google-site-verification: google8b1fa3056f9634a3.html

Poezia Un Om Așteaptă Răsăritul de Mihai Beniuc




UN OM AȘTEAPTĂ RĂSĂRITUL



Livretul militar, diploma de doctor
Și cîteva lirice zbateri.
Pe deal,
Liniștită,
Moara de vînt.



Oglinda lacului
Se-ntunecă-n seară.
Pe-o casă părăsită
Cîntă cucuvaia.
Stelele sînt departe.
Răcoare.
Ce bine-i acum
Să te-aduni cu ai tăi
La masă
Sub lampa cu petrol !
Un cîine latră pe străinul ce trece.
Singur.
Și drumurile duc în întunerec.
Tăcere.
Diamante - stele -
Zgîrîie sticla albastră a nopții.
Și cîmpu-i deșert.
Un zid neterminat.



Paragină, miros de cucută.
Meșterul aici
N-a pus în temelii un suflet.
Iar mîne
Vor ieși la soare șopîrle
Pe pietrele-ncălzite.



Mîne !
Soare !
Aici e o vară de foc.
Sub cenușa - spuză.
Din crengile bătrîne
Țîșnește flacăra.
Trecutul e un butuc
Pe care stă un om
Cu fața luminată
De vîlvătaia focului.
Cu fața luminată
Un om
Așteaptă răsăritul

5 martie 1945



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.