Dismenoreea




DISMENOREEA


Este menstruația dureroasă prin contracții uterine anormal de dureroase,
însoțite de fenomene neurovegetative ( grețuri, vărsături, migrene ).
Poate fi :
- funcțională ( fără modificări organice ) ;
- organică ( stenoze cervicale, vicii de poziție, tumori ale uterului
și anexelor, adenomiozită ).
Primele cicluri după menarhă nu sînt dureroase, pentru că sînt
anovulatorii.
Durerea este similară cu aceea a unui organ cavitar cu pereți formați
din musculatură netedă care vrea să expulzeze un conținut intracavitar
disproporționat față de lumen.

Tratament :
A. Dismenoreea primitivă simptomatică :

1) În formele în care decelăm hipoplazia uterină se va recomada :
- dilatarea cervicală cu hegare ;
- dilatarea cervicală și chiuretaj ;
- hidroterapie, spasmolitice ;
- cîte 1 mg ester de estradiol, tot la trei zile, în ziua 5 - 8 - 11 - 14-a
de la prima zi a ciclului.

2) Medicația analgezică și spasmolitică ca medicație simptomatică se
va sprijini pe ( vezi cap. Medicația antispastică-antinevralgică ) :
- aspirină, care este un bun analgezic ;
- papaverină pentru efectele ei depresoare asupra fibrelor musculare
netede și pentru că mărește capacitatea de întindere a fibrelor miometrului ;
- căldura locală favorizează relaxarea fibrelor musculare netede ;
- alcoolul ( whiski ) recomandat de autorii anglo-saxoni pentru acțiunea
centrală asupra senzorulului și pentru inhibarea iritabilității musculaturii netede.

3) Tratamentul estrogenic în dismenoreea primară are de scop să suprime ovulația prin :
- dietilstilbestrol 2 mg zilnic, din ziua a 5-a - a 24-a a ciclului, prin care
se inhibă FSH și nu se mai produce corp galben funcțional ;
- premarin 7,5 mg zilnic, este la fel de eficace.
Ameliorările și vindecările care se produc după tratamentul estrogenic se
realizează în urma dezvoltării miometrului, care ca expulza cu mai multă
ușurință endometrul dezagregat.

4) Pesarul tubular - Stem-Pessary - recomandat de anglo-saxoni se bazează
pe principiul că pesarul, introdus în cavitatea uterină, fiind un corp străin,
miometrul va produce contracții de amplitudine mare pentru a-l elimina.
Aceste contracții continue, timp de cîteva săptămîni, vor duce la o hipertrofie
a miometrului, care va fi mai bine adaptat la distensia ce o produc
fragmentele de endometru.
Alte scheme de tratament recomandate ar vi următoarele :
- foliculină cîte 1 mg pe zi, timp de 12 zile ;
- foliculină, tablete, de trei ori 1000 u., zilnic timp de 3 săptămîni ,
- progesteron, 10 - 30 mg, în ultimile 3 - 4 zile ale ciclului ;
- testosteron, de trei ori 10 - 50 mg săptămînal ;
- în hipotireoză, tratament tiroidian.

5) Rezecția presacrată este o intervenție chirurgicală ce va fi rezervată
numai bolnavelor cu dureri insuportabile, care nu au putut fi influențate
cu alte scheme terapeutice și bolnavele s-au desprins cu opiacee.

6) Dilatarea colului și chiuretajului vor fi indicate în dismenoreea
membranoasă, cu endometrul gros edematos, insuficient transformat,
secretor, incomplet macerat și autolizat.
- Iradierea cu 500 - 600 mcr/oră, pe care o facem după chiuretaj, reduce
proliferarea endometrului la ciclurile următoare.

B.Dismenoreea secundară.
O întîlnim la femeile care prezentau anterior cicluri nedureroase.
Ea este totdeauna simptomul unei organopatii.
Vom cerceta printre cauzele etiologice : proliferările fibromatoase,
endometrioza, adenomiozita, inflamațiile utero-anexiale, polipoza
endometrială, stenozele cervicale după conizațiile profunde.
Aceste forme vor beneficia de tratamentul afecțiunilor respective.






Metroragii de Ovulație



METRORAGII DE OVULAȚIE


Metroragiile de ovulație sînt socotite ca manifestări atavice
( acest fenomen este întîlnit la maimuțe ).
De fapt, ele sînt hemoragii prin diapedeză, fără o alterare
a endometrului ; se datoresc unei hiperfoliculinii
pronunțate în momentul ovulației, urmată de o scădere bruscă.
Nu s-au concretizat scheme de tratament categorice.
Se recomandă :
- progesteron, cîte 5 - 10 mg, timp de 2 - 3 zile înaintea ovulației ;
aceasta ar împiedica ridicarea prea bruscă a titrului foliculinei;
- foliculină, timp de 4 - 5 zile, în perioada ovulației, cîte 1 mg
( împiedică scăderea bruscă a titrului de foliculină ) ;
- foliculină tablete, per os, cîte 1 mg zilnic, timp de 9 - 16 zile.










Oligomenoreea



OLIGOMENOREEA


Oligomenoreea este o anomalie a menstruației la limita fiziologicului.
Ea se datorește faptului că maturația foliculului întîrzie, foliculul
ajunge matur, dar nu se rupe și devine atrezic, realizîndu-se un ciclu
anovular.
Trebuie să urmeze alt foliculul, care să se matureze și să producă
ovulația.
Oligomenoreea de acest fel nu este însoțită de tulburări neurovegetative,
iar sterilitatea este relativă.
În aceste cazuri de oligomenoree, ciclurile se succed o dată la 6 săptămîni.
Socotind drept oligomenoree cu caracter patologic cea în care ovulația
lipsește în două cicluri, subiectele prezintă sterilitatea și tulburări
neurovegetative.
Înainte de a schița un tratament hormonal în aceste cazuri, se va face
examenul histo-hormonal al endometrului, recoltarea materialului
practicîndu-se înainte de menstruație ; determinarea pregnandiolului
se va face cel puțin o dată la 4 - 5 zile și va fi urmărită curba termică
matinală.
Este o tulburare de ritm care poate fi :
- oligo-hipomenoree ;
- oligo-hipermenoree
și trebuie socotită, după amenoree, ca foarte greu de influențat.
După aspectul endometrului - examenul histro-cito-hormonal - vom
deosebi :
- oligomenoree cu ciclu bifazic, cu faza de maturație foliculară
alungită ( 40 - 60% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu ciclu monofazic, cu persistența folicului fără
formare de corp galben ( 15 - 20% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu endometru nefuncțional ( 24% ) sau endometru
proliferativ ( 24% ).
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină cîte 1 mg zilnic, în prima jumătate a ciclului, în total
6 - 10 mg ; în ziua a 11-a, 5 mg de foliculină în continuare, progesteron,
de cinci ori 5 mg ;
- foliculină 2 - 12 mg, repartizată în primele 18 zile ; în a doua
jumătate a ciclului progesteron, de cinci ori 5 mg.
În caz de hipotireoză, tratamentul tiroidian dă rezultate mai bune
decît tratamentul cu foliculină și progesteron.







Polimenoreea



POLIMENOREEA


Se socotește drept polimenoree un ciclu mai scurt de 21 de zile,
inconstant ca ritmicitate.
Ciclurile scurtate în mod patologic prezintă o diminuare progesteronică.
Le întîlnim la începutul și la sfîrșitul perioadei genitale.
Cauzele pe care trebuie să le avem în vedere sînt : viață nesănătoasă,
condiții defavorabile de mediu, nutriție dificitară, baciloză, tulburări
endocrine, mai ales tiroidiene.
Intervalul dintre menstruații este de 17 - 21 zile ; cantitatea sîngerării
este normală, dar poate fi alungită în timp.
Este frecventă în primii ani după menarhă și în climacteriu.
Scurtarea ciclului se face în contul fazei progesteronice : faza de maturație
foliculară decurge normal, dar cea progesteronică este scurtată prin sistarea
funcțiunii corpului galben ( Schroder ).
Knaus a constatat și alte moduri prin care se produce polimenoreea, așa
că vom deosebi :
a) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie scurtată.
b) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie normală,
care sînt mai rare.
c) Cicluri monofazice prescurtate, fără ovulație și formare de corp galben.
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină, cîte 1 mg în a doua și a treia zi a ciclului, avînd ca rezultat o
întîrziere a proximei menstruații cu cca. 7 zile ;
- foliculină 1 - 5 mg în prima săptămînă a ciclului ;
- foliculină 3 - 5 mg în ziua a 11-a a ciclului, repetînd două-trei cicluri ;
- progesteron, de patru ori 10 mg, începînd din a 18-a zi a ciclului ;
- testosteron, de două ori 10 mg săptămînal, timp de 2 - 3 luni ;
- insulină, 15 - 20 u., zilnic, în cele 5 zile dinaintea menstruației.
Dacă ne-am făcut o orientare prin examenul histo-cito-hormonal și
curba termică, atunci schemele de tratamen vor fi :
În polimenoreele cu scurtarea fazei foliculinice vom administra :
- 2 x 1 mg estradiol pe zi, timp de 2 zile, sau
- 5 mg  estradiol, cu două-trei zile înainte de a începe sîngerarea, cu scopul
de a inhiba secreția hipofizară de FSH.
În polimenoreele cu scurtarea fazei progesteronice se va administra :
- progesteron 5 mg pe zi, în cele 5 - 6 zile care preced ciclul și 2 - 3 zile
ale ciclul ;
- progesteron 10 mg + estradiol 1 mg, în cele 5 - 6 zile ce preced menstruația.
Cînd urmărim și tratarea sterilității consecutive, vom administra din ziua a 14-a,
zilnic, 1 mg estrogeni și 10 progesteron, timp de 6 - 10 zile.
În polimenoree cu scurtarea fazei secretorii se mai recomandă :
- hormon gonadotrop corial 2000 - 2500 u., zilnic, în cele 4 - 5 zile ce
preced menstruația.
Bickers recomandă terapia cu steroizi după următoarea schemă :
- 1 mg estrogeni naturali + 30 mg progesteron intramuscular, timp de 5 zile.
Din ziua a 3-a - a 4-a hemoragia este, de obicei, stăpînită, dar la 3 - 5 zile
de la terminarea tratamentului pot apărea hemoragii de privațiune.
La 20 de zile de la prima zi a hemoragiei de privațiune se repetă, timp
de 5 zile, schema amintită.





Hipomenoreea Partea - I - a



HIPOMENOREEA PARTEA - I - A


Este o tulburare de menstruație, deseori fără caracter potologic.
De cele mai multe ori este greu de influențat prin tratament hormonal ;
de asfel, aplicarea acestui tratament nici nu este totdeauna necesară.
Vom supune unui tratament hormonal numai acele hipomenoree, care
se asociază cu sterilitate și cu tulburări neurovegetative.
Schema de tratament se va sprijini pe foliculină în prima jumătate a
ciclului, iar în cea de a doua jumătate pe progesteron.
Ciclul menstrual este ritmic, la 4 săptămîni, dar cantitatea și durata
menstruațiilor este scurtată.
Deodebim :

1) Hipermenoree cu o eliminare defectuoasă a mucoasei, dar mucoasa are
o structură normală.
În aceste cazuri ar fi vorba de o hipercontractilitate a minometrului și de
o cantitate exagerată de substanțe vasoconstrictoare, precum și de o
morfologie particulară a endometrului.
Aceste cazuri nu sînt însoțite, de obicei, de tulburări vegetative și tratamentul
hormonal nu este necesar - de astfel prin el nici nu se obțin rezultate.
Se poate încerca :
- estrogeni 6,1 mg, în prima fază a ciclului ;
- progesteron, în faza a doua, 5 - 10 x 10 mg ;
- estrogeni + progesteron 1 : 10, din ziua 14 - 29 a ciclului.

