Cartofi Franțuzești la Cuptor cu Roșii, Castraveți și Brînză de Burduf

CARTOFI FRANȚUZEȘTI LA CUPTOR CU ROȘII, CASTRAVEȚI ȘI BRÎNZĂ DE BURDUF



Ingrediente

Cartofi franțuzești la cuptor cu roșii și.....

- Cartofi 7 - 10 buc
- Brînză de burduf 200 - 300 g
- Brînză de oaie 200 - 300 g
- 2 - 4 ouă fierte
- 1 ou
- Unt sau margarină
- Ceapă verde 3 - 5 buc
- Roșii 2 - 3 buc
- Castravete 1 buc
- sare
- piper
- 1 cană de apă


Mod de preparare


Se fierb cartofi, dupa ce sau racit, se taie rondele,
cartofi, roșiile, castravetele, ouăle fierte, ceapa,
se dă prin răzătoare brînza de oaie, si cea de burduf
se fărîmă cu furculița.

Cartofi Frantuzesti la Cuptor cu Brînză de Burduf, Roșii, Castraveți Video

Cartofi franțuzești la cuptor cu brînză de burduf

Pe fundul vasului de sticlă, sau a tăvi, se unge un strat
de margarină sau unt, după aceea un strat de rondele
de cartofi, un strat de brînză, un strat de roșii, un strat
de ouă fierte, un strat de castravete, iar un strat de cartofi
iar deasupra se pune un strat de brînză de ( oi sau vacă )
amestecată cu un ou și una lingură de margarină sau unt,
( ca să nu se usuce și să se întărească prea tare brînza )
se adaugă una cană de apă, peste compoziție.

Cartofi franțuzești la cuptor cu roșii, castravete.

Se încălzește cuptorul 3 - 5 minute, și după aceea se
bagă compoziția la cuptor pentru 40 - 60 minute, pînă
prinde o crustă maronie deasupra.
Poftă bună vă doresc.

Cartofi franțuzești la cuptor cu brînză de burduf, roșii, castravete.

Video Cartofi Frantuzesti la Cuptor cu Brînză de Burduf, Roșii, Castraveți

Trusa Pentru Îngrijirea Părului

TRUSĂ PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI



- o oglindă cu trei fețe pentru a se putea aranja și părul
de la ceafă ;
- bigudiuri ;
- agrafe ;
- o plasă care se aplică peste bigudiuri atunci cînd se
usucă părul ;
- un aparat de uscat părul ;
- șampon adecvat naturii părului fără a degresa părul
să-l curețe de praf și impurități ;
- fixativ înainte de coafat ;
- fixativ după coafat pentru fixarea ondulațiilor ;
- briantină ( numai în cazul în care părul este foarte escat ) ;
- o loțiune tonică ;
- un pieptene din corn de vită, os, ebonit, celuloid,
aluminiu etc ;
Preferabil este pieptenele din corn de vită, cu dinții mai
depărtați la vîrf decît la rădăcină.
Curățirea pieptenului este absolut necesară și se poate
face punînd între dinții pieptenului bucățele de vată.
Culoarea capătată de vată arată eficacitatea acestei practici.
Cu cît vata rămîne mai puțin murdară, cu atît părul este
mai curat.
- o perie aspră care să îndepărteze straturile moarte ale
epidermului și mătreața și să întindă pe păr grăsimea
naturală produsă de pielea capului.
Peria trebuie să fie suficient de aspră, ca la periat să se
producă o ușoară căldură necesară firului de păr.
Pieptenele și peria trebuie să fie obiecte de uz strict
personal căci ele pot constitui un mijloc de transmitere
a diverselor boli ale pielii și părului.

Perucile

PERUCILE


Perucile sînt folosite astăzi, atunci cînd intervin
cazuri de accidente grave sau de acele femei
care nu dispun de timp pentru a se coafa, folosindu-le
ca orice articol de îmbrăcăminte.
Perucile pot fi realizate din păr natural sau sintetic.
Sînt practice, dar folosirea lor îndelungată poate dăuna
sănătății părului.
Perucile se poartă nu numai pentru mascarea unui
defect al părului, ci și pentru înfrumusețare, pentru a
satisface un gust al modei.
Pentru sănătatea părului, perucile au un dezavantaj :
printr-o purtare îndelungată sufocă pielea capului,
împiedicîndu-i respirația.
Se recomandă purtatul lor numai la ocazii, căci părul
acoperit are tendința de a deveni mai repede gras și
se aplatizează.
O periere blîndă, lentă și prelungită îi va reda strălucirea.

Implantele de păr
Implantele de păr vin să înlocuiască părul căzut din
abundență.
Implantele se fac în cadrul serviciilor de chirurgie
estetică.

Căderea Părului ( Mătreața, Chelia )

CĂDEREA PĂRULUI ( MĂTREAȚA, CHELIA )


Părul de pe cap poate să cadă și fără să apară alopecia.
Acest fenomen este aproape constant pe terenul atins
de seboree, care atacă părul de pe cap în mod concentric,
cele două unghiuri temporo-frontale și creștetul capului,
progresînd cu o viteză variabilă ; de obicei, înaintează
cu atît mai repede, cu cît începe mai de timpuriu.
Căderea care începe tîrziu nu duce niciodată la o chelie
completă.
Căderea părului în alopecia seboreică privește numai
pielea păroasă a capului, în timp ce barba, mustața și
sprîncenele își păstrează desimea, iar uneori se constată
chiar o îngroșarea a sprîncenelor, paralel cu rărirea părului
de pe cap.
Soarta părului se decide din adolescență, după intensitatea
seboreei și a căderii acestuia.
Chelia este o boală de păr a bărbaților.
Femeia nu rămîne niciodată fără păr din cauza seboreei ;
chiar în forme grave, cînd le lipsește părul pe o întindere
mare din suprafața capului, cauzele sînt de altă natură, nu
seboreică.
De obicei, mătreața mai mult sau mai puțin grasă este
primul semn al viitoare chelii.
Nu orice mătreață duce însă neapărat la chelie.

Cauzele căderii părului sînt numeroase și complexe :
- boli infecțioase ( gripă, tifos, scarlatină, tuberculoză,
sifilis etc. ) ;
- boli ale pielii ( seboree, psoriazis ) ;
- tulburări ale sistemului nervos central ;
- tulburări ale funcțiilor glandelor cu secreție internă ;
- tulburări de nutriție, digestie și metabolism ;
- predispoziții înnăscute ( alopecia prematură, așa-numita
chelie ereditară ) ;
- microorganisme ( ciuperci, spori, coci ) sau paraziți ;
- îmbătrînire timpurie ( alopecia presenilă ) ;
- ca un fenomen însoțitor al bătrîneții ( alopecia senilă ) ;
- intoxicații datorită ingerării timp îndelungat a unor
medicamente foarte active ( hipnotice ), abuzul de alcool
și tutun, acțiunii unor chimicale, soluții sau vapori ;
- datorită acțiunii vătămătoare a unor raze, de exemplu
tratamentul cu raze X ;
- lipsa de aer și de soare, în urma purtării continue pe
cap a basmalelor, șepcilor, băștilor etc.
Căderea părului poate fi accelerată și în cazul necurățirii
pielii capului și a mătreții.
Dintre cauzele trecătoare, amintim : traumatisme repetate
prin folosirea bigudiurilor sau strînsorii prea puternice cu
ace de păr ca în cazul cocului ; obiceiul de a-și smulge
firele de păr din cauza emoției, fenomen denumit medical
,,tricotilomanie” și observat la persoane nervoase sau la
copiii de școală.
În cazul unor pierderi de păr de durată, indicînd uneori un
dezechilibru organic, este necesară consultarea medicului
pentru stabilirea tratamentului corespunzător.
În situația unei căderi lente nealarmante, combaterea
căderii părului se poate realiza prin băi de plante, ulei sau
măduvă de vită și masaje cu loțiuni vitaminizate.


