Cercetări Arheologice, Documente Istorice și Etnografice Privind Cosmetologia





CERCETĂRI ARHEOLOGICE, DOCUMENTE ISTORICE ȘI ETNOGRAFICE PRIVIND COSMETOLOGIA




Documentele atestă printre altele și preocuparea oamenilor
pentru frumusețe, în dorința lor de a place.
Se poate afirma că nu există parte componentă a cosmeticii,
pe care omenirea să n-o fi cunoscut, într-un anumit fel, din
timpurile cele mai îndepărtate.
Oamenii foloseau puterea de atracție a unor culori, se foloseau
de ele, își confecționau ustensilele necesare pentru prepararea
de produse cosmetice și vasele în care se păstrau etc.
Aveau rețete proprii pentru prepararea sulimanurilor.
Vasul de ulei, făcut dintr-o tigvă, este unul dintre primele și
nelipsitele ustensile cosmetice.
În perioada glaciară se foloseau lopățele pentru aplicarea
sulimanurilor.
S-au găsit în grotele aceleiași perioade palete ornamentale de
ardezii, sticluțe de os și borcănașe cu capace, în care se țineau
cremele.
Au fost găsite bețișoare ascuțite, într-o formă asemănătoare
tuburilor de ruj, împreună cu rumeneala pentru roșu de buze.
Această dorință a omului spre frumos privea ființa umană și
după moartea ei.
Egiptenii sulemeneau fața palida a mortului iubit, îmbălsămat,
și îi puneau în mormânt ceea ce îi folosise în viață: spada pentru
bărbat, iar femeii, borcănașul cu suliman și tibișirul cu care se colora.
În încăperea funerară a reginei Hetepheres, mama faraonului Kheops
( în timpul căruia a fost construită marea piramidă de la Giseh - una
dintre cele șapte minuni ale lumii antice ), a fost găsită o cutie de
manichiură, deosebit de artistic executată și cu cosmeticele respective
alăturate.
Egiptologul Shaw a descoperit în mormintele femeilor din Sahara
interesante truse din trestie, în care erau înfipte ace lungi, folosite
ca instrumente pentru fardarea ochilor.
În mormintele paleolitice s-au găsit piepteni de os și ace de păr,
iar la muzeul ,,British” din Londra, pe exponate (mumii) se poate
constata că, lacul de unghii de toate nuanțele și tehnica folosirii
lui erau cunoscute oamenilor din acele vremuri.
Texte vechi menționează că femeile egiptene ( cele bogate ), după
baie își acopereau corpul cu farduri, apoi se machiau cu mixturi
complicate.
Pentru înviorarea ochilor foloseau ,,kohol”.
Erau folosite două culori: pentru partea superioară a pleoapei -
culoarea neagră, iar pentru partea inferioară - verdele malahit.
Pentru strălucirea buzelor foloseau rujuri în formă de creioane.
Pentru ca gingiile să fie roze și tari, foloseau produse de mestecat.
Cinabrul ( deși toxic ) era folosit pentru prepararea de pudre și farduri.
Părul era pieptănat, împlinit și parfumat.
La greci, consumul de parfumuri devenise un viciu.
Atenienii bogați își parfumau vinul cu violete și trandafiri.
Înainte de masă își ungeau părul cu parfumuri, pentru a îndepărta beția.
În Roma antică, deoarece abuzul de băi și săpunul preparat din cenușă
și uleiuri vegetale, uscau pielea peste măsură, uleiurile și cremele
grase nu puteau lipsi din nici o trusă igienică.
Romanii foloseau spălatul cu lapte și cu emulsii, își ungeau pieptul,
fața și mîinile cu grăsime de lînă de oaie, care conținea multe
impurități și avea un miros neplăcut.
Săpunurile erau parfumate cu ulei de roze sau alte uleiuri, pe
care le foloseau la prepararea cosmeticelor ca: pomada pentru
față, uleiuri de păr aromatizate cu diferite parfumuri de flori,
obținute sau prin încălzirea directă a amestecului gras cu petalele
florilor, sau prin extracția parfumului cu vin și evaporarea pe baia de apă.
Pentru păr, preparau unguente, a căror formule sînt folosite și în
zilele noastre.
Femeile romane foloseau, de asemenea, diferite farduri pe bază
de ceruză, ca și grecoaicele.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.