2) Hipomenoree cu fenomene de insuficiență ovariană, în care proliferarea endometrului
nu este completă, uterul este hipoplazic, neelastic, cu turgescența scăzută,
hiperanteflectat sau retroflectat.
Dismenoreea și sterilitatea coexistă cu aceste forme, la fel și tulburări
neurovegetative, migrena și cefaleea.
Ca tratament vom recomanda :
- 3 - 4 injecții a 1 mg ester de estradiol, sau
- 1 - 2 injecții a 5 mg ester de estradiol, în perioada folicilinică ;
- Ginosedol 2 - 4 drajeuri pe zi per lingual, timp de 6 - 8 zile, după
terminarea sîngerării.
Cu aceste scheme influențăm, de obicei, fenomenele vegetative și
troficitatea tractului genital.
Ca mijloace adjuvante, vom recomanda : hidroterapie, alimentație proteică, odihnă.





Hipermenoreea



HIPERMENOREEA


Hipermenoreea prin cauze hormonale este foarte rară ( 10 - 12% ), în aceste
cazuri fiind, de obicei, vorba de o hipoplazie genitală.
Ciclul este ritmic, dar cantitatea este mare și durează multe zile.
În aceste cazuri de hipermenoree trebuie analizată și cercetată cauza etiologică,
și anume :
- Cauzele endocrine sînt prezente în 10 - 12%, cînd găsim de obicei, o
hipoplazie uterină.
- Hiperplazia glandulo-chistică prin folicul persistent, de asemenea poate fi o cauză.
- Cauzele locale și generale care influențează eliminarea mucoasei sau modifică
circulația în pelvis și coagulabilitatea trebuie avute în vedere și anume : mioame,
inflații cronice, retrodeviații fixate cu aderențe și stază, boală hipertensivă, afecțiuni
cardiace, valvulopatii.

Tratamentul, pentru a fi eficace, trebuie să fie etiologic și anume :
1) În hipermenoreele hormonale cu hipoplazie, vom administra :
- ester de estradiol, cîte 1 mg în ziua a 2-a și a 4-a a ciclului :
- din ziua a 2-a a ciclului, timp de 8 zile, cîte 2 - 4 drajeuri Ginosedol
sau Dietlstibestrol 1 -3 mg pe zi.
Prin aceste scheme urmărim o epitelizare rapidă a plăgii uterine și o modificare
a troficității uterine. Se pot asocia :
- medicație stiptică ( ergotamină ) ;
- medicație hemostatică ( calciu clorat, vitamina C, K ) ;
- chiuretajul biopsic și terapeuric.

2) În hipermenoreele, cu hiperestrogenie se va aplica un tratament de inhibiție,
orientat după următoarea schemă :
- testosteron, cîte 10 mg la fiecare 2 zile, în zilele a 2-a pînă la a 20-a  și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron, cîte 25 mg, o dată la 5 zile, între prima și a 20-a zi a ciclului,
urmate de progesteron, cîte 10 mg, o dată la 2 zile, între zilele a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron-mite ( 10 mg ), o fiolă din 2 în 2 zile, între prima și a 28-a zi a ciclului.

3) Hipermenoreele cauzate de modificările locale și generale amintite
mai sus vor fi tratate în primul rînd prin scheme adecvate ( mioame,
inflamații etc. ).
- Testosteronul nu poate fi folosit, pentru că dozele terapeutice produc efecte
secundare, de aceea ne vom sprijini mai multe pe progesteron, din care
administrăm 30 mg, per os, zilnic, timp de 5 zile, reușind astfel să obținem
o completă dezagregare a endometrului, așa-numitil chiuretaj medical.
- Albastrul de toluidină, 1 - 2 tablete pe zi, modifică coagulabilitatea sanguină.





Sterilitatea Hormonală



STERILITATEA HORMONALĂ


Ovulația are loc cu 14 zile înainte de menstruație, iar ovulul eliberat începe
să migreze după cîteva ore,fiind învelit într-un strat, albuminos.
În timpul cît în ovar există un corp galben funcțional, nu mai are loc o
altă ovulație.
Sterilitatea de cauză hormonală se conturează sub mai multe aspecte și
forme clinice :

a) Sterilitatea cu tract genital hipoplazic este - după cea postinflamatorie -
cea mai frecventă.
Ea poate fi influențată prin tratament hormonal :
- foliculină, cîte 1 mg, timp de 10 - 12 zile, începînd cu prima zi a ciclului ;
- foliculină 150 000 - 250 000 u., postmenstrual, în prima lună.
A doua și a treia lună vom continua tratamentul, administrînd progesteron,
cîte 5 mg, în zilele 15, 17, 19 ;
- foliculină, 150 000 - 250 000 u., + progesteron.
Acest tratament va fi aplicat de-a lungul a trei-șase cicluri menstruale.

b) Sterilitate cu oligo-hipomenoree.
Au fost propuse următoarele scheme de tratament ;
- foliculină, 200 000 u., în ziua a 12-a a ciclului , după Clauberg, acest
tratament ar provoca ovulația ;
- foliculină, 100 000 u., administrează în ziua a 10-a a ciclului ;
- foliculină + progesteron ( după Kaufmann ) ;
- foliculină per os, de trei ori 1000 u., timp de 14 zile, cu sau fără
progesteron în zilele următoare.

c) În sterilitatea cu polimenoree ar exista uneori o perioadă secretorie, mai
scurtă de 13 - 14 zile, cînd femeile sînt sterile.
Pentru a prelungi faza secretorie se recomandă :
- prolan, de patru-cinci ori 2000 u., în faza progesteronică ; prelungește
ciclu la 29 - 31 de zile ;
- progesteron, cîte 10 mg zilnic sau la două zile, administrat în perioada
progesteronică ;
- foliculină, 10 000 u., în ziua a doua și treia a menstruației, prelungește
ciclul la 28 de zile ;
- foliculină de două-trei ori 10 000 u., administrată în cursul menstruației ;
- foliculină, 1 mg, o dată la 2 zile, în primele 16 zile ale ciclului ; duce -
în caz de cicluri anovulatoare - la un ciclu de 26 - 28 de zile, cu ovulație
în a 12-a zi.
La nivelul diferitelor aparate și sisteme apar o serie de tulburări în legătură
cu dereglările ciclului sau cu climacteriul.
Aceste sînt tulburări funcționale secundare, produse printr-un dezechilibru
neuroendocrin, fiind de multe ori numai subiective.
Apar în epoci sau împrejurări în care sistemul neuroendocrin este mai mult
solicitat sau epuizat, de exemplu : pubertate, graviditate, climateriu, după
boli generale, carențe alimentare, traume psihice mari, boli de lungă durată.
Multă din aceste afecțiuni sînt influențate în bine prin tratamentul cu implante
de estrogeni, terapie care are efecte prelungite și care favorizează reechilibrarea
sistemului neuroendocrin.

Hipotireoza - mai ales după strumectomie - o vom trata prin :
- tiroidă, zilnic de două ori cîte o tabletă ;
- tirozină, zilnic de două ori cîte o tabletă, timp de 2 - 3 luni.
Prin acest tratament reușim să influențăm bine unele amenoree.
Hipermenoree și menoragia le vom trata cu de două ori cîte un drajeu,
zilnic, timp de 1 lună.
Hipertireoza, care produce cicluri mai scurte, dismenoree și tumefierea
glandei tiroide în tmpulciclului, o vom trata prin :
- diiodotirozină, de două ori cîte o tabletă, timp de 7 zile sau o tabletă
zilnic, 14 - 21 de zile.
După 30 de zile de pauză se va repeta în decursul a încă două cicluri.





ACTH-ul și Cortizonul




ACTH-UL ȘI CORTIZONUL


ACTH-ul este hormonul hipofizar anterior, adrenocorticotrop sau corticotrofina,
fiind ca structură chimică un polipeptid care se extrage din hipofize animale ;
se dizolvă în apă, este inactivat de mucoasa și sucurile digestive.
Efectul ACTH-ului se exercită prin cortizon, a cărui secreție o stimulează,
deci va acționa numai în prezența unei glande suprarenale capabile să răspundă.
Efectele fiziologice sînt : menține troficitatea glandelor suprarenale,
intervine activ în complexele enzimatice din suprarenală, care duc la sinteza
corticoizilor, stimulează neoglicogeneza, cu posibilitatea de a determina
diabetul steroid, actvează metabolismul proteic, activează metabolismul
mineral, modifică elementele figurate sanguine.
Se administrează intramuscular și intravenos, în doză de 50-100 mg zilnic,
avînd următoarele efecte : antiflogistic, fibrinolitic, limfolitic, antialergic.
În ginecologie, acțiunea ACTH-ului a fost urmărită în fibromul uterin și în
inflamațiile genitale.
Cortizonul, izolat din 1934, nu a putut să fie preparat decît relativ de curînd.
Acțiunea lui principală se exercită asupra metabolismului glucidic, producînd
neoglicogeneză.
În doze mari asupra metabolismului mineral, dînd retenție de sodiu și
eliminarea de potasiu.
Dozele administrate sînt de 100 - 200 mg în 24 de ore.

Contraindicațiile, atît ale ACTH-ului, cît și ale cortizonului, sînt :
dezechilibrul electrolitic, diabetul, fracturile, bolile tromboembolice,
virilismul, hirsutismul, infecțiile de focar, boala ulceroasă.
Prednisonul sau cortizonul este un produs cu acțiune mai pronunțată
decît decît cortizul și efectele lui secundar sînt mai reduse, astfel încît
poate fi aplicat în tratamente de durată mai lungă.




Cultura Fizică Medicală în Afecțiunile Ginecologice și în Lăuzie



CULTURA FIZICA MEDICALĂ ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE ȘI ÎN LĂUZIE



Educația fizică acționează asupra aparatului genital și asupra funcțiilor sale :
dezvoltă sistemul osteo-articular și aparatul ligamentar, ameliorează
funcțiile aparatului cardio-vascular și respirator, precum și corelațiile neuroumorale.
Educația fizică împiedică staza sanguină și limfatică, tonifică pereții vaselor,
întinde cordoanele și aderențele.
Influența sa se exercită asupra presei abdominale și a perineului, asupra uterului și anexelor,
asupra peristaltismului digestiv.
Hiperemia activă pe care o provoacă educația fizică este favorabilă în procesele
inflamatorii cronice, ameliorînd nutriția țesuturilor, regenerarea celulelor și
resorbția produselor inflamatorii.
Educația fizică practicată corect de la vîrstă tînără duce la o dezvoltare armonioasă a
fizicului și psihicului, prevenind deformațiile.
Pentru toate aceste considerații, educația fizică trebuie practicată în toate fazele să
fie combinate cu : expunere la aer, soare, apă, masaj ginecologic, jocuri sportive.
Exercițiile care se recomandă sînt :








- culcare pe spate, respirație diafragmatică și respirații profunde ;
- aceeați poziție, abducția picioarelor, mîinile pe umeri ;
- aceeași poziție, flectarea gambelor pe coapse și a coapselor pe abdomen, cuprinderea
genunchilor cu mîinile, revenire la poziția inițială ,
- poziție verticală, mîinile înapoi la spate, genuflexie cu mîinile în jos, revenire ;
- rotarea trunchiului spre stînga cu întinderea mîinilor în lături, revenire ; repetarea
spre dreapta ;
- îndoirea corpului spre stînga, mîna stîngă întinsă coboară spre genunchi,
revenire ; repetare spre dreapta ;
- îndoirea trunchiului înainte, revenire ;
- rotația trunchiului în cerc ;
- poziția verticală, îndoirea membrului inferior stîng din articulația genunchiului,
revenire la poziția inițială ; repetarea mișcării de partea dreaptă.
Eexercițiile se fac dimineața, la prînz și seara, începîndu-se cu cinci exerciții zilnic
și urcînd treptat pînă la se ajung la 10 exerciții.
Fiecare exercițiu se repetă de cîte 10 ori.











