În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 10




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-10-a




Grupa 2: Cîini de Pază-Apărare și Utilitari

a) Cîini la care este impusă proba de lucru

Germania           - 144 Boxer
                           - 143 Dobermann
                           - 190 Hovawart
                           - 147 Rottweiler
                           - 181 Riesenchnauzer Schnauzer uriaș
Brazilia              - 223 Fila Brasileiro
Israel                  - 275 Canaan Dog  Cîine de Canaan

b) Cîini la care nu este impusă proba de lucru

Germania        - 235 Deutsche Dogge -  Dog german
                        - 184 Pinscher
                        - 145 Leonberger
                        - 182 Schnauzer ( mittelschlag ) Schnauzer ( mijlociu )
Argentina        - 292 Dogo Argentino  - Dog argentinian
Austria            - 64 Kurzhaariger Pinscher  - Pinscher cu păr scurt
Belgia             - 69 Matin Belge-Chien de Trait
Canada           - 50 Newfoundland  - Terra Nova
Spania             - 91 Matin Espagnol
                        - 92 Matin des Pyrenees
                        - 249 Perro de Presa Mallorquin
S.U.A.             - 243 Alaskan Malamute
                        - 270 Siberian Husky
Franța              - 137 Chien des Pyrenees   - Cîine de Pirinei
                        - 116 Dogue des Bordeaux  - Dog de Bordeaux
Anglia             - 149 Bulldog
                        - 157 Bullmastiff
                        - 264 Mastiff
Italia                - 197 Mastino Napoletano
Japonia            - 255 Akita-Inou    - Cîine de Inou
                        -  261 Hokkaido-Ken
                        - 256 Japanese middle size dog
                        - 257 Japanese small size dog
                        - 258 Japanese middle size dog ( Sanshu )
Maroc              - 247 Aidi   - Cîine din munții Atlas
Țările nordice  - 274 Gronlandshund    - Cîine de Groenlanda
                         - 212 Samoyede
                         - 226 Landseer
Portugalia        - 170 Cao de Castro Laboreiro
                         - 96 Cao Rafeiro do Alentejo
                         - 37 Cao de Agua   - Cîine portughez de apă
Elveția             - 46 Appenzeller Sennenhund
                         - 45 Berner Sennenhund  - Cîine ciobănesc de Berna
                         - 47 Emtlebucher Sennenhund
                         - 58 Grosser Schweizer Sennenhund  - Mare ciobănesc elvețian
                         - 61 Chien du Saint Bernard  - Cîine de Saint Bernard
Tibet                 - 230 Tibetan Mastiff





În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 9



ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ


PARTEA a-9-a




Grupa 1: Cîini Ciobănești
a) Cîini la care este impusă proba de lucru
Germania            - 166 Deutcher Schaferhund
                                     Ciobănesc german
Belgia                   - 15 Berger belge
                                     Ciobănesc belgian
Franța                   - 44 Berger de beauce
                                     Ciobănesc de beauce
                             - 113 Berger de brie
                                      Ciobănesc de brie
                             - 138 Chien des Pyrenees a face case
                                      Cîine de pirinei
                              - 141 Berger des pyrenees
                                       Ciobănesc de pirinei
                              - 176 Berger picard
                                      Ciobănesc picard
Franța- Belgia        - 191 Bouvier des flandres
                                       Ciobănesc de flandra
Portugalia               - 173 Cao da serra da estrella
 
b) Cîini la care nu este impusă proba de lucru
Australia                  - 287 Australian cattle dog
                                          Ciobănesc australian
                                 - 292 Australian kelpie
                                          Ciobănesc australian
Belgia                       - 171 Bouvier des ardennes
                                           Ciobănesc catalan
Finlanda                    - 189 Lapinporokoira ( Lapponian Herder )
                                           Ciobănesc lapon de turmă
                                   - 289 Lapinporokoira ( Lapponian Vallhund )
                                            Ciobănesc lapon
Anglia                        - 271 Bearded Collie
                                   - 156 Collie ( Rough )
                                            Ciobănesc scoțian
                                   - 16 Old English Sheepdog-Bobtail
                                   - 289 Icelandie Sheepdog
                                            Ciobănesc islandez
                                    - 88 Shetland Sheepdog ( Sheltie )
                                    - 38 Welsh corgi Cardigan
                                    - 39 Welsh corgi Pembroke
Olanda                        - 223 Hollandse herdershond ( Schappendoes )
                                            Ciobănesc olandez
Ungaria                       - 53 Komondor
                                    - 54 Kuvesz
                                   - 238 Mudi
                                     - 55 Puli
                                    - 56 Pumi
Italia                           - 194 Cane da Pastore Bergamasco
                                           Ciobănesc de Bergamo
                                    - 201 Cane da pastore maremmano-abruzzese
                                             Ciobănesc de abruzzi
Norvegia                     - 237 Norwegian bu-hund
Polonia                        - 252 Owczarek podhalanski
                                             Ciobănesc de tatra
                                    - 251 Polski owczarek nizinny
                                             Ciobănesc polonez de cîmpie
Portugalia                     - 93 Berger de la serra de aires
                                             Ciobănesc de serra de aires
Suedia                            - 112 Grahund
                                              Cîine de pază pentru turme de reni
                                       - 135 Lapplandska spets ( Lapphund )
                                       - 14 Vastgotaspets
                                               Ciobănesc suedez
Cehoslovacia                 - 142 Slovensky cuvac
                                               Ciobănesc slovac
Iugoslavia                      - 41 Sarplaninac
                                      - 278 Kraski ovcar
                                      - 277 Hrvatski ovcar

Partea a-8-a



În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase Din Fiecare Grupă Partea 8



ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTCE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-8-a




Grupa a-10-a Ogari.
Mulți chinologi susțin pe bună dreptate că ogarii sînt
dintre cele mai vechi rase, care au ajuns aproape
neschimbătoare pînă în zilele noastre.
Cîini eleganți, curajoși, alergători de mare viteză, creați
pentru vînat, dar care, din păcate, nu prea mai au unde
să vîneze și devin de asemenea tot mai mult cîini de agrement.
Unele rase de ogari sînt cu păr lung, iar altele au păr scurt.
Toți au o vedere mai bună ca a altor cîini.
Ogarii nu se împrietenesc ușor, sînt foarte distanți și nepăsători,
ceea ce determină pe mulți să-i considere ( pe nedrept ) mai
puțin dotați psihic.
Adevărul este că fiind creați pentru alergare, numai acest lucru
îi interesează și le place atît de mult încît, lăsați liberi, organizează
de bună voie curse între ei.
Acești cîini fiind epuizați după efortul uriaș depus în alergare, trebuie
să se odihnească timp îndelungat ca să-și revină; iată de unde provine
atitudinea lor de lenevie și nepăsare.
Cei mai reprezentativi dintre ogari sînt Afganul, Greyhoundul și
Barzoiul, ale căror standarde se pot regăsi la la finele volumului.
Dar nu mai puțină cosiderație merită și Saluki, elegantul ogar persan
cu care se vînează cu ușurință gazela; un cîine rasat, cu o siluetă de
mare frumusețe, despre care legenda spune că l-a acompaniat pe
Mahomed în deșert.
Tot Saluki era și cîinele favorit al regelui Solomon și al Cleopatrei.
În pofida unei aparenței fragile, ogarul Saluki este un animal robust,
blînd și afectuos cu cel pe care îl acceptă drept stăpînul său și
nepăsător cu ceilalți.
Sloughi sau ogarul arab, independent și mîndru, este considerat
în țările arabe drept un animal nobil și cu totul diferit de ceilalți cîini.
Superb exemplar din familia ogarilor, Sloughi descinde din levrierii
faraonilor.
Mare vînător, cu o viteză incredibilă, are un temperament rezervat,
neținînd decît la un singur stăpîn.
Frumuseațea sa este sobră și rafinată.
Chinologia britanică a creat, printr-o savantă încrucișare a Greyhoundului
cu Fox Terrierul și Bull Terrierul, un ogar ceva  mai mic de statură,
denumit Whippet - ogarul săracului; acesta este utilizat îndeosebi în
cursele după iepurele mecanic.
În această familie, dominantă de siluetele înalte și grațioase ale
marilor ogari, iată și un pitic, ce nu depășește 3,5 kg ca greutate, numit
Piccolo Levriero italiano.
Nici pe departe atît de fragil cum îi sînt aparențele, acest mic ogar este un
cîine dinamic și sportiv, atîta vreme este menținut în bune condiții
fizice și are toate caracteristice ogarilor, mai ales ale lui Sloughi.
Spre deosebire de acesta, prin caracterul său afectuos și vesel, ocupă
un loc de seamă în cadru cîinilor de companie.
Blana sa este scurtă, linsă și strălucitoare.