Combaterea Seboreei, Mătreții Și Tonofierea Părului Tratamente Naturiste

Mătreața

MĂTREAȚA



În mod normal, stratul superficial al epidermei se cojește.
Uneori această cojire devine anormală, se formează
adevărate scuame uscate, fine, de culoare cenușie sau
maronie.
Acesta este pitiriazisul simplu.
Boala este însoțită uneori de mîncărime, alteori roșeață.
Cauzele apariției acestei afecțiuni pot fi : alimentația,
metabolismul grăsimilor ; tulburări de digestie ; anumite
stări nervoase ; funcționarea defectuoasă spre alopecie
și calviție ( căderea părului ).
Mătreața ia naștere pe pielea uscată și grasă a capului
și se manifestă sub două forme : forma grasă, datorită
unei secreții excesive a glandelor sebacee și forma uscată,
descuamarea fiind consecința unei uscări excesive a
pielii capului.
Scuamele respective se desprinde cu ușurință și cad nealte
-rînd firul de păr.
Preventiv sînt necesare măsuri de igienă riguroasă a
pielii capului, prin spălat, periat, masaj.
Periatul trebuie efectuat cu regularitate și cu blîndețe.
Pitiriazisul, forma uscată, se întîlnește mai mult la
persoanele cu părul des sau creț.
Mătreața poate bloca secreția glandelor sebacee, sufocă
părul, putînd determina căderi masive de păr.
Folosirea complexului de vitamine B, în speciat vitamina B,
are un rol important în tratamentul mătreții.
Mătreața, fiind socotită adesea ca semn de uscăciune a
părului, se combate greșit cu briantine și alte preparate grase,
care nu fac decît să agraveze situația, dînd și un aspect
murdar părului.

Combaterea Seboreei, Mătreții Și Tonofierea Părului Tratamente Naturiste

Alopecia Seboreică Sau Seboreea

ALOPECIA SEBOREICĂ SAU SEBOREEA



Hipersecreția glandelor sebacee poate produce alopecia
seboreică, afecțiune datorată unei hipersecreții de sebum,
care dilatată canalul glandei sebacee și eliberează
abundent sebum semifluid, care acoperind pielea capului,
face ca părul să devină gras, fiind greu de coafat.
Această seboree poate fi precedată de un pitiriazis simplu.
Seboreea este întovărășită de hipersecreția glandelor de
la nivelul capului, mai ales la bărbați, fenomen mai rar
întîlnit la femei; ea evoluează spre forma de alopecie seboreică,
urmată de consecințe estetice neplăcute : părul devine gras,
se murdărește cu ușurință, capătă un miros neplăcut.
Cauzele seboreei sînt multiple : alimentație necorespunzătoare,
prea bogată în zaharuri și lipide, tensiune nervoasă, dereglaj
hormonal, unele intoxicații medicamentoase, tratament prea
brutal al părului prin folosirea unor produse cosmetice
iritante etc.
Se pare că apa mării și soarele pot avea o acțiune favorabilă
asupra unor seborei, cu condiția să nu facem abuz de ele.

Alopecia Tratamente Naturiste

Alopecia

Încărunțirea Părului

ÎNCĂRUNȚIREA PĂRULUI


Odată cu înaintarea în vîrstă se produc modificări
de culoare în sensul că părul datorită unui proces
fiziologic normal încărunțește.
Vîrsta la care se produce încărunțirea diferă de
la om la om.
De cele mai multe ori, există o legătură între încărunțire
și îmbătrînirea pielii, părul urmînd evoluția biologică
a tegumentelor.
Nu există decît ipoteze asupra cauzelor de încărunțire
și anume :
- funcționarea insuficientă a glandei tiroide, părere bazată
pe faptul că în boala Basedow părul cade pe alocuri și
încărunțesc fire izolate sau chiar șuvițe întregi.
Au existat cazuri cînd după tratarea bolii hipertiroidiene,
bolnavii au reușit să-și recapete culoare normală a
părului, iar părul să crească din nou;
- anumite stări sufletești pot determina schimbarea culorii.
O emoție puternică poate face să albească părul cu încetul,
sau chiar brusc de la o zi la alta;
- încărunțirea treptată determinată de stresuri este un fapt
curent observat;
- lipsa vitaminelor B, în special a acidului pantotenic ;
- starea de boală face ca unele persoane să fie mai puțin
preocupate de îngrijirea părului, grăbind astfel apariția
părului alb ;
- expunerea îndelungată a părului la acțiunea razelor solare
puternice poate determina accelerarea încărunțirii ;
- regimul alimentar poate influența încărunțirea timpurie.
Pînă în prezent nu există un tratament universal valabil
pentru a împiedica încărunțirea.
O persoană tînără nu are de ce să fie îngrijorată - din
punct de vedere estetic - de apariția părului alb, numai să
aibă grijă ca părul să nu prezinte reflexe galbene.
O viață echilibrată, exercițiile de cultură fizică, o alimentație
corectă, completă și vitaminizată menține organismul
într-o stare generală bună ceea ce poate încetini procesul
de încărunțire.
Se recomandă ca medicație pe cale orală, printre altele
vitaminele complexului B, acidul pantotenic asociat cu
acidul paraaminobenzoic, iar local, fricțiuni cu acid pantotenic
5% dizovat în ulei.
Pentru părul șaten care încep să încărunțească se recomandă
folosirea unui decoct de frunze de nuc - 200 g, frunze de castan
- 200 g și 2 litri de apă.
Acestea se fierb pînă scade amestecul la jumătate.

Unele Neplăceri Privind Părul

UNELE NEPLĂCERI PRIVIND PĂRUL


1. Părul șters, moale, uscat.
2. Transpirație excesivă la cap.
3. Decolorarea parțială inestetică a părului.
4. Firul de păr cu vîrfurile despicate.

1. Părul șters, moale, uscat.
Unele persoanele au părul spălăcit, moale, care se rupe,
stare poate avea, drept cauză o îngrijire necurospunzătoare.
Uneori în starea generală a individului : oboseala prea mare,
o stare febrilă, o perioadă de alimentație necorespunzătoare,
folosirea de produse contraindicate sau permanente repetate
prea des etc.
În aceste cazuri nu este vorba de lipsă de sebum, ci mai
degrabă de modificări în structura firului de păr.
Medicul este singură indicată să fixeze tratamentul adecvat,
constînd din produse conținînd: acizi și alcooli grași,
ceruri naturale, lanolină, lecitină, vitamine, derivați de
proteine etc.

2. Transpirație excesivă la cap.
Transpirația excesivă nu trebuie confundată cu secreția
sebacee a glandelor.
Ea se poate datora căldurii excesive, dar uneori și
unei dereglări a sistemului neuro-vegetativ.
Profilactic, în asemenea cazuri, se recomandă purtatul
părului scurt, spălatul des și asigurarea unei bune aerisiri
a părului.
Curativ, dacă este cazul, se va consulta medicul.

3. Decolorarea parțială inestetică a părului.
Decolorarea parțială a părului poate fi provocată de lipsă
de igienă, de impurități care schimbă neuniform culoarea
părului, precum și de abuzul de săpun, de apa care conține
prea multe săruri de calciu și magneziu, pătînd și decolorînd
firul de păr subțire ; unele produse ca briantinele și allte
produse cosmetice grase pot aparent închide culoarea părului;
fierul de frezat poate înroși șuvițele blonde și îngălbeni
părul alb, mai gingaș decît cel de altă culoare.
Există și unele riscuri profesionale, care impun luarea măsurilor
preventive la locul de muncă.

4. Firul de păr cu vîrfurile despicate.
În acest caz se recomandă tăierea extremităților firelor de păr
în fiecare lună pentru a îndepărta părțile afectate.
Cauzele acestui neajuns pot fi: un șampon prea degresant,
uscatul sub o cască prea caldă, periatul prea brutal cu peria
de nylon, un permanent la cald nereușit etc.