Kineziterapia



KINEZITERAPIA


Kineziterapia este un mijloc terapeutic indicat în sechelele postoperatorii
și în următoarele afecțiunii :
1) Infiltrații edematoase cronice, localizate la peritoneul pelvian și la
țesutul celular pelvi-subperitoneal.
2) Retracții, scurtări ale lamelor celulo-conjuctive,  îndesebi ale parametrelor
posterioare, care duc la comprimarea filetelor nervoase.
3) Reziduri după peritonite pelviene adezive.
4) Parametrite cronice retractile.
5) Dismenoree postinflamatorii, a căror cauză ar fi retracțiile celulare cu plexalgie
hipogastrică și vicii de poziție ale uterului.
6) Salpingite cronice cu laterodeviație uterină, deci tot retracții celulare.
7) Ovarite dureroase cu ovare prolabate în fundul de sac Douglas.
8) Obliterări salpingiene și deci sterilitatea tubară ; se pot permeabiliza uneori
după cîteva ședințe de masaj și insuflația - care înainte a fost negativă - poate să
devină pozitivă.
9) Insuficiențele ovariene cu hipo- și chiar amenoree ( care adesea au la bază un
infantilism genital ) profită mai mult dacă combinăm masajul cu hormonoterapia.
10) Deviațiile uterine - mai ales cele dobîndite - însoțite de aderențe pot fi reduse
chiar definit prin masaj ; cer însă răbdare și timp mai îndelungat.
În orice caz este de dorit să practicăm masajul înaintea operației corectoare.
11) Aderențe postoperatorii.
12) Subinvoluții uterine.
13) Vaginism.
14) Durerea, ca o consecință a sechelelor postinflamatorii din țesutul celular pelvian
( care se știe că reacționează prin sclerozare și fibrozare ).

Contraindicațiile masajului sînt :
- fazele acute sau subacute ale unui proces inflamator, afecțiunea trebuind să fie
complet stinsă ;
- cervicitele - dacă sînt prezente - vor fi tratate în primul rînd și apoi se va
interveni prin masaj ;
- tumorile ;
- revărsatele sanguine și colecțiile purulente ;
- sarcina ;
- tuberculoza genicală ;
- torsiunile.

Problema alegerii între diatermic și masaj este uneori dificilă ; de obicei,
diatermia precedă masajul sau se aplică amîndouă combinat.
La bolnavele care reacționează la diatermie cu dureri mari facem masajul
înaintea diatermiei.


Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiunile Ginecologice 2



STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE 2


Boli ginecologice asociate cu boli ale altor organe și sisteme.

Asociate cu boli ale organelor de locomoție

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.


Asociate cu boli ale sistemului nervos periferic.

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița,
Radbov, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda,
Veneția de Jos.

Asociate cu sechele ale proceselor inflamatorii în cavitatea abdominală ( periviscerite )

- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu sechele după tromboflebite.

- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș,
Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Asociate cu boli ale sistemului cardio-vascular.

- Călimănești, Vatra Dornei.

Asociate cu boli ale organelor digestive și glande anexe.

- Herculane, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Victoria.
- Geoagiu, 1 Mai, Veneția de Jos.

Asociate cu tulburări de nutriție.

- Olănești, Snănic-Moldova.
- Bălțătești, Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale rinichilor și căilor urinare.

- Călimănești, Olănești.

Asociate cu boli de piele.

- Bazna, Eforie Nord, Herculane, Techirghiol.
- Mangalia, Pucioasa.

Asociate cu boli ale organelor respiratorii și ale căilor respiratorii superioare.

- Eforie Nord, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Slănic-Moldova, Techirghiol.





Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiuni Ginecologice 1




STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNI GINECOLOGICE 1


Boli ale anexelor, uterului și vaginului

1. Cervicite și colpite cronice
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Radbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

2. Metroanexite cronice
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.


Boli ale peritoneului și ale țesutului celular din bazin

1. Peri- și parametrite cronice, cel mai devreme la 8 săptămîni de la
terminarea perioadei acute.
 - Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari,
Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni,
Telega, Turda, Veneția de Jos.

2. Pelviperitonite, cel mai devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
- Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prohova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.


Insuficiență funcțională și organică

1. Sterilitatea

a) primară
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea Sibiu,
Ocna Mureș, Ocnele Mari, Ocna Șugatag, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Veneția de Jos.

b) secundară ( postinflamatorie )
- Bazna, Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav,
Slănic-Prahova, Săcele, Sărata, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

2. Hipoplaziile uterine
- Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirgiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.

Sechele postinflamatorii, posttraumatice ( operatorii etc. ), cel mai
devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
Infiltrate, exsudate, blocuri de aderențe, poziții vicioase ( deviații ale
uterului ), nevralgii pelviene.
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercu-
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.





Balneoterapia



BALNEOTERAPIA


Balneoterapia tinde să ia în ginecologie un rol din ce în ce mai
important, fără a fi în opoziția cu tratamentul medical sau
chirurgical și constituind un mijloc în plus în terapeutica ginecologică.
Alegerea unei stațiuni balneare pentru tratamentul afecțiunilor
genitale la femei este adesea o problemă dintre cele mai grele.
Pentru individualizarea tratamentului balneo-fizioterapic nu este
permis să uităm starea generală și constiuția endocrină a femeii.
Cu alte cuvinte, cînd medicul trimite o ginecopată într-o stațiune
balneară, el nu trebuie să țină seama numai de organul bolnav, ci
trebuie să examineze întregul organism.
Trebuie deci ca această cură balneară să convină, în același timp, atît
bolii, cît și terenului bolnavei.
Indicațiile balneoterapiei vor fi cu atît mai exacte, cu cît vom ține seama
mai multe de această stare generală și locală a bolnavei.
În rezumat, indicațiile sînt legate de :
- starea afecțiunii ( starea locală, simptome reacționale, forme clinice și
complicații ) ;
- starea bolnavei ( natura terenului morbid ) ;
- acțiunea fiziologică a apelor minerale asupra organelor bolnave și a asupra
organismului în general.
Tratamentul hidro-mineral provoacă adesea la bolnave diferite modificări
ale tonusului nervos sau ale nutriției ; de aceea ele vor trebuie supravegheate
permanent de către medicii specialiști.

Contraindicațiile tratamentului balnear.
Se vor interzice curele termale, precum și stațiunile climaterice cu acțiune puternică
( muntele, marea ) în toate ginecopatiile acute febrile și supurate, așteptîndu-se
răcirea lor.
Bolnavele prea debile, prea slăbite, care nu pot rezista excitațiilor termale
vor evita tratamentul balnear.
Bolnavele cu afecțiuni viscerale cronice și cașectizante, de origine renală,
cardiacă, cirotice sau neoplazice, vor evita de asemenea tratamentul balnear.
Nu vom recomanda cură balneară în cancerele genitale și la femeile în vîrstă
( trecute de 60 de ani ).
Stațiunile pentru curele ginecologice pot fi : hidrominerale, climaterice sau maritime.
Compoziția chimică a apelor minerale este, incontestabil, principalul element
al acțiunii lor ; dar ea singură nu explică toate efectele obținute.
Așa de exemplu, majoritatea apelor sulfuroase sînt excitante.
Cu toate acestea, unele din ele au efecte sedative.
De asemenea, apele cloruro-sodice, deși în general sînt stimulante, pot avea uneori
o acțiune sedativă.
Așa, se explică de ce clasificarea chimică a apelor minerale nu corespunde și
clasificării lor terapeutice ; ape cu compoziție diferită pot avea proprietăți similare
și, invers, ape cu compoziție identică pot avea proprietăți diferite.
Acțiune terapeutică a apelor minerale în afecțiunile organelor genitale feminine
se manifestă în trei moduri :
- unele ape, mai ales cele sărate și sulfuroase au un fel de ,,specializare pelviană” ;
ele au mai ales o acțiune locală și directă asupra organelor bazinului ;
- altele ( apele slab mineralizate ) intervin în tulburările funcționale genitale.
Ele par a avea o acțiune indirectă asupra organelor genitale, influențînd mai
întîi starea generală ;
- în sfîrșit, alte ape minerale exercită o acțiune de ordin exclusiv general
asupra organismului bolnavei.
Considerate după elementele chimice predominante, apele minerale se clasifică în :
- ape sărate ( clorurate ) ;
- ape sulfuroase ;
- ape alcaline ( bicarbonate ) ;
- ape sulfate ;
- ape oligometalice.
Dintre acestea, în tratamentul direct al afecțiunilor ginecologice se recurg mai
ales la apele sărate, apele sulfuroase și apele oligometalice.

1. Apele minerale sărate sînt cele mai răspîndite.
În aceste ape predomină clorură de sodiu, care constituie caracteristica lor.
Cantitatea de clorură de sodiu variază, deosebindu-se ape cloruro-sodice labe
și tari.
Băile sărate generale sînt stimulante ale nutriție generale, excită sistemul
nervos periferic și măresc schimburile azotate.
Băile sărate locale produc o stimulare asupra circulației în vasele organelor
genitale, sînt rezolutive, favorizînd resorbția vechilor exsudate, măresc
tonicitatea musculară genitală și activează circulația, în special la nivelul
uterului și anexelor.
Temperatura băii variază după scopul urmărit ; în principiu, o baie caldă este
revulsivă, o baie căldicică e calmantă, iar o baie rece e excitantă.
Durata băii variază cu etatea și rezistența bolnavei, temperatura apei și
concentrația ei.
Durata medie este cuprinsă între 20 - 30 de minute și 1 oră.
Cura medie este de trei săptămîni ( 20 - 21 de băi ).
Indicații :
- Avînd o acțiune rezolutivă locală, băile sărate favorizează resorbția exsudatelor vechi.
În procesele exsudative genitale mai recente, apele minerale cloruro-sodice sînt
de asemenea indicate.
- Le mai recomandăm în : hipomenoreea fetelor tinere, metrite și endometrite
cronice, deviații uterine complicate cu fenomene congestive uterine și periuterine,
anexite cronice cu sechele inflamatorii, aderențe periotero-anexiale.

