Țigări Antiastmatice Tratamente Naturiste




ȚIGĂRI ANTIASTMATICE


- Flori de sulfină
- Frunze de măselariță
- Frunze de laur
- Frunze de mătrăgună
- Frunze de podbal
- Frunze de mentă
- Nitrat de potasiu


În general, astmul bronhial este cauzat de anumiți factori externi
sau de o stare nervoasă și se manifestă printr-o greutate în
respirație, care poate merge pînă la senzația de sufocare.
În aceste cazuri se recomandă a se fuma o țigară antiastmatică
sau numai cîteva fumuri.
Senzația de sufocare dispare imediat, iar bolnavul se liniștește.
Cui i se datorește această acțiune ?
Țigările antiastmatice au la bază plante medicinale cu proprietatea
de a calma spasmele ce dau crizele astmatice.
Fumul inhalat excită centrii respiratori, produce o dilatare a bronhiilor,
ceea ce duce la liniștirea spasmului mușchiului bronhial și la o
creștere a ventilației pulmonare.
Pe lîngă plantele cu acțiune calmantă, țigările antiastmatice mai
conțin plante aromatice, care au proprietăți antiseptice și
produc un miros plăcut.
Cu același efect se poate folosi și tutunul antiastmatic.





Ceai Pentru Gargară Tratamente Naturiste




CEAI PENTRU GARGARĂ



- Flori de mușețel
- Frunze de nalbă-mare
- Frunze de salvie
- Rădăcină de cerențel
- Capsule de mac
- Cimbrișor


De multe ori,în stările gripale sau de răceală, amigdalele se
inflamează.
În acest caz, se recomandă o gargară antiseptică, care are
proprietatea de a micșora inflamațiile și calmarea durerilor.
Ceaiul pentru gargară are în compoziție sa frunze de nalbă
cu însușire emolientă.
Datorită mucilagiilor și uleiurilor volatile din mușețel,
cimbrișor, salvie și cerențel, ceaiul are o acțiune antiinflamatoarie,
cît și dezinfectează asupra mucoaselor inflamate.
Alcaloizii din capsulele de mac au proprietăți anestezice,
contribuind la calmarea durerilor.
Taninul din rădăcina de cerențel are însușire astringente și hemostatice.
Acest ceai se folosește cu bune rezultate și în abcesele dentare,
gingivite ( sîngerarea gingiilor ) și în general, în toate afecțiunile gurii.
Gargara se întrebuințează călduță, de mai multe ori pe zi.


Ceai Sudorific Tratamente Naturiste




CEAI SUDORIFIC



- Floride soc
- Flori de tei
- Flori de mușețel
- Rizomi de pir
- Isop



În gripă și răceală, însoțite de temperatură, ceaiul sudorific provoacă
o transpirație abundentă, urmată de o scădere a febrei.
Proprietățile sudorifice sînt atribuite florilor de soc și tei ce intră
în compoziția ceaiului.
O dată cu transpirația, s-a căutat ca substanțele toxice ce se formează
în organism să fie eliminate și prin diureză.
În acest scop, formula acestui ceai s-a completat cu rizomi de pir.
Pentru dezinfectarea căilor respiratorii și pentru a mări puterea de
rezistență a organismului contra microbilor, în formula ceaiului
sudorific s-au introdus plante cu acțiune antiseptică și bectericidă
ca mușețelul și isopul.
Transpirația provocată de ceaiul sudorific ajută mult la ameliorarea
și vindecarea bolilor aparatului respirator.
Ceaiul se bea cît mai călduț, îndulcit cu zahăr sau miere de albine.



