Jumări de Ou cu Ardei Grași și Roșii



JUMĂRII DE OU CU ARDEI GRAȘI ȘI ROȘII

( 6 porții x 100 g )


Ingrediente

- Ardei grași 1 - 2 buc
- roșii 200 g
- cașcaval ( telemea desărată ) 50 g
- 6 buc ouă
- sare 6 g
- unt ( margarină ) 30 g


Mod de preparare

Ardeii grași și roșiile, spălate și tăiate
în bucăți, se fierb 20 minute.
La sfîrșit, se adaugă cașcavalul ( telemeaua ) ras.
Din ouă, unt și sare se prepară jumările,
după rețeta obișnuită.
Cînd sînt aproape gata, se adaugă legumele,
amestecînd mereu.
Se servesc calde.


Calorii   cca   140/porție




Jumări de Ou cu Ficat de Pasăre




JUMĂRI DE OU CU FICAT DE PASĂRE


( 5 porții x 70 - 80 g )

Ingrediente

- 5 buc ouă
- ficat de pasăre 1 - 2 bucăți
- smîntînă 50 g
- unt 20 g
- sare 5 g
- supă de carne 20 - 30 ml

Mod de preparare

Se prăjesc ouăle în unt.
Cînd încep să se prindă, se adaugă
ficatul fiert și tăiat în felii foarte
subțiri și, încet, încet, se varsă
smîntîna, amestecînd mereu.
La sfîrșit, se pun sarea și zeama de carne.
Se servesc calde.


Calorii   cca 16/porție




Jumări de Ou




JUMĂRI DE OU

( o porție = 40 - 60 g )

Ingrediente

- 1 buc ou
- unt ( margarină ) 10 g
- sare 1 g
- eventual smîntînă 10 g - sau lapte 20 ml


Mod de preparare

Se încinge untul ( margarina ) într-o tigaie,
în care se varsă ouăle și se amestecă încet,
cu o furculiță, pînă se încheagă.
Focul trebuie să fie mic.
Se iau de pe foc și se poate adauga smîntînă
sau lapte.
Jumările se pot prepara și la bain-marie.


Calorii   155 - 175/porție




Omletă Sufleu Nora




OMLETĂ SUFLEU NORA

( 2 porții x 120 g )

Ingrediente


- Ouă 2 buc
- făină 25 g
- lapte 100 ml
- sare 2 - 3 g
- unt ( margarină sau ulei ) 20 g


Mod de preparare

Se freacă gălbenușurile cu făina.
Se adaugă laptele, sarea și, la sfîrșit,
albușurile bătute spumă.
Într-o tavă ( tigaie ) se încinge untul
( margarina sau uleiul ), în care se toarnă
compoziția și se pune 10 minute.
În cuptorul dinainte încins.
Se poate servi cu orice garnitură de legume.


Calorii   210/porție




Omletă cu Cartofi




OMLETĂ CU CARTOFI

( 4 porții x 150 g )


Ingrediente

- Cartofi 500 g
- ouă 4 buc
- unt 20 g
- sare 5 g
- mărar 10 g


Mod de preparare

Se curăță cartofi cruzi, se spală și se rad pe
răzătoarea cu găuri mici.
Se adaugă ouăle, bine bătute, sarea și mărarul.
Se amestecă compoziția și se răstoarnă într-un
vas cu untul încins.
Cînd omleta s-a rumenit pe o parte, se întoarce
cu un cuțit și se rumenește și pe partea cealaltă.
Se servește fierbinte, eventual cu salată verde.

Calorii    225/porție


Omletă cu Franzelă




OMLETĂ CU FRANZELĂ

( 5 porții x 60 - 70 g )

Ingrediente

- 5 buc ouă
- miezul de la o franzelă
- unt ( margarină ) 30 g
- sare 5 g
- lapte 50 ml


Mod de preparare


Miezul de la franzelă se înmoaie în lapte
și apoi se bate împreună cu ouăle, untul
și sarea, compoziția se coace ca orice omletă.


Calorii   140/porție



Omletă Economică




OMLETĂ ECONOMICĂ


( 6 porții x 150 g )

Ingrediente

- Ouă 6 buc
- cartofi 250 g
- macaroane 50 g
- brînză desărată rasă ( brînză de vaci bine scursă ) 100 g
- unt 30 g
- sare 6 g
- suc de roșii 250 ml

Mod de preparare


Din cartofi se face un pireu, iar macaroanele se
fierb și se lasă apoi să se răcească.
Se bat bine ouăle, se amestecă cu piureul de cartofi,
cu macaroanele, cu brînza și cu sarea.
Se răstoarnă compoziția într-o cratiță în care se află
untul ( margarina sau uleiul ) încins.
Se lasă să se închege și apoi se dă la cuptor 10 minute.
Cînd se servește, se adaugă sucul de roșii.


Calorii    210 - 230/porție




Omletă cu Roșii




OMLETĂ CU ROȘII

Video omletă cu ardei ceapă brînză și mezeluri
( 6 porții x 100 g )

Ingrediente

- Ouă 6 bucăți
- roșii 200 g
- cașcaval ( telemea sărată ) 150 g
- unt sau margarina ori ulei 50 g
- sare 6 g

Video omletă cu ardei ceapă brînză și mezeluri
Mod de preparare


Din cele 6 ouă se face o omletă obișnuită.
Se răstoarnă pe o farfurie și se pun pe ea
feliile de roșii.
Se rulează și se dă la cuptor pentru 15 minute.
Se servește cu cașcaval ras ( brînză ) deasupra.

Video omletă cu ardei ceapă brînză și mezeluri
Calorii 215/porție



Omletă cu Mărar




OMLETĂ CU MĂRAR


( 5 porții x 60 g )

Ingrediente

- Ouă 5 buc
- unt sau margarină 50 g
- mărar 20 g
- sare 5 g

Mod de preparare

Se adaugă ouăle bine bătute, sare și mărar
tocat și se bat bine, apoi se prăjește omleta,
în unt sau margarină.



Calorii   155/porție




Omletă cu Spanac sau cu Ștevie



OMLETĂ CU SPANAC SAU ȘTEVIE


( 2 porții x 120 g )


Ingrediente

- Spanac sau ștevie 200 g
- unt 10 g
- ouă 2 buc
- sare 2 - 3 g


Mod de preparare


Spanacul ( ștevia ) se curăță, se spală și se toacă
mare, după care se pune în apă clocotită și sărată.
Se fierbe, apoi se scurge bine.
Se pune unt, se încălzește din nou și se adaugă
ouăle bătute, după care se așteaptă închegarea
omletei, la foc potrivit.

Calorii     160/porție




Omletă cu Mere




OMLETĂ CU MERE


( 4 porții x 200 g )


Ingrediente

- Mere 500 g
- făină 50 g
- ouă 4 bucăți
- zahăr vanital 1 plic
- lapte 100 m
- unt 20 g
- sare 5 g


Mod de preparare

Se face un aluat din făină, ouă, zahăr vanilat, lapte și sare.
O parte din compoziție se toarnă într-o tigaie unsă și se
adaugă merele curățate și tăiate în bucățele, înmuiate în unt,
apoi se toarnă deasupra restul compoziției și se dă o
jumătate de oră la cuptor.


Calorii    260/porție




Omletă Umplută cu Salată de Legume




OMLETĂ UMPLUTĂ CU SALATĂ DE LEGUME


( 2 porții x 200 g )


Ingrediente

- 2 Ouă
- lapte 100 ml
- ulei 15 g
- morcovi 100 g
- albitură 50 g
- dovlecei 50 g
- mazăre 50 g
- sare 2 - 3 g


Mod de preparare


Omleta se prepară la fel ca vezi rețeta aici,
dar ea se umple cu legumele care au fiert
în supă, tăiate în cubulețe mici.


Calorii    210/porție





Omletă la Aburi




OMLETĂ LA ABURI

( o porție = 140 g )

Ingrediente

- Ou 1 buc
- lapte 100 ml
- unt 5 g
- sare 1 g


Mod de preparare


Se bate oul, cu laptele și sarea și se pune compoziția
într-o căniță sau o formă unsă cu unt.
Dacă se adună deasupra spumă, se lasă să stea 10 min.,
pînă cînd aceasta dispare.
Apoi se așază forma cu omletă într-un vas cu apă
caldă, care se acoperă cu un capac.
Se pune la foc slab, ca să fiarbă încet, 15 - 20 minute.,
pînă cînd se încheagă compoziția.
Se ia de pe foc, se mai lasă să stea 5 minute., apoi
se răstoarnă pe o farfurie.


Calorii   160/porț




Omletă Dietetică




OMLETĂ DIETETICĂ


( 2 porții x 70 - 80 g )


Ingrediente

- Ou 1 buc
- lapte 100 ml
- unt 5 g
- sare 1 g


Mod de preparare


Se bate conținutul ouălor cu furculița, se amestecă
cu laptele și sarea.
Această compoziție se răstoarnă într-un vas uns
cu unt și se pune să fiarbă la foc mic, la baie marină,
pînă cînd omleta se încheagă.


Calorii   130/porție



Ouă cu Smîntînă 3




OUĂ CU SMÎNTÎNĂ 3


( 6 porții x 90 - 100 g )


Ingrediente


- Ouă 6 buc
- unt 50 g
- făină 10 - 15 g ( o lingură )
- smîntînă 150 g
- sare 6 g
- pătrunjel verde 20 g



Mod de preparare


Se înfierbintă într-o cratiță untul, se pune făina,
sarea și pătrunjelul tocat mărunt.
Se amestecă continuu, să nu se facă cocoloașe,
pînă cînd făina este bine fiartă.
Se adaugă apoi smîntîna și ouăle fierte tari,
decojite, întregi.
Se lasă să se înfierbinte bine apoi se servește


Calorii    205/porție



Ochiuri cu Smîntînă 2




OCHIURI CU SMÎNTÎNĂ 2


( 5 porții x 90 g )

Ingrediente


- Ouă 5 buc
- smîntînă 150 g
- unt 20 g
- sare 5 g


Mod de preparare

Se separă albușurile de gălbenușuri, cu multă grijă,
pentru ca acestea din urmă să nu se spargă.
Se bat albușurile bine și se varsă într-un vas cu unt.
Se adaugă smîntîna și, deasupra, gălbenușurile.
Se dau la cuptor 10 minute, apoi se sărează și se servesc calde.


Calorii   205/porție




Ochiuri cu Smîntînă 1




OCHIURI CU SMÎNTÎNĂ 1

( 5 porții x 90 g )


Ingrediente


- Ouă 5 buc
- smîntînă 100 g
- sare 5 g


Mod de preparare


Se varsă smîntînă într-o tigaie și se dă
la un foc foarte domol.
La primul clocot se sparg ouăle și se
pun peste smîntînă, lăsîndu-se pe foc
pînă se prinde albușul.
Se sărează și se servesc calde.


Calorii    120/porție




Ochiuri în Apă ( Romînești )




OCHIURI ÎN APĂ ( ROMÎNEȘTI )


Ingrediente


- Ou 1 buc
- oțet 5 ml
- unt 5 g
- sare 1 g



Mod de preparare


În apă clocotită, în care s-a adăugat o
linguriță de oțet, se pune conținutul
ouălor și se lasă pînă cînd albușul se
coagulează.
Se scot cu lingura de spumă, pe o farfurie
întinsă, caldă.
Deasupra se pune untul topit proaspăt și sarea.


Calorii   110/porție




Ouă Fierte Tari





OUĂ FIERTE TARI



Oul se fierbe aproximativ 10 minute ( nu mai mult ).
După ce ouăle au fiert, se țin cîteva secunde în apă
rece, pentru a se putea coji mai ușor.
Gălbenușul de ou fiert tare se dă de la vîrsta de 5 luni.
La copiii între 1 - 3 ani oul fiert se dă întreg, cu salate
de zarzavat ( vezi capitolul salate ), cu zeamă de lămîie
și puțin ulei.
Ele pot fi tăiate în felii.



Calorii   70/gălbenuș






Ouă Cleioase





OUĂ CLEIOASE


Ouăle cleioase au albușul bine închegat,
iar gălbenușul numai pe jumătate fiert.
Pentru prepararea lor se folosesc aceleași
metode ca și pentru ouăle moi, numai că
durata fierberii se prelungește cu cca 1 minut.
Se pot servi simple, cu puțină sare sau cu
diferite sosuri calde : sos alb, sau sos Bechamel
sau sos de roșii.