Stațiuni cu ape minerale sărate găsim la : Sovata, Slănic-Prahova, Ocnele Mari,
( vîlcea ), Ocna Mureșului, Turda, Ocna Sibiului, Cojocna ( Cluj ).
Apele sărate iodurate-bromurate sînt indicate în procesele inflamatorii vechi
și consolidate, avînd în vedere că au o acțiune rezolutivă energică asupra
proceselor inflamatorii.

Stațiuni : Govora, Bazna, Olănește ( Vîlcea ), Sărata Monteoru ( Buzău ).

2. Apele minerale sulfuroase conțin sulf în abundență, sub diferite forme.
Apele sulfuroase se dau mai ales sub formă de băi.
Apele sulfuroase au în general o acțiune excitantă asupra organismului.
În mod secundar, ele sînt tonice și stimulante ale nutriției în general.
Local, asupra organelor genitale, au o acțiune de activare a circulației,
o acțiune anticatarală, cicatrizantă, decongestivă, hemostatică, mărind
totodată contractilitata fibrelor musculare uterine.
Se administrează sub formă de băi generale cu o temperatură care variază
între 32, 36 și 40 grade, cu o durată de 20 - 30 de minute, sau sub formă
de aplicații locale ( dușuri vaginale, băi de șezut, spălături vaginale ).
Prin acțiunea lor generală și locală apele sulfuroase sînt indicate în toate
afecțiunile cronice utero-anexiale dureroase.

Stațiuni : Herculane, Pucioasa, Govora, Călimănești, Iacobeni.

3. Apele oligometalice ( acratoterme ) sînt slab mineralizate și nu conțin o
substanță chimică dominantă, care să le caracterizeze.
Mineralizarea lor totală nu trece de 1 g la litru.
Mare parte din aceste ape conțin azot sau oxigen ; altele sînt termale și radioactive.
Ca acțiune, apele oligometalice calmează sistemul nervos central ; sînt deci sedative.
Lolal exercită o acțiune calmantă și decongestionantă și o acțiune rezolutivă
asupra leziunilor inflamatorii.
Se administrează sub formă de băi generale sau sub formă de dușuri și
spălături vaginale.
Apele oglimetalice sînt indicate în : dismenoreea de origine cervicală, în nelvralgii
pelviene, anexite cronice cu tulburări nervoase, în metrite cronice la femei
anemiate, convalescente.

Stațiuni : Victoria ( Băile Episcopiei ), 1 Mai ( Băile Felix ) - Oradea, Geoagiu, Toplița.

4. Băile de nămol.
Nămolurile sînt un amestec de săruri și materii organice de origine vegetală.
Se găsesc în lacuri ( nămoluri naturale ) sau se prepară ( nămol artificial ).
Nămolurile pot fi saline, feruginoase, sulfuroase, după predominația uneia sau
alteia din sărurile minerale.
Sînt și nămoluri radioactive ( Someșeni ).
Nămolurile acționează prin temperatura și compoziția lor.
Ele își păstrează căldura mai multă vreme.
În aplicația locală, ele activează circulația, deci favorizează resorbția exdudatelor ;
în aplicația generale sînt stimulente și măresc fluxul menstrual.
Se administrează sub formă de : băi de nămol locale, băi de șezut, împachetări
de nămol, cataplasme de nămol, chiloți de nămol, endovaginal.
Temperatura nămolului este de 32 - 35 grade, iar durata de aplicare variază
între 20 și 30 de minute.
Se contraindică în afecțiuni cardiace, tuberculoza pulmonară, graviditate, menstruație.
Se recomandă, în general, în afecțiunile cronice utero-anexiale, și în special
în inflamațiile vechi cu țesuturi indurate.

Stațiuni : Terchirghiol, Lacu-Sărat, Lacul Amara.
Se mai fac băi de nămol la Ocna Sibiului, Sovata, Geoargiu, Borsec, Someșeni.

5. Talasoterapia ( băi de mare ).
Cura marină sau talasoterapia constă mai ales în băile de mare ( Marea Neagră conține
11,26 g CINa la 1 litru apă ).
Băile de mare provoacă o stimulare intensă, activînd procesele de oxidare, excitînd
apetitul și nutriția și favorizînd creșterea în greutate a corpului ; sînt tonice,
măresc forța fizică și vitalitatea generală.
Se dau sub formă de băi generale, la temperatură naturală.
Sînt contraindicate în a doua jumătate a sarcinii în tuberculoza pulmonară
și sînt complet interzise în timpul mentruației.
Sînt recomandate femeilor anemice, limfatice, femeilor cu tulburărilor menstruale
( amenoree, dismenoree ), cu leucoree, tuberculoză genitală.
Stațiuni : Constanța, Mamaia, Techirghiol, Eforie Sud.
La fixarea tratamentului balnear al femeilor trebuie să ne orientăm după
constituția și după comportamentul lor sexual :
- constituțiile robuste suportă bine toate curele, și la prescrierea acestora
trebuie să avem în vedere numai boala locală ;
- pentru constituțiile debile se recomandă evitarea climatelor excitante ;
acestora le vom indica clima subalpină ;
- femeilor de tip nervos, excitabil, li se recomandă în special climatul de cruțare.
Sînt indicate băile termale, aproape de temperatura indiferent ;
- bolnavele de tip constituțional inert reclamă un climat excitant și băi
stimulante ; băi termale, băi de mare, împachetări de nămol ;
- femeilor frigide le priesc mai bine clima și procedurile excitante, sub formă
de aplicații balneare și fizioterapice mai mult locale :
- femeilor cu un libido exagerat reclamă un tratament foarte precaut : ele
trebuie să evite clima maritimă, să evite stațiunile balneare mai zgomotoase
și cu mișcare multă.
Pentru ele vom recomanda stațiunile mai retrase.
Sînt contraindicate : aplicațiile de nămol, băile termale și cele sărate ;
- constituția pletorică este întîlnită mai rar.
Aceste femei vor evita : helioterapia, băile de nămol, băile sărate, băile prea calde ;
le vom recomanda un climat indiferent, rocoros ;
- constituțiile anemice reclamă un climată subalpin sau maritim, băi
sărate, helioterapie etc.
Contingentul cel mai mare de vizitatori ai stațiunilor balneo-climaterice -
după reumatici - este reprezentat de femeile atinse de boli ale organelor genitale.
Acest lucru dovedește că factorii curativi naturali au o acțiune excelentă
în tratamentul acestor boli, dintre care numărul cel mai mare îl constituie
procesele metro-anexiale.
Faza acută și subacută se va recomandă balneoterapia, individualizînd tratamentul
în raport cu starea generală a femeii și starea locală a procesului inflamator :

a) În înflamațiile mai recente se recomandă apele termale simple ( 1 Mai, Victoria ),
mai mult sub formă de băi de cadă, evitînd înotul, care ar putea agrava
procesul inflamator.

 b) În formele mai vechi și mai consolidate se vor indica apele sărate și sărat-iodurate :
Ocna Sibiului, Govora, Bazna, Olănești.

c) Metroanexitele cronice dureroase reacționează mai bine la apele sulfuroase.
Recomandăm Băile Herculane, Pucioasa, Călimănești.

d) Metroanexitele cronice torpide, cu exudate și infiltrate, care nu au tendința
la resorbție, vor beneficia de apele sărate concentrate de la Sovata, Bazna, Govora.

e) Procesele anexiale cronice de natură bacială ( tuberculoasă ) vor fi îndrumate
spre stațiunile de pe litoral, unde se recomadă și helioterapia ( Constanța,
Mamaia, Eforie Nord etc ).

 f) În acțiunea de combaterea a sterilității vom indica stațiunile Ocna Sibiului,
Sovata, Someșeni.




Radioterapia



RADIOTERAPIA


Se bazează pe utilizarea terapeutică a acțiunii caustice elective a radiațiilor.
Ea cuprinde : roentgenterapia și curieterapia.
Aceste două variante diferă prin modul lor de aplicare, radiumterapia fiind
utilizată mai ales sub forma de aplicații cavitare, cînd radiațiile acționează
dinăuntru în afară, iar roentgenterapia fiind utilizată sub formă de aplicații
transcutanate, deci acționînd din afară înăuntru.
Radiațiile X și cele ale radiului au lungimi de undă diferite ; sînt însă de natură
identică și ambele se supun acelorași legi fizice și biologice.
Acțiunea biologică a rezelor este în raport cu cantitatea radiațiilor absorbite :
în doze masive produc, la nivelul celulelor, un proces de necroză și coagulare,
iar în doze slabe produc citoliza la nivelul nucleilor.
Asupra țesuturilor, dozele  produc o distrugere totală, în timp ce dozele slabe
au o acțiune electivă, în raport cu sensibilitatea celulelor.
Comform legii lui Bergonie-Tribondeau, o celulă este cu atît mai sensibilă, cu cît
activitatea ei de reproducere este mai mare și cu cît morfologia și funcțiile
ei sînt mai puțin diferențiate.
În ginecologie deosebim o roentgenterapie distructivă, alta funcțională și a
treia, antiinflamatoare :

1. Roentgenterapia distructivă își găsește indicația în :
- tumorile benigne ale aparatului genitale ( adenomioame, endometrioame
fibromul uterin ) ;
- tumorile maligne ale aparatului genital ( cancerul vulvar, clitoridian sau
vaginal, cancerul colului și al corpului uterin, cancerul ovarian, cancerul mamar ) ;
- unele afecțiuni ale organelor genitale externe ( eczeme vulvare, prurit vulvar ).

2. În roentgenterapia funcțională, dozele aplicate vor fi slabe.
S-a aplicat în amenoree sau hipomenoree, prin iradierea ovarelor.

3. Roentgenterapia antiinflamatoare are ca indicație majoră tuberculoza genitală,
dar se mai indică în parametrite cronice, periparametrite cronice, metrite cronice,
iar la nivelul sînilor, în mastita acută și cronică.
Contraindicăm roentgenterapia în : sarcina cu fibrom uterin, flegmon pelvian,
metroanexite acute și fibromioame pediculate mari, degenerate, sfacelate, supurate sau
complicate cu piosalpinx sau chist ovarian.
Cancerele malpighiene sînt radiosensibile, în timp ce cancerele mucoaselor glandulare
sînt radiorezistente.
În ceea ce privește radiumterapia, ca tehnică deosebim :

a) Radiumterapia intracaviară, destinată iradierii cervico-uterine sau vaginale.
Se întrebuințează ,,tubi radiferi” ( tubi cilindri din aur sau platină, conținînd o sare de
radiu, de obicei 10 mg radiu-element ).
Acești tubi sînt așezați într-o sondă de cauciuc și astfel se introduc în uter, după
o prealabilă dilatare.

b) Radiuterapia interstițială ( radiumpunctura ), pentru iradiații intratumorale,
este indicată în leziunile burjonante vulvare, vaginale sau ale colului de 2 - 2,5 cm
și sînt ascuțite la vîrf.
La partea opusă vîrfului, acele au o ureche, în care se introduc un fir de mătase, care
ușurează extragerea acelor înfipte în tumoare.

c) Radiumterapia la distanță ( telecurieterapia ) necesită aparate complicate, care
folosesc cantități mari de radiu-element.
Se utilizează mai ales în centrele mari anticanceroase.