În țară la noi se găsesc exemplare de ogar maghiar, care aparțin tot
acestei grupe și care întrunesc și ei calitățile celorlalți levrieri.
Crescătorii din România care agreează această rasă au început să se
preocupe de creștea lor.

Partea a-7-a



În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase Din Fiecare Grupă Partea 7




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ


PARTEA a-7-a




Tot aici se cuvine să facem cîteva precizări ce vor fi de
folos amatorilor de cîini.
Iată de păildă Spitzul pitic, cel mai popular din familia
Spitzului.
De o vîrstă milenară ca rasă, pe vremuri era denumit
Pomeranianul, iar cînd a pătruns în apartamente; în toate
trei cazurile este vorba despre același cîine.
Sau un alt caz: Seiden-pinschul.
Deși familia pinscherilor este mare, acest cîine nu se afla
printre ei căci nu din pinscheri se trage; este de fapt vorba de
Maltez - Cîinele mătăsos de Malta - a cărui ,,vîrsta” istorică
urcă pînă la faraoni.
Maltezul era în favorurile patricienilor romani și cunoscut
în Grecia.
Romanii spuneau că este originar dintr-o insulă numită Melita.
Să fie această insulă Malta? Cert este că Maltezul a fost multă
vreme cel mai popular cîine de companie, în special feminină.
În Franța, cunoscut sub numele de Bichon Maltez în varietatea
cu păr lung șă mătăsos are și un descendent Bichonul cu păr creț.
Numele de bichon le vine de la îngrijirile estetice deosebite de
care se bucură  ( în fr. bichonner - a dichisi ).
Asemănători Maltezului și descinzînd tot din el, mai sînt Bolognese
și Bichonul Havarez.
O categorie aparte în această grupă o reprezintă cîinii miniaturizați,
o selecție însușită desigur de la chinezi, dar pe care au practicat-o
cu succes și chinologii din Apus, pornind mereu de la încrucișări
ale celor mai mici exemple din generație.
O rasă ce se cuvine a fi menționată din această categorie este cea
numită Papillon.
Acest epagneul pitic este bine cunoscut și mulți nu-l deosebesc de
Pekinez cu care seamănă la talie și aparență, deși are cîteva deosebiri
esențiale.
Prima se referă la față, care la Pekinez este complet teșită - de tip
,,plic”, cum se spune - pe cînd la Papillon este ascuțită.
Apoi urechile, diferența de talie și mersul care nu este legănat ca
al Pekinezului.
Cunoscînd aceste detalii, să privim mai atent așa-zișii noștri Pekinezi;
vom constata că seamănă mai degrabă cu Paoillon, care după
standarde este denumit Epagneul pitic continental și are două
varietăți de rasă - Papillon - cu urechile ciulite și Phalene - cu
urechile atîrnînd.
Există și o replică Japoneză a acestui cîine, anume Tchin, un epagneul
pitic deosebit de Papillon în special prin botul său apropiat mai
mult de cel al Pekinezului, fără a fi însă chiar ,,plic”.
Mai sînt două rase orientale ce seamănă cu cîinele Pekinez și
care devin din ce în ce mai populare; rase foarte vechi și ele, dar
necunoscute în Europa pînă acum 100 de ani.
Este vorba despre Shih-Tzu și Lhasa apso, ambele descinzînd din
Tibet unde, alături de pekinez, erau la mare cinste, cu multe
sute de ani în urmă.
Sînt cîini extrem de agreabili, jucăuși, veseli și foarte curați,
un element caracteristic tuturor acestor rase.
Foarte căutat a fost în America, mai ales pe vremea prohibiției,
Boston Terrierul, un cîine ce descinde din Bulldog și terrieri, mai
puțin cunoscute în Europa.
Revenind la bătrînul nostru continent, în care se găsesc, fără
îndoială cele mai multe rase, să pomenim și de Bulldogul francez,
varianta franceză a Bulldogului englez.
Are botul caracteristic acestora, este deosebit de inteligent,
foarte fidel, afectuos și discret în comportare.
Un cîine deosebit de curajos ( și un excelent paznic totodată )
se dovedește a fi Schipperke ( shipper=navă; ke=diminutiv flămînd )
sau cîinele luntrașilor belgieni.
Navigînd cu ambarcațiunile lor, însoțiți de acest cîine, ei
lasă vasul fără frică în paza acestora.
La cîinii de rasă Schipperke, coada se taie imediat după naștere,
mulți născîndu-se chiar fără ea.
Și acum, cîteva cuvinte despre Pinscheri.
Înainte de toate, Pinscherul este un cîine de pază și utilitar.
Cu timpul însă, descendenții lui au fost miniaturizați, rezultînd din
acestă selecție două noi varietăți: Pinscherul pitic și
Affenpinscherul care ăși au locul în grupa a-9-a.
Pinscherul pitic este o reducere perfectă la scară miniaturală a
celui din grupa a-2-a.
I se scurtează și lui urechile și coada.
Este un bun paznic deoarece latră la cel mai mic zgomot.
Dar adevăratul ,,drăcușor” al familiei Pinscherilor este Affchenul,
care poartă numele de maimuțică datorită unei asemănări izbitoare
cu aceasta.
Are o expresie de seriozitate comică și dintr-o stare liniștită de
repaus trece brusc la o agitație frenetică.
Este fără frică și atacă tot ce este dușman.
Are sprîncene dese și zbîrlite, o coroană de păr în jurul ochilor
și o bărbiță respectabilă.
Nu putem încheia sumarele considerații despre cîinii din această
grupă fără să amintim despre cel mai nou venit în cadru ei
( doar de cîțiva ani ) și anume rasa Eurasier, o creație a celebrului
etolog german, dr.Konrad Lorenz, laureat al Premiului Nobel în
1973 pentru studiile făcute asupra comportamentului animalelor.
Eurasierul este o încrucișare dintre Chow-Chow și o femelă din
rasa Spitz-nordică.
Un cîine tăcut și prietenos, care se adaptează bine vieții sociale,
fără să piardă nimic din aspectul lui rustic și calitățile proprii ale
raselor din care provine.


Partea a-6-a

În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 6




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ


PARTEA a-6-a





Regele prepelicarilor rămîne Pointerul, cel mai fin produs
al chinologiei britanice.
Dintre aportori sau retrieveri, cum sînt numiți de insulari,
Labrador Retriever și Golden Retriever sînt cosiderați cei
mai buni.
În plus, afectuoși și au un dezvoltat instinct de protecție.
Silueta lor robustă este singurul impediment pentru o mai
vastă răspîndire și drept cîine de companie.
Spanielii constituie și ei o familie importantă în rîndul cîinilor
de vînătoare.
În prezent 8 rase de spanieli sînt fixate ca standard la englezi,
la care se adaugă toți Epagneulii francezi.
Originea lor este foarte controversată, nu este deloc cert că se
trag din Spania, cert este că încă în secolul al XIII-lea spanielii
vînau deja în apusul Europei.
Spanielii stîrnesc vînatul fără a face aret, iar cei de rasă engleză
se trag din cele două varietăți cunoscute încă acum sute de ani
Cocking-spaniel ( folosit la vînatul sitarilor ) și Springing-spaniel
( pentru vînatul săritor ).
Sînt neobosiți la vînat și le place foarte mult să aporteze.
Peninsularii folosesc foarte mult așa-zisul Spinone, versiunea
italiană a griffonilor cu păr aspru din celelalte țări europene.
Are un miros fin și vînează cu mare pasiune.
În țările nordice, finlandezii bunăoară au Spitzul, un cîine arctic
care lucrează excelent în special la vînatul cu pene, norvergienii -
două varietăți de cîine de elan, Elkhound, capabil să depisteze
la mare distanță și apoi să țină în loc acest vînat mare.
Dar cea mai mare arie de răspîndire o are Bracul, un cîine polivalent
care întrunește toate cele trei calități cerute: cheta, aret și aport.
Pentru condițiile de relief și climă de la noi cel mai potrivit este
Bracul german cu păr scurt, al cărui standard este dealtfel prezentat
la finele volumului.
Grupa a 9-a - Cîini de companie, ținuți pentru agrement.
În marile aglomerații urbane, prezența cîinelui este un lucru familiar.
Mulți cresc pe lîngă ei un cîine, fie pentru a se deconecta, fie
pentru a avea un tovarăș de plimbare sau de casă, fie pentru a-și
crea o preocupare utilă; cert este că tuturor le provoacă bucurie.
Rasele de cîini de agrement sînt mai bine cunoscute de publicul
larg, un mare număr dintre ei sînt prezentați cu standardele lor
în acest volum; nu ne rămîne decît să completăm lista cu cîteva
date privind unele rase din această grupă, mai puțin cunoscute,
mai exotice.
Spre pildă, curiosul Xoloizcuintle, un cîine mexican ciudat ca aspect,
lipsit complet de păr, dar care, exceptînd acest amănunt frapant
la început, este plin de calități.