Calorii   80/ou








Ouă Moi cu Șuncă la Cuptor




OUĂ MOI CU ȘUNCĂ LA CUPTOR


( o porție = 90 = 100 g )


Ingrediente

- Ou fiert moale 1 buc
- șuncă slabă 30 g ( o felie )
- smîntînă 5 g
- unt 5 g
- sare 1 - 2 g


Mod de preparare

Se unge tăvița cu unt.
Oul fiert moale, decojit, se înfășoară
în felia de șuncă și se adaugă smîntînă
și sare.
Se ține în cuptor 12 miute.
În loc de șuncă, se poate folosi parizer.


Calorii    cca  220/porție




Ouă Moi cu Legume




OUĂ MOI CU LEGUME


( o porție = 130 - 140 g )

Ingrediente


- Ou fiert 1 buc
- soteu ( pireu ) de legume 100 g
- sare 1 g
- unt 5 g


Mod de preparare

Oul fiert moale se sărează și se servește cu
soteuri sau pireuri de legume, și cu unt proaspăt.


Calorii   220/porție



Ouă Fierte Moi




OUĂ FIERTE MOI


Există 3 posibilități de a fierbe un ou moale.



1)  se pun ouăle la fiert în apă rece.
Cînd apa începe să fiarbă, se ia vasul de pe foc
și se lasă ouăle în apa fierbinte, încă 2 - 3 minute ;



2) se pun ouăle în apă clocotindă și se lasă să fiarbă
încă 3 minute și jumătate ( pentru un albuș mai moale ),
sau 5 minute ( pentru un albuș mai închegat ) ,



3) Cînd apa dă în clocot, se adaugă ouăle și se ia vasul
de pe foc, lăsîndu-l acoperit 6 - 8 minute.
Pentru a întrerupe coagularea, ouăle fierbinți sînt puse
sub un jet de apă rece.
În acest caz, se pot coji mai ușor.
Ouăle fierte moi nu se dau copiilor sug un an.


Calorii   80/ou


Fiertută de Lapte cu Făină de Grîu Rumenită, Făină de Orez sau de Biscuiți





FIERTURĂ DE LAPTE CU FĂINĂ DE GRÎU RUMENITĂ, FĂINĂ DE OREZ SAU DE BISCUIȚI


( o porție = 200 g )

Ingrediente


- Lapte 200 ml
- apă 50 ml
- zahăr 10 g
- făină rumenită sau făină de orez 5 g


Mod de preparare

La 200 g lapte se adaugă 50 ml apă ( care se va
pierde prin evaporare ), zahărul și se pun la fiert.
Făina rumenită ( sau de orez ) se diluează în
puțin lapte rece, se toarnă peste laptele fierbinte
și se continuă fierberea 10 minute, amestecînd
tot timpul pentru a nu se forma cocoloașe.
Se răcește punînd vasul în alt vas cu apă rece,
continuînd amestecarea, ca să nu prindă pojghiță.
Fîina rumenită se prepară din făină albă, care se
pune ( 3 - 4 linguri ), proaspăt cernută, într-o
cratiță curață și uscată și se ține pe foc slab,
amestecînd cu o lingură de lemn curată, pînă
capătă o culoare galben-ruginie.
Se răstoarnă pe o coală de hîrtie curată și se lasă
să se răcorească.
Se poate prepara pentru mai multe zile și se păstrează
într-un borcan cu capac.
O linguriță = 3 - 4 g
La copii mai mari de 4 - 5 luni, în loc de făină se
poate folosi făina de biscuiți, obținută prin pisarea
biscuițiilor simpli ( cei mai ieftini ) din comerț, care
nu au adaosuri de grăsimi și creme.
Nu este necesar să fie cernuți, căci prin înmuiere se desfac foarte ușor.


Calorii    185/porție




Rulouri cu Brînză de Vaci




RULOURI CU BRÎNZĂ DE VACI


( 10 porții x 50 g )


Ingrediente

- Brînză de vaci 100 g
- ou 1/2 buc
- sare 2 - 3 g
- griș 15 g
- unt 5 g
- smîntînă 20 g
- zahăr 10 g



Mod de preparare


Se face un aluat din ingredientele de mai sus
(afară de brînza de vaci ), se frămîntă, se
întinde o foaie ca de tăiței, se taie dreptunghiuri
peste care se pune brînză de vaci, apoi se
răsucesc, formîndu-se rulouri ce se coc la foc potrivit.


Calorii   200/porție



Papanași cu Brînză de Vaci




PAPANAȘI CU BRÎNZĂ DE VACI


( 2 porții x 80 g )


Ingrediente


- Brînză de vaci 100 g
- ou 1/2 buc
- sare 2 - 3 griș
- unt 5 g
- smîntînă 20 g
- zahăr 10 g


Mod de preparare


Brînză de vaci, trecută prin sită, se amestecă cu
grișul, sarea și oul.
Se ia cu lingura din amestec, se pun papanașii
în apa care clocotește și se fierb 10 minute în
vas acoperit.
Se scot papanașii din apă cu o paletă găurită
și, cînd sînd fierbinți, se adaugă untul și apoi
smîntînă frecată cu zahăr.


Calorii   160/porție




Spumă de Griș cu Lapte




SPUMĂ DE GRIȘ CU LAPTE


( o porție = 200 g )

Ingrediente

- Lapte 200 ml
- griș 15 g
- zahăr 15 g
- zahăr vanilat 1/8 plic

Mod de preparare


Cînd clocotește laptele se adaugă grișul
,,în ploie”, amestecînd contiuu cu telul,
4 - 5 minute.
Se adaugă zahărul și se ia compoziția de pe foc.
Se amestecă și zahărul vanilat și se bate, în
continuare, cu telul, pînă cînd spuma se umflă
și se albește.


Calorii   245/porție






Chisel de Lapte




CHISEL DE LAPTE


( o porție = 200 g )


Ingrediente


- Lapte 200 ml
- zahăr 15 g
- făină de cartofi ( amidon ) 5 g
- gălbenuș ou 1/6


Mod de preparare


Se fierbe laptele cu 5 g de zahăr, se dizolvă
amidonul în puțin lapte rece și se pune apoi
în laptele clocotit, ținîndu-l la foc moale, pînă
ce dă din nou în clocot.
Se freacă gălbenușul cu 10 g zahăr și se toarnă
peste el chiselul călduț.


Calorii   220/porție


Brînză de Vaci cu Lapte




BRÎNZĂ DE VACI CU LAPTE

( 2 porții x 130 g )


Ingrediente

- Brînză de vaci 100 g
- lapte 150 ml
- zahăr 15 g
- stafide 5 g


Mod de preparare

Brînza de vaci se trece prin sită, se diluează
cu lapte 50 ml, se amestecă cu zahărul și
stafidele spălate în apă fiartă.
Se servește după ce se adaugă restul de lapte.
Stafidele se adaugă după vîrsta de un an.


Calorii    130/porție



Pateu din Brînză




PATEU DIN BRÎNZĂ

( 3 porții x 100 g )


Ingrediente

- Brînză de vaci ( telemea desărată sau cașcaval ) 150 g
- unt 10 g
- puțin chimen
- 2 buc ouă


Mod de preparare

Brînza, bine stoarsă ( telemeaua sau cașcavalul
se rad ), se amestecă cu gălbenușurile, apoi cu
albușurile bătute spumă și cu chimenul pisat.
Se tapetează cu hîrtie o formă unsă cu unt, în
care se răstoarnă compoziția, ce se coace la foc potrivit.
Se poate consuma cu salată de roșii.


Calorii   125 - 175 ( cu cașcaval )




Brînză de Vaci ca Umplutură Pentru Roșii




BRÎNZĂ DE VACI CA UMPLUTURĂ PENTRU ROȘII


( 3 porții x 150 g )


Ingrediente

- Roșii 500 g ( 3 roșii mari )
- brînză de vaci 100 g
- griș 5 g
- lapte 25 ml
- ou 1/2 buc
- mărar 10 g
- sare 5 g


Mod de preparare


Se spală roșiile, li se taie cîte un capac
și se scobesc.
Se amestecă brînza de vaci cu gălbenușul,
grișul fiert, laptele, albușul bătut spumă,
mărarul tocat și sarea.
Cu acest amestec se umplu roșiile.
Dacă roșiile se servesc crude, oul se adaugă
fiert tare și tocat mărunt.
Dacă oul se adaugă crud, roșiile umplute
se coc la cuptor 10 minute.


Calorii   95/porție



Cremă de Brînză de Vacă




CREMĂ DE BRÎNZĂ DE VACĂ


( 3 porții x 50 g )

Ingrediente


- Brînză de vaci 100 g
- lapte 30 ml
- zahăr 20 g
- zahăr vanilat 1/4 plic
- coajă de lămîie
- sare 3 - 4 g


Mod de preparare

Brînza, trecută prin sită, se amestecă cu zahărul,
laptele, vanilia, coaja de lămîie și sarea.
Se bate pînă se obține o pastă fină cu care se ung tartitele.



Calorii   65/porție



Lapte Prins sau Lapte Bătut




LAPTE PRINS SAU LAPTE BĂTUT



Ingrediente


- Lapte 1 litru


Mod de preparare


Laptele, nefiert, se pune la prins într-un vas smălțiut.
Cînd s-a prins ( în cca 24 ore la temperatura camerei )
se poate ridica smîntîna, apoi laptele se bate bine cu telul.
Se poate pregăti și din lapte fiert, însămînțat cu iaurt.


Calorii   65/100 g





Brînză de Vaci Preparată cu Cheag




BRÎNZĂ DE VACI PREPARATĂ CU CHEAG



Ingrediente

- Lapte 1 litru
- cheag 2 lingurițe


Mod de preparare


Se fierbe laptele, apoi se lasă să se răcească
la 30 - 40 grade, cînd se adaugă cheagul.
Se lasă 12 ore la temperatura camerei, apoi
se toarnă într-un săculeț de tifon și se lasă la scurs.


Calorii   100/100 g





Brînză de Vaci Preparată cu Zeamă de Lămîie




BRÎNZĂ DE VACI PREPERATĂ CU ZEAMĂ DE LĂMÎIE



Ingrediente

- Lapte 500 ml
- zeamă de lămîie 6 - 8 lingurițe


Mod de preparare


În laptele fierbinte se adaugă sucul de lămîie.
Se lasă să se răcească și se strecoară prin tifon.



Calorii   100/100g





Brînză de Vaci Preparată cu Calciu Lactic Dietetic




BRÎNZĂ DE VACI PREPARATĂ CU CALCIU DIETETIC


Ingrediente


- Lapte 1 litru
- lactat de calciu dietetic 7 - 8 tablete


Mod de preparare

În laptele fierbinte se pun tabletele de calciu
lactic, pisate și dizolvate anterior într-o
cantitate mai mică de lapte.
Se lasă să se răcească și, după ce s-a produs
coagularea, se strecoară prin tifon.


Calorii   100/100g





Brînză de Vaci din Lapte Fiert




BRÎNZĂ DE VACI DIN LAPTE FIERT


Ingrediente


- Lapte 1 L
- iaurt 30 g ( 2 linguri )



Mod de preparare


Laptele, fiert și răcit la 37 grade, se însămînțează
cu iaurt, se amestecă și se pune la prins
într-o oală smălțuită.
După aceea, se pune la foc slab sau într-un alt
vas cu apă fierbinte, pentru a se forma cheguri mari.
Se strecoară printr-un săculeț de tifon și se lasă la scurs.


Calorii   100/100 g



Brînză de Vaci din Lapte Nefiert




BRÎNZĂ DE VACI DIN LAPTE NEFIERT



Ingrediente


- Lapte nefiert 1litru


Mod de preparare


Se pune laptele nefiert la prins la temperatura
de 17 - 20 grade.
După ce s-a prins, laptele se pune pe marginea
plitei, spre a-i grăbi coagularea și apoi se
strecoară printr-un tifon, pentru a separa brînza
de vaci de zer.
Dintr-un kilogram de lapte rezultă 100 - 140 g
brînză de vaci.


Calorii   100/100 g




Lactosan ( 1 L )




LACTOSAN ( 1 L )


Ingrediente

- Lactosan pulbere 135 g ( 30 măsuri de 4,5 g din ambalaj )
- apă ( mucilagiu de orez 3% )


Mod de preparare


Lactosanul este tot un lapte de vacă integral.
Modul său de preparare este același ca al
laptelui praf.