Razele Infraroșii



RAZELE INFRAROȘII



Razele infraroșii nu au o acțiune directă asupra organelor
genitale interne.
Contrar diatermiei, ele au doar o acțiune superficială,
producînd o vasodilatație importantă, cu eritem trecător.
În urma iradiației cu raze infraroșii crește fagocitoza
locală, prin aportul de leucocite și hematii, se activează
proliferarea celulară prin aportul nutritiv crescut, și -
în plus - se obține un efect rezolutiv și analgezic.
Tratamentul cu raze infraroșii se indică în :
 inflamații utero-anexiale subacute ( înainte de tratament
cu diatermie ), amenoree, dismenoree, salpingoovarite cronice.












Helioterapia




HELIOTERAPIA


Helioterapia sau băile de soare constituie un factăr climato-terapeutic
important într-o serie de afecțiuni ginecologice.
Poate fi aplicată în orice loc unde strălucește soarele ; helioterapia
cere o tehnică precisă și cunoașterea unor noțiuni generale indispensabile ;
- helioterapia trebuie să fie directă ;
- corpul expus soarelui trebuie să fie descoperit ;
- expunerea trebuie să fie progresivă, atît în ce privește suprafața expusă
cît și în privința duratei ;
- expunerea trebuie să fie totală, razele solare iradiind corpul în întregime,
și nu numai regiunea bolnavă ;
- expunerea trebuie să fie intermitentă, în una-două reprize pe zi ;
- bolnava trebuie să fie astfel așezată, încît razele solare să cadă perpendicular
pe tegumente.
Există o sensibilitate individuală față de razele ultraviolete : astfel, blondele la
păr să fie cu mult mai sensibile decît brunetele.
Factorul cel mai activ în helioterapie îl constituie razele ultraviolete naturale,
cu următoarele acțiuni :
- tonică generală, stimulantă ;
- favorizează creșterea în greutate ;
- cresc numărul globulelor roșii și cantitatea de hemoglobină ;
- acțiune decongestivă ;
- uneori, acțiuni hemostatică.
Cura de aer, concomitentă cu helioterapia, este de asemenea o metodă excelentă
de tratament general.
Indicația majoră este în tuberculoza anexială, asociată cu cea peritoneală.
Se mai indică în salpingitele cronice stabilizate și puțin dureroase și în anexitele
însoțite de hemoragii.
În mod secundar se recomandă la femeile astenice, anemice, la convalescente
după intervenții ginecologice, în insuficiență ovariană și în sterilitate.
Ne recomandat în tuberculoza pulmonară, afecțiuni cardiace etc.




Manevrele Endouterine




MANEVRELE ENDOUTERINE


Vor fi practicate numai de către medicul specialist, deoarece ele au
 indicații mai restrînse și implică o mai mare răspundere.
Desigur că ele nu vor fi practicate în caz de sarcină sau de anexită.
Ele constau în :
a) Dilatația colului.
b) Irigații endouterine. Astăzi nu se mai practică.
c) Instilații intrauterine. Se fac cu seringa Braun și constau în injectarea
foarte lentă - picătură cu picătură - a unei cantități de 2 - 3 ml soluție
( penicilină etc ).
În prealabil vom administra papaverină în injecții sau supozitoare, pentru
a preveni contracțiile energice.
Vor fi făcute o dată pe săptămînă.
d) Creioanele endouterine, badijonaje și ecuvionaj, care sînt părăsite astăzi.
Badijonajul endouterin a fost o metodă terapeutică care s-a bucurat de o
trecere mare în trecut, dar la care s-a renunțat în prezent.
Unii practicieni îl folosesc încă după chiuretaj și chiuraj.
Se execută cu ajutorul unei sonde Bossemann sau Doleris, prin care injectăm :

Rp.  iod metalic                        1 g
        iodură de potasiu           1,5 g
        apă caldă                  1000 ml
D.S. pentru injecții intrauterine.

Pentru badijonaj vom folosi : nitrat de argint 1/15 ; clorură de zinc 45%,
1 - 2 - 3/10 g ; alaun 1 - 4% ; tanin 1 - 5%.




Columnizările




COLUMNIZĂRILE




Tamponamentul și columnizarea vaginului constau
în a tampona întregul vagin cu o meșă lungă de tifon.
Această manoperă o facem în :
hemoragii uterine grave și rebele, inflamații cronice,
stări congestive.
Tamponamentul poate fi folosit 4 - 5 m de tifon și se
poate lăsa pe loc timp de 1 - 3 zile.
Cînd folosim mai ales glicerina pentru columnizare,
obținem o bună drenare a mucozităților uterine și
ameliorăm mult metritele fără anexite.
Tamponamentul bine făcut are valoarea unui bun pescar și
este un mijloc ortopedic, un suspensor intern.












Pansamente Vaginale



PANSAMENTE VAGINALE


Se practicau deseori, în diferite scopuri.
Astăzi aplicăm numai :
a) tamponamente uscate, recomandate în caz de hemoragii ; se vor
tampona bine fundurile de sac și vaginal întreg ;
b) tamponamente medicamentoase, cu diferite substanțe ( uneori introducem
înapoia colului uterin o meșă sau un tampon, pentru a feri colul de acțiunea
unui medicament depus la suprafața lui, de obicei caustic ).
Alteori facem tamponamente vaginale cu :

Rp.  Glicerină            80 g
        Tigenol              20 g

Rp.  Ihtiol             5 - 10 g
       Glicerină             80 g

Rp.  Rezorcină             2 g
        Glicerină            90 g

sau cu diferite substanțe dezinfectante, sub formă de soluție sau pudră.
Pansamentele vaginale trebui să ia locul vechilor ovule, care sînt
nepractice și ineficace.
Pansamentele vor fi lăsate pe loc nu mai mult de 48 de ore.
Două substanțe sînt mult folosite : ihtiolul și glicerina.

1. Ihtiolul.
Din punct de vedere chimic este un sulfoguaiacolat de amoniu, sarea
de amoniu a unei roci bituminoase, care provine din descompunerea
materiilor animale, mai ales a unor pești.
În terapeutică sînt folosite sarea de amoniu și de sodiu care, împreună
cu glicerina, dau o emulsie foarte fină.
Se pot amesteca în orice proporții cu diverși corpi grași, ca vaselina etc.
Au fost introduse în terapeutică ce către Una, în 1883, și se bucură de o
trecere suficient de mare pînă în zilele noastre.
Elementul activ din ihtiol este sulful legat, în proporție de 11%.
Acțiunile ihtiolului sînt multiple :

a) acțiune keratolitică și keratoplastică ;
b) local este un vasoconstrictor, deci antiflogistic, antiseptic și anașgezic ;
c) s-a susținut și o acțiune hormonală a ihtiolului prin prezența hormonilor
sexuali în naftol, din care poate proveni și ihtiolul ;
d) favorizează resorbțiile și exsudatele, exercitînd și o acțiune antitermică ;
e) ihtioloterapia ar ocupa un loc interimar între proteinoterapia specifică
și cea nespecifică ;
f) mărește activitatea sistemului reticulo-endotelial ;
g) în timpul tratamentului cu ihtiol, leucocitele cresc și viteza de sedimentare
a hematiilor crește puțin fenomene care denotă mici puseuri de reactivare.
Cresc mai ales elementele neutrofile sanguine și limfocitele ;
h) hemoglobina crește de asemenea.
Ihtiolul se administrează :
- intern în capsule, care conțin ihtiol 10% , cu alcool, glicerină, apă ( aa ) ;
- sub formă de soloție 2%, în fiole de 2 - 3 ml, care conțin 0,06 g ihtiol
și 0,0075 g novocaină ;
- sub formă de ovule și emulsii 10 - 5%, tampoane etc.
S-a opinat că ihtiolul este vagotrop și de aceea este bine să provocăm
reacția organismului în stadiul acut, sensibilizîndu-l prin proteino-terapie
și acționînd apoi ci ihtiol.

2. Glicerina.
Este o substanță foarte avidă de apă, care la început mărește mult secrețiile
colului, fluidificîndu-le.
De asemenea, glicerina favorizează transsudația serului și lichidului intercelular,
decongestionînd foarte mult colul și realizînd - așa cum arată Gallard - o adevărată
sîngerare albă.
Obișnuit se utilizează glicerină sulfamidată 5 - 20%.




Irigațiile Vaginale



IRIGAȚIILE VAGINALE


Altădată erau recomandate frecvent ; azi însă socotim că nu sînt
indispensabile pentru femeia sănătoasă, decît pentru igiena
intimă, în cazurile cînd este vorba de hipersecreții cervicale
și vaginale.
Atunci cînd le recomandăm, ele trebuie făcute cu instrumentar
întreținut steril.
Sînt indicate în :
- fenomene congestive ( spălături cu 2 - 5 l lichid antiseptizat, la
temperatura de 39 - 40 grade ) ;
- hemoragii, unde folosim o cantitate mare de lichid, la temperatura
de 48 grade, de cinci-șase ori pe zi.
Substanțele folosite pentru irigații vor fi diferite, în funcție de indicația
terapeutică.

Soluții izotonice

1. Apă fiartă + 7 g clorură de sodiu la 1000 ml.
2. Apă fiartă + 10 - 12 g borat de sodiu la 1000 ml.

Soluții antiseptice

1. Acid fenic.
2. Acid lactic.
3. Permanganat de potasiu.
4. Apă oxigenată ( 12 volume ).
5. Apă iodo-iodurată.

Rp. Iod                         1 g
       Iodură de potasiu  3 g
       Apă                       1000 ml
                          pentru spălătură vaginală


6. Rp  Protargol                                30 g
           Apă distilată                    ad 150 ml
           D.S : o lingură în 1,5 l apă.

7. Rp  Vitelinat de argint                       45 g
           Apă distilată                        ad 300 ml
           D.S : o lingură în 1,5 apă caldă.

8. Rp. Permanganat de potasiu            0,25 - 0,50 g
           pentru un pachet nr.........
           D.S : un pachet la 2 litri apă.

9.  Rp. Cianură de mercur                     0,30 g
            Borat de potasiu neutru             2      g
       Cromat neutru de potasiu               0,05 g
          pentru un pachet nr.........
       D.S.   un pachet la 2 litri apă.

Soluții decongestive

Decoct de :
1. Semen linii.
2. Flores chamomillae.
3. Radix althaeae.
4. Frunze de nuc.
Decoctul se folosește la temperatura de 38 - 40 grade, în cantitate
de 3 - 4 litri pentru o irigație.
Se fac trei-patru irigații pe zi.


Soluții astringene
1. Alaun ( 2 - 5 g/1000 ml ).
2. Sulfat de zinc.
3. Sulfat de cupru.


Soluții dezodorizante

1. Apă oxigenată ( 12 volume ).
2 Aldehidă formică.

3. Rp  Clorură de magneziu           30 g
           Apă distilată                        150 ml
D.S. o lingură de supă la 2 litri de apă fiartă, călduță, pentru spălături
vaginale ( cancer ).

4. Rp.  sulfat de zinc              15 g
            sulfat de cupru           12 g
            acid picric                    6 g
            camfor                         2 g
           Apă distilată q.s.a.d   1000 ml
D.S. o lingură de supă la 2 litri apă fiartă, caldă, pentru spălături vaginale.

