În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 5




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-5-a





Dar cum de multă vreme vînătoare se face mai mult individual,
sau în grupuri mici, s-a impus de la sine perfecționarea cîtorva
rase de cîini de vînătoare ce fac mîndria unui cunoscător și care
au o pregătire multilaterală.
Desigur că marea majoritate a cîinilor de vînătoare pontează dar
și aportează.
Specializarea, mai degrabă, se referă la cîini ce se descurcă mai
bine la șes, la mlaștină sau la baltă, cîini cărora le place la apă sau
cîini care se dovedesc fără egal la mărăcinișuri dese, cum este, spre
pildă, Cockerul.
Să încercăm să semnalăm atenției cititorului pe cei mai reprezentativi,
dar nu înainte de a remarca că și în aceste grupe există o mare
varietate de rase ce nu se deosebesc morfologic decît destul de puțin
între ele, dar care a suferit oarecare modificări ca urmare a naturalizării
lor în diverse țări, modificări ce au determinat o nouă identitate și
versiuni locale numeroase.
Este cazul copoilor, al bracilor și a spanielilor.
Numai despre Pointer și Setter nu se poate spune că au diverse
variate autohtone.
Clasificarea în cele patru grupe este făcută după următoarele criterii:
în primele două grupe sînt cîinii de urmărire sau gonitori și de
hăituială ce se împart, la rîndul lor, după felul vînatului, și anume
cei de vînat mare - mistreț, cerb - ( grupa a-5-a ) și cei pentru vînat
mărunt ( grupa a-6-a ), copii și basseții fiind cei mai autentici
reprezentanți.
Cîinilor acestora li se cere să aibă o chetă bună, să fie rezistenți,
curajoși și cu voce.
Cîini universali care știu să facă aretul, fie că sînt pontatori sau
stîrnitori, și să și aporteze sînt mai cu seamă în grupa a-7-a, respectiv
în a-8-a, dacă sînt de rasă engleză.
În ultimile decenii, odată cu împuținarea vînatului și cu răspîndirea
sistemului individual de vînătoare, au fost căutate din ce în ce mai
mult rasele care răspund acestor cerințe.
Cu toate acestea, s-au păstrat și cîteva ,,meserii” care cer specialiști,
cum ar fi cea de urmărire a vînatului rănit, la care se folosesc aproape
numai limierii, și doar în mică măsură copii.
Printre copoii gonitori de vînat mare, un loc special îl ocupă Bloodhoundul,
zis și Chien de Sait-Hubert, avînd de departe cel mai fin nas dintre toți.
Acesta este un cîine ce se trage din munții Ardeni, îl revendică
francezii, de creat l-au creat englezii, dar standardul este belgian.
Deși nu fac parte propriu-zis din grupele rezervate cîinilor de vînătoare,
nu putem totuși să nu pomenim că și terrierii și teckelul sînt
excelenți la vînătoare, în special la vizuină și că majoritatea ogarilor,
care fac parte din grupa a 9-a, sînt vînători înăscuți.


Parte a-4-a





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.