Partea a-5-a

Partea a-7-a




În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 5




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-5-a





Dar cum de multă vreme vînătoare se face mai mult individual,
sau în grupuri mici, s-a impus de la sine perfecționarea cîtorva
rase de cîini de vînătoare ce fac mîndria unui cunoscător și care
au o pregătire multilaterală.
Desigur că marea majoritate a cîinilor de vînătoare pontează dar
și aportează.
Specializarea, mai degrabă, se referă la cîini ce se descurcă mai
bine la șes, la mlaștină sau la baltă, cîini cărora le place la apă sau
cîini care se dovedesc fără egal la mărăcinișuri dese, cum este, spre
pildă, Cockerul.
Să încercăm să semnalăm atenției cititorului pe cei mai reprezentativi,
dar nu înainte de a remarca că și în aceste grupe există o mare
varietate de rase ce nu se deosebesc morfologic decît destul de puțin
între ele, dar care a suferit oarecare modificări ca urmare a naturalizării
lor în diverse țări, modificări ce au determinat o nouă identitate și
versiuni locale numeroase.
Este cazul copoilor, al bracilor și a spanielilor.
Numai despre Pointer și Setter nu se poate spune că au diverse
variate autohtone.
Clasificarea în cele patru grupe este făcută după următoarele criterii:
în primele două grupe sînt cîinii de urmărire sau gonitori și de
hăituială ce se împart, la rîndul lor, după felul vînatului, și anume
cei de vînat mare - mistreț, cerb - ( grupa a-5-a ) și cei pentru vînat
mărunt ( grupa a-6-a ), copii și basseții fiind cei mai autentici
reprezentanți.
Cîinilor acestora li se cere să aibă o chetă bună, să fie rezistenți,
curajoși și cu voce.
Cîini universali care știu să facă aretul, fie că sînt pontatori sau
stîrnitori, și să și aporteze sînt mai cu seamă în grupa a-7-a, respectiv
în a-8-a, dacă sînt de rasă engleză.
În ultimile decenii, odată cu împuținarea vînatului și cu răspîndirea
sistemului individual de vînătoare, au fost căutate din ce în ce mai
mult rasele care răspund acestor cerințe.
Cu toate acestea, s-au păstrat și cîteva ,,meserii” care cer specialiști,
cum ar fi cea de urmărire a vînatului rănit, la care se folosesc aproape
numai limierii, și doar în mică măsură copii.
Printre copoii gonitori de vînat mare, un loc special îl ocupă Bloodhoundul,
zis și Chien de Sait-Hubert, avînd de departe cel mai fin nas dintre toți.
Acesta este un cîine ce se trage din munții Ardeni, îl revendică
francezii, de creat l-au creat englezii, dar standardul este belgian.
Deși nu fac parte propriu-zis din grupele rezervate cîinilor de vînătoare,
nu putem totuși să nu pomenim că și terrierii și teckelul sînt
excelenți la vînătoare, în special la vizuină și că majoritatea ogarilor,
care fac parte din grupa a 9-a, sînt vînători înăscuți.


Parte a-4-a





În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 4




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA a-4-a




Grupele 5, 6, 7, și 8 aparțin cîinilor de vînătoare, considerați
încă drept fala raselor canine.
Înainte de a face o trecere în revistă a celor mai semnificative
rase din aceste grupe, să facem o mică incursiune în domeniul
vînătorii, fără îndoială cea mai veche îndeletnicire a omului și
cea care a iscat prietenia dintre cîine și om.
În evoluția cîinilor de vînătoare pot fi stabilite trei etape caracteristice
care și în ziua de azi servesc la delimitarea raselor de vînătoare.
La început, ei au servit ca limieri ce urmăreau și căutau vînatul
pentru stăpînul lor.
Mai apoi au fost dresați pentru a ponta locul unde se găsea vînatul,
iar în ultima fază au fost învățați să aducă vînatul doborît
stăpînului lor.
Prima dintre vînători a fost, desigur, cea cu gonaci, o haită de
cîini care, servindu-se de miros, dă de urma unui vînat pe care îl
urmăresc apoi, hăituindu-l fără răgaz, pînă ce acesta, epuizat,
devine accesibil vînătorului.
Calitățile ce se cer acestor cîini hăituitori sau copoi, cum li se mai
spune, sînt: viteza, curaj, rezistență, nas și glas.
Sînt copoi de vînat mare - cerb, căprioară, mistreț - și de vînat
mărunt, cum ar fi iepurele, și la care marii specialiști rămîn
Basseții și Beagle.
Această formă de vînătoare este însă din ce în ce mai redusă din
motive lesne de înțeles, marile întinderi pe care se desfășoară
o astfel de hăituială fiind din ce în ce mai rare.
Ce trebuie să știe și să facă un cîine de vînătoare de tip prepelicar,
fiindcă astfel sînt numiți? Ei sînt cîini de aret, adică au rolul să
caute vînatul ( vînat mic, cu pene de obicei ) și apoi să-l semnaleze
vînătorului prin pontare ( unii ridică un picior din față ) și să
rămînă încremeniți pînă la semnalul vînătorului.
Li se cere să aibă un miros excelent, să nu se precipite și nici
să latre fără socoteală.
Cel mai clasic reprezentant este Pointerul și apoi Bracul.
O a doua categorie o reprezintă Retrieverul sau cîinele de aport ce
are rolul de a găsi vînatul doborît și a-l aduce vînătorului.
În afara acestora, mai întîlnim cîini de vînătoare specializați în
urmărirea vînatului rănit, așa numiții limieri.

Partea a-3-a

Partea a-5-a


În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 3




ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA 3



Grupa a- 3 -a
Terrieri.
După calitățile lor terrieri sînt incontestabil, cîini de vînătoare.
Unii dintre ei mai au încă ocazia să-și îndeplinească misiunea
de a scotoci prin viziuni și a aduce vînatul la suprafață.
O fac aproape instinctiv, cu o determinare și un curaj demne
de semnalat.
Dar odată cu împuținarea vînatului precum și datorită faptului
că toți sînt foarte arătoși și reprezentativi, ei se îndreaptă cu
pași siguri spre cîine de companie.
Terrieri se aseamănă între ei destul de bine.
Welsh Terrierul, Airedale Terrierul și Fox Terrierul se deosebesc
mai mult prin colorit și mici diferențe de talie.
Scottish Terrierul și Skye Terrierul sînt, la rîndul lor, doi cîini
simpatici și extrem de viguroși, ambii scurți de picioare.
Au sprîncene stufoase, mustăți dese și o bărbie cu păr țeapăn.
O siluetă aparte în rîndul terrierilor o are Bedlingtonul care
seamănă leit cu un miel.
Aspectul lui original și mutrișoara lui inocentă induc în eroare
pe neavizați, în realitate fiind un vînător plin de calități și
foarte inteligent.
Vînătorii germani se laudă și ei drept cuvînt cu Jagdterrierul
autohton.
În Africa regăsim un terrier denumit Basenji și care este
utilizat în Sudan, Egipt și în Africa centrală la urmărirea vînatului.
Terrierul de Congo, cum i se mai zice, este un vînător de mare
tenacitate, dar încă dispus să sfîșie vînatul rănit.
Caracteristic la acest cîine este că nu latră deloc, deși nu este
complet mut și, ocazional, poate emite sunete curioase.