5. Rp. Soluție Dakin           300 ml
D.S.  una-două linguri la 2 litri apă.





Sos de Roșii



SOS DE ROȘII

( o porție = 100 g )

Ingrediente

- Unt 5 g
- roșii 50 g ( o roșie mică )
- făină 10 g
- apă ( bulion de legume sau carne ) 40 - 50 ml
- zahăr 3 g
- sare 1 g
- smîntînă 10 g
- eventual morcovi 50 g
- suc de roșii 20 g



Mod de preparare


Se topește într-o cratiță untul; cînd acesta fierbe, se
adaugă roșia tăiată felii, peste care se presară făina
și se subțiază cu apa sau bulion.
Se adaugă zahărul, se fierbe 10 minute., și apoi se
trece printr-o sită deasă.
Se adaugă sarea, smîntîna și se lasă să fiarbă din nou,
pentru ca sosul să se îngroașe.
În sosul de roșii făcut mai subțire se poate adăuga
morcov fiert, dat prin sită.
La sfîrșitul preparării, putem vitaminiza sosul prin
adaos de suc de roșii.


Calorii   110 ( preparat cu apă ).
               Dacă se pun și morcovi se
              adaugă 22 de calorii, iar
              iar pentru sucul de roșii
              încă 4 calorii.



Sos de Iaurt



SOS DE IAURT

( 2 porții x 110 - 120 g )

Ingrediente


- Ulei 10 ml
- iaurt 200 g
- făină 20 g
- mărar tocat 10 g
- sare 3 g



Mod de preparare


Uleiul se amestecă cu făina desfăcută cu puțină
apă rece și apoi cu iaurtul și sarea.
Se bat bine cu telul, apoi compoziția se ține pe foc,
pînă cînd făina este bine fiartă.
La sfîrșit, se adaugă mărarul tocat fin.


Calorii    130/porție




Sos de Smîntînă 2




SOS DE SMÎNTÎNĂ 2


( 2 porții x 130 - 140 g )

Ingrediente


- Lapte 250 ml
- făină 10 g
- smîntînă 30 g
- sare 3 g



Mod de preparare


Din lapte, făină și sare se prepară un sos alb
simplu vezi rețeta  la care se adaugă, înainte
de servire, smîntînă dulce, proaspătă.



Calorii    80/porție


Sos de Smîntînă 1




SOS DE SMÎNTÎNĂ 1


( o porție x 120 g )


Ingrediente

- Smîntînă 20 g
- supă carne ( legume ) 100 ml
- mărar 5 g



Mod de preparare

Se bate smîntîna cu supa de zarzavat   sau
supă de carne de vacă, și se adaugă mărarul 
tocat mărunt.


Calorii   80 - 90/porție



Sos Alb cu Smîntînă



SOS ALB CU SMÎNTÎNĂ


( 6 porții x 100 g )

Ingrediente


- Făină 50 g
- unt 35 g
- apă ( zeamă de carne ) 500 ml
- smîntînă 200 ml
- sare 10 g


Mod de preparare


Se pregătește la fel ca sosul alb 3, în plus se adaugă
la sfîrșit smîntîna și se lasă pe foc să mai dea
cîteva clocote.
Se folosește la diferite preparate din carne, ouă, legume.

Calorii  cca 150/porție




Sos Alb cu Lapte - Bechamel




SOS ALB CU LAPTE - BECHAMEL

( 6 porții x 100 g )


Ingrediente

- Făină 100 g
- unt ( margarină ) 100 g
- lapte 500 ml
- sare 10 g



Mod de preparare


Se pregătește la fel ca sosul anterior , numai că
în loc de apă ( zeamă de carne ) se pune lapte.
Se folosește la pregătirea crochetelor, budincilor,
sufleurilor sau la diferite umpluturi.


Calorii   cc. 240/porție



Sos Alb 3




SOS ALB 3

( 6 porții x 90 - 100 g )


Ingrediente


- Făină 50 g
- unt 35 g
- apă ( zeamă de carne ) 500 ml
- sare 8 g



Mod de preparare


Se pune untul într-o tigaie și se lasă pe foc pînă se topește.
Se face focul mic, se adaugă făina și se amestecă,
ținîndu-se pe foc pînă cînd fierbe, se pune sarea și se
amestecă.
Se lasă pe foc, să dea un clocot, două.
Se folosește la carne rasol și diferite soteuri de legume.


Calorii   cca 70/porție




Sos Alb 2



SOS ALB 2

( o porție = 100 g )


Ingrediente


- Făină 5 g
- unt 5 g
- lapte 100 ml
- suc de lămîie 1 ml
- verdeață 5 g
- sare 1 g



Mod de preparare


Se dizolvă făina în două lingurițe de apă rece
și se răstoarnă peste laptele fierbinte.
Se dau în cîteva clocote, pentru ca făina să fie
bine fiartă și se sărează.
La servire se adaugă untul, care se topește în
sosul fierbinte.
Pentru corectarea gustului, se pot adăuga cîteva
picături de suc de lămîie ( înglobate picătură
cu picătură, pentru a nu precipita proteinele
din lapte ) și mărar fin tocat.


Calorii  110/porție


Sos Alb Simplu 1




SOS ALB SIMPLU 1

( o porție = 60 g )


Ingrediente


- Făină 5 g
- lapte 50 ml sau bulion de carne ( legume ) 50 ml
- eventual unt 5 g



Mod de preparare


Făina se prăjește în tigaie și se lasă apoi
să se răcească.
Se pune într-o cratiță și se dizolvă în
lapte sau bulion.
Se lasă să stea 30 de minute, se amestecă
din nou și se pune la fiert 10 - 15 minute,
completînd laptele sau bulionul care scad
prin fierbăre.
Dacă sosul s-a îngroșat prea tare, înainte de
a servi i se adaugă unt.


Calorii 50 - 70/porție



Borș Moldovenesc



BORȘ MOLDOVENESC

( 12 porții x 200 ml )

Video ciorbă de legume
Ingrediente

- Carne de vacă 900 g
- rădăcină pătrunjel 100 g
- morcovi 100 g
- ceapă 150 g
- varză dulce 500 g
- sfeclă roșie 150 - 200 g
- cartofi 350 g
- mărar și pătrunjel verde cîte 20 - 30 g
- ardei gras 200 g
- roșii 250 g sau ( bulion sau pastă tomate 100 g )
- smîntînă 50 g
- borș 3/4 litri
- sare 15 g
- apă 3 litri.
Video ciorbă de legume

Mod de preparare


Carnea se taie în bucăți mai mici, egale și se
fierbe în apa cu sare.
Se spumează, apoi se pun zarzavaturile curățate,
spălate și tăiate în cubulețe mici.
Cînd carnea și legumele au fiert se pun roșiile
( pasta de roșii ) și borșul clocotind separat.
La sfîrșit se adaugă smîntîna mărarul și
pătrunjelul și se lasă să mai dea un clocot.
Video ciorbă de legume

Calorii   180/porție




Borș cu Perișoare



BORȘ CU PERIȘOARE

( 8 porții x 200 ml )

Ingrediente


- Oase vacă 1 kg
- carne vacă 500 g
- orez 20 g
- ou 1 buc
- sare 10 g
- borș 1/2 l
- morcovi 100 g
- țelină 50 g
- albitură 100 g
- ceapă 100 g
- roții 200 g
- pătrunjel verde 20 g
- leuștean 20 g
- apă 4 litri


Mod de preparare


Oasele se fierb în apă cu sare și ceapă cam o oră
și jumătate, apoi se strecoară și, în supa astfel
obținută, se pune la fiert zarzavatul curățat și tăiat
în cubulețe  mici, apoi perișoarele din carne, ou,
sare și orez.
Cînd zarzavatul și perișoarele sînt fierte, se adaugă
borșul clocotit separat și apoi roșiile, curățate de
pieliță și tăiate.
Se mai fierbe 10 -15 minute, apoi se dă de o parte
și se adaugă verdeața tocată mărunt.
Se poate prepara și fără oase ( în acest caz zarzavaturile
și perișoarele se pun în apă cu sare ).



Calorii  140/porție


Borș Țărănesc cu Carne de Vită




BORȘ ȚĂRĂNESC CU CARNE DE VITĂ

( o porție = 200 ml )

Ingrediente


- Carne de vacă 60 g
- morcovi 25 g
- albitură 15 g
- borș 40 ml
- ulei 10 ml
- leuștean 5 g
- verdeață 5 g
- sare 1 - 2 g
- smîntînă 5 g
- apă 250 ml


Mod de preparare


Se taie carnea în bucăți, se pune la fiert în 250 ml
apă rece cu sare.
După ce s-a îndepărtat spuma, se adaugă legumele
tăiate fideluță.
Cînd carnea și legume sînt fierte, se adaugă borșul
clocotit separat și uleiul, se mai lasă să lcocotească
un minut.
Se servește cu leuștean și verdeață tocată, aventual
și cu smîntînă.


Calorii    190/porție




Prepararea Borșului



PREPARAREA BORȘULUI


Ingrediente


- Tărîțe de grîu 1/2 kg
- pîine neagră 100 g
- mălai 30 - 40 g
- lămîie 1/2 buc
- frunze de vișin
- apă 5 litri



 Mod de preparare


Se amestecă tărîțele de grîu și mălaiul și se pun
într-un borcan mare de sticlă.
Se adaugă pîinea, lămîia tăiată felii și frunze de
vișin ( dacă se găsesc ).
Toate acestea se umezesc cu apă rece, și se lasă un
sfert de oră și apoi se toarnă peste ele apa clocotită.
Se acoperă borcanul și se ține la loc cald, avînd grijă
să mai amestecăm din cînd în cînd conținutul.
După o zi, borșul este acru.
Se lasă să se limpezească și se toarnă în sticle.
Peste tărîțele rămase se mai poate adăuga o dată
apă caldă, preparîndu-se astfel încă un rînd de borș.





Ciorbă de Perișoare a la Grec



CIORBĂ DE PERIȘOARE A LA GREC

( 8 porții x 200 ml )


Ingrediente

- Carne de vacă 500 g ( 250 g carne vacă + 250 g carne slabă de porc )
- oase 1 kg ( facultativ )
- ceapă 100 g
- zarzavat de supă ( morcovi, țelină, rădăcină pătrunjel ) 400 g
- sare 10 g
- orez 50 g
- 1 ou buc
- smîntînă 150 g
- pătrunjel verde 20 g
- zeamă de lămîie
- 4 lingurițe sau sare de lămîie ori oțet
- gălbenuș de ou 2 bucăți
- ulei 30 ml
- apă 3 litri



Mod de preparare

Oasele se pun la fiert în apă, se spumează.
Se fierb cc 2 ore, apoi se strecoară.
Se taie zarzavatul în cuburi mici, iar ceapa se toacă mărunt;
se pun la fiert în zeama de oase strecurată sau, dacă nu am
avut oase, în apă cu sare.
Carnea se dă prin mașina de tocat, împreună cu o ceapă,
apoi se amestecă cu ulei, ou crud, sare, orez și puțin
pătrunjel tocat.
Se formează perișoarele, care se pun în ciorba clocotindă
și se fierb 25 - 30 min.
La sfîrșit, ciorba ,,se drege” cu r gălbenușuri amestecate
cu smîntînă, apoi se acrește și se pune pătrunjel tocat mărunt.