Vopsitul Părului

VOPSITUL PĂRULUI


Schimbarea culorii părului are uneori și unele
consecințe neplăcute, de aceea ea nu trebuie să
fie rezultatul unui simplu capriciu, ci a unei
decizii bine gîndite înainte de a trece la o astfel
de operațiune și anume : dacă noua culoare ce o
dorim ne va avantaja figura, dacă avem posibilitatea
să ne continuăm vopsitul cu regularitate, în așa fel
încît firul de păr să nu apară după un timp în
diferite nuanțe, dar cel mai important lucru de care
trebuie ținut seama, sînt anumite consecințe dăunătoare
firului de păr, precum și unele intoleranțe care pot
apărea sub formă de iritații, mîncărimi, eczeme etc.
În general majoritatea femeilor suportă vopselele fără
nici un fel de risc.
Se recomandă însă ca înainte de a trece la vopsitul
părului să facem un test de întrebuințare, aplicînd
puțină vopsea în spatele urechii sau în plica cotului,
după ce am șters bine porțiunea respectivă cu alcool.
După uscare, procedăm la a doua aplicare.
Regiunea respectivă nu va fi spălată timp de 48 de ore.
Dacă în acest interval de timp nu a apărut nici un
fel de roșeață sau usturime, putem recurge la vopsitul
părului.
Vopsitul părului va fi evitat în cazuri de surmenaj,
anemie, depresiune nervoasă, stări în care capacitatea de
sensibilizare este crescută.
Dacă părul prezintă o tendință la cădere excesivă, este
bine să rănunțăm la vopsire.
Pentru vopsitul părului sînt folosite și așa-numitele
,,regeneratoare” care conțin săruri de plumb sau de argint.
Trebuie știut că aceste produse nu sînt cu totul inofensive
și folosirea lor trebuie făcută cu multă prudență.
De exemplu, produsele pe bază de plumb folosite mult
timp pot produce o intoxicație cu plumb ( saturnism )
manifestată prin înnegrirea dinților, durerilor de cap,
anemie, lipsa poftei de mîncare și chiar iritația pielii
capului și a obrazului.

Decolorarea Părului

DECOLORAREA PĂRULUI



Gîndiți-vă bine înainte de a vă decide la această.
Dacă părul este fragil, foarte uscat sau ofilit, ori vă cade
din abundență este mai bine să renunțați.
Dacă totuși ați luat această hotărîre nu trebuie să omiteți
faptul că decolorările prea dese au acțiune nocivă asupra
părului, care cu timpul se poate anemia.
Decolorarea rădăcinilor nu se va face deci mai devreme
de 3 săptămîni.
De asemenea, părul nu va fi decolorat imediat după ce
am făcut ondulația permanentă sau dacă urmează s-o facem
peste cîteva zile.
Decolorarea se realizează cu perhidrol și amoniac ( 50perhidrol,
50 ml apă, 8 ml amoniac ).
Într-un recipient de faianță ( nu metal ) se freacă 1 lingură
făină de grîu cu apa, se adaugă perhidrolul și amoniacul.
Făina se adaugă pentru a forma o pastă care să nu se
prelingă pe față.
Se fac cărări, se aplică decolorantu întîi la rădăcină cu
ajutorul unei pensule sau unui bețișor pe care am înfășurat un
tampon de vată,, apoi se piaptănă părul astfel, încît decolorantul
să nu ajungă pînă la vîrful părului.
O decolorare mai ușoară se poate obține cu apă oxigenată
sau fierbînd 100 g floare de mușețel într-un litru de apă pînă
scade la jumătate.
Cu această loțiune se udă părul de 2 - 3 ori pe săptămînă.
Părul decoloratul își pierde cu timpul luciul și devine
mai uscat.
De aceea, se recomandă ca înaintea fiecărui spălat să i se facă
o baie cu ulei vitaminizat și eventual fricțiuni de 2 ori pe
săptămînă cu loțiuni tonice.

Ondulația Permanentă

ONDULAȚIA PERMANENTĂ


Părul are formă cilindrică.
Pentru a fi ondulat, el trebuie lungit și turtit.
Căldura anihilează din elasticitatea părului,
ceea ce îi dăunează, aceasta devenind mai
puțin rezistent, rupîndu-se cu mai multă ușurință,
luîndu-i și din luciul natural.
De aceea trebuie luată în considerație natura părului.
Cel aspru păstrează un timp mai îndelungat forma ce
i s-a dat, dar se ondulează mai greu de părul moale
și elastic unde ondulațiile se obțin mai repede.
Ondularea părului constă înmuierea acestuia, rularea
pe bigudiuri, apoi uscarea.
Ceea ce numim curent un simplu coafat este de fapt o
operație ușoară, ale cărei efecte durează un timp limitat.
Pentru o perioadă mai lungă se practică ondulația
permanentă, care poate dura cîteva luni și care cere o
tehnică specială, fiind de mai multe feluri: ondulație
permanentă la cald, la rece, călduță sau neutră.
Ondulația permanentă se va efectua numai după ce au
fost luați în considerare toții factorii, respectiv natura
părului, starea de sănătate sau condițiile fiziologice,
speciale ale persoanei etc.
Dacă firul de păr nu este perfect sănătos, nu se va recurge
la ,,permanent”, decît după regenerarea și revitalizarea
părului.
Părului anemic, sensibil, friabil i se va aplica ,,permanentul
la rece”.
În timpul sarcinii, al acidului, în convalescență după
anumite boli infecțioase, în perioadele postoperatorii sau
de cădere abundentă de păr, în caz de depresiuni nervoase,
în cursul unor tratamente cu corticosteroizi sau antibiotice,
în cazuri de migrene vor fi evitate ,,permanentele”.
Persoanele care își decolorează părul vor evita permanentul
imediat după decolorare.
Între aceste două operațiuni este necesar un interval de
minimum 15 zile, în care părul va fi tratat cu produse
revitalizante : loțiuni cu colesterol, vitamine, polen,
lăptior de matcă etc.

Ce trebuie făcut după tratament
Un tratament de revitalizare a părului este foarte indicat.
În acest scop se va face o baie de ulei sau plante după
caz, mai ales dacă părul a fost încrețit prea tare.
Dacă părul este fragil se vor evita fixativele.
De asemenea se poate adăuga în apa de clătit părul
cîteva picături de ulei de ricin sau ulei de măsline.

Periatul Zilnic al Părului nu Trebuie Neglijat

PERIATUL ZILNIC AL PĂRULUI NU TREBUIE NEGLIJAT



Pentru răspîndirea grăsimii pe toată lungimea părului
și debarasarea de praf, impurități, precum și pentru
aerisirea lui, părul trebuie periat.
Capul va sta aplecat în față, iar mișcările vor porni de
la ceafă spre vîrf, de la dreapta spre stînga și invers 
( fig. 70 a-c ).

Periatul Părului

Părul uscat va fi periat cu forță, atingîndu-se pielea
capului.
Părul gras va fi periat pentru a nu provoca o excitare a
secrețiilor glandulare.
În seboreea gravă periatul nu este indicat.
Părul decolorat, anemic, va fi periat în profunzime,
dar cu delicatețe.
Părul gras poate fi prin introducerea degetelor de la
mîna stîngă în păr, iar cu mîna dreaptă executăm
periatul fără a atinge rădăcina.

Efectele Binefăcătoare Ale Masajului

EFECTELE BINEFĂCĂTOARE ALE MASAJULUI



Prin masaj se urmărește reglementarea secreției glandulare,
activarea circulației sanguine, dezvoltarea suportului
muscular, ceea ce are ca rezultat o hrănire corespunzătoare
a părului.
De asemenea, prin masaj se golesc glandele sebacee și
sudoripare de deșeuri și se accelerează schimburile locale.
Masajul se poate executa de preferință pe părul uscat
sau folosind anumite preparate.
Este bine să fie efectuat seara, mai ales după o zi obositoare
avînd o acțiune calmantă.
Intensitatea masajului este în funcție de natura părului și
de starea sănătății lui.
În caz de seboree nu se va efectua masaj în regiunea  temporală
pentru a accelera fluxul sanguin și a nu exercita secreția
glandelor.
Părului gras îi vom efectua un masaj ușor cu o loțiune specială.
Masajul părului uscat va fi realizat în profunzime, iar n
cazul căderii părului se va renunța la masaj, o simplă aplicare
a produsului folosit în tratamentul respectiv fiind suficientă.