Grupa a- 4 -a
Teckeii.
De această grupă aparține o singură rasă, cea a Teckelului al
cărei standard este descris la finele volumului.
Ceea ce trebuie adăugat este doar că expresia de șoricar cu care
este ,,gratificat” la noi nu este cea corectă.
Teckelul este de fapt un cîine de vînătoare, dar care din ce în ce
mai mult trăiește doar ca animalul de companie, avînd multe
calități extrem de agreabile.
Nu este corect să i se spună nici Basset; basseți sînt într-adevăr,
strămoșii lui, dar aceștia sînt mult mai mari ca talie și aprțin
grupei a-5-a.


Partea a-2-a 

Partea a-4-a




În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase din Fiecare Grupă Partea 2



ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTEA 2




Tot din această grupă face parte și Mastifful, de fapt Dogul
englez, care seamănă încă izbitor cu Moloșii antici și se
pare că ar fi ajuns din Tibet în Anglia ori prin Epirul grecesc
cu armatele lui Cezar, ori cu corăbiile de navigatori.
Talia sa este impozantă, în jur de 75 cm, iar greutatea de
asemenea ( cca 100 de kg ), ceea ce îl face să fie paznicul
cel mai de temut.
În această grupă intră și cîinii de sanie, care încă își fac
datoria în ghețurile nordului; cei mai caracteristici reprezentanți
sînt: Malamutul de Alaska, un cîine curat, fidel și prietenos
care în S.U.A. este folosit și ca ghid pentru cei lipsiți de
vedere, dar care este cel mai mare și puternic cîine de sanie;
îl urmează Siberianul Husky și Samoyede - un splendid cîine
de blană albă, deasă și mătăsoasă a cărui alură aduce cu cîinii
de tipul Spitzului, trădînd însă în trăsăturile capului apartenența
la strămoșul lup.
Asemănător acestuia ca siluetă, deși la mii de kilometri distanță,
regăsim în Japonia pe Akita-Inu, un excelent cîine de pază,
popular la niponi.
Versiunea nordică a Saint-Bernardului elvețian este Terra Nova
sau Newfoundland, un cîine cu standard canadian.
Este un animal extraordinar de fidel și de prietenos, ce adoră copiii
și posedă în cel mai înalt grad instinctul de salvare.
Motiv pentru care și este utilizat în acțiuni de acest gen în apele
reci î caz de naufragiu sau înec.
Rezistă ore întregi în apa rece datorită blănii prin care nu trece apa.
Foarte cunoscuți sînt bărboșii Schnauzeri, atît de populari în
Germania și în Europa Centrală, care există în 3 versiuni:
Schnauzerul uriaș, un cîine utilitar la care se impune proba de lucru,
Schnauzerul mijlociu, tot din această grupă și versiunea pitică, care
a ajuns la grupa 9, de agrement.
Sintetizînd multiple utilizări pe care le duc la bun sfîrșit cîinii din
această categorie, să încercăm o grupare pe aptitudini:

cîini de tras sănii : Alaskian Malamute, Husky siberian, Samoyede;
cîini antidrog:  Ciobănesc german, Labrador;
cîini de avalanșe și catastrofe: Ciobănesc german, Saint Bernard;
cîini pentru orbi și surzi: Ciobănesc german, Labrador, Alaskian Malamute;
cîini salvatori de la înec: Terra Nova, Labrador;
cîini de pază: Boxer, Dobermann, Dog german, Leonenberg, Bulldog,
Schnauzer uriaș etc.
Deși nu se referă la atribuțiile stricte conform clasificării F.C.I., este
cazul să menționăm că nu numai rasele de cîini mari, cu aspect
redutabil sînt folosite cu succes pentru pază.
Cei ce agreează rasele Spitz, Pinscher, Chihuahua, Pekinez sau altele,
mici dar curajoase și cu glas, știu că nu există mai bun avertizor
decît acești mici cățeluși plini de curaj și vigilenți.
Sau că în acțiuni antidrog pot fi utilizați și Dalmațianul sau Beagle
ce aparține altor grupe.


Parteaa-1-a

Partea a-3-a



În Jurul Lumii cu Cele Mai Caracteristice Rase Din Fiecare Grupă Partea 1



ÎN JURUL LUMII CU CELE MAI CARACTERISTICE RASE DIN FIECARE GRUPĂ

PARTE 1.



Grupa 1.
Cîini ciobănești. Aproape fiecare țară își are propria rasă de
cîini ciobănești.
De această grupă aparțin cîinii ce sînt folosiți la turme de vite
sau numai la cele de oi, unele rase fiind specializate în acest sens.
În capitolul ,,Expoziții canine”, se descrie o probă de lucru specifică
acestor cîini care parcurg într-o zi de muncă pînă la 70 km.
Grahundul suedez, de pildă este paznic la turme de reni, Bouvier
des Flandres  este folosit la vite, iar Berger de Beauce nu se ocupă
decît de oi.
Ciobănescul german, în schimb, a devenit un cîine polivalent care,
deși aparține acestei grupe, prin funcțiile sale poate fi plasat atît la
grupele 1 și 2 cît și în cea de-a 9 grupă.
Denumirea uzitată la noi de cîine lup este evident incorectă, rasa este
de creație recentă ( în ultimii 200 de ani ) și, deși are infuzii de sînge
de lup, corect este să-i zicem ciobănesc german ( în orig. Deutscher
Shaferhund ).
Asemănător în multe privințe acestuia, dar cu o blană mai bogată
este ciobănescul belgian, un cîine ce și-a păstrat mult mai bine
caracterul rustic.
Cîine impozant, cu silueta în același timp mai elegantă decît a celorlanți
cîini de talie mare, caracteristici acestei grupe, este cîinele ciobănesc
de Pirinei, cu o blană albă ca neaua.
Se cuvine să amintim aici și un mic dar excelent ciobănesc galez, denumit
Welsh-corgi, care se găsește în două varietăți : Cardi-gan și Pembroke,
cea de a doua lipsă de coadă.
Mai pomenim pentru asemănarea lui cu celebrul Collie, dar cu o talie
mult mai redusă ( aproximativ 37 cm ) ciobănescul Shetland sau Sheltie,
cum i se mai spune, și care își are originea în arhipelagul cu același
nume din nordul Scoției.
Standardul lui este extrem de exigent cu talia, tocmai pentru a menține
deosebirea dintre el și Collie.
În Ungaria, 5 rase de cîini ciobănești au standard și anume: Komondor,
Kuvasz, Mudi, Puli și Pumi; Iugoslavia are 3, Polonia 2, iar Cehoslovacia
îl are pe Slovensky cuvac.

Grupa a 2-a Cîini de pază -apărare și utilitari.
O mare varietate de rase, cu cîteva excepții mai toate de talie mare,
sînt caracteristice acesei grupe.
Cîini inteligenți, ușor de dresat și curajoși.
Mai toți iubesc copiii și sînt excelenți gardieni.
Fala grupei sînt, desigur cîinele Saint-Bernand, Dogul german și Dobermanul.
Dar fiecare țară și-i reendică pe ai să-i, ca fiind atît de dotați.
De această grupă aparține și popularul Boxer, din ce în ce mai mult cîine
de companie, Bulldogul englez care, pe lîngă un paznic redutabil, este recunoscut
și ca un cîine ce adoră copiii.