Calorii    87/100 g ( cu zahăr 5% )






Iaurt ( 1 kg )




IAURT ( 1 Kg )


Ingrediente

- Lapte 1 kg
- maia de iaurt din ajun, o lingură

Mod de preparare


Laptele se fierbe, apoi se lasă să se răcească
pînă la 45 grade celsius, cînd se însămînțează
cu maiaua de iaurt din ajun, care este împrăștiată
în lapte.
Se ține apoi la temperatura de 40 - 45grade celsius
cam 4 - 5 ore ( pînă la coagulare parțială ), după
care este lăsat la temperatura obișnuită, ca să-și
termine fermentația.
Este mai bine să fie consumat după 12 ore.



Calorii    50/porție ( 100 g )


Urdă Preparată cu Calciu Lactic Dietetic




URDĂ PREPARATĂ CU CALCIU LACTIC DIETETIC


Ingrediente


- Lapte praf 75 g
- apă 425 ml ( 500 ml lapte vacă )
- calciu lactit 4 - 5 pastile

Mod de preparare

Se dizolvă laptele praf în apa fierbinte și se obțin
500 ml lapte ( sau se încălzește 500 ml lapte de vacă ).
Cînd laptele este fierbinte, se adaugă pastilele de lactat
de calciu dietetic.
Din acel moment, se lasă să mai fiarbă lichidul
( atenție! ) numai 1 minut.
Se lasă să se răcească 30 minute și apoi se strecoară
brînza obținută prin tifon, pentru a o separa de zer.
Are aceeași valoare nutritivă și aceleași întrebuințări
ca brînza de vaci.




Lapte Praf Integral ( Rarăul, Mureșul, Suceveana ) - 1 L




LAPTE PRAF ( RARĂUL, MUREȘUL, SUCEVEANA ) - 1 L



Ingrediente

- Lapte praf 125 g
- apă ( mucilagiu de orez 3% ) 900 ml
- zahăr 50 - 70 g

Mod de preparare

Pulberea de lapte ( 6 - 7 lingurițe rase la 100 ml lichid de
diluție) se dizolvă în puțină apă ( mucilagiu de orez ),
apoi se adaugă restul lichidului de diluție și se fierbe
întocmai ca laptele de vacă.
La sfîrșit se zaharează.


Calorii   87/100 g ( cu zahăr 5% )



Sos Caramel




SOS CARAMEL

( 4 porții x 60 g )

Ingrediente


- Lapte 200 ml
- zahăr 50 g
- făină ( simplă sau rumenită ) ori zeamil 10 g


Mod de preparare

Se pune zahărul într-o cratiță curată, la foc
slab și se lasă pînă se caramelizează ușor.
Se adaugă puțină apă și se fierbe pînă cînd
zahărul se dizolvă complet.
Se adaugă laptele, iar făina se desface separat
în puțin lapte rece și se pune peste laptele care fierbe.
Se continuă fierberea, pînă cînd preparatul se îngroașă.
Laptele poate fi înlocuit cu apă.
Sosul caramel se adaugă la budinci și fructe.


Calorii    90/porție



Sos de Fructe



SOS DE FRUCTE

( 2 porții x 80 g )


Ingrediente

- Fructe ( mere, vișine sau caise ) 200 g
- făină 5 g
- unt 5 g
- zahăr 5 g


Mod de preparare

Jumătate din cantitate de mere se pune la fiert,
cu coajă și miez.
Zeama obținută se strecoară și în ea se adaugă
făină ( diluată în prealabil cu puțină apă rece ),
zahărul și untul.
Se dau cîteva clocote, pînă cînd se obține un sos
de consistența dorită.
Înainte de servire se rade cantitatea de mere păstrate
crude, care apoi se stoarce prin tifon.
Zeama obținută se adaugă la sos, în momentul servirii,
pentru a păstra vitaminele.
La fel se prepară și sosul de vișine sau de caise.
Acest sos de fructe se servește la fripturi sau rasoluri.
Este indicat mai ales în convalescență după hepatită,
în nefrite, la distrofici peste 9 luni.


Calorii   90/porție



Sos cu Gem de Măceșe



SOS CU GEM DE MĂCEȘE

( 3 porții x 60 g )

Ingrediente


- Gem de măceșe 15 g ( o lingură )
- unt 10 g
- făină 20 g
- lapte 150 g


Mod de preparare


Se fierbe făina în lapte, amestecînd tot timpul,
ca pentru sosul de ( vezi rețeta aici ).
Apoi se adaugă gemul de măceșe, cu care se
lasă să mai dea un clocot.
Se ia de pe foc și se adaugă untul.
Se servește cu rasoluri ( carne fiartă ) sau cu fripturi.


Calorii   140/porție



Sos de Mere




SOS DE MERE

( 4 porții x 100 g )

Ingrediente

- Mere 200 g
- lapte 50 ml
- făină 5 g
- zahăr 10 g
- apă 200 ml
- unt 5 g
- sare 5 g


Mod de preparare

Merele, curățate și tăiate în felii, se fierb
în apă pînă se înmoaie.
În timpul fierberii se adaugă făina amestecată
cu laptele, zahărul și sarea și se lasă să mai fierbă
10 - 15 minute.
La urmă se adaugă untul.
Se poate servi cu carne fiartă sau cu friptură înăbușită.
Poate fi dat la copiii peste 7 luni.


Calorii   55/porție



Maioneză cu Brînză de Vaci




MAIONEZĂ CU BRÎNZĂ DE VACI

( 4 porții x 60 g )

Ingrediente

- Brînză de vaci 120 g
- 1 buc gălbenuș ou
- lapte 80 ml
- sare 5 g
- zeamă de lămîie 10 ml
- untdelemn 50 ml

Mod de preparare

Se amestecă brînza cu laptele și gălbenușul de ou.
Treptat, se adaugă uleiul, amestecînd continuu.
Se acrește tot treptat, cu zeama de lămîie.
Se poate servi cu rasol de carne, legume fierte,
salată de cartofi sau salată verde.
Se dă copiiilor peste 9 luni.


Calorii   160/porție


Maioneză Preparată cu Mixerul




MAIONEZĂ PREPARATĂ CU MIXERUL

( cca 300 g = 15 porții )

Ingrediente


- Ulei 250 ml
- ouă 2 buc
- sare 5 g
- sucul de la 1/2 lămîie


Mod de preparare

Într-un borcan sau cană de plastic se pune pe fund oul
( albușul și gălbenușul ) se toarnă deasupra zeama de
lămîie, sarea și tot uleiul.
Se cufundă în vas elicea metalică a mixerului, care este
apoi pus în funcțiune, folosind viteza cea mare.
Pentru a nu se roti borcanul, se pune sub el un șervet
îndoit în patru.
Maioneza se leagă pe fundul borcanului.
Dacă nu s-a încorporat tot uleiul, se repetă cufundarea
și ridicarea piciorului mixerului prevăzut cu elicea metalică.
Maioneza se prepară în 30 s.
Se dă la copiii mai mari de un an.


Calorii   155/porție

Sos de Maioneză Dietetic




SOS DE MAIONEZĂ DIETETIC

( cc. 250 g = 4 porții )

Ingrediente

- Ulei 15 ml
- făină 5 g
- gălbenuș ou 1 buc
- lapte îndoit cu apă 200 ml
- sare 6 g
- suc de lămîie 5 ml


Mod de preparare

Se fierbe făina în laptele îndoit cu apă și cu sare,
pînă se obține un sos gros.
Se răcește, se freacă gălbenușul de ou cu cîte
puțin din sosul preparat, iar apoi se încorporează
încetul cu încetul uleiul.
La urmă, se adaugă zeama de lămîie în picături,
frecînd tot timpul.
Se servește lîngă rasoluri, sau la salate de legume.
Acest sos se poate da copiilor începînd de la 9 luni.


Calorii    65/porție



Sos de Maioneză




SOS DE MAIONEZĂ

( aproximativ 300 g = 10 porții )

Ingrediente

- Gălbenuș de ou 1 - 2 buc
- ulei 150 ml
- zeamă de lămîie 5 ml




Mod de preparare


Un gălbenuș se freacă cu uleiul, turnat picătură cu
picătură, la început.
Cînd se leagă, cantitatea de ulei se poate mări.
Din cînd în cînd, se adaugă zeamă de lămîie.
Se poate prepara și cu un gălbenuș fiert și unul crud.
În acest caz, se freacă întîi gălbenușul fiert, apoi
cel crud și se mărește cantitatea de ulei.
Dacă maioneza se taie, se adaugă cîteva picături
de apă rece și se amestecă continuu.
Pentru reușita unei maioneze trebuie ca ingredientele
folosite să aibă aceași temperatură.
Nu se servește copiilor sub un an.


Calorii    cca.  150/porție






Sos de Lămîie




SOS DE LĂMÎIE

( o porție = 15 g )

Ingrediente


- Ulei 5 ml
- zeamă de lămîie 5 ml
- apă 5 ml
- sare 1 g
- verdeață 5 g


Mod de preparare


Verdeața se toacă mărunt și apoi se amestecă
totul într-o ceașcă.
Se servește la salate de crudități, mai ales la hepatici.


Calorii    50/porție



Sos ,,Vinaigrette”




SOS ,,VINAIGRETTE”

( 3 porții x 15 g )


Ingrediente

- Ulei 15 ml
- oțet de fructe ( sau preferabil zeamă de lămîie ) 7 g
- sare 1 g


Mod de preparare


Toate ingredientele se amestecă într-un
pahar cu două linguri apă și se bat bine.
Se folosește la salate sau la rasoluri.


Calorii   45/porție



Sos de Salată cu Smîntînă




SOS DE SALATĂ CU SMÎNTÎNĂ


( o porție - 50 - 60 g )


Ingrediente

- Ulei 5 ml
- apă 30 ml
- oțet de fructe ( mere ) sau de miere 5 ml
- smîntînă 15 g
- pătrunjel 3 g
- mărar 2 g

Mod de preparare

Se freacă uleiul cu apa și oțetul,
se adaugă smîntîna și, la sfîrșit,
verdeața tocată mărunt.
Se folosește la diverse salate.


Calorii     75/porție


Sos cu Brînză Rasă



SOS CU BRÎNZĂ RASĂ

( o porție = 100 g )

Ingrediente


- Făină 5 g
- lapte 100 ml
- suc de lămîie 1 ml
- verdeață 5 g
- sare 1 g
- brînză rasă 10 - 15 g

Mod de preparare

Se prepară un sos alb vezi rețeta aici.
Acestui sos, fierbinte, i se adaugă 2
lingurițe de brînză rasă ( telemea sau
de vacă ), care se lasă să se topească.
Dacă e pregătit cu brînză de vaci se poate
da de la 7 luni, cu telemea se servește
după un an.

Calorii   130 - 150/porție




Sos cu Unt




SOS CU UNT

( o porție = 10 g )

Ingrediente

- Unt 10 g
- suc de lămîie 2 ml

Mod de preparare


Untul proaspăt se freacă bine sau se freacă
cu telul, pînă se înmoaie.
Amestecînd continuu, adăugăm cîte puțin suc
de lămîie.
Este indicat la rasoluri, chifteluțe de carne,
sau paste ori legume fierte înăbușit.

Calorii    77/porție





Sos de Mărar




SOS DE MĂRAR

( 2 porții x 80 g )

Ingrediente


- Bulion de oase degresat 150 ml
- făină 10 g
- smîntînă 20 g
- sare 2 g
- mărar verde tocat 20 g


Mod de preparare


Se pune la fiert bulion de oase vezi rețeta și,
cînd clocotește, se adaugă făina, subțiată tot
în puțin bulion de oase.
Se fierbe la foc mic 15 minute, apoi se adaugă
sarea și mărarul tocat fin și se mai dă un clocot.
Se servește cu smîntînă, lîngă perișoare cu carne
sau rasol.
Se poate pregăti și fără smîntînă.


Calorii    60/porție



Sos Roz




SOS ROZ


( 2 porții x 100 g )

Ingrediente


- Sos alb 100 g
- morcovi 20 - 30 g


Mod de preparare

Se face un sos alb vezi rețeta, la care se
adaugă suc de morcovi, preparat astfel :
se curăță morcovii, se spală, se rad și se
storc prin tifon, iar sucul se toarnă în sosul alb.
Se servește cu rasol de carne.