Cum trebuie executat masajul :
- se aplică ambele mîini pe cap : mîna dreaptă în regiunea
frontală, iar cea stîngă în regiunea occipitală ; degetele rămîn
fixate pe pielea capului.
- se efectuează mișcări de îndreptare spre creștet, apăsînd
energic asupra pielii ;
- tot cu degetele bine fixate, se execută apoi aceleași mișcări
avînd însă mîinile plasate pe părțile laterale ale capului,
deasupra urechilor ( fig. 69 );

Masajul pielii capului

- cu degetele așezate în aceeași poziție, se execută apoi
mișcări circulare.
Se desparte părul prin cărări, asupra cărora de o parte și
de alta se execută o mișcare de pliere, pînă ce degetele
se întîlnesc, apoi mîna stîngă împinge pielea înspre
ceafă, iar mîna dreaptă înspre creștet.
Masajul manual se termină printr-o serie de mișcări de
mîngîiere, care pornesc de la ceafă spre fiecare umăr.
În același scop poate fi folosit aparatul de înaltă
frecvență prevăzut cu un pieptene, care va fi trecut prin
păr, efectuînd mișcări de la frunte spre ceafă și de la
creștet spre tîmple sau aparatul ecectric vibrator cu
care se imprimă mișcări vibratorii pe pielea capului.

Cîteva Recomandări Pentru Îngrijirea Părului Normal

CÎTEVA RECOMANDĂRI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI NORMAL



Părul normal va fi spălat la 10 zile, spălarea la
intervale prea scurte fiind contraindicată deoarece
dăunează echilibrului cutanat.
Nu se recomandă nici un tratament brutal sau
îngrijiri excesive.
Masajul și periatul se vor efectua cu blîndețe
seara și dimineața, timp de 2 - 3 minute.
O dată pe lună este indicată o baie cu ulei.
Gălbenușul de ou constituie un șampon foarte
indicat.
Dacă însă preferăm un șampon din comerț
putem recurge la unul destinat copiilor, care să
fie neutru și inofensiv și care va fi folosit o
singură dată la spălat.
Foarte importantă este clătirea abundentă a
părului.

Cîteva Recomandări Pentru Îngrijirea Părului Gras

CÎTEVA RECOMANDĂRI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI GRAS



Părul gras este unsuros și se îmbîcsește repede.
Va fi spălat cel puțin o dată pe săptămînă cu
săpun sau de preferință cu șampon.
În cazul spălatului cu săpun, se recomandă a
face din săpun un șampon, frecînd săpunul cu un
mic burete înmuiat în apă caldă pînă se obține
o spumă, cu care vom spăla rădăcina părului și
pielea capului; se mai poate rade săpunul și
fierbe în apă obținînd astfel o soluție săpun.
Părul de culoare deschisă va fi clătit cu decoct
de mușețel ( 25 g mușețel la 500 ml apă ).

Cîteva Recomandări Pentru Îngrijirea Părului Uscat

CÎTEVA RECOMANDĂRI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI USCAT


1. Părul uscat.
2. Părul anemic.
3. Părul casant sau despicat la vîrf.

1. Părul uscat.
Părul uscat este lipsit de luciu din cauza insuficienței
de grăsime.
Pentru a-i asigura o igienă elementară se va efectua
un spălat corect la 7 - 14 zile.
În locul săpunului se recomandă spălatul cu gălbenuș
de ou cu care se fricționează pielea capului cu ajutorul
degetelor sau cu un burete.
Se clătește apoi părul în mai multe ape ; în ultima apă
se poate adăuga puțin oțet, pentru a da părului suplețe.
Se vor prefera, de asemenea, șampoanele pe bază de
gălbenuș de ou, mușețel, lanolină, care nu numai că-l
curăță bine, dar asigură pielii capului grăsimea necesară.
Se recomandă, de asemenea, ca înainte de spălat să gresăm
părul cu ulei de ricin sau de măsline, puțin călduț.
După gresare, se înfășoară capul într-un prosop înmuiat
în apă caldă și stors bine, care se păstrează 1 - 2 ore,
apoi se spală părul.
Clătirea se face în mai multe ape, sau se lasă apa din
robinet să curgă aproximativ 10 minute.
Cea mai bine suportată este apa de ploaie.
Uscăciunea părului este mai ușor remediată decît grăsime.

2. Părul anemic.
Părul anemic va fi tratat cu loțiuni tonice stimulente
iar pe cale internă, conform indicațiilor medicului.
Local se pot face și masaje cu soluții de vitamina A,
acid pantotenic etc.

3. Părul casant sau despicat la vîrf.
Părul casant sau despicat la vîrf va fi îngrijit ca și
cel uscat.
Spălarea se recomandă să se facă la 2 săptămîni.
Un periat ușor în fiecare zi este foarte indicat.
Se vor evita șampoanele detergente, uscarea părului
la cască și orice abuzuri în îngrijirea părului.

Maltratarea Părului

MALTRATAREA PĂRULUI



Excesul de îngrijire și de cochetărie este însă la fel
de periculos ca și neglijarea îngrijiri lui.
Unele îngrijiri ale părului, prea des repetate pot
altera lungimea, sănătatea pielii capului și îl pot
chiar deteriora.
În acest scop vor fi necesare tratamente de revitalizare,
pentru a determina creșterea și a-i da un aspect frumos.
Cauzele deteriorării lui sînt multiple.
Menționăm doar cîteva din ele : periatul prea brutal și
prea des cu perii de nylon, șamponarea cu produse
necorespunzătoare părului, în special șampoanele prea
alcaline, repetate prea des, în cazul părului uscat, decolorarea
continuă și prea deasă, folosirea fierului de ondulat prea
fierbinte care usucă și arde părul etc.
Îngrijirea părului urmărește menținerea hrănirii lui
naturale și a funcției normale a glandelor sebacee ale pielii,
ceea ce se asigură în primul rînd prin curățirea pielii
capului și a părului, prin spălarea lor regulată și în al doilea
rînd prin folosirea de preparate adecvate naturii părului.
Tapatul prea des, brutal duce la vătămarea cuticulei.

Importanța Unei Alimentații Corespunzătoare

IMPORTANȚA UNEI ALIMENTAȚII CORESPUNZĂTOARE



Părul indică adeseori dacă starea generală este
bună sau nu.
Condiția unei stări normale a părului este de a avea
calciu, iod, fier, sulf, vitamina B, în special vitamina B6.
În aceste condiții se pune problema unei alimentații
corespunzătoare care să cuprindă aceste alimente și
care se bazează în special pe legume și fructele verzi,
produsele lactate și derivatele lor, pește.
Devitalizarea părului poate fi datorată și unei proaste
funcționări a glandelor sebacee.
Soarele în exces usucă părul.
Este necesar deci să fie protejat cu materiale de protecție
corespunzătoare care să-i permită totuși să respire.
Expunerea prea îndelungată a părului la razele ultraviolete
puternice poate grăbi încărunțirea.
Părul neacoperit capătă cu timpul o nuanță mai roșcată.

Culoarea Părului

CULOAREA PĂRULUI



Culoarea părului se datorește unor factori creditari
și nu este în legătură directă cu pielea care înconjoară
părul.
În epiteliul foliculului respectiv există pigmentul care
colorează părul, format din granule de melanină, de
culoare brun închisă, sau mai ales neagră, și un pigment
roșu difuz.
Culoarea părului depinde de cantitatea pigmentului
care predomină în amestecul acestor doi pigmenți.
Ea poate fi modificată de factorii naturali, de modul de
îngrijire și tratament, precum și de alte cauze accidentale
sau profesionale.

Natura Părului

NATURA PĂRULUI



După natura și calitățile sale, distingem : păr normal,
uscat și gras.
Părul normal este mlădios, strălucitor, acoperit de un
strat protector de grăsime.
Părul uscat este fragil și se rupe ușor, nefiind protejat
de o secreție sebacee suficientă.
Părul gras este lucios datorită excesului de secreție sebacee ;
firele sînt lipicioase, pielea capului este unsă de sebum.
Mătreața se produce datorită cojiri pielii.
Aceasta împreună cu sebum formează un strat umed care
aderă de pielea capului și înăbușe porii părului.
Pentru a determina natura părului dvs. puteți face același
test ca pentru pielea obrazului.
Cu ajutorul unei hîrtii absorbante, după 2 zile de la spălat,
frecați timp de un minut pielea capului apăsînd cu degetul.
Dacă hîrtia se pătează, părul este gras, dacă se vede numai
urma degetului cu care ați apăsat, este vorba de un păr normal.
Lipsa oricărei pete de grăsime indică un păr uscat.