Parteaa-2-a



Ce Este un Standard




CE ESTE UN STANDARD



El este descrierea caracterelor morfologice pe care trebuie
să le posede cîinele de rasă pură ce aparține rasei respective.
Aici se precizează detaliat, dar foarte concis, aparența
generală, principalele dimensiuni caracteristice, lungimea,
înălțimea, greutatea, forma capului, a ochilor și a urechilor,
membrele, felul părului și culoarea lui, coada și mișcarea.
Standardul mai conține uneori și înșiruirea celor mai
importante defecte ce apar la rasa respectivă.
El determină portretul-robot ideal al unei rasei.
Bineînțeles că în realitate nici un cîine nu poate să îndeplinească
la perfecțiune datele prevăzute în standard, ci doar să se
apropie de idealul lor, încadrîndu-se la limitele acestuia.
Standardele constituie etalonul după care se face arbitrarea
cîinilor la expoziții și aprecierea lor între chinologi.
Tocmai de aceea, este de datoria tuturor iubitorilor de cîini
de rasă și, în special, a crescătorilor, să contribuie prin preocuparea
lor permanentă la selecționarea exemplarelor cu calități superioare,
în vederea ameliorării descendenților și realizării unor subiecți
din ce în ce mai puri și mai apropiați de standard.
În unele standarde, în special în cele mai recente, pentru
ușurarea aprecierii cîinilor într-o expoziție, există și o tabelă
de puncte care repartizează dintr-un total de 10 de unități un
anumit număr de puncte fiecărei părți componente a standardului,
în funcție de importanța ei.
Un asemenea exemplu, imaginar, arată cam asfel :

- aparență generală     20 puncte
- cap                           15
- ochi                          10
- urechi                         5
- corp                          10
- membre                    10
- coadă                        10
- blană                         15
- mișcare                       5
---------------------------------------
Total :                       100                  

În prezent , la Federația Chinologică Internațională se
găsesc depuse un număr de 280 de standarde ale cîinilor
de rasă pură, aparținînd organismelor afiliate.
Ținînd seama că nu toate asociațiile chinologice fac parte
din F.C.I. ( de pildă S.U.A. nu este afiliată ), numărul
cîinilor de rasă pură este mai mare.
Deși probabil că mai toți știm, să reamintim aici că acei
cîini ce provin din ascendenți de rase pure diferite se numesc
 corcituri ( sau bastarzi ).
La aceștia se poate remarca de obicei cu ușurință din ce rase
se trag.
În mod nepotrivit deci se numesc tot corcituri cîinii de rasă
nedeterminată sau un amestec de diverse rase, care, corect,
sînt numiți de ,,rasă comună”.
Este bine să cunoaștem cîteva lucruri și depre Federația
Chinologică Internațională ( F.C.I. ).
Acest organism a fost înfințat în 1911, prin străduința primilor
5 membri fondatori care au fost asociațiile din Germania,
Austria, Belgia, Franța și Olanda.
Ea are sediul în Belgia și cuprinde în prezent 32 de membri
reprezentînd organizații naționale precum și 15 asociații afiliate
( din care cea mai importantă este Kennel-Clubul englez ) care,
deși fac parte din F.C.I., continuă să nu recunoască decît
propriile lor registre de origine și standarde.
Printre atribuțiile F.C.I. este și cea a organizării, cu concursul
membrilor, a expozițiilor chinologice internaționale.
Regulamentul potrivit căruia se face înscrierea diverselor rase
de cîini în expoziții prevede un număr de 4 categorii, iar
în cadrul acestora în diverse grupe este de fapt, cea folosită cu
mici excepții de nuanță drept clasificarea actuală oficială a
cîinilor de rasă pură și acceptată de toți membri F.C.I. deci și
de noi.
Cele patru categorii sînt următoarele:

1. Cîinii Ciobănești, de pază și Apărare
- grupa 1:    cîini ciobănești:
                    a. la care este impusă proba de lucru;
                    b. la care nu este impusă proba de lucru.

- grupa 2:     cîini de pază-apărare și utilitari:
                     a. la care este impusă proba de lucru;
                     b. la care nu este impusă proba de lucru.

2. Cîini de Vînătoare
- grupa 3: Terrieri
- grupa 4: Teckeli
- grupa 5: Gonitori sau copoi de vînat mare ( cerb, mistreț )
- grupa 6: Copoi pentru vînat mărunt ( iepure, vînat de vizuină )
- grupa 7: Cîini de vînătoare ( în afară de cei de rasă engleză )
               a. prepelicari
               b. limieri
- grupa 8: Cîini de vînătoare de rasă engleză:
               a. prepelicari
               b. retrieveri, spanieli, cockeri.

3. Cîini de companie
- grupa 9: cîini de companie ținuți pentru agrement

4. Ogari
- grupa 10: toate rasele de ogari.

La sfîrșitul capitolului se găsește lista celor 292 de standarde
oficiale depuse la F.C.I.
Rasele sînt prezentate cu denumirea pe care o au în țara care
le-a stabilit standardul și cu traducerea ei în limba română
acolo unde a fost cazul.
O parte dintre aceste rase există și la noi în țară.
Pentru 38 dintre ele, cele mai cunoscute rase dealtfel, sînt
anexate la finele volumului descrierile detaliate care respectă
exigențele standardelor oficiale.
Pentru celelalte rase, mai puțin cunoscute, vom încerca
foarte scurt, și numai pentru cele mai caracteristice din grupele
respective, să inserăm cîteva informații sumare și sperăm
cît mai semnificative.



Clasificarea Actuală a Raselor




CLASIFICAREA ACTUALĂ A RASELOR




Preocupările pentru clasificarea cîinilor pe rase sînt,
desigur îndeajuns de vechi.
Dar ele au îmbrăcat un caracter științific de-abia în
momentul în care a început să fie cunoscută și apreciată
noțiunea de cîini de rasă pură.
Cînd s-a întîmplat acest lucru? Probabil în evul mediu,
și cei care au depus interes în perfecțiunea calităților
cîinilor și în felul acesta pentru aducerea lor la un
nivel care să îndreptățească denumirea de rasă pură, au
fost desigur vînătorii.
Pentru acordarea atributului de cîine de rasă pură i s-au
pretins cîinelui, la început, o serie de calități, apoi au
apărut exigențe de talie și colorit, încetul cu încetul
ajungîndu-se la ceea ce se numește astăzi în limbaj chinologic
standard.
Acest lucru se datorește îndeosebi chinologilor britanici.
În Anglia au luat ființă în secolul trecut primele cluburi
pe rase care au elaborat, cele dintîi standardele rasele respective.
Acest obicei este în vigoare și în prezent cu mențiunea că
în țările în care există asociații chinologice naționale cade
în sarcina acestora elaborarea standardelor pentru rasele autohtone
ce se propun spre recunoașterea internațională.
După ce un standard a fost omologat, el se prezintă
Federația Chinologice Internaționale și celorlalte asociații
chinologice afiliate, devenind, din momentul recunoașterii lui,
obligatoriu pentru toate organele chinologice.
Pentru ca o rasă să poată primi un standard este necesar să
existe un număr de cel puțin 200 de exemplare de
cîini conform standardului ce se propune.



Originea Cîinelui




ORIGINEA CÎINELUI


1. Strămoși ai cîinelui din paleolitic.
2. Diverse teorii privind originea cîinelui.
3. Strămoșii mai apropiați ai cîinelui de azi.
4. Evoluția și proliferarea raselor în epoca modernă, rod al selecției.




Originea cîinelui reprezintă o veche temă de cercetări care
nu a fost încă elucidată complet, iar opiniile cercetătorilor
se mențin divergente.
Stabilirea originii majorității animalelor domestice nu a
fost în general prea dificilă, ținînd seama de faptul că strămoși
încă sălbatici ai celor mai multe dintre ele mai trăiesc
încă în natură sau au dispărut destul de recent.
Nu la fel se prezintă situația și în ceea ce privește cîinele,
originea sa fiind imcomplet limpezită.
Dat fiind această situație, credem că nu putem omite în
prezenta lucrare trecerea în revistă - fie ea cît de succintă -
a feluritelor teorii, fără să avem pretenția de a aduce în
sfîrșit lumină în problema originii cîinelui, atît de contraversată.