Calorii    120/porție


Sos de Legume



SOS DE LEGUME

( 2 porții x 100 g )

Igrediente


- Morcovi 50 g
- pătrunjel 50 g
- dovlecei 50 g
- roșii 100 g
- cartofi 50 g
- țelină 5 g
- apă 200 ml
- ulei 10 g
- suc de mămîie 2 ml
- verdeață 10 g
- sare 3 g


Mod de preparare


Se curăță zarzavaturile, se rad și se fierb
înăbușit în apă.
După ce au fiert bine, se trec prin sită, se
adaugă uleiul, sarea și se mai dă un clocot.
La servire, se adaugă sucul de lămîie și verdeață
tocată mărunt.
Cînd sosul nu conține cartofi, se adaugă 5 g făină.


Calorii   90/porție


Sos Olandez



SOS OLANDEZ

( o porție - 100 g )

Ingrediente

- Făină 5 g
- unt 5 g
- lapte 100 ml
- 1/2 gălbenuș ou
- suc de lămîie 1 ml
- verdeață 5 g
- sare 1 g

Mod de preparare

Se prepară întocmai ca sosul alb, ( vezi rețeta aici ),
dar la sfîrșit se adaugă, încetul cu încetul, gălbenușul
de ou, bătut în prealabil cu foarte puțină sare.
Pentru creșterea aportului de proteine, la copiii peste
un an se poate adăuga și albușul bătut spumă.


Calorii   155/porție



Sos Tomat Natural




SOS TOMAT NATURAL

( 8 porții x 100 g )

Ingrediente


- Roșii 1 kg
- apă ( supă carne ) 500 ml
- unt ( ulei ) 50 g
- ceapă 100 g
- sare 10 g
- zahăr 20 g
- pătrunjel verde 20 g

Mod de preparare

Se spală roșiile și se taie mărunt.
Se pun într-o oală cu apă sau cu supă de carne
vezi rețeta de supă  cu ceapa, curățată și
spălată și cu sarea.
Se lasă pe foc să fiarbă.
După ce au fiert, se dau roșiile prin sită și,
în același vas, se strecoară zeama de fierbere ;
se adaugă untul ( uleiul ) și pătrunjelul tocat.
Înainte de a servi, se amestecă bine.
Se servește la diferite garnituri din legume,
la preparate din carne și făinoase.

Calorii 80 - 135 ( cu supă de carne )/porție




Sos de Roșii Romînesc 2




SOS DE ROȘII ROMÎNESC 2

( 8 porții x 100 g )

Ingrediente


- Roșii 1 kg
- ulei 200 ml
- ceapă 100 g
- zahăr 10 g
- sare 10 g
- pătrunjel verde 20 g


Mod de preparare

Roșiile se curăță de coajă și de semințe, se rup în
bucăți mari și se pun la fiert cu ceapa și pătrunjelul
tocat mărunt.
Pe parcurs se adaugă uleiul, sarea și zahărul și,după
ce au fiert bine, se strecoară.


Calorii 240/porție




Sos de Roșii Romînesc 1




SOS DE ROȘII ROMÎNESC 1


( 8 porții x 100 g )

Ingrediente


- Roșii 1 kg
- unt ( margarină ) 80 g
- sare 10 g
- zahăr 10 g
- eventual smîntînă 150 g


Mod de preparare


Roșiile se spală, se curăță și se pun la fiert, tăiate bucăți.
Cînd sînt bine fierte, se trec prin sită, li se adaugă untul,
sarea și zahărul și se mai fierbe pînă se îngroașă.
La sfîrșit, se poate amesteca cu 150 g smîntînă.


Calorii   100 - 130 ( cu smîntînă )/porție




Sos de Roșii Pentru Feluri din Făinoase




SOS DE ROȘII PENTRU FELURI DIN FĂINOASE

( 2 porții x 100 g )


Ingrediente


- Roșii 300 g
- unt 10 g
- zahăr 5 g
- sare 3 g
- verdeață 10 g




Mod de preparare

Se prepară întocmai ca sos din rețeta anterioara,
dar în loc de făină se folosește zahărul pentru
îngroșare ; nu i se adaugă ceapă.


Calorii  70/porție





Sos de Roșii Pentru Mîncăruri




SOS DE ROȘII PENTRU MÎNCĂRURI

( 2 porții x 100 g )

Ingrediente

- Roșii 300 g
- rădăcină pătrunjel 15 g
- unt ( ulei ) 10 g
- făină 5 g
- ceapă fiartă 5 g
- verdeață 10 g
- sare 3 g


Mod de preparare


Se spală roșiile și 200 g din ele se fierb 10 min.
Împreună cu pătrunjelul, apoi se dau prin sită.
Sucul astfel obținut se scade pe foc sau, pentru a-l
îngroșa, i se adaugă făină, diluată în prealabil
într-o lingură de apă rece.
Se fierbe această compoziție, împreună cu untul
( uleiul ), ceapa ( fiartă separat și pasată prin sită )
și sarea.
La servire, în sos se adaugă sucul de la roșiile
rămase ( 100g ) și verdeața tocată mărunt.

Calorii 80/porție





Bridele Clitorisului





BRIDELE CLITORISULUI


Uneori, la fetițe, putem întîlni bride între glandul
clitorisului și prepuț.
Aceste bride pot fi în unele cazuri atît de întinse,
încît secrețiile sînt retenționate, producînd o
iritație accentuată, prurit și contituind substratual
cauzal al obiceiului masturbației, dobîndit de copil.

Tratament.
Bridele recente se rup ușor cu ajutorul degetelor
sau al unui instrument bont.
Suprafețele se țin apoi separate între ele printr-un
pansament cu tifon.
Inflamația, care constituie substratul cauzal, va fi
tratată după specificul ei.
Cînd aderențele sînt vechi și intime, separarea
suprafețelor se poate face numai cu ajutorul bisturilui
sau al foarfecelor ; țesuturile îngroșate se excizează
pe linia de unire, iar plăgile se suturează, pentru a opri
hemoragia și pentru a le uni buzele.





Leucodermia Vulvei





LEUCODERMIA VULVEI


Leucodermia vulvei sau vitiligo este o afecțiune caracterizată
prin pierderea pigmentului în anumite zone ale pielii.
În afară de modificarea de culoare a pielii, care devine albă,
nu se poate constata nici o altă modificare, în privința grosimii,
elasticității și sensibilității cutanate.
Teritoriile depigmentate pot fi mici sau, din contră, foarte
întinse, interesînd și regiunile învecinate.
Afecțiunea nu are nici o importanță clinică, singurul simptom
fiind pierderea culorii.
Este necesară diferențierea leucodermiei de o leucoplazie incipientă.








Tumorile Maligne Ale Vulvei



TUMORILE MALIGNE ALE VULVEI


Carcinomul vulvei reprezintă aproximativ 3% din cancerele organelor genitale.
Incidența cea mai mare este între 60 și 70 de ani.
În aproximativ 50% din cazuri, cancerul vulvar este precedat de vulvita leucoplazică.
Ganglionii inghinali sînt foarte repede prinși.
În stadiile mai tardive, ganglionii carcinomatoși se deschid, dînd naștere la ulcerații întinse.

Tratamentul constă în excizia precoce și cît mai largă a tumorii, cu evidarea
 ganglionilor inghinali.
În cazurile operabile, operația Basset complet modificată dă rezultate bune
la bolnavele sub 65 de ani.
Peste această vîrstă, operația nu va fi întreprinsă decît la bolnavele care se găsesc
într-o condiție fizică bună și care prezintă o leziune relativ recentă.
Aproximativ două treimi din cazurile de cancer vulvar sînt încă operabile
la prima examinare.
În cazurile cînd s-a putut face operația Basset, se poate aștepta o supraviețuire
de 5 ani, în aproximativ trei din cinci cazuri.

Tratamentul radiologic al cancerului vulvar dă rezultate descurajante și este
urmat de obicei de radiodermite foarte dureroase.
Prevenirea cancerului vulvar prin excizie precoce, în caz de vulvită leucoplazică,
trebuie să ducă la o scădere substanțială a incidenței acestei boli.
Sarcomul vulvar apare ca o tumoare a țesuturilor subcutanate, la fel ca în
oricare altă parte a corpului, sau poate rezulta dintr-o transformare maligmă
a unui fibrom.
Apare la o vîrstă mult mai tînără decît carcinomul și este foarte malign.
Melanosarcomul este tipul cel mai malign.
Tratamentul sarcomului vulvar este același cu al carcinomului.



Tumorile Benigne Ale Vaginului




TUMORILE BENIGNE ALE VAGINULUI



Colpocelul, cistocelul și rectocelul vor fi tratate în alt capitol.
Hernia fundului de sac Douglas, hernia obturatoare și
lipomul pelvian sînt și ele tratate în alte capitole.
Trebuie să le avem în vedere la diagnosticul diferențial
față de masele tumorale moi ale vaginului.

Endometrioza fundului de sac Douglas, interesînd peretele vaginal
în această regiune, prezintă aceleași caractere ca și ecdometrioza
cu oricare altă localizare.

Tumorile solide ( fibroame, mioame, adenomioame ) se pot
dezvolta uneori la nivelul vaginului, atît de rar însă, nu necesită
o descriere amănunțită ; trebuie avute în vedere pentru
diagnosticul diferențial.

Chisturile vaginale sînt mai puțin rare.
Vaginul neavînd glande, originea lor este pusă pe seama unor
resturi embrionare ale canalului Gartner.
De obicei sînt mici și fără importanță, dar uneori pot ajunge la
dimensiuni considerabile.
Conțunutul chisturilor poate fi seros lăptos sau vîscos și de culoare închisă.

Tratamentul constă în excizie.




Traumatismele Organelor Genitale Externe




TRAUMATISMELE ORGANELOR GENITALE


Prin situația lor bine protejată organele genitale
externe sînt foarte puțin expuse traumatismelor.
În afara accidentelor de muncă, asemenea traumatisme
se mai pot datori căderilor călare asupra unui
obiect,
lovirilor intenționate în regiunea acestor organe sau
traumatismelor prin contact sexual.

Tratamentul se bazează pe principiile care conduc
tratamentul oricărei plăgi, adică :

1. oprirea hemoragiei prin ligaturarea separată a
vaselor, ligatura în masă a plăgii sau aplicarea unui
bun tamponament, după cum este posibil ;

2. asigurarea asepsiei și antisepsiei, în limita posibilităților ;
3. refacerea  planurilor anatomice, prin suturi, astfel
încît să se poată obține restabilirea funcției ;
4. protejarea plăgii prin pansamente potrivite.




Hematomul Vulvar



HEMATOMUL VULVAR


Organele genitale externe sînt foarte vascularizate și
bogate în țesut celular lax, care favorizează producerea
de hematoame - uneori de dimensiuni enorme - în
urma traumatismelor.
Hematomul se prezintă sub forma unei tumefacții de
culoare violacee, foarte dureroasă și uneori fluctuentă.

Tratament.
Repaus la pat într-o poziție comodă, cu genunchii îndoiți
și susținuți de o pernă.
Pungă cu gheață pe hematom.
Bolnava rămîne nemișcată în această poziție, pînă cînd
hemoragia interstițială se oprește.
La nevoie, această poziție va fi menținută mai multe
ore în șir.
Durerea va fi calmată prin administrare de sedative.
Hemostaza rezultă din calmarea durerii și oprirea în
creștere a ematomului.
Dacă hematomul este foarte mare și crește mereu în
dimensiuni, se poate pune problema deschiderii prin
incizie, se face evacuarea cheagurilor, asigurarea
hemostazei prin ligatura vaselor interesate, curățirea
cavității și obliterarea ei prin suturi.





Varicele Vulvare



VARICELE VULVARE



Varicele vulvei sînt produse de sarcină sau de o tumoare
pelviană, care împiedică circulația venoasă.
Rareori dilatația varicoasă a venelor dă naștere la simptome
supărătoare.
Uneori varicele produc un prurit, cu gratajul consecutiv,
și o iritație cutanată foarte neplăcută ( eczemă varicoasă ).
În asemenea cazuri, cînd venele sînt foarte mult dilatate,
există pericolul unei hemoragii grave sau al unui hematom
vulvar, după cele mai neînsemnate traumatisme sau chiar
prin ruptura spontană a unei vene varicoase.

