
Vîrful se poate înfunda cu vată ;
- tocurile prea înalte fac ca greutatea corpului să apese
pe degete, deformînd uneori nu numai piciorul ci și
genunchii și coloana vertebrală.
Astfel de tocuri se vor purta numai la ocazii speciale ;
- talpa pantofilor are de asemenea un rol important ; ea
trebuie să fie suplă pentru a nu îngreuna mersul și destul
de rigidă pentru a proteja talpa piciorului de neregularitățile
solului ;
- puneți sub saltea în dreptul picioarelor o pernuță, astfel
încît în timpul somnului ele să fie uțor ridicate.




Unghia Încarnată




UNGHIA ÎNCARNATĂ


Unghia încarnată constă în pătrunderea unghiei în carne
datorită tăierii prea scurte a unghiei sau dacă din
neglijență a rămas o bucățică de unghie, ca un spin.



Unghia încarnată
























Pentru a evita acest neajuns este bine ca după baia
de picioare să se introducă sub unghie la colțuri,
bucățele mici de vată, care pot fi schimbate zilnic
pînă ce unghia va crește corect.




Monturile



MONTURILE


Monturile constau din deviația degetului mare
( halux valgus ), deviație care are drept rezultat
proeminența capătului proximal, al primei falange.
Apariția lor este favorizată de o călcătură defectupasă,
de încălțămintea confecționată din materiale prea
rigide, prea strîmtă, cu tocurile prea înalte, de obezitate.
Cauza majoră rămîne însă încălțămintea strîmtă și
piciorul plat.
Apariția lor este însoțită de dureri permanente destul
de accentuate, ceea ce impune consultarea medicului,
care va stabili dacă se mai poate obține o redresare cu
aparate speciale sau se impune intervenția chirurgicală.
Măsurile preventive au un rol primordial și se adresează
în primul rînd tratării piciorului plat, dacă acesta a stat
la originea deformării, plasînd în pantofii talonete
speciale și folosind o încălțăminte comodă.








Micozele Plantare ( Intertrigo )




MICOZELE PLANTARE ( INTERTRIGO )



Epidermofiția este o afecțiune provocată de ciuperci,
cu localizare îndeosebi pe bolta picioarelor, în
spațiile dintre degete și la unghii.
Se pot prezenta sub forma unor vezicule care conțin
la început un lichid limpede, ce se poate transforma
în puroi, confluează și se sparg, formînd eroziuni dureroase
( forma umedă ) sau sub formă uscată, adică îngroșări
ale stratului cornos și pete descuamative, delimitate.
Se pot întîlni ambele forme la același bolnav.
Deoarece agentul patogen se transmite de la om la om,
și indirect prin rufărie, ciorapi, se recomandă ca aceste
obiecte să fie de uz strict personal.
Boala poate interveni în colectivități, acolo unde căzile
de baie și camerele de dușuri pot reprezenta surse de infecții
cauzate așa cum am văzut de unele ciuperci.
Tratamentul micozelor plantare trebuie prescris numai
de medic, întrucît tratamentele sporice nu dau rezultate și
nu fac decît să se obțină ameliorări de moment, urmate
însă de recidive.
Stabilirea unui diagnostic corect este necesară pentru a
deosebi boala de alte afecțiuni ca dermatitele, produse
de coloranții și substanțe chimice din ciorapi sau din
încălțăminte.
Se impune o igienă riguroasă a pielii picioarelor, schimbarea
zilnică a ciorapilor.
Se va renunța la ciorapii din fire sintetice și la pantofii din
alte materiale decît piele.
Încălțămintea se va dezinfecta cu o soluție de formo sau
acid acetic.
În timpul fenomenelor inflamatorii sînt indicate comprese
cu infuzii de mușețel sau cu soluție slabă de permanganat
de potasiu și loționarea pielii picioarelor cu soluții de  :
fucsină, albastru de metil sau violet de gentiană (1%).
După dispariția fenomenelor inflamatorii, se pot aplica la
indicația medicului substanțe cu acțiune fungicidă ( de
distrugere a ciupercilor ).


Keratoza Pilară




KERATOZA PILARĂ


Keratoza pilară constă din mici ridicături, aspre
cornoase, dînd la palpare senzația de răzătoare
și care sînt localizate pe fața antero-externă a
coapselor.
Se recomandă băi călduțe cu amidon, apoi masaj
cu vaselină salicilată sau glicerolat de amidon
salicilat.
La fiecare baie se freacă pielea cu o mănușă
aspră, cu spumă de săpun, după care se clătește din
abundență și se aplică o cremă emolientă.