Unele Date Privind Părul

UNELE DATE PRIVIND PĂRUL


Nimic nu avantajează mai mult o femeie decît un păr
suplu, strălucitor, sănătos.
De aceea, întreținerea sănătății părului trebuie să
constituie pentru orice femeie o preocupare permanentă.

Firul de păr are o grosime care diferă după culoare și
regiunea corpului, fiind cuprinsă între 0,07 - 0,17 mm.
Părul crește pînă atinge o anumită lungime, după care cade
și din folicul iese un nou fie de păr.
Persoanelor tinere, sănătoase, le cad zilnic 20 - 30 fire de păr,
celor mai în vîrstă pînă la 100 de fire, dar în locul lor
cresc altele.
Viața unui fir de păr variază în general între 2 - 4 ani.
În 24 de ore firul crește cu 0,2 - 0,3 mm în regiunea capului,
și cu 0,4 mm în regiunea bărbii.
Vara părul crește mai repede decît iarna și noaptea mai
repede decît ziua.
Primăvara și toamna, părul cade în cantități mai mari.
În copilărie și la bătrînețe cade mai mult decît în epoca
maturității.
Numărul firelor de păr este în funcție de culoare :
- la persoanele blonde aproximativ 150 000 fire ( 180/cm pătrat )
- la persoanele brune aproximativ 110 000 fire ( 150/cm pătrat )
- la persoanele roșcate aproximativ 90 000 fire.
Firul de păr este o formație anexă a pielii, alcătuit din
două părții : tulpina părului, vizibilă la exterior, și rădăcina
părului aflată în derm.
Bulbul părului este o umflătură care se alfă la baza rădăcinii
firului de păr.
Foliculul este o cavitate mică, în care este implantat părul.
Fiecărui fir de păr îi este atașat un mic mușchi numit
mușchi corector ( vezi imaginea de mai jos ).

Firul de păr

Foliculul părului, împreună cu glanda sebacee alcătuiesc foliculul
pilosebaceu.
Orificiile foliculilor pilosebacei se numesc pori.
Forma și curbura foliculului pilos determină aspectul drept,
buclat sau ondulat al părului.
Cînd foliculul este întins, părul este de asemenea întins, iar
secțiunea lui este circulară.
Părul ondulat provine din foliculi mai mult sau mai puțin
curbați, înclinați sau turtiți, iar secțiunea lui este neregulată.
Fiecare fir de păr are rădăcina înfășurată într-o teacă, alcătuită
dintr-o prelungire a stratului mucos al epidermei; papila
părului cuprinde la interior un strat generator epidermic.
Acest strat alcătuiește zona germinativă a părului, creșterea
firului de păr fiind în funcție de înmulțirea celulelor din
acest strat.
Orice defecțiune în funcționarea papilei duce la căderea părului;
dacă este trecătoare părul se reface, dacă distrugerea papilei
este definitivă părul nu se mai poate regenera.
Unele celule se încarcă cu pigment, unele devin cornoase și
se keratinizează încetul cu încetul.
Firul de păr este alcătuit din mai multe straturi: teaca fibroasă,
teaca epitelială externă, cuticula.
Scoarța firului de păr alcătuită din keratină cuprinde, de asemenea,
și materia colorată a părului.
Scoarța îi dă rezistență și vigoare.
În zona centrală se află măduva firului de păr înconjurată
de scoarță.
Glanda sebacee din foliculul pilosebaceu secretă sebum, un
lichid gras avînd rolul de a unge părul și pielea.
Părul constituie adeseori un barometru al sănătății organismului.
Hrănirea lui este asigurată de vase sanguine foarte fine.
Dacă hrana ajunge defectuos la foliculii piloși, sănătatea
părului este compromisă.
Hrănirea este în funcție de o circulație sanguină normală
la acest nivel, precum și sănătatea nervilor care servesc, de
asemenea, la hrănirea bulbului.
Părul normal are anumite proprietăți mecanice ( rezistență
la tracțiune foarte mare față de grosimea lui ) ; absoarbe
umiditatea atmosferică, ceea ce face să fie folosit în higrometrie
la fabricarea higrometrelor; este permeabil și are facultatea
de a-și păstra un timp mai mult sau mai puțin îndelungat
forma sa.

Sutienul

SUTIENUL


Pentru menținerea unui sîn frumos, nu trebuie neglijat
nici sutienul.
Fetele tinere trebuie să fie îndrumate să poarte sutien,
atunci cînd este cazul.
Sutienul trebuie bine potrivit, mai ales în cazul sînilor
prea dezvoltați și în special în timpul exercitării
sporturilor mai deosebite.
Un sutien trebuie bine ales și pe măsură, fără să
comprime, să aplatizeze sau să deformeze sînii.
Cel mai bun sutien este acela în care vă simțiți bine,
ale cărui bretele nu trag, care nu turtesc bustul.
Dacă sînteți sportivă, activă, ocupată, un sutien cu
bretele elastice vă va satisface, el urmînd foarte
bine mișcările pe care le efectuați, fără a se rupe, fiind
recomandabil pentru orice talie.
Forma sutienului trebuie să fie în concordanță cu forma
sînilor, cu mărimea lor și cu îmbrăcămintea pe care o
purtați.
În cazul sînului mare, alegeți un sutien cu partea de
jos întărită.
În felul acesta, bretelele nu vor mai fi solicitate atît
de mult.
Dacă sînii sînt mici, se indică un sutien mai gros.
Se vor evita sutienele prea strînse.
Femeile cu bust deformat vor folosi în cazuri extreme,
sutienul corset, executat la comandă.

Dușuri și Masaje ( Pentru Sînii )

Dușuri și Masaje ( Pentru Sînii )

DUȘURI ȘI MASAJE ( PENTRU SÎNII )



Dimineața, după efectuarea toaletei și a cîtorva exerciții
de gimnastică, se plimbă dușul cu apă rece dedesubtul
și deasupra sînilor, acest exercițiu fiind excelent pentru
tonifierea sînilor.
Dacă nu dispuneți de duș, folosiți un burete mare, cu
care executați cîteva mișcări circulare.
Stimularea elasticității și a circulației sîngelui în regiunea
toracică se poate realiza prin dușuri zilnice, alternative,
calde, reci, după care sînii vor fi șterși bine cu un prosop
uscat, mai aspru, frecînd ușor.

Măsuri preventive :
Evitații fluctuațiile în greutate, slăbirea sau îngrășarea bruscă.
Dacă sînii se umflă, consultați medicul, căci volumul
acestora este legat  și de activitatea hormonală.
Femeia gravidă trebuie să-și supravegheze sînii cu multă
atenție timp de cîteva luni după naștere.
Aceștia trebuie susținuți corect în timpul gravidităii și
al alăptării.
Lasarea sînilor poate avea drept cauze o igienă necorespunzătoare,
o ținută dificitară ( dacă vom umbla tot timpul adus de
spate ), o lipsă de dezvoltare musculară, o slăbire prea
rapidă și insuficient controlată, o sarcină prost supravegheată
și în fine, vîrsta.
Totuși, o femeie care se îngrijește și face exerciții regulate
( în special natație ) își poate menține mult timp sînii în
perfectă stare de frumusețe.

Sutienul

Exercițiile de Gimnastică Pentru Fortificarea Mușchilor Pectorali

EXERCIȚIILE DE GIMNASTICĂ PENTRU FORTIFICAREA MUȘCHILOR PECTORALI


1. Respirația
2. Presarea palmelor
3. Arcuiri
4. Morișca
5. Broasca
6. Rotirea umerilor


1. Respirația.
Cu picioarele depărtate și brațele de-a lungul corpului
se ridică brațele vertical, inspirînd, apoi se readuc ușor
expirînd ( fig. 67 a ).

2. Presarea palmelor.
Din poziție verticală cu brațele lateral, cu coatele îndoite
lipite față în față, se presează energic palmele una de
cealaltă, se răsucesc apoi cu vîrful degetelor spre piept.
Se coboară brațele și se scutură ; se reia exercițiul
de 8 ori ( fig. 67 b ).

a) Respirația ; b) Presarea palmelor

3. Arcuiri.
Din poziție verticală se duc brațele înainte, apoi lateral,
în sus și se lovesc palmele deasupra capului.
Mișcările se execută de 6 ori, lent, curgător, însoțite
de respirații profunde ( fig. 67 c ).