Tratament.
Se va evita orice situație care poate duce la creșterea
presiunii intrapelviene.
Se vor evita eforturile la tuse, strănut și ridicarea de greutăți.
În timpul sarcinii se va lua de mai multe ori pe zi o poziție
alungită, cu picioarele situate la un nivel mai ridicat față de
restulcorpului.
Dacă varicele sînt prea dilatarea și supărătoare, purtarea unui
bandaj în ,,T”, aplicat în așa fel încît să comprime venele
varicoase, poate fi de mult ajutor.
În unele cazuri se va recomanda repausul la pat în ultimile
săptămîni de graviditate.
Dacă venele sînt enorm dilatate, ele pot fi excizate - în afara
sarcinii.
Se descoperă venele printr-o incizie, se izolează și se leagă
la ambele capete ; apoi se suturează incizia.






Hidrocelul Labial




HIDROCELUL LABIAL



Persistența unei porțiuni din canalul Nuck de-a lungul
ligamentului rotund, sub forma unui sac închis la
ambele capete, duce, prin lichidul care se formează
în această cavitate, la hidrocelul labial.
Este foarte important să nu se confunde hidrocelul cu
o hernie, în care puncția ar constitui o greșeală.
De asemenea, trebuie deosebit de adenomiomul
ligamentului rotund și de hernia ovarului degenerat chistic.

Tratament.
Dacă colecția de lichid este mică și este bine tolerată
nu este nevoie de nici un tratament.
Cînd însă hidrocelul determină tulburări, se va deschide
sacul și va fi extirpat, iar plaga va fi închisă prin suturi.
Metoda puncțiilor și injectării diferitelor soluții nu este sigură.







Herniile



HERNIILE


Hernia inghini labială se produce prin persistența canalului Nuck.
De obicei rămîne cantonată la nivelul orificiului inghinal extern,
dar în unele cazuri poate avansa în așa măsură, încît să ocupe
întreaga labie mare.
Corespunde herniei inghino-scrotale a bărbatului și practic, are aceeași
patologie și simptomatologie.
Conținului ei este format din intestin sau epiloon, dar în unele cazuri
s-au găsit în sacul herniar ovarul, trompa, uterul sau chiar uterul gravid.
Hernia vagino-labială. În cazuri rare, hernia se poate produce prin
diafragma pelviană, pe lîngă vagin.
Hernia se observă prin fața ligamentului larg, prin gaura obturatoare,
prin spațiul vezico-uterin sau înapoia ligamentului larg, între uter și rect.
Acest ultim tip de hernie, produsă prin fundul de sac Douglas, este cel
mai frecvent.
Se asociază adeseori cu prolapsul uterin, confundîndu-se ușor cu un rectocel.
Dacă trece neobservată și nu se operează o dată cu prolapsul uterin,
atunci persistă și produce mai tîrziu tulburi.

Tratamentul acestor hernii constă în reducerea și reținerea conținutului
herniar în cavitatea abdominală.
Dacă acest lucru nu se poate realiza satisfăcător prin bandajele sau
protezele herniare, atunci se va indica cura radicală a hernie.




Tumorile Benigne Ale Vulvei




TUMORILE BENIGNE ALE VULVEI


Fibroamele pot apărea în țesutul conjuctiv al vulvei.
Ele sunt rare și interesează de obicei labia mare.
Fibromioamele sînt tumori care prezintă în plus fibre
musculare, care derivă din ligamentul rotund sau din piele.
Lipoamele se caracterizează prin predominanța țesutului
adipos, țesutul conjuctiv fiind reprezentat numai de trabeculii
care separă lobulii adipoși.
Mixofibroamele și mixolipoamele au în structura lor țesut
mixomatos.
Condromul este o formă tumorală foarte rară. Sînt citate cîteva
cazuri de condrom al clitorisului, cu osificare ulterioară.
Chisturile sebacee ale labiilor mari și ale muntelui lui
Venus au aceleași caractere ca oricare chist sebaceu cu o
altă localizare.
Chisturile cu resturi embrionare, chisturi dermoide, pot fi
de asemenea întîlnite.
Chisturile glandelor vulvo-vafinale au fost descrise mai sus.

 Tratamentul tuturor acestor tumori benigne este excizia.




Hipertrofia de Staza Sau Elefantiazisul Vulvar




HIPERTROFIA DE STAZA SAU ELEFANTIAZISUL VULVAR



Hipertrofia de stază a organelor genitale externe sau elefantiazisul
este o afecțiune cronică care se datorește, în ultimă analiză, unui
obstacol în circulația limfatică, cu stagnarea și acumularea limfei
în țesuturi.
Etiologia se poate reduce la următoarele trei cauze :
1. ulcerațiile cronice de orice fel pot duce, cu timpul, la acest
sindrom.
Prin faptul că aceste ulcerații constituie o poartă de intrare pentru
microbi, infecțiile supraadăugate piococice și, mai ales, limfangitele
streptococice repetate la obstruarea căilor limfatice, cu stază consecutivă ;
2. extirparea chirurgicală a ganglionilor limfatici inghinali sau distrugerea
lor printr-un proces supurativ constituie o altă cauză în etiologia
elefantiazisului vulvar ;
3. invazia limfaticelor vulvare cu Filaria sanguinis hominis.
Tratament.
Cazurile de hipertrofie de stază din zona temperată sînt datorite
totdeauna ulcerațiilor cronice ( elephantiasis nostras ).
În consecință, tratamentul va fi :
- etiologic, văzînd în primul rînd ulcerația care a determinat staza,
iar în al doilea rînd, lichidarea limfangitelor recidivante, prin tratament
antistrepto-stafilococic ;
- chirurgical, limitîndu-se la excizia, în unele cazuri, a meselor hipertrofice
prea mari și supărătoare.
Se pot aplica bandaje și ciorapi elastici, care reduc edemul și atenuează stază.
Se mai poate aplica un burete mare de cauciuc elastic, menținut pe
loc printr-u bandaj în T, care, exercitînd o presiune pe vulva destinsă,
atenuează simptomele.




Abcesul Suburetral





ABCESUL SUBURETRAL


Abcesul suburetral provine dintr-o infecție uretrală
care se localizează în țesuturile din jur și care
coboară între uretră și peretele vaginal.
Cavitatea abcesului poate să comunice cu uretra
sau poate fi izolată de ea.

Tratament :
deschidere în punctul cel mai decliv, incizînd
peretele vaginal : drenaj, pînă la vindecare,
din punctul cel mai îndepărtat spre exterior.











Infecțiile Glandelor Skene




INFECȚIILE GLANDELOR SKENE


Din cauza structurii anatomice, sub formă
de canale terminate în fund de sac,
infecțiile glandelor Skene tind să persiste
timp foarte îndelungat.
Asemenea infecții se datoresc în mod obișnuit
gonococului, acesta nefiind însă o regulă generală.

Tratamentul constă în instilarea diferitelor substanțe
antiseptice pe traiectul canicular, cu ajutorul unui
ac bont special.
Preferabil este însă ca aceste canele să fie distruse
prin diatermocoagulare.










Papilomul Uretral - Carunculul





PAPILOMUL URETRAL - CARUNCULUL



Este o proliferare papilomatoasă, localizată la
nivelul meatului, sensibilă, produce disurie,
micțiuni frecvente, tenesme și dureri mai la
contactul sexual.
Etiologic este un neurofibrom dezvoltat pe
o skenită cronică.

Tratament.

Anestezie locală prin badijonaj cu cocaină 10%,
3 - 4 minute ; infiltrație la baza caruncului cu
novocaină 1%, excizie cu foarfeca și hemostază
prin electrocoagulare.
Pînă la vindecare se vor face săptămînal dilatări
uretrale.





Prolapsul Mucoasei Uretrale




PROLAPSUL MUCOASEI URETRALE



Prolapsul mucoasei uretrale sau ,,procidența uretrei”
se prezintă sub form a unui proiectări în afară a
mucoasei care înconjoară meatul.
Ea este însoțită de o proliferare mai mare sau mică
a țesutului conjuctiv submucos.
Prolapsul mucoasei uretrale nu este o afecțiune
comună și trebuie deosebit de ectropionul mucoasei,
produs prin ectazia meatului.
Bolnava simte usturimi la micțiuni, care sînt frecvente
și imperioase.
Mucoasa prolabată se irită ușor și sîngerează la cele
mai mici atinge.

Tratament.
Cînd simptomele sînt foarte supărătoare, se recurge la
excizia mucoasei prolabate.
Buzele plăgii se suturează.
Ca anestezie este suficientă o cocainizare a suprafețelor.




Ectazia Meatului Urinar





ECTAZIA MEATULUI URINAR



Ectazia meatului urinar, cu ectropionul mucoasei,
se datorește rupturilor de fibre elestice și
conjuctive în urma nașterilor.
Mucoasa ectropionată se poate irita ușor în conct
cu secrețiile vaginale.
Astfel, afecțiunea nu are nici o importanță clinică
și nici nu necesită vreun tratament.
Ectazia meatului urinar trebuie deosebită de prolapsul
mucoasei, de carunculi, skenite sau alte afecțiuni,
care necesită tratamente adecvate.










Tuberculoza și Afecțiuni uretrale




TUBERCULOZA ȘI AFECȚIUNILE URETRALE


1. Tuberculoza
Tuberculoza poate interesa uneori glandele vulvo-vaginale.
De aceea, în orice ulcerație cronică a acestei regiuni
trebuie să ne gîndim la o tuberculoză.

Tratamentul este același ca al tuberculozei vulvei vaginului.


2. Afecțiuile Uretrale

Afecțiunile uretrei, mai frecvent întîlnite la femei,
sînt : ectazia meatului, prolapsul mucoasei uretrale,
infecții ale glandelor Skene, polipii uretrali și
abcesul periuretral.








Chisturile



CHISTURILE


Se datoresc obstrurării canalului glandular.
Secreția retenționată dilată glanda, care poate
ajunge la dimensiuni enorme.
Chistul se prezintă sub forma unei mase tumorale
renitente, cu o fluctuență clară și fără fenomene
inflamatorii.
Nu poate fi confundat decît cu o hernie a labiei, dar
aceasta este reductibilă, proemină la tuse și efort și
prezintă timpanism la percuție ( cînd conținutul este
reprezentat de intestin ).

Tratament este chirurgical și constă în extirparea glandei.
Operația este destul de delicată, deoarece regiunea este
foarte vascularizată, hemoragiile fiind abundente.
Este necesară o hemostază perfectă.
Loja chistului este foarte largă, necesitînd o capitonare
a ei, pentru a o micșora.
După operație se produce un edem masiv al regiunii, care
cedează în zilele următoare.
Operația se va face în condiții de spitalizare.
Dacă facem operația ambulator, vom lăsa cavitatea chistului
larg deschisă, epiteliul îl distrugem prin electrocoagulare,
iar cavitatea o tamponăm cu o meșă cu iodoform.
Un alt tratament constă în introducerea electrocoagulatorului
direct în chist.
Conținutul mucos se coagulează în 2 - 3 minute, căldura
distrugînd și stratul epiteliat.




Abcesele și Fistulele




1. ABCESELE ȘI FISTULELE



Abcesele glandelor Bartholin sînt cauzate,
în primul rînd, de infecția gonococică.
Totuși, uneori, pot fi incriminați piococii
banali sau chiar tricomonasul.
Simptomele constau în febră, durere locală,
tumefacție, fluctuentă.

Tratamenr
Vom aplica comprese călduțe cu ser fiziologic,
pînă se colectează și se localizează bine abcesul.
Anestezie locală cu novocaină, incizie și evacuare.
Cavitatea glandei va fi plombată cu o meșă cu
iodoform, care va fi lăsată pe loc cel puțin 5 zile,
pentru ca granulația să se facă din profunzime
spre suprafață.



2. Fistulele

 În unele cazuri, după abcesele glandelor vulvo-vaginale,
persistă sechele sub formă de fistule.
La palpare se simte o infiltrație nodulară a glandei și un
cordon dur, care reprezintă traiectul fistulos.
Prin presiune, la nivelul orificiului de deschidere apar
cîteva picături de puroi.

Tratamentul constă în extirparea traiectului fistulos și a
glandei infiltrate.




Ulcerațiile Rare




ULCERAȚIILE RARE



Actinomicoza.
Se poate localiza, uneori, în regiunea organelor genitale
externe, prezentîndu-se sub forma unui placard indurat,
care cuprinde perieul, șanțurile genito-crurale, cu ulcerații
multiple pe suprafață, din care se scurge o secreție, granuloasă.
Boala se indentifică ușor microscopic.