Calorii    230/porție




Ciorbă de Perișoare



CIORBĂ DE PERIȘOARE


( 8 porții x 200 ml )


Ingrendiente

- Carne de vacă 500 g ( sau 250 g carne vacă și 250 g carne slabă de porc )
eventual și i kg oase de vacă
- ceapă 150 g
- zarzavat ( morcovi, pătrunjel, țelină ) 400 g - rădăcinoase
- orez 50 g
- ulei 30 ml
- roșii 200 g sau ( pastă bulion 50 g )
- 1 bucată ou
- sare 10 g
- leuștean 20 g
- pătrunjel 20 g
- lămîie 4 lingurițe ( suc ) sau sare de lămîie
- apă 3 litri


Mod de preparare

Dacă sînt și oase, le fierbem în apa cu sare 2 ore și jumătate.
Pe parcurs se spumează.
Se strecoară și, în zeama obținută, se pun la fiert zarzavatul
tăiat cubulețe și ceapa tăiată mărunt.
Dacă nu aveam oase la dispoziție, zarzavatul se pune la fiert
în apă cu sare.
Se fac perișoarele din carnea tocată, amestecată cu orez, sare,
puțin pătrunjel tocat mărunt și ulei și se pun la fiert în zeama
cu zarzavat.
Cînd perișoarele au fiert, se adaugă roșiile curățate și tăiate
( sau pasta de bulion ).
La sfîrșit se pune verdeața tocată mărunt și se acrește cu lămîie,
sare de lămîie sau oțet, după preferințe.


Calorii 180/porție




Ciorbă de Vită a la Grec



CIORBĂ DE VITĂ A LA GREC

( 8 porții x 200 ml )


Ingrediente


- Carne de vită 600 g
- zarzavat de supă ( morcovi, țelină, păstîrnac, rădăcinoase, ceapă, roșii ) 400 - 500 g
- orez 50 g
- ulei 30 ml
- 2 gălbenușuri de ou
- zeamă de lămîie 20 ml ( sare de lămîie )
- pătrunjel verde 20 g
- sare 10 g
- apă 2,5 litri


Mod de preparare


Carnea se taie în bucăți mai mici, egale și se fierbe
în apa cu sare.
Se spumează pe parcurs, apoi se pune zarzavatul,
curățat și tăiat în două, în lung.
După ce zarzavatul a fiert, se scoate din ciorbă și
se pune la fiert orezul.
Cînd acesta s-a înmuiat bine, se adaugă uleiul,
gălbenușurile frecate și zeama de lămîie, iar la
sfîrșit pătrunjelul tocat mărunt.


Calorii   190/porție


Ciorbă Țărănească de Vită



CIORBĂ ȚĂRĂNEASCĂ DE VITĂ

( 8 porții x 200 ml )

Ingrediente

- Carne de vită 600 g
- apă 2 1/2 litri
- sare 8 g
- morcov 100 g
- pătrunjel rădăcină 50 g
- ceapă 100 g
- cartofi 500 g
- ardei gras 100 g
- roșii 300 g
- varză albă 50 g
- mazăre 100 g
- fasole verde 100 g
- ulei 50 g
- leuștean 10 g
- pătrunjel verde 20 g
- suc de lămîie 4 lingurițe sau oțet 2 - 3 linguri.


Mod de preparare


Carnea se taie în bucăți egale și se pune la fiert în
apa cu sare.
Pe parcurs, se spumează și, cînd carnea a fiert,
se pune ceapa tăiată mărunt și se fierbe în continuare.
Morcovii, albitura și țelina, curățate și spălate, se taie
în cuburi mari și se pun în ciorbă împreună cu
zarzavatul călit, lăsîndu-se să mai fiarbă 30 minute.
Roșiile se curăță de pieliță, se taie bucăți, apoi împreună
cu fasolea și mazărea, se pun în ciorbă și se fierb
15 minute.
Ciorba se acrește cu lămîie ( sau sare de lămîie ) sau
oțet, iar la sfîrșit se pun leușteanul și pătrunjelul tocat.


Calorii   230/porție



Supă de Pasăre cu Găluște de Ficat




SUPĂ DE PASĂRE CU GĂLUȘTE DE FICAT


( 2 porții x 125 ml )


Ingrediente


- Supă se pregătește ca în rețeta nr. 34
- Pentru găluște de ficat ( 10 porții ) sînt necesare:
- ficat 200 g
- ouă 2 bucăți
- unt 50 g
- pesmet cernut prin sită fină 10 g
- sare 5 g


Mod de preparare


Ficatul se trece prin mașină de tocat cu sită fină,
apoi se amestecă cu ouăle, sarea și pesmetul.
Se ia compoziția cu o linguriță și se pun găluște
în supa clocotindă, unde se lasă să fiarbă cam
25 minute.
La sfîrșit se adaugă verdeață tocată.


Calorii   155/porție.




Supă de Pasăre cu Tăiței, Zdrențe sau Frecăței




SUPĂ DE PASĂRE CU TĂIȚEI, ZDRENȚE SAU FRECĂȚEI


( 2 porții x 125 ml )

Ingrediente


- Se prepară la fel ca supa de pasăre cu găluște numai că în loc de găluște
se pun 10 - 15 g tăiței, zdrențe sau frecăței pentru o porție de 250 ml supă.



Mod de preparare


Frecățeii se prepară din: făină 160 g, ou 1 bucată,
lapte 15 ml sare 1 - 2 g.
Din făină, ou, lapte și sare se face un aluat mai tare,
care se dă printr-o răzătoare mai mare, apoi se lasă
se se usuce.
Tăițeii, zdrențele sau frecățeii pot fi înglobați și
în supa de vită.


Calorii  140/porție.




Supă de Pasăre cu Găluște de Griș




SUPĂ DE PASĂRE CU GĂLUȘTE DE GRIȘ


( 2 porții x 125 ml )

Ingrediente

- Carne de pasăre 100 g
- morcov 25 g
- albitură 10 g
- țelină 15 g
- ceapă 10 g
- ulei 10 ml
- verdeață 5 g
- sare 1 - 2 g ( pentru găluște: griș 6 g. 1/6 ou ).


Mod de preparare


Cînd carnea e pe jumătate fiertă în apa cu sare
și după și după ce s-a luat spuma, se adagă
legume.
După ce s-au fiert, se strecoară supa în alt vas
și se adaugă uleiul.
Găluștele se prepară ca în rețeta nr. 29 și se fierb
în supă 10 - 15 min.
La servire, se adaugă verdeața tocată.
Carnea fiartă ( rasolul ) se poate folosi ca felul
al doilea.



Calorii  130/porție



Supă de Carne de Vițel




SUPĂ DE CARNE DE VIȚEL


( 6 porții x 200 ml )



- Se prepară la fel ca cea de vacă, dar se fierbe
mai puțin și se folosesc cantități de zarzavat
mai mari de ( cam cu 25% ), pentru ca zeama
să fie mai concentrată.
Se servește cu aleleași garnituri ca supa de
carne de vacă.
Se dă copiilor peste 7 luni.


Calorii   100/porție ( fără garnitură )








Supă de Carne de Vacă



SUPĂ DE CARNE DE VACĂ

( 6 porții x 200 ml )


Ingrediente

- Carne de vacă cu os 500 g ( 300 g carne macră și un os cu măduvă )
- morcovi 100 g
- țelină 50 g
- păstîrnac 50 g
- rădăcinoase 30 g
- ceapă 30 g
- roșii 100 g
- sare 5 g
- pătrunjel verde 20 g
- apă 2 litri


Mod de preparare


Este bine ca osul să fie spart înainte de a-l pune la foc.
Se spală carnea în apă rece ( nu o lăsăm mai mult în apă )
și, împreună cu oasele, se pune în apă călduță, cu un praf de sare.
Se lasă să fiarbă la foc slab și se îndepărtează spuma.
Se adaugă apoi zarzavatul, curățat și tăiat bucăți mari
și se acoperă oala cu un capac, lăsîndu-l totuși desfăcut
într-o parte, pentru evacuarea aburilor.
Cu o furculiță, încercăm dacă s-au fiert carnea și zarzavatul.
Cînd sînt fierte, supa se strecoară într-un castron, jumătate
din cantitate, iar cealaltă jumătate se pune din nou la fiert,
cu garnitura preferată: găluște de griș, zdrențe, tăiței, fidea etc.
După ce au fiert se toarnă totul peste supa din castron, se sărează
și se adaugă pătrunjelul verde tocat.
Se mai lasă 10 - 15 minute, acoperită, înainte de a fi sevită.



Calorii     cca  90/porție ( fără garnituri )


Bulion de Carne



BULION DE CARNE

( o porție = 100 ml )


Ingrediente


- Carne cu oase 70 - 80 g
- apă 300 ml
- ceapă 3 - 5 g
- praz 5 - 10 g
- pătrunjel 10 g
- morcov 10 g
- sare
- verdeață 5 g


Mod de preparare


Carnea se curăță de grăsime și tendoane, se spală și se taie în
bucăți mici, iar oasele se zdrobesc mărunt.
Se adaugă apă rece și se pune la foc mijlociu, acoperindu-se
cu un capac, pînă cînd începe să fiarbă.
În acest moment se scoate capacul și se pune vasul cu supa
pe marginea mașinii de gătit, lăsîndu-se să se ridice spuma,
care se scoate cu atenție, folosind o lingură obișnuită.
Se pun în bulionul curat zarzavaturile curățate, spălate și
tăiate mărunt.
Cînd începe să clocotească, se acoperă cu capacul și se lasă
să fiertă încet 2 ore și jumătate, punîndu-se și sare.
La sfîrșit supa se strecoară și în zeama obținută se adaugă
verdeața tocată  mărunt.
Carnea și o parte din zarzavaturi pot fi folosite la pregătirea
altor feluri de mîncare ( rasol etc. ).


Calorii   115/porție




Supă de Oase cu Găluște din Albuș de Ou



SUPĂ DE OASE CU GĂLUȘTE DIN ALBUȘ DE OU


( o porție = 200 ml )


Ingrediente

- Bulion de oase ( vezi rețeta nr 27 ) 200 ml
- albușul de la 1/2 ou
- verdeață tocată mărunt 2 - 3 g



Mod de preparare

În bulionul de oase limpede și clocotind
se adaugă, porționînd cu o lingură umezită,
găluștele din albuș de ou bătut spumă.
Se lasă să fiarbă cel mult un minut,
întorcîndu-se pe ambele părți.
La sfărșit, se adaugă verdeața.



Calorii   cca 55/porție



Supă Limpede de Oase cu Găluște de Griș



SUPĂ LIMPEDE DE OASE CU GĂLUȘTE DE GRIȘ

( o porție = 200 ml )


Ingrediente


- Bulion ( supă ) limpede de oase ( rețeta nr 27 ) 200 ml
- verdeață tocată mărunt 2 - 3 g
- griș 6 g
- ou 1/4 buc.



Mod de preparare


În supa limpede de oase, pregătită conform rețetei nr. 27
se adaugă găluștele de griș, preparate astfel: peste
albușul bătut spumă se adaugă gălbenușul, amestecînd
continuu, apoi grișul, turnat ,,în ploaie”.
Din această compoziție se iau cu o linguriță, în prealabil
umezită, porții mici, care se introduc în supa clocotită.
Se fierb 10 minute, sub capac, la foc încet.
La ultimul clocot se adaugă verdeața.