4. Morișca.
Cu picioarele depărtate, cu un braț sprijinit pe șold se
rotește celălalt braț prin înainte de 3 ori, apoi înapoi
de 3 ori.
Exercițiul se execută în continuare cu celălalt braț
( fig. 67 d ).

c) Arcuiri; d) Morișca

5. Broasca.
Din poziție verticală cu brațele ridicate deasupra capului,
se execută mișcări asemănătoare înotului bras.
La ducerea brațelor lateral capul se lasă ușor pe spate, se
inspiră repede profund.
Cînd brațele se duc înapoi se expiră țuguind buzele.
Acest exercițiu în afară de acțiunea mușchilor toracici
întărește și muchii buzelor ( fig. 67 e ).

e) Broasca

6. Rotirea umerilor.
Din poziție sezîndă, cu picioarele încrucișate și brațele
îndoite cu mîinile pe piept și cu coatele lipite de trunchi
se execută rotiri ale umerilor, în sus, în spate, înainte;
se reia exercițiul de 5 ori ( fig. 67 f ).

f) Rotirea umerilor

Cu o carte în fiecare mînă se ridică brațele deasupra
capului apoi se încrucișează mîinile la spate.
Se repetă de 10 ori ( fig. 67 g ).

g) Rotirea brațelor cu o carte în mînă

Îngrijirea Bustului

ÎNGRIJIREA BUSTULUI


Bustul trebuie să se bucure de o atenție specială încă
de la o vîrstă fragedă, el fiind un element esențial al
frumuseții feminine.

În raport cu înălțimea specialiști îndică :
1,50 m - 78 cm
1,55 m - 80 cm
1,60 m - 82 cm
1,65 m - 84 cm
1,70 m - 84 cm

Ținuta corpului joacă un rol important ; pe cît posibil vom
sta drept, cu umerii îndreptați spre spate pentru a pune în
evidență frumusețea bustului.
Este știut că mușchii toracelui care se înseră pe oasele
umerilor trebuie să fie bine dezvoltați.
Fortificarea acestor mușchi se poate realiza prin practicarea
diferitelor sporturi ca : înot, canotaj, gimnastică la diferite
aparate, jocul cu mingea, precum și exerciții de gimnastică.

Proporțiile ideale ale unui bust frumos.

Dacă pieptul este prea mic, exercițiile vor dezvolta musculatura,
dacă pieptul este prea dezvoltat, exercițiile de gimnastică vor
ajuta la reducerea volumului lor.
Rolul principal în cadrul gimnasticii pectorale îl are respirația.

Masajul Decolteului

MASAJUL DECOLTEULUI


Se începe prin ungerea cu o cremă grasă, prin mișcări
de mîngîiere.
Mișcarea pornește de sub bărbie înspre comisa sînilor,
apoi în sus spre urechi ( fig. 65 a ).
Cu ajutorul degetului mae și mijlociu, se execută
ciupituri pe toată suprafața decolteului ( fig. 65 b ).

a) Mîngîiere; b) Ciupituri

Pornind de la umărul stîng, executăm o mișcare
vibratorie orizontală, vibrînd rapid întreaga mînă de
la coate pînă la vîrful degetelor.
Schimbăm mîna și pornind de la umărul drept spre cel
stîng ( fig. 65 c ).
Palmele coboară pe umeri pînă la cot, apoi urcă pîă
la urechi ( fig. 65 d ).

c) Mișcări vibratorii; d) Masajul umerilor

Îmbrăcămintea și Decolteul

ÎMBRĂCĂMINTEA ȘI DECOLTEUL



Dacă aveți umerii foarte drepți încercați pe cît
posibil să nu purtați rochii care îi pun în evidență.
Dacă umerii sînt căzuți se vor evita decolteurile
largi care accentuează acest defect.
Dacă sînteți o persoană corpolentă purtați bretele
care taie linia umerilor.
În cazul umerilor rotunzi ne putem permite să
purtăm rochii fără mîneci ( cu cusătura ușor
deasupra lor ).
Dacă aveți așa-numitele ,,solnițe” este indicat să
le acoperiți purtînd rochii cu gulere întoarse sau
gulere montante.

Un Decolteu și un Bust Frumos

UN DECOLTEU ȘI UN BUST FRUMOS



Frumusețea decolteului nu poate fi păstrată decît acordînd
pielii aceleași îngrijiri ca feței și gîtului.
După fiecare baie se va unge pielea decolteului cu o cremă
semigrasă sau cu un lapte hidratant.
Dacă simțiți la baza gîtului că porțiunea respectivă nu este
perfect netedă cînd degetele alunecă pe piele, înseamnă
că aveți tendința să faceți celulită.
În acest caz se recomandă 5 minute de masaj dimineața
și seara ( mîngîieri, ciupiri, tapotări ).
Dacă purtați o rochie decoltată și obișnuiți să vă machiați,
nu veți omite nici decolteul pentru a nu exista o demarcație
inestetică între obraz, gît și decolteu.
Surplusul de machiaj îl veți îndepărta aplicînd un șervețel
de hîrtie și apăsîd ușor.

Cum vă Alegeți Îmbrăcămintea, Coafura, Podoabele în Raport cu Gîtul

CUM VĂ ALEGEȚI ÎMBRĂCĂMINTEA, COAFURA, PODOABELE ÎN RAPORT CU GÎTUL



Pieptănătura poate acoperi cu artă o ceafă mai
puțin frumoasă.
Buclele vor fi în așa fel dispuse, încît să mascheze
urma ridurilor sau pernițelor de grăsime.
Persoanele care prezintă la ceafă așa-numita
,,cocoașă de bizon” vor purta gulere mai ridicate
la spate.
Mascarea unui gît prea lung se va face prin gulere
ridicate, gen tunică, eșarfe, mărgele. ( fig. 63 )

Mascarea unui gît prea lung

Podoabele gîtului trebuie alese în funcție de defectele
sau calitățile gîtului, folosind uneori și eșarfe care
trebuie desigur să se adapteze figurii dvs.
În concluzie, să nu uităm că gîtul îndeplinește funcția
de coloană care susține capul.
Dacă gîtul este prea scurt, dacă sînteți mai corpolentă,
se recomandă un decolteu ascuțit, rochii și bluze gen
cămașă, evitînd îmbrăcămintea cu gulerul ridicat pe
gît ( fig. 64 ).

Mascarea unui gît prea scurt

Exerciții Pentru Musculatura Gîtului

EXERCIȚII PENTRU MUSCULATURA GÎTULUI



- Culcate pe spate, pe brațele alungite de-a lungul
corpului, aduceți bărbia spre piept și rotiți capul
în ambele sensuri ;
- Îndreptați bărbia către umeri, contractînd mușchii
gîtului, sau cu partea dorsală a ambelor mîini împingeți
ușor bărbia îndărăt, contractînd mușchii ;
- Ridicați capul în aer, menținînd bîrbia cît mai sus
posibil și fără să o coborîți întoarceți capul de la
stînga la dreapta, așa încît să puteți zări mijlocul
spatului dvs.
- În poziția ,,pe patru labe” , faceți rotiri energice ale
capului, de jos în sus, apoi spre dreapta, spate, stînga
etc., de 6 ori.
- În poziția culcat pe burtă, cu mîinile încleștate la
ceafă, cu coatele trase îndărăt și fruntea sprijinită pe
podea, faceți extensia capului și a trunchiului înapoi,
apoi cu revenire la poziția inițială, de 10 ori.