Tratament
Iodură de potasiu administrată per os.
Timolul, sub formă cristalizată, se administrează în capsule
de 1,5 g, o singură dată la două zile, timp de 2- - 30 de zile.
Local se poate întrebuința cu succes o soluție 10 - 20% de
timol în ului, care se injectează de-a lungul traictolor fistuloase.
Penicilina în doze mari dă rezultate bune.

Granulomul de corp străin.
În diagnosticul diferențial al unei ulcerații nu trebuie să
uităm franulomul de corp străin, care constituie o leziune
foarte persistentă și foarte supărătoare.

Tratamentul constă în excizie ( operație ).





Limfogranulomatoza Inghinală ( Boala Nicolas-Favre )



LIMFOGRANULOMATOZA INGHINALĂ

( BOALA NICOLAS-FAVRE )


Este o boală venerică care debutează cu o leziune mică,
papuloasă, produsă de un virus filtrabil.
Debutul este la 10 - 15 zile după contact și interesează
repede limfaticele regiunii inghinale, pelviene și rectate,
dînd adenopatii, abcedări și fistule multiple.
Alte forme clinice ce pot fi întîlnite sînt : anorectite vegetante,
stricturile rectului, elefantiaza și estiomenul vulvei.
Diagosticul se pune prin reacția Frey - 0,2 ml antigen dă,
48 de ore, o papulă înconjurată de un halou ertmatos,
în caz de pozitivitate.

Tratament
- Streptomicină 1 g zilnic, timp de 5 - 10 zile.
- Local, pomadă cu sulfamide.
- Aureomicină 8 x 250 mg, timp de 6 zile.
- Tratamentul chirurgical, la nevoie - incizii.
- În cazul stricturilor incipiente, se fac dilatări rectale, dar cu
grijă, pentru a nu rupe rectul.




Tuberculoza Vaginului




TUBERCULOZA VAGINULUI


Tuberculoza vaginului este de obicei secundară unei tuberculoze
localizate la uter sau la anexe, bacilii fiind transportați o dată
cu secrețiile care coboară în vagin.
Totuși, sînt cazuri de tuberculoză a vaginului în lipsa unei
tuberculoze uteroanexiale, inocularea putînd fi explicată prin
prezența unei tuberculoze genito-urinare a soțului sau infecția
făcîndu-se indirect, cu ajutorul obiectelor de toaletă contaminate
cu bacili Koch.
Sediul obișnuit al tuberculozei vaginale este fundul de sac posterior,
unde vaginul vine mereu în contact cu secrețiile uterine.
Inocularea nu se poate produce decît în condiții de scădere a
rezistenței epiteliului vaginal, prin secreții iritante cronice sau
prin alte cauze.
Prima manifestare a tuberculozei vaginului sînt tberculii miliari,
dezvoltați pe un anumit teritoriu.
Aceștia confluează, apoi se ulcerează în unele puncte sau în același
timp pe întreaga suprafață formînd, în primul caz, ulcerații multiple
sau o ulcerație unică, în al doilea caz.
Tuberculii miliari sînt mici, proeminenți, gălbui sau cenușii, de
mărimea unui bob de mei sau mai mici.
Ei se observă, atît la suprafața ulcerației, cît și în zona hiperemică
din jur.
Diagnosticul clinic prezumtiv se confirmă prin examenul bacterio-
logic al secrețiilor și, dacă acesta nu este concludent, prin examenul
histopatologic.

Tratamentul  este același ca la tuberculoza vulvei.






Tuberculoza Vulvei




TUBERCULOZA VULVEI


Tuberculoza vulvei se prezintă sub formă de ulcerații cronice
persistente, cu tendința la invazie, fistulizare și perforare în
rect sau în vezică.
Infecția se poate produce la nivelul unei mici leziuni, prin bacilii
tuberculoși proveniții din secrețiile unei tuberculoze uterine sau vaginale
sau prin contact sexual, cînd soțul suferă de tuberculoză genito-urinară ;
de asemenea, este frecventă infecția prin intermediul degetelor și al
rufăriei infectate cu secreții tuberculoase provenite de la bolnavă însăși
sau de la o altă persoană.
Un alt tip de infecție este cea produsă pe cale hematogenă dintr-un focar
situat la distanță, sau pe cale limfatică, dinntr-un focar tuberculos apropiat.
Diagnosticul se confirmă prin examen bacteriologic și histopatologic.
Sînt descrise mai multe forme clinice, și anume : șancrul tuberculos de inoculare
( primoinfecție, complex primar genital ), care este cu totul rxcepțional ;
ulcerul tuberculos propriu-zis, cu granulații galbene caracteristice ; lupus vulvar,
cu localizare vulvară, prezentînd lupoame caracteristice.

Tratament

A. Local.
1. Chirurgical ( excizie ), dacă mărimea și localizarea leziunii o permit.
Diatermocoagulare.
2. Roentgen- și radiumterapie.
3. Actinoterapie.

B. General.

1. Streptomicină, PAS, hidrazidă izonicotinică.
2. Vitamina D2 forte ( cura Charpy ).
Cele mai bune rezultate s-au obținut pînă în prezent cu hidrazidă,
asociată sau nu cu streptomicină.





Sifilisul



SIFILISUL


Organele genitale externe constituie un loc de predilecție
pentru manifestările sifilisului, în toate fazele bolii.
În perioada primară, punerea în evidență a spirochetei prin
examen ultramicroscopic, indentifică sifilomul primar
în perioada lui ințială, seronegativă.
Mai tîrziu, în perioada de stare, șancrul sifilitic și adenopatia
inghinală satelită ( complexul primar ) au suficiente caractere
clinice pentru stabilirea diagnosticului.
Serologia se pozitivează după 3 săptămîni de la apariția
sifilomului ; este perioada seropozitivă a șancrului sifilitic.
În perioada secundară, diagnosticul leziunilor sifilitice genitale,
al diferitelor varietăți de sifilide ( papuloase, papulo-erozive,
papulo-hipertrofice ) se stabilește pe baza aspectului clinic
caracteristic, al asociației cu leziuni sifilitice în alte părți ale
corpului, pe prezența soleradenitei sifilitice generalizate și pe
serologia pozitivă.
Totuși, uneori, în erupții discrete și necaracteristice, sîntem
nevoiți să recurgem la examenul ultramicroscopic și, dacă
acesta este negativ, trebuie să procedăm la biopsia unei leziuni.
În perioada terțiară, caracterizată prin gome și infiltrate sclerogomoase,
diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, serologic, pe
tratamentul de probă și pe examenul histopatologic.

Tratament
Nu se începe tratamentul antisifilitic pînă cînd diagnosticul nu a
fost stabilit cu toată certitudinea, fiind confirmat serologic,
bacteriologic ( ultramicroscopic ) sau histopatologic ( leziuni
terțiare ).
Tratamentul se va face în serviciile de specialitate conform
schemei M.S.P.S.





Șancrul Moale




ȘANCRUL MOALE


Este o boală venerică infecțioasă specifică, contacioasă,
localizată, caracterizată prin ulcerații ale tegumentelor
organelor genitale externe, cu limfangită și adenită
inflamatoare regională.
Agentul patogen este streptobacilul Ducrey ( Hemophilus ducreyi ).
Incubația este de 3 - 5 zile.
Contagiunea se face pe cale sexuale în imensă majoritatea a cazurilor.
Localizările obișnuite sînt în regiunile perineo-genitale și pe
pielea din jur.
Este vorba de ulcerații multiple, profunde, cu margini nete,
dezlipite, delimitate printr-un cerc subțire, roșu.
Fondul neregulat, cenușiu, granulos este acoperit cu puroi.
Baza este moale, inflamatoare.
Leziunea este foarte dureroasă și uneori manifestă la extindere rapidă.

Diagnosticul se bazează pe următoarele puncte :
- incubația scurtă ;
- localizarea, modul de dezvoltare și aspectul leziunilor ;
- autoinocularea, demonstrată de leziunile multiple ;
- absența indurației la baza leziunilor ;
- adenita înghinală dureroasă, cu tendință la supurație ;
- în cazurile dubioase se recurge la examenul bacteriologic al
secreției și la probă biologică, cutireacție.

Tratament
A) Local.

1. Al șancrului : cautizare fizică ( termo- sau galvanocauterizare )
sau chimică ( acid fenic în soluție alcoolică, formol, clorură de
zinc 40%, nitrat de argint, sulfat de cupru ).
Dezinfectante locale, pudră de sulfamide.

2. Al bubonului : chirurgical ( incizie, drenaj ), în faza de colectare.
În faza incipientă se poate încerca roentgenterapia locală.

B) General.
Sulfamidoterapie 6 - 8 g pe zi timp de 7 zile.




Ulcerațiile Simple



ULCERAȚIILE SIMPLE


Este vorba de ulcerații mai mult sau mai puțin cronice,
cauzate de simple iritații, de mici traumatisme și de
infecții consecutive cu germenii piogeni obișnuiți.
De asemenea, corpii străini sau un pesar neglijat pot
duce la asemenea ulcerații.
Diagnosticul se stabilește excluzînd celelalte tipuri de
ulcerații specifice.
Cu siguranță că insuficiența estrogenică și carențele
vitaminice intervin și ele în unele cazuri.

Tratament
1. Îndepărtarea cauzei și spălăturile simple antiseptice sînt suficiete
de cele mai multe ori.
2. În cazurile cronice, care nu cedează la tratamentele
simple, administrarea estrogenilor, parenteral și local,
duce în scurt timp la vindecare.
Vitamina A, în doze masive, este de asemenea utilă, atunci
cînd bănuim o carență în această vitamină.





Ulcerațiile Vulvei și Ale Vaginului




ULCERAȚIILE VULVEI ȘI ALE VAGINULUI




Bolile ulcerative mai frecvente ale vulvei
și vaginului sînt :
ulcerațiile simple, șancrul moale, sifilisul,
tuberculoza, limfogranulomatoza inghinală
( Nicolas-Favre ).

















Vaginita Atrofică



VAGINITA ATROFICĂ


Vaginita atrofică apare aproape exclusiv după menopauză,
de unde și termenul de ,,vaginită senilă”, care i se dă uneori.
Se caracterizează printr-o distrugere considerabilă a
epiteluilui, cu zone denudate, care aderă între ele, de unde
și denumirea de ,,vaginită adezivă”.
Factorul principal care poate fi incriminat este scăderea
estrogenilor, care duce la atrofia apitelului vaginal.
Alți doi factori care mai pot interveni sînt carențele în
vitamina E și vitamina A.
Secreția este în cantitate mică.
Subiectiv, bolnava acuză prurit, usturimi și dureri la examinare.
La examenul cu speculul se observă mici zone erozive hemoragice,
care predomină în treimea superioară a vaginului.
Procesul adeziv este caracteristic și, lăsat să evolueze, duce cu
timpul la o adevărată obliterare a vaginului.
Nu trebuie să uităm că blenoragia, trichomonaza și levurile
pot complica vaginita atrofică.

Tratament
1. Tratament general roborant.
2. Tratament local :
a) spălături vaginale ușor antiseptice, cu scopul de a îndepărta
secrețiile ;
b) badijonări cu argirol, soluție 10%, care au efect calmant
și epitelizant.
3. Tratamente speciale cu hormoni și vitamine :
a) hormonii estrogeni au efecte foarte bune.
Durata tratamentului este de 4 - 6 săptămîni.
Rezultatele se urmăresc prin examenul citovaginal ;
b) sînt unele cazuri nu cedează la estrogeni.
La bolnavele respective s-a găsit exces de estrogeni
în sînge și s-a constatat că administrarea vitaminei.
E are efecte foarte bune asupra acestui tip de vaginită.
Faptul a fost explicat prin acțiunea de neutralizarea
a estrogenilor în exces de către vitamina E.
Durata tratamentului este de cel puțin 30 de zile ;
c) în unele cazuri de vaginită atrofică se constată
un regim sărac în vitamina A sau o lipsă de absorbție
a ei, din cauza unor boli cronice digestive.
Administrarea vitaminei A a dus, în asemenea cazuri,
la vindecarea vaginitei.
Dozele de vitamină A trebuie să fie masive, de la
30 000 pînă la 200 000 u. zilnic, timp de cel puțin 30 de zile.
Local se aplică vitamina A + D, în soluție uleioasă.
Vaginită senilă are la bază un proces atrofic, care treptat
duce la o atrofie mai pronunțată a 1/3 psterioare a peretelui
vaginal și poate duce la un hidro- sau piometru.
Să fim însă atenți și la dezvoltarea unui neoplasm vaginal.