Srămoși ai Cîinelui din Paleolitic.
Fiind un mîncător de carne, originea cîinelui merge logic la cel
mai vechi carnivor cunoscut așa-numitul Creodont, care a
trăit la sfîrșitul erei secundare și a fost contemporan cu dinosaurii.
Din aceasta s-a format Miacis, un animal din care o ramură
duce direct la pisicile de azi iar alta, suferind mai multe mutații,
ne va duce și la cîine.
Aceasta din urmă a fost Cynodictis, carnivor ce a trăit în era
terțiară ( acum 60 de milioane de ani ) și la care s-au menținut
corpul lung și picioarele relativ scurte ca și la Miacis.
Acest Cynodictis nu mai stătea pe coadă, ci pe degete și avea
deja o dantură formată din 42 de dinți ca și carnivorele de azi.
Caracteristic tuturor carnivorelor, avea fața scurtă și lată,
dinți ascuțiți, un stomac mare și intestin scurt, spre deosebire
de ierbivore care au dinți teșiți și intestin lung.
Ramura ce se dezvoltă din acest carnivor - evoluînd prin
Cynodesmus - ne conduce la mijlocul terțiarului, în miocen,
la Tomarctus, considerat a fi strămoșul canizilor, deci și al
cîinelui de astăzi, fiind foarte asemănător cu aceștia.
Evoluția din Tomarctus în Canidae, un proces în care s-a
petrecut saltul uriaș în ceea ce privește inteligența, a avut
loc la finele terțiarului și iată-ne ajunși la formarea familiei
canizilor din care fac parte cîinele, șacalul, lupul și vulpea;
iar pînă nu de mult era considerată ca făcînd parte și hiena.
Iată-ne deci în punctul în care putem să considerăm cîinele
ca făcînd parte din clasa mamiferelor, ordinul carnivorelor,
aparținînd familiei canidae, subfamilia caninae.

Diverse Teorii Privind Originea Cîinelui.
Din acest punct încep controversele.
Cercetătorii consideră diferiți membri ai acestei familii a
canidelor ca fiind strămoși ai cîinelui, așa cum îl
cunoaștem noi astăzi.
Lipsa unor dovezi convingătoare de tipul fosilelor a
permis avansarea următoarelor teorii:

I. cea care propune ca strămoș șacalului;
II,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, șacalul și lupul;
III,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, lupul;
IV un cîine primitiv, actualmente dispărut;
V,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, hiena;
VI,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, vulpea;

Pentru a ne putea apropia de ipoteza spre care se tinde
aproape unanim în prezent, referindu-se la fiecare
teorie în parte, vom menționa mai ales slăbiciunile
care sînt pe cale a determina renunțarea la una sau alta
dintre diversele teorii.

Originea hienă.
Este contestată deoarece hiena naște pui cu ochii deschiși,
care umblă imediat după naștere și la numai cîteva ore se
și bat între ei.
Nu se pot încrucișa cu cîinii și nu sînt prolifici unul cu altul.

Originea șacal.
Deși are apărători iluștri, ca Darwin și dr. Konrad Lorenz,
este contestată deoarece există diferențe craniene mari,
caracterul lor este prea puțin asemănător, se evită și
împreună fac pui foarte rar.

Originea vulpe.
Există diferențe mari în ciclul de naștere ( 50 zile la vulpi
59 - 65 la cîini ), pupila la cîini este rotundă iar vulpea
ovală și se închide vertical, iar la vulpe coada este mult
prea lungă în raport cu capul, numărul de cromozomi
este diferit.

Originea cîine sălbatic, azi dispărut.
Mult timp a părut și mai pare încă tentată, dar nu s-au găsit
dovezi concrete care să o demonstreze.
Partizanii acestei teorii aduc drept argument existența și în
zilele noastre a unor rase de cîini sălbatici cum ar fi Dingo
în Australia, Dholi și Buansu în India și în Nepal și încă
alte rase de Paria întîlnite și în Brazilia, dar mai cu seamă
în Asia.
Marea majoritate a chinologilor acceptă însă că avem de-a
face, de fapt, cu cîini domesticiți ce au revenit la viață de cîini
sălbatici și înțeleg să trăiască alături de om, în vecinătatea
lui, dar nu cu el.
Acești cîini sălbatici au un tren posterior mai căzut, urechi
drepte și în general bot ascuțit.

Teoria pluralității originii.
Deși partizanii ei încearcă să demonstreze prin exemplul
anumitor rase de cîini apartenența la unul sau la altul din
strămoși, această ipoteză este destul de improbabilă
datorită deferenței mari de comportament dintre șacal și lup.

Teoria descendenței din lup.
Acesta pare cel mai verosimil strămoș al cîinelui.
Argumentele aduse în favoarea acestei ipoteze sînt mult
mai puternice și demne de crezare, fiind demonstrate ștințific.
În primul rînd ipoteza rezistă din punct de vedre istoric; din
Europa, nordul Africii și Orientul Mijlociu prin Asia în India,
Tibet și Japonia, în Siberia dar și în Florida, urmele lupului
au fost regăsite peste tot și demonstrate recent de cercetătorul
german F. Zeuner care s-a ocupat lung de problema originii
și domesticirii cîinelui.
Cîinele cu lupul sînt fecunzi între ei și prolifici.
Morfologic există o mare asemănare în special a cutiei craniene.
Au comportări asemănătoare în multe privințe.
Cercetătorul american J. P. Scott, care a condus cîteva experimente
interesante pe lupi, a constatat multe asemănări izbitoare între
comportamentul acestora și cel al cîinilor.
Pui de lup, capturați de mici, devin blînzi și sociabili ca și cîini.
În ceea ce privește atitudinile caracteristice ale lupului, ele s-au
accentuat, ori din contră s-au estompat alături de om, în funcție
de procesele de selecție la care au fost supuse diverse rase pentru
a scoate în relief acele însușiri ce erau cerute pentru vînătoare,
pentru paza căminului sau a turmelor etc.
Cîinii au simțul ierarhic al șefului de haită, sensul teritorial
atribuit familiei și curățire locuinței, specifică lupoaicei.
Dar cele mai serioase dintre toate și decisive rămîn recentele
cercetări biochimice, genetice și anatomice referitoare la craniul,
dinții, scheletul, marile aparate și cromozomii ambelor animale,
care conduc la certitudinea că lupul este strămoșul cîinelui.
Această transformare s-a produs acum circa 20 de mii de ani,
cînd el s-a integrat în viața oamenilor.

Strămoșii Mai Apropiați ai Cîinelui de Azi.
Ajungînd cu evoluția cîinelui pînă în perioada preistorică,
putem să-i adăugăm ultimile două nume, și anume cel al
genului - canis și cel al speciei - familiaris.
Vestigiile de canis familiaris preistoric se regăsesc în mai
multe părți ale lumii.
Identificînd aceste fosile, cercetătorii au reușit să reconstituie
în bună parte modul de formare a diversității raselor actuale,
dintr-un singur strămoș comun.
Diferențele între rase de cîini sînt astfel explicabile nu numai
prin procesele de selecție rezultate din încrucișările cu alți
canizi, ci și prin evoluțiile divergente datorate adaptării la
condițiile deosebite de climă, relief sau de viață.
Fosilelor primelor rase canine preistorice le-a fost atribuită
o vechime de circa 10 000 ani și au fost denumite Canis
familiaris putjani ( cîinele Puteatin ), oseminte descoperite pe
teritoriul U.R.S.S., și Canis familiaris polustris, denumit și
cîinele de turbă, deoarece scheletele s-au găsit prima oară în
Elveția, pe locurile unor foste culturi materiale lacruste, descoperite
în zăcăminte de turbă.
Resturi asemănătoare ca morfologie s-au găsit și în Asia,
Polinezia, nordul Africii, Orientul Apropiat, confirmînd aria
mare de răspîndire a acestui cîine.
Către epoca de bronz ajunge deja la patru tipuri deosebite de canis
familiaris, fie derivate din cei mai sus citați, fie apărute separat, în
alte zone.
La fiecare dintre aceștia au putut fi contestate caracterisici
morfologice dominante care au permis să fie considerați drept,
,,tulpina” marilor rase de azi, cei din care, pe parcurs, prin
încrucișări, au fost create toate rasele actuale.
Aceștia au fost:

Canis familiaris intermedius.
O încrucișare între lup și canis familiaris polustris care are de
la primul ochii oblici, iar de la al doilea coada și care ne
conduce la Samoyede, Spitz, Chow-Chow, Pomeranian; printr-o
altă linie, este desemnat strămoșul cîinilor de vînătoare Epagneul,
Spaniel, Brac, Setter, Pointer, Dalmațian și Caniche.
Tot din acesta se trag și cîinele de casă egiptean, Maltezul, Pekinezul.

Canis familiaris metris optimae, ce are sînge de lup indian
și din care descind rasele de cîini ciobănești: Collie, Ciobănesc
persan, Bobtail, Brie, Ciobănesc german, belgian etc.