Recomandări Profilactice și Curative

RECOMANDĂRI PROFILACTICE ȘI CURATIVE



- Capul trebuie ținut îndreptat în sus, pentru a evita
formarea bărbiei duble și a ridurilor gîtului;
- Se va dormi pe spate fără pernă, care poate fi
înlocuită cu un sul tare, așezat sub ceafă ; în felul
acesta capul cade pe spate, iar mușchii obrajilor care îl
susțin se odihnesc în timpul somnului ( sistem japonez ) ;
- Pe cît posibil se va lăsa gîtul liber și aerat, numai în
cazurile speciale se vor folosi eșarfe ;
- Nu se va lucra stînd pe un scaun prea înalt, în raport
cu biroul sau cu masa ;
- Cu dușul în mînă se va arunca jetul de apă rece pe gît
și decolteu.
Pentru a ne obișnui cu o poziție corectă a capului, vom
începe prin a merge prin casă, cu o carte pe cap, fără a
înălța bărbia și umerii.
Acest exercițiu simplu, repetat mereu, ajută la întărirea
mușchilor gîtului și pieptului.
Apa foarte rece și chiar bucățele de gheață învelite într-un
tifon, folosite la tapotarea gîtului, îi tonifică musculatura.
Musculatura gîtului poate fi specială, insistînd asupra părților
care se îngroașă cel mai ușor, în special partea din spate
a gîtului ( unde încep umerii ).

Îngrijirile Necesare Gîtului

ÎNGRIJIRILE NECESARE GÎTULUI


1. Curățirea pielii gîtului.
2. Masajul gîtului.
3. Machiajul gîtului.

Curățirea, masajul, exerciții speciale de gimnastică, machiajul.

1. Curățirea pielii gîtului.
La spălatul gîtului, vom folosi în mod oboșnuit apa și
săpunul, fără a face abuz de acesta din urmă.
Temperatura apei va fi potrivită, deoarece dacă este prea
fierbinte moleșește țesuturile și degresează pielea, care și
așa, în majoritatea cazurilor este uscată.
Dacă pielea este aspră, vom aplica comprese călduțe cu
ceai de nalbă sau o vom freca cu o mănușă înmuiată în apă
sau în spumă de săpun, pornind de sus în jos.
Nu vom șterge gîtul cu apă de colonie sau alcool, căci se
accentuează uscăciunea pielii gîtului.
În cazul tenului uscat, cînd și pielea gîtului este uscată se
va renunța la folosirea săpunului, curățind gîtul cu o cremă
sau lapte demachiant.

2. Masajul gîtului se efectuează invers decît cel al feței,
adică de sus în jos.
La început se vor face ușoare mișcări orizontale, executate
alternativ cu ambele mîini, apoi cuprinzînd gîtul între
degetul mare și celelalte degete și pornind dinspre bărbie
înspre decolteu. ( fig. 61 ).
Atenție ! glanda tiroidă va fi lăsată liberă în timpul
masajului.
La sfîrșit vom executa ciupituri de-a lungul cutelor , prinzînd




 

Masajul gîtului

pielea între degetul arătător și degetul mare.
La masaj se vor folosi creme nutritive.
De asemenea, dușul cu apă rece îndeplinește rolul unui masaj,
contribuind la activarea circulației sanguine.
Ceafa trebuie bine masată.
Adesea grăsimea se acumulează la ceafă, alcătuind o mică
perniță ; masajul lent și progresiv înlătură cu timpul această 
neplăcere ( fig. 62 ).


 

Masajul cefei

Unele persoane prezintă așa-numitele ,,solnițe”, scobituri
mai mult sau mai puțin adînci între claviculă și umăr.
Masajul ajută în aceste situații. 

3. Machiajul gîtului.
Unele femei neglijează gîtul și aplică doar fond de ten
puțin mai jos de maxilar, ceea ce urîțește gîtul și îi dă
un aspect neîngrijit.
Dacă se folosește fond de ten, se va machia gîtul în
același timp cu fața.
Se aplică fondul de ten și pudra, apoi se vaporizează
puțină apă de roze pentru a fixa machiajul.
Dacă pielea gîtului este deshidratată, se vor aplica 
comprese cu decoct de nalbă, urmate de un masaj cu 
o cremă hidratantă.
Seara, cu aceeași cremă ca pentru față, se masează gîtul,
sau, după o anumită vîrstă se recomandă o cremă
specială, conținînd lecitină 5 g, ulei de măsline 25 g 
lanolină 30 g, apă 40 ml.
O dată pe săptămînă vom aplica o mască de gălbenuș
de ou, caolin, parafină, evitîndu-se folosirea măștilor
astringente.
Deoarece gîtul implică o îngrijire specială, care să-i 
asigure elasticitate, se recomandă folosirea cremelor
care conțin substanțe biologice active, în special,
vitamine, extract de placentă, lăptișor de matcă etc. 

Gîtul Trebuie Îngrijit ca și Fața

GÎTUL TREBUIE ÎNGRIJIT CAȘI FAȚA



Capul drept, puțin aplecat spre spate, figura calmă,
destinsă sînt cîteva elemente care contribuie la
evidențierea personalității femeii.
O față îngrijită, de cele mai multe ori, nu trădează
vîrsta, un gît neîngrijit constituie însă un indiciu,
deoarece anii își depun amprenta mai întîi asupra
gîtului și a mîinilor.
Zbîrciturile gîtului pot apărea și la persoane tinere.
Cauzele pot fi constituționale, dar și urmarea unor
neglijențe în îngrijire.
Gîtul trebuie îngrijit ca și fața.
Pielea gîtului, ca și a feței, trebuie să primească
cantitatea de apă necesară, de săpun neutru sau acid,
de cremă demachiantă de întreținere sau de protecție.

Un Neajuns După 40 de Ani; Bărbia Dublă

UN NEAJUNS DUPĂ 40 DE ANI; BĂRBIA DUBLĂ


1. Măsuri preventive
2. Măsuri curative


Odată cu înaintarea în vîrstă survine o pierdere a
tonicității și elasticității mușchilor, se formează
depozite de grăsimi și apare bărbia dublă.
Dar bărbia dublă nu apare numai la persoanele
în vîrstă.
Ea poate să intervină și ca urmare a unei ținute
necorespunzătoare la scris, citi, cusut, spălat etc.,
a unor poziții în care mușchii gîtului sînt inactivi,
relaxați ceea ce determină atonia, circulația făcîndu-se
mai greu și țesuturile fiind hrănite defectuos.

1. Măsuri preventive
Pentru a preveni formarea bărbiei duble, vom lua
măsuri care constau în masaje și exerciții de gimnastică,
prin care se urmărește : întărirea mușchilor, împiedicarea
formării depozitelor de grăsime, stimulare circulației
sîngelui, preîntîmpinarea apariției cutelor.
În timpului somnului capul nu va fi sprijinit pe o
pernă prea înaltă.
De asemenea, la citit se recomandă ținerea cărții la
înălțimea ochilor, la cca 30 cm, și nu pe genunchi sau
pe masă, în așa fel încît să nu stăm cu capul prea aplecat.
Zilnic, timp de 5 minute, se vor tapota părțile de sub
bărbie și de-a lungul maxilarelor cu partea de deasupra
a degetelor strînse și întinse, alternativ cu ambele mîine.
(vezi fig. 54 ).

Tapotarea bărbiei

Se vor executa ciupituri repezi insistîndu-se asupra
cutelor laterale ( fig. 55 ).

Ciupitul bărbiei

2. Măsurile curative
În cazul cînd bărbia dublă a apărut se vor aplica comprese
reci cu apă sărată, care se mențin pe bărbie timp de cîteva
minute.
Apa sărată o vom presăra amestecînd 10 linguri de sare cu o
jumătate litru de apă.
În apa respectivă se înmoaie un șervet sau o bucată de pînză,
care se stoarce și se aplică pe bărbie sau se împăturește o
fîșie îngustă de pînză, se înmoaie în prealabil în apă, se stoarce
bine și se ține întinsă cu ambele mîini, lovind bărbia de
15 - 20 de ori de jos în sus ( fig. 56 ).

Lovirea bărbiei cu o bandă de pînză

Se recomandă, de asemenea, comprese alternative folosind
în acest scop două șervete, unul cu apă fierbinte, altul cu
apă rece ( stoarse bine ); se aplică pe bărbie în ritm rapid,
timp de 10 minute ; șervetul care se aplică ultimul este cel
cu apă rece.
În felul acesta se realizează o gimnastică a vaselor sanguine,
deci o hrănire mai bună a pielii.
Un alt procedeu indicat în cazul bărbiei duble și a gîtului
ridat este aplicarea, timp de o jumătate de oră, a unei comprese
îmbibate cu lapte, peste o cremă nutritivă conținînd polen,
lăptișor de matcă, vitamina A.
După înlăturarea compresei se masează porțiunea respectivă
timp de 5 minute.
Se repetă de 2 ori pe săptămînă.
Dacă pielea este excesiv de uscată și ridată, se înmoaie o
bucată de pînză sau un șervet în ulei de măsline, se aplică
pe bărbie și se leagă deasupra capului.
Se păstrează astfel toată noaptea.
Se vor efectua mișcări de masaj și de gimnastică.
- Se va cuprinde bărbia, între degetul mijlociu și cel
arătător ( foarfeca bărbiei ), alunecînd de-a lungul maxilarelor.
Se execută alternativ cu ambele mîini pornind din mijlocul
bărbiei ( fig. 57 ).