Vom recomanda :
- estrogenie, local și parenteral, 2 - 4 mg, săptămînal sau 0,002 g
per os, timp de 4 - 6 săptămîni ;
- androgeni, administrați intravaginal sub formă de ovule cu 5 mg
substanță.
Produc proliferarea unor elemente bazofile cu un conținut mare
de glicogen.
Sînt suficiente, de obicei, 10 ovule pentru o cură.






Fabula Zgîrcitul Care Și-a Pierdut Comoara de La Fontaine




ZGÎRCITUL CARE ȘI-A PIERDUT COMOARA


Ai doar cît poți
să folosești ce ai !
Sînt și netoți
de care, ca un scai,
se ține, îndîrjită, lăcomia.
La ce-ți mai folosește visteria,
cînd nu dai o lețcaie pentru trai ?
Zgîrcitul strînge banul peste ban,
dar rabdă mai dihai ca un golan...
Esop ni-l dă exemplu, pe unul, care-odată
ținea comoara veșnic îngropată
și ajunsese hîd și tras la față,
că nu strica un gologan la piață,
de parcă-i trebuiau în altă viață.
Se tînguia, sărmanul
mereu că ,,nu avea”.
Nu stăpînea el banul,
ci banu-l stăpînea !
Îngrijorat, ca prostul,
de-atîtea ori pe zi a dat ocol
bănetului, că un vecin, ghicindu-i rostul,
i-a mai lăsat și lui doar cuibul gol...
În zori, cînd nu-și găsește comoara - tragedie :
se zbate, urlă, geme, aleargă, se sfîșie,
din pragul dimineții pînă seara.
- ,,Dar ce-ai pierdut ?” l-întreabă un trecător. - ,,Comoara !
Mi-au luat-o ! O-ngropasem sub lada cu gunoi...”
Puteai s-o ții în casă, să iei din ea oricînd...”
- ,,Ce tot vorbești ? Să iau din ea ?... Nici gînd !
Așa ceva prin minte să nu-ți treacă !
Ce, banii vin ușor, cum vezi că pleacă !
Nu m-atingeam nici pentru lumînare...”
- ,,Atunci, de ce atîta supărare ?
Cum din comoară nu voiai să iei
ascultă, astăzi, sfatul meu, mai bine :
aruncă niște pietre-n locul ei,
că pietrele la fel de cald ți-or ține !”




Fabula Bătrînul și Copiii Săi de La Fontaine



BĂTRÎNUL ȘI COPIII SĂI



E șubredă puterea cînd nu-i unită snop.
Ce-nseamnă-un stop ? Nimica ! Dar un noian, potop !
Vă spun, acum, și pilda bătrînului Esop.
De-o deapăn, mi se pare, c-oleacă de zăbavă,
n-o fac, cum face Fedru, din vremurile-acestea.
Dar să curmăm zăbava și s-ascultăm povestea !
Cum se gîndea că moartea ca mîine-o să-l răpună,
bătrînul își adună feciorii să le spună :
- ,,Vedei mănunchiul ăsta puternic de săgeți
legate împreună ?... Ia rupeți-l, băieți !”
S-a străduit zadarnic feciorul cel mai mare
și-a spus : - ,,Să-ncerce alții ! Eu nu mă simt în stare.”
Se opinti, la rîndu-i din răsputeri, mezinul ;
se chinui și prîslea, dar în zadar fu chinul,
căci maldărul rămase întreg, nebiruit ;
o singură săgeată măcar nu s-a clintit.
- ,,Ce slăbănogi ! le spune bătrînul. Veți vedea
ce poate, la nevoie, și neputința mea...”
Credeau că se ascunde vreo glumă dedesupt ;
dar, desfăcînd mănunchiul, el rînd pe rînd le-a rupt.
- ,,Ați înțeles că pilda la dragoste vă-ndeamnă.
Trăiți în armonie ! Unirea, forță-nseamnă...”
Cît a zăcut, o vreme, nimic nu le-a mai spus.
Dar ajungînd bătrînul la capătul vieții,
și-a mai chemat o dată în preajma lui băieții :
-,,Mă duc în lumea-n care străbunii mei s-au dus.
Făgăduiți cu toții, așa cum se cuvine,
că veți trăi ca frații ! Eu plec. Vă las cu bine...”
În veci uniți feciori îi spun c-au să rămînă.
El mîinile le strînge, mișcat, în slaba-i mînă,
li, ca o pîlnie, se strînge în tăcere.
În urma lui rămase o avere
c-o droaie de buclucuri, de poliți și dobînzi,
dar ei, uniți, avură la început izbînzi.
Prietenia, însă, nu merse prea departe.
Rudenia-i unise ; averea îi desparte.
Ambiția, ispita și jindul, avocații
se întreceau, în taină, învrăjbească frații.
Încurcături și pîre, procese - lanț întreg !
Ajunși la împărțire, mai rău nu se-nțeleg.
Amenzile curg gîrlă. Vecini și creditori
le caută ponoase, se leagă de erori.
Iar frații, dezbinații, în cumpăna cea grea,
își irosesc averea, tragînd cînd hăis cînd cea.
Era tîrziu, firește, cînd le-a venit în minte
povața cu mănunchiul părintelui cuminte.




Fabula Tributul Dobitoacelor de La Fontaine



TRIBUTUL DOBITOACELOR


Umbla, cîndva, în lumea veche,
o veste, poate doar un zvon
că un viteaz fără pereche,
un oarecare Machedon,
nemaivoind să știe de popoare
și lighioane slobode sub soare,
a poruncit ca oameni și jivine
să vie să i se închine.
E lesne de-nțeles că Faima,
cum știe tot și spune tot,
a răspîndit în lume spaima,
o dată cu porunca semețului despot.
Și fiare, gîze, păsări, venite din bîrloage,
la sfat, în pustnicia cu rîpe și viroage,
găsiră că Maimuța, din toate,-i în stare
să ducă Machedonului temut
solie de smerită închinare
și tribut.
Ba, nu știu cine le-a propus,
să-i scrie tot ce-avea de spus.
Doar spre sfîrșit, e drept, s-au ciondănit,
că nu găseau tributul potrivit.
Cum n-aveau bani, s-au hotărît să-i ceară
de la un crai cu multe mine-n țară.
Catîrcea, Măgărilă și Murgilă
și-aleseră strădania
să-i ducă dînșii dania.
S-au dus. Mergea solia prin pulbere, de zor,
în frunte cu Maimuța, semeț ambasador,
cînd se treziră solii cu Leu-n calea lor !
Le cam venea, văzîndu-l nu știu cum,
dar unul nu-ndrăznea să i-o și spună.
- ,,De azi, le zise Leul, vom fi fîetați de drum.
Sînt bucuros că mergem împreună
și mi-ar părea, vă spun, grozav de bine
de-ați duce voi și banii de la mine.
Nu-i lucru anevoie,
de-i împărțim la toți.
Iar cînd va fi nevoie,
vă apăr eu de hoți...”
Să scapi cu una-două de un Leu
e lucru greu.
Primindu-l ca tovarăș de vreme rea sau bună,
au trebuit să-i cînte toți în strună.
L-ai ghiftuit din banii de tribut
cu tot ce-a vrut...
Ivindu-li-se-n cale o pajiște frumoasă,
cu zvonul ei șăgalnic de șipote subțiri,
au poposit drumeții în iarba mătăsoasă,
sub lina adiere a blînzilor zefiri.
Dar nici nu răsuflă sărmanele jivine,
cînd Leul li se plînse că nu se simte bine.
- ,,Mi-e tare rău și nu mai merg cu voi.
Simt cum mă scurmă parcă-n măruntaie,
o vîlvătaie.
Rămîn să-mi caut leac prin cel zăvoi.
Iar voi, voi dați-mi banii și-apoi plecați în pace !”
Au desfăcut desagii, că nu aveau ce face.
Dar Leuul, cînd văzu, atît bănet,
le spuse cam așa, rîzînd șiret :
- ,,Priviți și voi și spuneți dacă nu-i
minune ! Banii mei au scos și pui !
Ce pot să fac ? Sînt și dator, socot,
să-i iau așa cum sînt : cu pui cu tot...”
I-a vămuit cu vîrf și îndesat
și mai nimic în saci nu le-a lăsat.
Iar ei, năuci cu-o-ncredere nătîngă,
s-au dus la Machedon să i se plîngă
de Leu, că le prădase visteria.
Dar au brodit mai rău ca Ieremia !
Cînd hoțu-i Leu năprasnic, e scos la judecată,
basma curată.

Doar corb la corb nu-și scoate ochii, niciodată...




Fabula Cămila și Scîndurile Plutitoare de La Fontaine




CĂMILA ȘI SCÎNDURILE PLUTITOARE


Văzînd, cîndva, întîia Cămilă printre dune,
se sperie întîiul drumeț ca de-o minune ;
al doilea s-apropie cu sfiiciune ;
și-al treilea căpăstru-i pune !
Deprinderea ne-nvață
cu toate în vieață.
Încet, încet, cu timpul, nu mai tremuri
de ce-ți părea-nspăimîntător, pe vremuri.



Pe țărmul mării celei mari,
stăteau de strajă trei pîndari,
ținînd nimic să nu le scape.
Cînd iată că zăresc pe ape
un punct ce tot venea în goană.
- ,,E o corabie dușmană !”
Se speriară de pomană.
Cînd mogîldeața fu aproape,
văzură niște scînduri sparte.

Așa par multe de departe !



Fabula Rîndunica și Privighetoarea de La Fontaine



RÎNDUNICA ȘI PRIVIGHETOARE


Lăsînd orașul și luîndu-și zarea,
de limpezimea largurilor beată,
o Rîndunică a pornit, săgeată,
spre o pădure-n care cîntă Privighetoarea.
- ,,Ei, surioară dragă, ce mai faci ?
Cu sihăstria cum te mai împaci ?
Eu nu știam de tine, drept să-ți spun,
din vremurile buclucului străbun.
Ia spunemi-mi, draga mea, ce ai de gînd ?
Nu părăsești pustia mai curînd ?”
- ,,Meleagurile voastre sînt poate, cu renume ;
dar tihnă ca a noastră nu mai găsești în lume !”
- ,,Cum, cîntecele tale, frumoasele, blajinele,
le-or asculta de-a pururea jivinele
și, cînd și cînd, vreun țărănoi sau doi ?
Ascultă-mă, iubito, și pe mine :
hai de-ți arată harul printre noi !
Nu-ți amintește, oare, pădurea tot mereu
de silnicia crudului Tereu ?”
- ,,Firește. Dar pădurea e pădure
și vraja ei mai poate să mă fure.
Și însăși amintirea acelei silnicii
mă face să rămîn în sihăstrii.
Căci oamenii prin chipuri și cuvinte,
și mai cumplit, satrapul mi l-ar aduce-aminte...”





Vaginita cu Levuri



VAGINITA CU LEVURI


Vaginita cu levuri ( sor, mărgăritel, moniliază, oidiomicoză )
este o inflamație vaginală produsă de diferite varietăți de levuri,
dintre care cea mai cunoscută este Candida albicans, care
determină și mărgăritarelul ( sorul ) cavității bucale.
Sarcina și diabetul sînt factori favorizanți bine cunoscuți.
Ciuperca poate trăi în vagin în mod saprofit, fără să producă
fenomene inflamatorii.
Modul de contagiune nu poate fi demonstrat, de cele mai multe ori.
Vaginita cu levuri a femeilor gravide este o sursă de infecție
bine definită a stomatitei cu levuri a nou-născuților.
Simptomele principale sînt arsurile, usturimile și durerile la
contactul sexual și la examinare.
Secreția este puțin abundentă.
La examenul cu speculul se constată o inflamație vaginală
obișnuită, cu o mucoasă congestionată, roșie, presărată cu
mici pete albe, de aspect brînzos.
Uneori se observă mici ulcerații.
Levuridele vaginale au o tendință la vindecare spontană.
După naștere, vindecarea se produce repede ; la fel la
negravide, după menstruație.
Există totuși cazuri cronice, cu izbucniri acute periodice.

