Efectele Băilor Asupra Picioarelor




EFECTELE BĂILOR ASUPRA PICIOARELOR



1. Oboseala.
2. Pentru înmuierea pielii.
3. Pentru tonifierea pielii.
4. Pentru relaxare.
5. O curățire profundă.
6. Pentru picioarele umflate.


1. Oboseala picioarelor, după ce am mers un timp mai
îndelungat, poate fi combătută prin băi alternative cu
apă caldă ( 35 grade ) și rece.
Pentru menținerea temperaturii se va adăuga mereu apă
caldă pînă cînd picioarele se încălzesc și se înroșesc,
apoi le introducem în apă rece, numărăm pînă la zece și
le reintroducem în apă caldă.
Repetăm operațiunea de cinci ori, terminîndu-se cu
apă rece.

2. Pentru înmuierea pielii.
Se pun într-un săculeț 250 g tărățe care se fierb timp
de 10 minute, apoi soluția și săculețul se introduc în
apa de baie.

3. Pentru tonifierea pielii se recomandă o baie de sare
( 25 g sare marină la 1 litru de apă.

4. Pentru relaxare este indicată o baie caldă care atrage
sîngele către extremități producînd o vasodilatație locală.
Atenție însă, acest procedeu favorizează transpirația și
sensibilizează pielea.

5. O curățire profundă și o stare de bine o putem obține
adăugînd la baia de apă 3 lingurițe din următorul amestec :
bicarbonat de sodiu 2,5 g acid tartic 2,5 g, perborat de
sodiu 5 g ( așa-numita baie de oxigen ).
Durata 10 minute.

6. Pentru picioarele umflate se poate folosi un decoct
de foi de nuc.
În 3 litri de apă rece se adaugă 450 g foi de nuc.
Se fierb 10 - 15 minute.
Se face baie în decoctul cald, apoi se clătesc picioarele
în apă rece.
Tot în același scop se recomandă aplicarea de comprese
îmbibate într-o loțiune de rosmarin fiert în vin alb.
O mare parte dintre oamenii adulți prezintă disconfort
al picioarelor.
Dacă această stare nu se datorează unei boli precise, ea
poate fi ameliorată prin folosirea de loțiuni, băi, creme, pudre.
Aceste preparate au cîștigat mult teren odată cu apariția
pudrelor și aerosolilor sub formă de spray.
Pentru acțiunea lor antifungică și dezodorizantă se folosesc
antisepticele, care inhibă dezvoltarea bacteriilor cărora li
se datorează mirosul neplăcut al transpirației.
Pudrele pentru picioarele pot conține : talc, acid boric, oxid
de zinc etc.
Talcul produce o ungere adecvată, în timp ce acidul boric
un antiseptic.
Se mai poate folosi alaunul pentru acțiunea sa astrigentă.
Nu se recomandă amidonul care fermentează ușor formînd
un clei acid ce irită pielea.
Pentru a disimula mirosul neplăcut se poate adăuga mentol,
mai ales în cazul unei transpirații exagerate.




Igiena Picioarelor




IGIENA PICIOARELOR



Ținînd seama de faptul că picioarele transpiră
iar între degete se acumulează fragmente
celulare moarte, precum și scame ale ciorapilor,
care constituie un mediu prielnic pentru infecții,
igiena zilnică a picioarelor este imperios necesară.
Astfel zilnic, înainte de culcare, trebuie efectuate
băi de picioare, folosind apă la temperatura camerei.
După baie, picioarele și în special spațiile dintre
degete, trebuie bine uscate.











Unele Noțiuni Elementare Despre Anatomia Piciorului




UNELE NOȚIUNI ELEMENTARE DESPRE ANATOMIA PICIORULUI



Oasele piciorului pot fi împărțite în 3 părți :
- tarsul ( format din 6 oase ) din care două sînt mai mari :
astragalul sau osul talonului și calcaneul ;
- metatarsul ;
- oasele degetelor.
Articulațiile, în afară de cele de la degete, sînt mai puțin
mobile ca cele de la mînă.
În mod normal talpa piciorului prezintă o boltă cu trei
puncte de sprijin pe sol ( fig 83 a-c ).