Ceai Pectoral Tratamente Naturiste




CEAI PECTORAL



- Flori de nalbă
- Flori de ciuboțica-cucului
- Flori de tei
- Frunze de nalbă-mare,
- Frunze de fenicul
- Frunze de isop
- Frunze de trei-frați-pătați
- Frunze de cimbru-de-cultură


Acest ceai complectează acțiunea ceaiului antibronșitic,
calmează tusea, datorită principiilor active aflate în cimbrișor
și trei-frați-pătați.
Ca antiseptice pulmonare, în formula ceaiului s-au introdus isopul
și feniculul.
Acțiunea emolientă se datorează florilor de tei, florilor și
frunzelor de nalbă.
Florile de ciuboțica-cucului, pe lîngă efectul emolient, au și proprietatea
de a favoriza expectorația.
Ceaiurile antibronșitic și pectoral, prin acțiunea lor emolientă,
expectorantă și antiseptică, se folosesc cu succes la îngrijirea
bolilor aparatului respirator : răceli, gripă, bronșite acute și cronice,
catar pulmonar, tuse, răgușeală etc.
Ceaiul se bea călduț, îndulcit cu miere de albine sau cu zahăr.




Ceai Antibronșitic Tratamente Naturiste




CEAI ANTIBRONȘITIC


- Frunze de pătlagină
- Frunze de podbal
- Frunze de urzică
- Muguri de pin
- Rădăcina de iarbă-mare
- Rădăcină de ciuboțica-cucului



Afecțiunile organelor respiratorii ating în primul rînd mucoasa căilor
de intrare ( gura, nasul ), dînd guturaiul, urmat uneori de laringită
apoi inflamarea bronhiilor - bronșita - care se manifestă prin tuse,
expectorație, jenă în respirație etc.
Frunzele de podbal și pătlagina, care intră în compoziția acestui ceai,
prin mucilagiile ce le conțin. au proprietăți emoliente, ușurînd stările
congestive ale căilor respiratorii, iar muguri de pin, sovîrvul și rădăcinile
de iarbă-mare au acțiune antiseptică.
Urzica, prin vitaminele A, C, și K are însușire cicatrizantă și antihemoragică.
Pentru a ușura expectorația, în formula acestui ceai s-a mai introdus și rădăcina
de ciuboțica-cucului, care are proprietatea de a fluidifica secrețiile bronhice,
ajutînd astfel eliminarea lor.
În tratamentul bronșitelor acute și cronice, uleiurile volatile, mucilagiile și
saponinele din plantele medicinale contribuie la vindecarea sau ameliorarea
afecțiunii prin acțiunea lor asupra mucoasei inflamate, asupra secrețiilor bronhice
și asupra microbilor care au provocat îmbolnăvirea.
În tratamentul bronșitelor se urmărește antisepsia căilor respiratorii, care se realizează
prin uleiurile volatile, drenarea secrețiilor și modificarea lor, precum și calmarea tusei.
Uleiurile volatile mai acționează și asupra sistemului nervos central, producînd
o ameliorare în respirație, prin dilatarea bronhiilor.
Din ceaiul antibronșitic se beau doău-trei pahare pe zi, de preferință îndulcite
cu miere de albine.




Îndrumări Pentru Părinți




ÎNDRUMĂRI PENTRU PĂRINȚI


Pentru munca cu părinții am elaborat unele îndrumări pe care
în parte le-am expus deja în alt loc :

- Educă-te tu însuți, însușindu-ți o atitudine ireproșabilă și
obiectivă față de problemele vieții și relațiilor sexuale și lasă
copilul să observe acest lucru.
Trebuie evidențiat însă că aici nu este vorba de fenomene pur
biologice, ci de fenomene care privesc pe omul luat în asamblu.
- Lasă copilul să-și dea seama și arată-i că aceste raporturi intime
între oameni pretind o responsabilitate și că sînt inseparabil
legate de normele vieții și sociale.
- Străduiește-te să ai o comportare exemplară față de sexul opus
și dă dovadă copiilor prin viața pe care o duci în familie, de felul
cum trebuie să se comporte partenerii într-o căsnicie bună.
- Insistă de la bun început asupra însușirii unei atitudini corecte
de către copii față de sexul opus.
În sensul acesta, băieții nu trebuie să aibă un atu față de fete sau
să fie mai apreciați decît ele.
- Răspunde la toate întrebările copilului chiar dacă acestea nu
sunt exprimate complect, și nu-l consola cu promisiunea de a o
face mai tîrziu.
- Nu spune neadevăruri și nu amăgi copilul cu vorbe goale.
- Voalările și romantizările îngreunează mai tîrziu adaptarea la
realitate.
- Acordă mai ales adolescentului toate libertățile de care știe să
se bucure.
- Discută cu copilul tău și despre probleme cum sînt prietenia,
dragostea și căsătoria.
- Nu uita să aduci vorba și despre cărți și filme în care sînt tratate
problemele raporturilor dintre sexe.
- Pregătește-ți copilul să-și aleagă mai tîrziu soțul sau soția potrivită,
partenerul potrivit.