Canis familiaris inostranzewi considerat strămoșul pentru
Dogul Tibetan, Molosul asirian, Bulldog, Dogul de Bordeaux,
Mastiff, Saint-Bernard, Terra Nova, Cîinele de Pirinei.
Pri diverse încrucișări cu Brabantul se pare că au rezultatul
Schnauzerul, Dobermannul și Boxerul.

Canis familiaris leineri este ramura poate cea mai veche
( alături de canis familiaris inostranzewi ) și din care se
trag toate varietățile de ogari, levrieri, Sloughi, Afghan și
apoi Saint Hubert, Basset, Teckel și feluritele tipuri de terrieri.
Mai recent au fost descoperite noi fosile în Anglia cu o vechime
de 9 500 de ani, în S. U. A. de 10 500 de ani, iar unele
oseminte găsite în irak, verificate cu mijloacele moderne
de investigare, au stabilit ca vîrsta 14 000 de ani.
În Danemarca, cele găsite în cultura Maglemose au și ele
8 - 10 000 ani.
Toate aceste descoperiri nu fac decît să confirme marea arie
de răspîndirea a cîinelui, inițial greșit considerat că nu s-ar
fi dezvoltat decît în zona Mesopotamiei și Europei Centrale,
precum și încheierea fenomenului de domesticire cu cel
puțin 15 - 20 mii de ani înaintea erei noastre.

Evoluția și Proliferarea Raselor în Epoca Modernă, Rod al Selecției.

Formarea diverselor rase de cîini, după cum scrie Darwin, nu
este o mutație a animalului în interesul lui ci, mai de grabă, servește
interesele și necesitățile omului.
Diverse calități moștenite au fost remarcate de crescători,
exemplarele cele mai dotate selecționate, iar apoi, prin încrucișări
ce au necesitat nu numai răbdare ci și aplicație, a fost posibil
să se obțină rasa nouă cu aptitudinile dorite.
La început a contat mai puțin talia și culoarea, de-abia începînd cu
secolul al- XIX-lea, ,,tonul” - dacă putem spune astfel - fiind
dat în special de Anglia, au fost luate în considerare și aceste
aspecte.
La începutul erei noastre rasele despre care acum începe să
se vorbească în documente se rezumau la cîteva rase de cîini,
și anume cei de tip Molos, Levrier și două varietăți de cîine de
agrement - Maltezul și Pomeranianul.
În anii 116 - 27 î.e.n., eruditul roman Marcus Terentius Varro
clasifică deja 5 rase de cîini în Rerum rusticarum libri: ciobănesc,
gardian de casă de vînătoare, dog și de agrement.
Cezar a dus campaniile sale Moloși în Galia și Anglia,
formîndu-se apoi pe acele meleaguri actualul Dog, Mastiff, Dog
de Bordeaux și alții.
Răspîndirea lor continuă din ce în ce mai mult.
Navigația și tendința de stabilire de relații din ce în ce mai
îndepărtate au contribuit și ele atît la răspîndirea cîinelui cît
și la diversificarea raselor.
În evul mediu, interesul maxim se acordă cîinilor de vînătoare.
Toți seniorii locali aveau haite de cîini de vînătoare a căror
îngrijire și întreținere a ridicat în mod firesc și primele
probleme de chinologie dirijată.
Apar peste tot levrieri fini, iar celebrul Saint Hubert - strămoșul
Bloodhoundului și al majorității copoilor de azi - își face și el
apariția.
Cele două țări în care există o preocupare vădită - insuflată
chiar de suveranii lor - pentru puritatea raselor de cîini au fost
Franța și Anglia, țări în care cu mici modificări tradițiile
s-au menținut pînă azi.
În sec. XIX, încep să fie organizate expoziții canine, își fac
apariția primelor standarde.
În tot mai multe țări se dezvoltă o opinie favorabilă creșterii
cîinilor de rasă, dat fiind avantajul de necontestat al sutelor
de ani de selecție.
Astăzi, peste 200 de rase recunoscute, cu un standard bine
precizat, alte cîteva sute în afară de acestea, asociații chinologice,
veterinară specializată și un interes mereu crescînd atestă
popularitatea de care se bucură pe drept cuvînt fidelul
nostru prieten.



Program Propus de Vaccinare





PROGRAM PROPUS DE VACCINARE




la: 6 săptămâni DP                        D sau C - pentru jigodie ( boala lui Carre )
     9 săptămâni P+L                      H - pt. hepatita Ruberth
   12 săptămâni DHPP,+LR           L - pt. leptospiroze
     1 an P+L                                   R - pt. rabie ( turbare )
     2 ani DHPPi + LR                    P - pt. paravoviroză
     3 ani P+L     etc.                       Pi - pt. parainfluență.
                                                     











Alte Tipuri de Boli




ALTE TIPURI DE BOLI




Rinita
Frecarea botului cu labele, strănuturi violente
și dese, secreții.

Laringita și traheita
Tuse.

Limba încărcată
Apare în boli micotice sau ca urmare a unui tratament
îndelungat cu antibiotice.

Constipație
Abdomen supt și dureros, mers greoi, fecale
absente sau foarte consistente.

Răsucirea stomacului
Câinele este speriat, neliniștit, are spinarea
înconvoiată, vomă și defecarea lipsesc.

Obstrucția intestinală
Colici, vărsături alimentare la început, apoi cu
aspect de fecale.

Gastrite
Vomitări frecvente, gura emană un miros urât.

Afecțiunile sistemului osos
Deformarea scheletului în general: deformarea
oaselor membrelor și capului în special.

Afecțiuni ale pielii, deficiențe alimentare parazitoze
Leziuni ale pielii, căderea parțială sau totală a părului.

Scărpinatul frecvent
Parazitoze, alergii, afecțiuni interne, regim alimentar
dezechilibrat.

Căldurile ( perioade de înperechere )
Apar primăvare și toamna; se recunosc prin
apariția scurgerilor sanguinolente în picături
la comisura vulvei.



Boli Parazitare, Protozooze Și Arachnoentomoze




BOLI PARAZITARE, PROTOZOOZE ȘI ARACHNOENTOMOZE



Parazitare

Ascaridioza
Inapetență, diaree frecventă, vomitări,
mărirea în volum a abdomenului.

Trichuroza
Inflamația intestinului gros, slăbire,
anemie.

Ancilostomoza și uncinarioza
Anemie, slăbire, diaree hemoragică.

Trichineloza
Febră mare, moleșeală, inapetență, diaree
sangvinolență, urină roșietică, dureri abdominale
și musculare.

Tenioza
Tulburări digestive, respiratorii, mâncărime.

Dirofilarioza
Oboseală, anemie, tulburări cardiace, hemoragii
diverse.

          Protozooze

Coccidioza
Febră, anemie, oboseală, inapetență, sângerări
ale botului și urechilor, vomisminte.


Arachnoentomoze

Toxicoza cu pureci
Iritații, eczeme, alergie

Demodexoza
Pete roșietice, mătreață fină albă-gălbuie,
depilații.

Sarcoptoza
Mâncărime, îngroșarea pielii, vezicule.

Acarioza cu căpușe
Iritați, mâncărime.



Boli Bacteriene




BOLI BACTERIENE





Tuberculoza
Febră intermitentă, pierdere de greutate,
tulburări respiratorii, tuse.

Leptospiroza
Inapetența, stare generală rea, sete mare,
vomitări, diaree, somnolență.

Tetanosul
Contracții musculare generalizate.

Septicemia cățeilor nou-născuți
Febră, inapetență, slăbire,
dureri abdominale.







Boli Virotice




BOLI VIROTICE





Jigodia
Febră mare la început, scăderea poftei de
mâncare, vomitări, diaree, secreții oculare
și nazale, feringită, tuse, slăbire rapidă ( 2-3 zile )

Hepatita infecțioasă
Febră mare, diaree hemoragică, vomitără

Boala lui Aujeszki
Tulburări ale funcției sistemului nervos central,
mâncărime intensă

Turbarea
Tulburări ale sistemului nervos.






Glosar Litera O, P, R, S, U, V Și Z




GLOSAR LITERA O, P, R, S, U, V ȘI Z



Obezitatea
- Sindrom metabolic constând în exces ponderal

Obstrucția intestinală
- Oprirea completă sau parțială a tranzitului intestinal.

Osteomalacie
- Rahitismul adulților.

Osteoporoză
- Atrofie osoasă.

Panarițiu
- Furuncul interdigital.