Anatomia piciorului























Uneori această boltă se lasă, talpa piciorului devenind
plată.
Se remarcă de asemenea faptul că la multe persoane
picioarele au caracteristici diferite, în sensul că un
picior este mai lung sau mai lat decît celălalt etc.




Picioarele




PICIOARELE



S-ar putea spune că picioarele constituie pentru
corp un soclu care susține o anumită greutate și
are un rol hotărîtor pentru mobilitatea și deplasarea
acestuia.
Această importantă parte a corpului este, în
general, destul de mult neglijată, abia cînd intervin
diverse neplăceri sesizăm faptul că acesta se
datorează anumitor neglijențe, ca de pildă purtării
unor tocuri prea înalte sau unor pantofi prea
strîmți, ori unei igiene defectuoase etc.










Corectarea Formei Unghiilor




CORECTAREA FORMEI UNGHIILOR



Dacă unghiile sînt pătrate lacul se va aplica
lăsînd lunula și extremitatea superioară a
unghiei.
La unghiile prea mici se va acoperi cu lac
toată suprafața.
Lacul se recomandă a fi de culoare cît mai
deschisă.
Unghia prea lungă va fi lăcuită lăsînd liberă
cît mai mult partea inferioară.
Dacă unghia este ușor înclinată trebuie pilită
pe părți pentru a-i da un oval cît mai natural.
Lunula va fi degajată.
Unghiile prea late vor fi lăcuite lăsînd spații
albe de o parte și de alta.
În cazul în care nu obișnuim să colorăm unghiile,
acestea vor fi lustruite folosind în acest scop una
din următoarele paste.



Corectarea formei unghiilor











1. Bioxid de staniu 20 g, caolin 5 g, carmin 0,25 g,
glicerolat de amidon q.s.

2. Caolin 10 g, piatră ponce pulverizată 5 g, talc 10 g,
carmin 0,25 g, glicerolat de amidon q.s.
Se fracă unghiile de 2 - 3 ori, apoi se lustruiesc cu pînză
fină sau cu piele de căprioară.
Frumusețea unei mîini chiar îngrijite nu poate fi sesăvîrșită
fără unghii bine întreținute.
Nu-i nevoie ca unghiile să fie mari, roșite tare, ci ele
trebuie să fie curate, bile pilite, lustruite sau lăcuite
într-o culoare plăcută.



Culoarea Lacului de Unghii




CULOAREA LACULUI DE UNGHII



Este o problemă de gust.
Unele persoane preferă lacul de culoare închisă,
altele roșu aprins sau incolor.
Oricare va fi culoarea aleasă, el nu trebuie să
contrasteze cu tonalitatea rujului de buze și a rochiei,
ceea ce nu înseamnă să fie neapărat de aceeași culoare
ci în aceeași nuanță.
Dacă nu vreți să atrageți atenția asupra mîinilor, cel
mai indicat este un lac roz sau incolor.
Dacă aveți unghii fragile, casante, care se rup cu
ușurință, renunțați la aplicarea lacului.
Pentru ca totuși unghiile să apară îngrijite lustruiți-le
cu o periuță pe care este întinsă o bucățică de piele
de căprioară.






Tehnica Aplicării Lacului de Unghii




TEHNICA APLICĂRII LACULUI DE UNGHII



Nu aplicați niciodată lacul peste alt lac care a început
să se cojească.
Îndepărtați-l mai întîi cu acetonă, de preferință
ușor gresată.
Mîna va fi sprijinită pe genunchi sau pe masă, pentru
a putea manevra pensula cu mai multă precizie.
Aplicați un prim strat de lac, lăsînd degajată lunula ;
în cazuri speciale cînd se impune s-o acoperim totuși,
vom lăsa liberă o porțiune de cca 1 mm pentru a
permite ca unghia să respire.
Așteptați ca primul strat să se usuce și numai atunci
aplicați al doilea.
În felul acesta stratul de lac va fi egal și se va menține
un timp mai îndelungat.
Puteți aplica și un al treilea strat de lac incolor care va
contribui de asemenea la menținerea lacului în perfectă
stare cîteva zile în plus.