google.com, pub-9932505136888038, DIRECT, f08c47fec0942fa0 Poezii-literare.ro: Poezia Proletar de Alexandru Vlahuță

Poezia Proletar de Alexandru Vlahuță




PROLETAR



Înalt, vînjos, brun, cu cămașa ruptă,
Cu umeri lați, puternici,
De lucrător fierar sau de soldat,
Încet deschise ușa, cu sfială -
Era un proletar.


,,Cer să muncesc, sunt sănătos, sunt vrednic
Și duc la osteneală.
Am două mîini de fier. Viu de departe,
Și-s două luni de cînd la orice ușa
Bat și mă rog zadarnic.”


Cine-i răspunse, nu-mi aduc aminte.
A fost un nu scurt, rece ;
Ca de un junghi se-ntunecă la față,
Și glasu-i stîns de-abia putu să-ngîne,
Parcă-necat de lacrimi :


 ,,Te rog pe tot ce ai mai scump pe lume,
Nu mă lăsa să plec.
E-ngrozitor să ți se-nchidă ușa
Cînd ești flămînd. Te rog, în scumpul nume
Al celor duși din lume,


Îndură-te. De crezi în Cel-de-sus,
Nu mă lăsa să plec.
Și eu am dreptul să muncesc.
Cer muncă.
E un păcat să lași pe-un om pierzării
Cînd crezi în Cel-de-sus !”


Cine-i răspunse, nu-mi aduc aminte.
A fost un nu încet spus.
Se clatină o clipă pe picioare.
Apoi pleacă, tăcut, cătînd în jos,
De-abia pășind, în silă.


Înduioșată,-l urmării cu ochii.
Se depărta sărmanul
Cu pași înceți, în calea-i aspră, tristă,
Flămînd, pierdut, sub raza-nfierbîntată
A soarelui de iuniu.


El dispăru, dar, ca prin vis urmîndu-l,
Văzui cum pribegește,
Pierdută forță, braț desprețuit :
Și înainte, înainte, palid,
Pribeag rod al durerii.


Prin sate, prin orașe, pe la fabrici,
Cerșindu-și loc de muncă,
Purtîndu-și forța, foamea pretutindeni,
Pururi gonit, apoi căzînd de trudă,
Învins, chemînd-și moartea !


Plîngînd, îmi îngropai în palme fața,
Și-ncet șoptind : iertare !
Simții a veacurilor rătăcire,
Și remușcarea lumii și rușinea
Greu apăsîndu-mi pieptul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.