Anhidroza




ANHIDROZA



Dacă pielea picioarelor este pre uscată ( anhidroza )
pot apărea crăpăturile.
Ele se produc mai ales vara, în special la călcîie, care
încep să sîngereze, putîndu-se chiar infecta.
Se vor face băi zilnice, prelungite, folosindu-se o apă
în care s-a adăugat și puțin săpun sau sodă ( dero ).
Dacă pielea nu sîngerează, se poate freca cu piatra ponce,
pentru îndepărtarea stratului de celule moarte.
Se ung apoi călcîie cu cremă emolientă sau cu vitamina A
uleioasă.
În cursul nopții se recomandă îmbrăcarea unor șosete
de bumbac peste picioarele unse.
Îngroșarea călcîiele se întîlnește mai frecvent la persoanele
obeze și la cele care, din diferite cauze, prezintă o proastă
circulație sanguină.
Anhidroza poate fi și congenitală sau se poate datora unor
boli ale căror cauze vor fi stabilite de medicul dermatolog,
singurul în măsură să prescrie tratamentul adecvat.





Piciorul Plat




PICIORUL PLAT


Multe persoane prezintă o anumită deficiență a
tălpilor, respectiv o boltire necorespunzătoare,
așa-numitul picior plat.
În majoritatea cazurilor piciorul plat nu există
la naștere, el putînd apărea în copilărie din cauza
greutății corpului care nu corespunde capacității
de rezistență la oboseală a aparatului musculo-articular
al piciorului.
Din aceste considerente, părinții trebuie să fie deosebit
de atenți la mersul copiilor:
Specialiștii ortopezi vor decide dacă deformația poate
fi corijată prin purtarea de talonete corective sau dacă
sînt necesare talonete compensatoare, care se folosesc
pentru deformații greu de redresat și care vor fi purtate,
după caz, și o perioadă de 6 luni - 1 an.
Piciorul plat este o deformare a piciorului, datorată unei
slăbiri a musculaturii, și se traduce printr-o prăbușire
a boltei plantare, însoțită de o ușoară înclinarea a tălpii
piciorului înspre înăuntru, acest fapt constituind și una
din cauza formării monturilor.





Părul de Prisos Trebuie Îndepărtat



PĂRUL DE PRISOS TREBUIE ÎNDEPĂRTAT


Îndepărtarea părului de prisos de pe picioare se poate
realiza prin frecare cu piatră ponce, prin smulgere cu
penseta, prin degradarea chimică a firelor de păr cu
diferite substanțe sau prin depilarea mecanică, această
metodă fiind cel mai frecvent folosită și cu eficacitate
mare.
Sistemul de a rade părul cu lama nu este recomandabil
deoarece firele cresc mai dese și mai aspre, existînd
și pericolul unei infectări prin zgîrierea pielii.
Depilarea mecanică se realizează cu depilatorul pe
bază de rășini, la cald.
La răcire, el prinde în masa lui firele de păr, care sînt
smulse odată cu îndepărtarea depilatorului.
În formula acestor depilatoare intră : ceară de albine
colofoniu ( sacîzul ) și mici adaosuri de uleiuri
minerale sau grăsimi ( parafină solidă, ulei de
vaselină, ulei de floarea soarelui. )
De asemenea, pot fi incluse camforul datorită efectului
răcoritor, un anestezic local ca anestezină ( 1-2%)
care atenuează disconfortul tragerii părului.
Folosirea acestor depilatoare se face prin aplicarea directă
pe piele sau pe pînză.
Direct pe piele, cu ajutorul unei pensule late se
întinde masa topită, care a fost lăsată să se răcească la
o temperatură suportabilă de către piele, care să nu se
producă arsuri.
Depilatorul va fi întins în sensul creșterii părului, apoi
smuls în sens contrar.
Aplicarea lui se face sub forma unor fîșii longitudinale.
Pe pînză se întinde masa caldă și se aplică pe regiunea
care urmează a fi depilată.
Se îndepărtează după întărire.
Se șterg apoi porțiunile respective cu o loțiune alcoolică
sau alcool camforat.
Se aplică o cremă pe bază de stearați și se pudrează.
Dezinfectarea pielii este bine să fie făcută și înainte de
depilare