Calorii   cca 90/porție





Garnituri Pentru Supe ( Peste 7 Feluri de Garnituri )



GARNITURI PENTRU SUPE


Garniturile se adaugă la supe pentru a le crește
valoarea nutritivă.
Pentru copii, cele mai indicate garnituri pentru
supe sînt:


1. Grișul ( 2 g griș la 100 ml supă ) se toarnă ,,în ploaie” atunci cînd supă
clocotește, și se lasă să fiarbă 10 minute.

Calorii 2 g griș = 7 calorii

2. Orezul ( 3 g orez la 100 ml supă ) se spală bine și se toarnă ,,în ploaie”
în supa care clocotește, lăsîndu-se să fiarbă 15 - 20 minute.
Supa de orez se poate acri cu zeamă de lămîie ( 5 ml la o porție )
bătută cu un ou ( a la grec ).

Calorii  3 g orez = 10 calorii


3. Zdrențe de Ou ( Pentru 1/2 litri Supă: un ou, făină, o ceașcă de lapte ).
Se bate oul cu făină și se adaugă laptele, pînă cînd se obține un aluat
subțire, care se toarnă, printr-o pîlnie, în supă care clocotește.


Calorii   200 ( numai pentru zdrențe )


4. Găluște de griș ( pentru 1 l de supă: unt 10 g ouă 1 buc, griș 30 - 35 g
( 2 linguri ), sare 2 g ).
Se freacă bine untul cu gălbenușurile și sarea.
Apoi se încorporează grișul și albușul bătut spumă ( se pot prepara și
fără unt ).
Compoziția se toarnă cu lingurița, în supa care clocotește.
În caz ca prima gălușcă se desface, se mai adaugă puțin griș în compoziție.
Goluștele se fierb 15 - 20 minute.

Calorii  180 ( fără unt )
             255 ( cu unt )


5. Găluște de Ficat ( pentru 1 litru de supă: ficat de vită 125 g, unt 20 g
ou 1 buc, pătrunjel verde 5 g pesmet ( făină ) 5 - 10 g, sare 2 g )
Se dă ficatul, bine spălat, prin mașina de tocat, rezultată se freacă cu oul,
sarea și pătrunjelul tocat mărunt.
Din compoziția rezultată se fac găluște care se trec prin făină ( pesmet )
și se fierb apoi 25 minute în supă.


Calorii   330


7. Alte Garnituri - paste făinoase ( fedea, melcișori, orzișor etc. )
Sau tăiței de casă ( se folosesc ca 15 g pentru o porție de 250 g
( 5 - 7% ).


Calorii   100 g paste = 330 caloorii
               15 g paste = 50 calorii.





Cremă de Legume



CREMĂ DE LEGUME

( o porție = 200 ml )


Ingrediente


- Morcov 25 g
- păstîrnac 25 g
- rădăcină de pătrunjel 10 g
- țelină 5 g
- cartofi 50 g
- dovlecei 15 g
- fasole verde 15 g
- roșii 25 g
- pătrunjel verde 5 g
- sare
- apă 350 ml.


Mod de preparare

Se fierb zarzavaturile în ordinea lor de fierbere,
într-un vas acoperit, pînă sînt perfect înmuiate
( 50 - 60 minute ).
Se trec toate zarzavaturile prin sită și se amestecă
în apa în care au fiert.
La sfîrșit se adaugă sarea și pătrunjelul tocat mărunt.
Se poate adăuga smîntîna ( 10 - 15 g )
sau la copiii denutriți se poate îngroșa cu 10 g
lapte praf.


Calorii  80/porție ( simplă )
            110/porție ( cu smîntînă )
            130/porție ( cu lapte praf )



Cremă de Spanac




CREMĂ DE SPANAC


( o porție = 200 ml )

Ingrediente

- spanac 75 g
- bulion de oase degresat 200 ml
- smîntînă 5 g
- gălbenuș de ou 1/4
- unt 3 g
- sare 1 g
- zeamă lămîie 5 ml


Mod de preparare


Se spală bine spanacul, se taie cît mai mărunt
și se înăbușă într-o crăticioară, cu unt și cu
puțină apă.
Cînd s-a înmuiat bine, se pasează în bulionul de
oase ( rețeta nr. 27 ) și mai dă în cîteva clocote.
Se adaugă sarea, iar cînd s-a răcorit crema,
gălbenușul, frecat separat cu smîntîna.
Cînd se servește, se adaugă suc de lămîie,
sau suc de roșii.



Calorii    125/porție




Bulion ( Supă ) de Oase



BULION ( SUPĂ ) DE OASE

( 5 porții x 200 ml )

Ingrediente


- Oase vacă 500 g
- morcovi 100 g
- țelină 50 g
- păstîrnac 50 g
- rădăcină pătrunjel 30 g
- ceapă 30 g
- pătrunjel verde 25 g
- sare 5 g
- apă 2 litri.



Mod de preparare


Oasele se sparg cu un satîr, se spală bine
și se pun la fiert în apă rece cu puțină sare.
Se ridică din cînd în cînd spuma și se lasă
să fiarbă la foc slab, cca o oră.
Se adaugă zarzavatul, curățat și spălat.
Cînd toate sînt fierte, se ia de pe foc și se
lasă să se limpezească înlăturînd grăsimea
adunată deasupra.
Se strecoară și se pune din nou pe foc, se
potrivește de sare și se adaugă garnitura
( tăiței, fidea, găluște etc ).
După ce și aceasta au fiert, se pune pătrunjel
verde tocat mărunt.
Bine degresată, această supă se poate da de
la 7 luni.


Calorii   cca  50/porție



Cremă de Dovlecei



CREMĂ DE DOVLECEI

( o porție = 200 ml )


Ingrediente


- Dovlecei 125 g
- lapte 50 ml
- smîntînă 10 g
- sare
- mărar
- apă 250 ml



Mod de preparare


După ce se curăță de coajă și se spală, dovleceii
se fierb 25 minute în apă clocotită, într-un
vas acoperit.
Separat, se face un sos alb din făină diluată
în lapte.
Se trec dovleceii prin sită, apoi se amestecă
cu sosul alb și cu zeamă în care au fiert.
Se mai dă un clocot, iar după ce se răcorește
se adaugă smîntîna și mărar tocat.


Calorii   cca  80/porție



Cremă de morcovi



CREMĂ DE MORCOVI

( o porție = 200 ml )


Ingrediente

- Morcovi 125 g
- apă 250 ml
- lapte 25 ml
- făină 3 g
- sare 1 g
- smîntînă 10 g
- verdeață 5 g



Mod de preparare

În apa sărată care clocotește se adaugă morcovii,
curățați, spălați și rași pe răzătoare de zarzavat.
După ce sînt fierți, morcovii se trec prin sită și
împreună cu zeama se pun din nou la fiert.
Cînd supa clocotește, se adaugă sosul alb, pregătit
astfel : făina se dizolvă în două lingurițe apă
rece și se răstoarnă peste laptele fierbinte.
Se dau în cîteva clocote, pentru ca făina să
fie bine fiartă, apoi se adaugă untul.
Supa și sosul alb se fierb împreună, amestecînd
continuu, iar la sfîrșit se adaugă verdeața tocată
mărunt.
Se poate servi cu smîntînă și cu crutoane de pîine;
fără smîntînă se poate da de la 4 luni, cu smîntînă
de la 6 luni.


Calorii    90 - 100/porție



Cremă de Cartofi



CREMĂ DE CARTOFI

( 2 porții x 200 ml )

Ingrediente

- Cartofi piure 125 g
- supă limpede de legume 200 ml ( vezi rețeta nr 1 )
- lapte 40 ml
- gălbenuș de ou 1/2
- unt 7 g
- sare 2 g
- verdeață 10 g


Mod de preparare


În supa de legume, sărată și care clocotește,
se adaugă piureul de cartofi bătut cu
lapte și unt.
Înainte de servire se adaugă gălbenușul
de ou, subțiat și frecat separat cu puțină apă
și verdeață tocată mărunt.
Se poate servi și cu smîntînă ( 30 g ) sau
crutoane de pîine.


Calorii   cca 140/porție


Supă Cremă de Orez



SUPĂ CREMĂ DE OREZ

( o porție = 200 ml )


Ingrediente


- Supă limpede de legume 150 ml ( vezi rețeta nr 1 )
- orez 15 g
- gălbenuș de ou 1/4
- lapte 25 ml
- unt 3 g
- sare 1 g


Mod de preparare


În supa de legume clocotită se pune la fiert 30 min,
orezul, după ce a fost ales și spălat, apoi se adaugă
sarea și laptele, amestecînd continuu.
Separat se subțiază gălbenușul în puțină supă,
se bate bine și se adaugă cremei calde, împreună cu untul.
Se poate servi cu verdeață tocată sau cu suc proaspăt
de morcovi.
Se poate adăuga, de asemenea, brînza de vaci ( 10 g )
sau, la copii peste un an, telemea desărată.


Calorii    cca 150/porție




Supă Cremă de Fidea



SUPĂ CREMĂ DE FIDEA

( o porție = 200 ml )

Ingrediente


- Supă limpede de legume 150 ml ( vezi rețeta nr 1 )
- fidea 15 g
- gălbenuș de ou 1/4
- lapte 25 ml
- unt 3 g
- verdeață 5 g
- brînză de vaci ( telemea ) 10 g



Mod de preparare


În supa de legume clocotită se pune fideaua și
se fierbe 15 minute.
După ce se răcorește, se adaugă oul subțiat
cu lapte, brînza de vaci dată prin sită ( telemea
desărată rasă ) și untul.
Înainte de servire se pune verdeața tocată mărunt.
Se poate adăuga suc de roșii ( 10 - 20 ml ).


Calorii   cca 160/porție



Supă Cremă de Morcovi cu Lapte



SUPĂ CREMĂ DE MORCOVI CU LAPTE


( 2 porții x 200 ml )


Ingrediente


- Apă 5 - 600 ml
- morcovi curățați 200 g
- lapte fiert 200 ml
- sare 1 g


Mod de preparare

Morcovii, spălați și curățați, se taie în bucăți mărunte,
se pun în apă și se fierb 1 - 1/2 oră, apoi se iau
după foc și se trec prin sită.
Pireul rezultat se amestecă în 200 ml zeamă în care
au fiert morcovii.
Se adaugă laptele, sarea și se mai dă un clocot.
Supa se recomandă de la vîrsta de 4 luni, mai ales
la convalescenții după boli diareice, sau la copiii
predispuși la tulburări digestive, vara.


Calorii   cca 100/porție




Supă Cremă de Cartofi



SUPĂ CREMĂ DE CARTOFI

( 2 porții x 200 ml )

Ingrediente


- Apă 400 ml
- cartofi curățați 200 g
- ceapă 30 g
- unt 5 g
- lapte 50 ml
- zeamă de lămîie 10 ml sau ( sare de lămîie )
- sare
- pătrunjel 10 g



Mod de preparare


Cartofii, spălați, curățați și tăiați felii, se fierb în apă
împreună cu ceapă întreagă, decojită și spălată.
Cînd sînt sînt bine înmuiate, se scot din apă, ceapa
se aruncă, iar cartofii se trec printr-o sită.
Pireul rezultat se pune în apă în care au fiert
cartofii, se sărează, se pun untul și laptele și se
mai dă un clocot.
La sfîrșit se poate adăuga pătrunjel fin tocat și
zeamă de lămîie sau ( sare de lămîie )


Calorii    cca 125/porție