Tratament
Violetul de gențiană este medicamentul de elecție.
Se aplică sub formă de badijonări locale, minuțios executate,
la 2 - 3 zile interval.
De obicei sînt sificiente două-trei badijonări.
Se pot folosi două soluții, și anume : soluția apoasă 1% pentru
cazuri ușoare și soluția 5% în alcool 60% pentru cazuri rezistente.
La gravide este frecventă ; vom recomanda :
- glicerina boraxată, în badijonaje ;
- sublimatul 0,5%, în badijonaje ;
- pioctanin 10% ; este eficace sub formă de badijonări, dar are
neajunsul că pătează lenjeria.





Infecțiile Microbiene Ale Vulvei




INFECȚIILE MICROBIENE ALE VULVEI


Piodermitele strepto-stafilococice, erizipelul și celulitele
sînt cele mai frecvente infecții microbiene ale vulvei.

Foliculitele vulvei ( impetigo folicular ).
Se caracterizează printr-o inflamație purulentă a bulbului
pilos și a glandelor sebacee.
Se prezintă sub forma unor mici papulopustule perifoliculare
de culoare galbenă și înconjurate de un inel eritematos.
Conținutul purulest se tranformă, prin uscare, în cruste galbene.

Tratamentul constă în desprinderea pustulelor, a crustelor
și evacuarea puroiului.
În caz de foliculite profunde, nodulare ( cronice ) este necesară
epilarea mecanică cu ajutorul pensei, cînd este posibil ( număr
mic ) , sau dacă nu este posibil astfel ( număr, mare, dureri ), prin
roentgenepilație.
Pe suprafețele astfel pregătite se aplică următoarele tictură :

Rp :
Cristal-violet sau verde de metil             2 g
Glicerină                                                 5 g
Alcool 60%                                  ad 100 ml
Alcoolul iodat 2% sau alcoolul salicilat 1 - 2% poate fi suficient
în unele cazuri.
De asemenea putem recurge la pomezi sulfamidate 5%.
În furunculoza vulvei, întîlnită ocazional, va trebui aplicat un
tratament local, care constă în deschideree cu electrocauterul, drenaj
și pansamente în continuare.
Uneori, putem obținem o regresiune rapidă înainte de colectare,
prin infiltrații locale cu penicilină asociată cu novocaină.


Herpesul Vulvar



HERPESUL VULVAR


Herpesul se poate localiza la nivelul vulvei, primind denumirea de
herpes progenitalis.
Veziculele herpetice sînt mai mari decît cele eczematoase și nu se
sparg atît de ușor spontan.
Pe piele, veziculele se crustifică, însă pe mucoase ele au o durată
efemeră, transformîndu-se într-o suprafață erozivă, cu contur policilic.
Recidivează frecvent la unele persoane ( herpes recidivant ) ; la altele,
recidivele sînt periodice, cu fiecare menstruație ( herpes catamenial ).
Agentul patogen este un virus filtrabil epiteliotrop și neurotrop.

Tratament
Fiind vorba de o boală benignă, care nu produce prea mari neplăceri,
tratamentul se reduce la simple aplicații locale, neiritante și necaustice.
Pudrele inerte sicative sînt cele mai potrivite ; pomezile sînt contraindicate,
deoarece produc macerații și congestii.
Compresele calde cu o soluție de acetat de aluminiu 1% usucă leziunile.
Noaptea se poate aplica un pansament de tifon cu glicerină simplă.
Pomada cu hidrocortizon 2,50% este eficace aplicată la patru zile o dată.
În herpesul recidivant se poate recurge la radioterapie pe ganglionii
spinali regionali, corespunzători metametric segmentului de localizare
a herpesului.





Afecțiunile Vulvei și Ale Vaginului




AFECȚIUNILE VULVEI ȘI ALE VAGINULUI



Vulva și introitul vaginal au o origine embriologică comună,
derivînd dintr-o invaginație a ectodermului.
Morfologic, fiecare prezintă unele particularități :
- Labiile mari sînt pliuri cutanate care acoperă grăsime
și țesut conjuctiv.
- Labiile mici ai limfatice, vase, mușchi netezi, glande sebacee.
- Clitorisul este format din țesut erectil și este sediul senzațiilor
erectile la femeie.
- Himenul este format dintr-o mucoasă dublă și din vase.
- Glandele Bartholin secretă o substanță lubrifiantă mucoasă,
subțire, care ușurează contactul sexual.
Uretra este, la femeie, un canal turtit de 3 cm lungime, acoperită
cu un epiteliu stratificat, cu numeroase glande în uretră și
parauretrele ( Skene ).
Irigația arterială este asigurată de artera rușinoasă internă.
Limfaticele clitorisului se drenează spre ganglionii iliaci,
iar celelalte spre ganglionii inghinali.
Nervii provin din nervul rușinos și din nervul sciatic.
Vaginul este un canal musculo-membranos, acoperit cu o
mucoasă stratificată cu 18 - 20 de straturi.
Epiteliul prezintă modificări ciclice sub influența estrogenilor
și a progesteronului.
Înainte de pubertate și după menopauză, epiteliul este subțire,
predomină celulele bazale și parabazale.
În perioada de activitate sexuală, straturile superficiale sînt
turtite și cu nucleii picnotici.
Citoplasma conține glicogen, proporțional cu impregnarea estrogenică.
pH-ul este acid = 4, menținut prin acțiunea bacililor Doderlein.
Irigația este asigurată de ramura descendentă a arterei uterine,
hemoroidala mijlocie și arterele rușinoase, iar intervenția,
de plexul pelvian.





Hemoragiile Vicariante





HEMORAGIILE VICARIANTE



Aici se grupează hemoragiile care
înlocuiesc menstruațiile sau coexistă
cu hipermenoreea.
Au o apariție ciclică și sînt localizate
la : nas, fistule, plămîni, piele, stomac,
gingii, vezică.
Se pot recomanda :
- foliculină ți progesteron, din prima
zi de sîngerare.









Migrena




MIGRENA


Vom aminti aici durerile de cap care se prezintă
sub formă de crize puternice de hemicranie, cu
fotofobie, grețuri, care survin la bolnavele cu
insuficiență ovariană sau în climateriu.
Mecanismul prin care se realizează aceste tulburări
este reprezentat prin spasme vasculare cerebrale.

Vom administra :

- în caz de migrenă la climateriu, foliculină, de
două ori 1 mg săptămînal, timp de 6 luni ;
- foliculină, 5 mg săptămînal, în primele 2 luni,
apoi 2 mg săptămînal, timp de 2 - 3 luni.









Acneea Juvenilă Și Urticaria




ACNEEA JUVENILĂ ȘI URTICARIA


1. Acneea Juvenilă


Este frecventă la bolnavele cu insuficientă ovariană.
Cînd este generalizată, are aproape valoarea unui
simptom de insuficiență ovariană.
Vom administra :
- foliculină, 1 - 5 mg în prima jumătate a ciclului ;
în a doua jumătate, 15 - 30 mg progesteron ;
- foliculină tablete, per os.
Trebuie să reținem că foliculinoterapia influențează
temporar acneea juvenilă și că trebuie să administrăm
foliculină și progesteron de-a lungul mai multor
cicluri, intermitent.


2. Urticaria

Apare la unele bolnave cu insuficiență ovariană,
mai ales premenstrual.

Vom administra 5 - 12 doze a cîte 1 mg foliculină.





Alopecia





ALOPECIA


Alopecia poate apărea uneori ca un simptom al
tulburărilor neuroendocrine.
Creșterea părului este legată de anumite corelații
neuroendocrine, de exemplu : pilozitatea care se
dezvoltă la pubertate ; alopecie peodusă în urma
unor leziuni diencefalice.
Experimental, s-a obținut la șobolani regenerarea
părului prin foliculină.
Tratamentele foliculinice îndelungate duc însă
la alopecie.
În sarcină se produce uneori o creștere a părului,
alteori are loc căderea lui.
În climateriu, părul cade , această cădere poate fi oprită
prin administrare de foliculină.
Acestea sînt numai unele dintre faptele care justifică
terapia hormonală în alopecii.






Tulburări Extragenitale Care Însoțesc Anomaliile Menstruale




TULBURĂRI EXTRAGENITALE CARE ÎNSOȚESC ANOMALIILE MENSTRUALE


În această categorie trebuie să grupăm în primul rînd valurile
de căldură, amețelile, cefaleea, transpirațiile, psihonevrozele,
pruritul localizat și generalizat ; durerile sacro-lombare și
artropatiile ; tulburările vezicale și gastro-intestinale ; insomnia.
Aceste simptome apar numai în legătură cu insuficiența ovariană,
ci și în hiperfoliculinemii.
Ele sînt pronunțate la unele bolnave și necesită tratament medical.
Vor fi aplicate următoarele scheme terapeutice :

- dacă fenomenele se agravează intermenstrual și bolnavele au simptome
de hiperfoliculimie, se vor administra în primele 10 zile ale ciclului,
o dată la 2 zile, cîte 10 mg testosteron ;
- dacă nu sînt semne de hiperfoliculinemie între a 8-a și a 15-a zi
a ciclului se va administra cîte 1 mg foliculină zilnic ;
- dacă fenomenele se agravează premenstrual și există simptome de
hiperfoliculinemie, între a 19-a și a 26-a zi a cicluluui vom administra
zilnic 5 - 10 mg progesteron ;
- dacă există simptome de hiperluteinemie, în ultimile 8 zile ale
ciclului vom administra 5 - 10 mg foliculină ;
- în climateriu începem tratamentul cu foliculină în doze mici :
 1 - 2 mg săptămînal, urcînd pînă la 5 mg săptămînal, doza lunară
fiind de 20 mg foliculină.
Cînd foliculina nu este bine tolerată, vom administra testosteron, de
trei ori 10 mg săptămînal ; facem o săptămînă de pauză și repetăm.
Dacă tulburări coexistă cu hipofuncție ovariană, vom aplica un tratament
de bază cu foliculină și progesteron.
Dacă fenomenele coexistă cu o hiperfoliculinemie ( tumefacție dureroasă
a glandei mamare în timpul menstruației, dureri ovariene, leucoree
abundentă, sticloasă, metroragii, menstruații abundente, dureroase, cu cheaguri ),
tratamentul aplicat va fi acela al hiperfoliculinemiei.






Cum Scap De Durerile de Picioare Umflate Din Cauza Tocurilor



CUM SCAP DE DURERILE DE PICIORELE UMFLATE DIN CAUZA TOCURILOR


Știm foarte bine că o femeie, ca să fie frumoasă
trebuie, să poarte pantofi cu toc, sau sandale etc.
Și mai știm că trebuie obligatoriu să porți tocuri, cît
mai înalte de 10, 20-25 cm la locul de muncă, la
petreceri, sau oriunde pe stradă, ca să fii o adevărată
lady, pentru multe femeii mersul pe tocuri este un adevărat
chin, în timpul purtărilor dar și după.
De ce oare nu pot renunța femeile la acest accesoriu ,,tocurile”,
pentru că sunt înstare să facă orice să fie frumoase.
Ce anume trebuie să faci ca să scapi de durerile de picioare,
și picioare umflate.


Se poate găsi în farmacie, pernuțe din silicon, poți să le pui sub
locurile unde te jenează în pantofi cu tocuri înalte.
Mai poți cumpăra de la farmacie, un gel ( diclofenac ) care combate
local, durerea, umflături, vînătăi.
Mai poți face mici trucuri cînd ajungi acasă de la sevici, petrecere,
sau de la drum lung.
Cînd te pui în pat ( canapea ) încearcă să ridici picioarele cît mai sus,
și încearcă să le ți cît mai mult timp așa.
Pe timpul veri, poți înmuia picioarele într-un lighean cu apă rece,
te scapă de dureri.
Mai poți să îți masezi picioarele ( locul unde te dor picioarele )
ori de cîte ori poți masează-ți picioarele.
Ai grijă la greutatea ta, pentru că dacă ei în greutate, ai probleme
cu picioarele, umflături, dureri musculare, dureri în talpă etc.
Încearcă să eviți sarea cît mai mult.
Încearcă să bei multe lichide, te va ajuta să fi hidratată în permanență.
Mai poți face exerciți fizice în mod regulat, te ajută la îmbunătățirea
circulației sanguine.
Și cel mai bun sfat care pot să îl dau ai mare grijă cînd îți cumperi
pantofi, să fie cît mai lejeri, să te poți mișca natural.


Pentru doamnele care a trecut prin așa ceva, cu picioare umflate,
durere etc.
Dacă ști și alte sfaturi sau mici trucuri, care pot ajuta și pe alte
Doamne și Domnișoare, vă aștept cu sfaturile voastre la comentari.