Foarfeca bărbiei

- Din mijlocul bărbiei pînă la urechi, se vor executa
mișcări de vibrație ( fig. 58 ).

Mișcări vibratorii

- Se aruncă capul spre spate, ținînd dinți încleștați,
apoi capul se apleacă înainte cu bărbia în piept
( fig. 59 ).

Aruncarea capului spre spate

- Se coboară colțurile gurii ceea ce duce la contractarea
mușchilor gîtului.
- Se pronunță literele O - U - X - I - A de cîte 15 ori
fiecare literă, fără întrerupere ( fig. 60 a, b, c, d, e ).

Pronunțarea literelor O, U.

Pronunțarea literelor X, I, A.

Unele Afecțiuni Ale Dinților și Buzelor

UNELE AFECȚIUNI ALE DINȚILOR ȘI BUZELOR


1. Cariile dentare
2. Gingivitele
3. zăbăluța ( perleșul )
4. Cheilita


1.Cariile dentare.
Se produc cînd există factorii favorabili formării lor :
o aglomerare de bacterii un regim alimentare bogat
în hodrocarbonați și un teren favorizant.
Unii cercetători consideră cariile ca rezultat al unei
invazii microbiene ; alții susțin că se datorează decalcifierii
dinților prin acțiunea acizilor eliberați de către bacteriile
acidogenice din ,,placă„.
Dezvoltarea ,,plăcii dentare” depinde de fiecare individ
în parte, de existența unor stări de boală, de igiena bucală
proprie individului, de caractere genetice etc.

2. Gingivitele sînt afecțiuni inflamatorii ale gingiilor.
O proastă igienă bucală, cu apariția concomitentă a
tartrului, resturile alimentare și depozitele bacteriene
constituie factorul etiologic al gingivitelor.
Gingivitele mai pot apărea în urma unor lucrări stomatologice
greșite, sau a unei alimentații necoresunzătoare.

3. Zăbăluța ( perleșul ).
Este o afecțiune a comisurilor bucale.
Se manifestă sub forma unor eroziuni sau fisuri care apar
la colțirile buzelor.
Pot persista timp îndelungat datorită traumatizării permanente,
cronicizîndu-se.
Afecțiunea este de cele mai multe ori microbiană sau
micotică, iar în unele cazuri se pot datora unor carențe
în vitamina B2 și fier, de aceea consultarea medicului de
specialitate este necesară.

4. Cheilita.
Cheilita este o afecțiune bucală manifestată prin uscarea
buzelor, inflamarea și fisurarea lor.
Poate apărea ierna din cauza frigului și vara datorită soarelui.
Pastele de dinți și rujurile pot provoca și ele această afecțiune.
Pentru preîntîmpinarea acestor neplăceri este bine să se
aplice sub ruj o cremă grasă sau cold-cremă și se va depista
și evita pe cît posibil cauza care o provoacă.

Preparate Pentru Îngrijirea Dinților

PREPARATE PENTRU ÎNGRIJIREA DINȚILOR



Preparatele pentru dinți se folosesc pentru curățirea
suprafeței dinților cu ajutorul periuței de dinți.
Ele pot fi sub formă de pastă, pulbere ( prafuri ) și
lichide ( mai rar ).

Pastele de dinți.
Pastele de dinți sînt amestecuri de substanțe  cu anumite
proprietăți bine definite, la care se adaugă umectanți
pentru obținerea consistenței necesare.
O pastă de dinți trebuie să îndeplinească următoarele
condiții : să nu aibă gust și miros neplăcut, să nu-și
modifice consistența inițială, să aibă în compoziție
elemente suficiente care să înlăture stratul aderent de
pe suprafața dinților.

Prafurile de dinți.
Acestea sînt folosite astăzi din ce în ce mai rar, locul
lor fiind luat de pastele de dinți.
Un abraziv, un agent tensioactiv ( detergent ) și un
aromatizant pot forma o pudră pentru dinți.

Apele de gură.
Sînt soluții care conțin substanțe aromatizante, antiseptice
și sînt recomandate pentru clătirea gurii.
Ele se prepară în general sub formă de ,,concentrate” care
se diluează în momentul întrebuințării ( se introduc cîteva
picături într-un pahar cu apă ).
Apele de gură prezintă o acțiune de curățire, fiind răcoritoare
și dezodorizante.
Ele conțin substanțe care tratează afecțiunile gingiilor și
ale mucoasei bucale și pot elimina alte infecții ale gurii
și dinților, datorită efectului antibacterian,
Apele de gură pot fi antibacteriene și fluorizate
( remineralizante ).
Pornind de la aceste considerente, o apă de gură trebuie
să posede proprietăți antiseptice, să fie aromată pentru
a imprima gurii un miros plăcut, să curețe dinții de
resturile de fermentație.

Formule de ape de gură
1. Mentol 1 g, salol 0,50 g, zaharină 1 tabletă, alcool 50 ml, apă 10 ml.
Se folosesc 10 picături la un pahar cu apă.

2. Timol 0,05 g, borax 3 g, bicarbonat de sodiu 2 g, alcool 5 ml,
glicerină 15 g, ulei de cinamom q.s. apă 75 ml.
O linguriță la un pahar cu apă.

3. Tinctură mirhae 5 g, borax 2 g, zaharină 1 tabletă, apă 50 ml,
alcool 75 ml, aromatizant q.s.
10 picături la un pahar cu apă.

4.Semințe de chimion 10 g, semințe de anason 10 g, alcool 70 grade
80 ml.
Se pun semințele la macerat în alcool timp de 10 zile.
Se filtrează. Se folosesc 20 de picături la un pahar cu apă.


5. Ului de mentă 5 g, alcool 100 ml
8 - 10 picături la 100 ml apă.

6. Ulei de lavandă 5 g sau flori 20 g, alcool 100 ml.
Florile se macerează timp de 14 zile în alcool.
Se strecoară.
Se folosesc 6 - 8 picături la un pahar de apă.

Detartrajul ( Îndepărtarea Pietrei Dentare )

DETARTRAJUL ( ÎNDEPĂRTAREA  PIETREI DENTARE )



Necurățirea zilnică a dinților ajută la instalarea tartului
dentar, care a fost definit ca o masă calcifiată, aderentă,
ce se formează pe suprafața dinților.
Operația de autocurățire are și ea un rol în combaterea
pietre dentare, deoarece, cînd mușcăm și mestecăm alimente
semisolide și solide, îndepărtăm de pe suprafața dinților
resturile alimentare evitînd astfel inflamația gingiilor și
dezgolirea rădăcinilor, precum și urmările negative ale
acestor procese.
Hrana solidă contribuie nu numai la dezvoltarea normală
a dinților, ci și la cea a maxilarului inferior și a mușchilor
masticatori.
Mirosul neplăcut al cavității bucale se datorește mai
multor factori, din care menționăm: particolele alimentare
rămase în gură sau printre dinți ; gingivitele ; fumatul ;
unele boli de stomac ; carii infectate care trec neobservate.
Intensitatea mirosului respirației și al cavității bucale
crește cu vîrsta.
De asemenea, în cursul aceleași zile, mirosul cavității
bucale variază.
Spălatul dinților poate reduce mirosul neplăcut, iar cînd
aceasta nu este suficient, se impune consultarea soecialistului,
care să stabilească cauzele și să indice tratamentul corespunzător.
Mirosul neplăcut al cavității bucale poate fi remediat, în
cazuri mai puțin grave, prin clătirea gurii cu apă de gură.
Pentru ameliorarea situației se pot obține efecte satisfăcătoare
și prin mestecarea de boabe de ienupăr sau de cafea.