Rahitism
- Osteomalacia tineretului.

Retenție urinară
- Lipsa urinării.

Retivitate
- Parapsihoză manifestată prin refuz total sau
doar în anumite condiții de executare a
comenzilor, însoțit sau nu de reacții de atac ori
de apărare.

Rinită
- Inflamația mucoasei nazale.

Salivație
- Scurgerea extrabucală a salivei.

Slăbire
- Reducerea greutății corporale, a depozitelor
de grăsime, precum și a forței fizice și a
reactivității în general.

Stomatită
- Inflamația mucoasei bucale.

Stress
- Un ansamblu de modificări nespecificate ale
organismului sub influența factorilor stressanți.

Surditate
- Diminuarea facultății auditive sau dispariția
totală, care clinic se manifestă prin neatenția
animalului la zgomotele din jurul lui.

Ulcerație
- O întrerupere localizată a continuității unei
suprafețe epiteliale, cu o bază inflamatorie.

Vaccinare
- Metoda terapeutică bazată pe folosirea vaccinului.

Zoonoză
- Boală comună omului și animalelor.



Glosar Litera H, I, L, și M




GLOSAR LITERA H, I, L ȘI M






Hemoragie cerebrală
- Inundarea cerebelului cu sânge în urmă unor
traumatisme ale vaselor sanguine.

Hepatita
- Inflamația ficatului.

Incontinența urinară
- Evacuarea involuntară a urinii.

Letal
- Mortal.

Malign
- Evoluția unei boli spre agravare sau moarte.

Metabolism
- Ansamblul complex și unitar de reacții coordonate
și independente, care asigură stabilitatea dinamică a
materii vii.

Monta
- Act sexual, împreunare a două animale de sex opus.




Glosar Litera D, E, F și G




GLOSAR LITERA D, E, F ȘI G




Diaree
- Eliminarea frecventă de fecale cu consistență redusă.

Dispnee
- Dificultatea în respirație.

Dizenterie
- Eliminarea frecventă de fecale semilichide, adesea
hemoragice sau striate cu sânge.

Ectropion
- Răsfrângerea spre în afară a marginii libere a pleoapei
inferioare.

Eczemă
- Este un sindrom eruptiv de origine alergică.

Entropion
- Răsfrângerea marginii libere a pleoapelor în interior,
spre globul ocular.

Epilepsie
- Tulburarea nervoasă manifestată prin accese convulsive
tonice-clonice, întovărășite de pierderea cunoștinței.

Ereditate
- Transmiterea caracterelor de-a lungul a mai multor generații.

Eritem
- Erupție tegumentară congestivă.


Facies
- Aspectul feței.

Faringită
- Inflamația faringelui.

Gangrenă
- Mortificarea a țesuturilor.

Gastrită
- Afecțiune inflamatorie a stomacului.

Gastroenterită
- Inflamația concomitentă a mucoasei gastrice și
intestinale.



Glosar Litera B și C




GLOSAR LITERA B ȘI C





Boala capului mare
- Obsteofibroză.

Boala fricii
- Isteria canină, nevroza fricii.

Boala tremurătoare
- Sindrom convulsiv.

Bronșită
- Inflamația bronhiilor.

Cap de hipopotam
- Puternica edemațiere a capului, îndeosebi a botului.

Cahexie
- Slăbire.

Castrare
- Operație de îndepărtare a glandelor genitale

Cataractă
- Opacifierea cristalinului.

Cavitatea bucală
- Gura

Cecitate
- Pierderea vederii, parțială sau totală.

Cianoză
- Colorația albăstruie sau vineție a pielii și a mucoaselor.

Cicatrice
- Rezultatul al unor leziuni, care au interes dermul
și hipodermul.

Cistită
- Inflamația vezicii urinare.

Congestie cerebrală
- Tulburare circulatorie ce poate fi expresie a unui
flux mărit de sânge sau a unei staze.

Conjuctivită
- Inflamația membranei care tapetează fața posterioară
a pleoapelor și a globului ocular.

Constipație
- Evacuarea cu greutate și la intervale de timp rare și
neregulate a materiilor fecale.




Glosar Litera A




GLOSAR LITERA A




Abces
- Colecție purulentă, circumscrisă, bine delimitată
de țesuturile din jur.

Acnee
- Butoni de la dimensiunea gămăliei de ac până
la cea a bobului de mazăre, ce au în centru un
punct negru, rezultat din depunerea impurităților
în orificiul canalului glandei sebacee.

Afonie
- Diminuarea până la dispariție a manifestărilor
vocale.

Alopecie
- Căderea părului

Anemie
- Oboseală la efort, paliditate, dereglarea ritmului
cardiac și respirator, uneori sânge mai puțin vâscos
și decolorat.

Anorexie
- Inapetență.

Apatie
- Abatere, moleșeală, încetinirea mișcărilor, facies
lipsit de expresivitate, lipsă de interes față de mediul
înconjurător.

Artrite
- Inflamații ale sinovialei articulare.

Ascită
- Deformarea abdominală / pântece de broască/.

Avort
- Întreruperea gestației.





Răul de Mașină




RĂUL DE MAȘINĂ







Acest fenomen este foarte frecvent și constă
în faptul că animalul nu se poate echilibra în
timpul mersului cu mașina, din această rezultând
o stare generală rea, vomă.
Un câine, care suferă de rău de mașină, nu trebuie
forțat să facă astfel de călătorii, doar dacă este
strict necesar, și atunci va trebui să ținem cont de
câteva sfaturi utile.
Există anumite calmante și antivomitive care
se vor administra cu puțin înaintea călătoriei dar
în nici un caz în momentul pornirii.
De asemeni nu se va da nici mâncare înainte
( 8 - 10 ore ) de a pleca.
După ce s-a ajuns la destinație, câinele va fi
lăsat puțin să se plimbe la aer curat, apoi i se va da
mâncare și apă.
Răul de mașină mai poate fi dat și de electricitate
statică și de aceea va fi bine să punem la spatele
mașinii un lănțișor care să conducă electricitatea
în pământ.




Cripto-Monoarhidia





CRIPTO-MONOARHIDIA








Testiculele se dezvoltă în cavitatea abdomină
și în mod normal de aici coboară în pungile
testiculare.
Dacă nu coboară decât un testicul avem de-a
face cu monoarhidia.
Dacă nu coboară nici un testicul atunci afecțiunea
se numește criptohidie.
Cu toate acestea, indivizii monoarhizi sunt apți
pentru reproducție în timp ce criptohizii sunt sterili.
Deoarece aceste afecțiuni se transmit genetic, se
exclud de la montă masculii afectați, frații
acestora și părinții care dau asemenea produși.





Bolile Cozii




BOLILE COZII





Coada este un organ musculos, foarte mobil
care este predispus la răni și arsuri.
Rănile apar mai ales la câinii cu coada lungă
și păr scurt, în urma mușcăturilor sau
datorită faptului că-și lovesc coada de obiectele
din jur.
De obicei vârful cozii este permanent rănit și
sângerează; astfel ușor se poate infecta și se
poate ajunge la gangrenă sau mai rău, la
distrugerea coloanei vertebrale.
Deoarece de la aceste răni foarte ușor poate
apare septicemia, este recomandat să se facă
amputarea lor atunci când rănirea este frecventă.
Eczema apare de obicei la baza cozii și se
datorează băilor prea dese sau purecilor.
Câinele se scarpină, se linge și-și freacă des
locul afectat.
Pielea se îngroașă și se infectează ușor, iar
părul cade.
Uneori coada se poate rupe și dacă nu este
observată din timp, se va vindeca defectuos
devenind așa numita ”coada bumerang”.




Gura de Lup




GURA DE LUP








Este o afecțiune genetică, frecventă la
rasele perfecționate și cu consangvinizare
strânsă.
Bolta palatină prezintă pe mijloc o despicătură
prin care cavitatea nazală comunică cu
cea bucală.
Astfel alimentele ajung cu ușurință în
cavitatea nazală, traheie și plămâni.
Cățelul devine astfel în imposibilitate de
a se hrăni și tușește permanent pentru a-și
elibera căile respiratorii.
Pierde în greutate, de la o zi la alta și
sfârșește prin a muri.
La cățeii din rasa Boxer, această afecțiune
apare uneori însoțită de așa numita
”buză de iepure”.