Separarea Sexelor




SEPARAREA SEXELOR





Dacă educația sexuală nu trebuie făcută în afara formelor obișnuite ale activității
școlare, înseamnă că regula generală o va constitui instruirea în comun
a băieților și fetelor.
În orice caz se recomandă două excepții, și anume la tratarea specială a igienei
menstruației și la discutarea masturbației, cînd ar trebui făcută separarea.
Băieții trebuie totuși să fie suficient de bine informați despre ceea ce reprezintă menstruația.
Bineînțeles că aceste probleme speciale ar trebui tratate, pe cît posibil, de un
profesor, sau unul din părinți de același sex.









Sfaturi Utile Pentru a Aveau Un Ten Frumos După Bărbierit




SFATURI UTILE PENTRU A UN TEN FRUMOS DUPĂ BĂRBIERIT


Indiferent că ești un adolescent sau bărbat, am un sfat foarte util pentru voi.
Pentru a avea un ten frumos după ce te-ai bărbierit, trebuie să faci ceva
foarte simplu, dar foarte dificil pentru mulți dintre bărbați și adolescenți.
Indiferent că te bărbierești cu aparatul clasic de ras, sau cu un bic cu 2 lame
sau trei sau patru sau chiar cinci lame de ras cum este aparatul de ras gillette.
Cînd te razi cu aparatul folosește apă caldă sau cît mai caldă ( cu cît este mai
 fiertă apa, cînd te razi, te poate ajuta, îmuierea firelor de păr ( barba ) îți desfunda
imediat aparatul sau bicul cu care te bărbirești ),
pentru a înmuia barba în timp ce te razi.
Nu contează ce spumă de ras folosești, poate să fie gel, spumă sau chiar
săpunul de spălat pe mîini.
Nu contează anotimpul în care te bărbierești, indiferent că este iarnă,
primăvară, vară sau toamnă.
După ce ai terminat de bărbierit, trebuie să te speli pe față cu apă rece.
( Aici este o mare problemă a bărbaților sau a adolescenților după ce
se bărbieresc, se spală pe față cu apă caldă, călduță, fiartă, și foarte puțini
se spală cu apă rece )
După ce te-ai spălat cu apă rece pe față, poți să te dai cu orice soluție sau cremă
ori parfum sau chiar cu spirt după bărbierit.
Din cauză că foarte mulți bărbați și adolescenți se spală pe față cu apă caldă,
se irită sau le apare diferite coșuri, bube, eczeme, ș.a.
Dacă te speli cu apă rece indiferent de anotimp chiar și iarna, vei avea un ten frumos
fără coșuri, iritați, sau alte eczeme, ș.a.


Principiile Acțiuni Sexual-Educative




PRINCIPIILE ACȚIUNII SEXUAL-EDUCATIVE



Acțiunea sexual-educativă trebuie să fie exercitată de toți factorii educatori.
În ceea ce privește succesul, el depinde în mare măsură de existența unei concordanțe în
acțiunea acestora.
Concordanța este necesară atît din punctul de vedere al conținutului, cît și din
cel al modului de acționare.
Din cauza aceasta, am stabilit cîteva principii esențiale ale educației sexuale.

Principiul Încrederii

Încrederea este baza oricărui acțiuni sexual-educative.
Încrederea presupune, firește, existența unei bune legături între educator elev.
Cunoașterea elevului, legată de aceasta, permite educatorului luarea
unei atitudini individuale corespunzătoare, pe baza particularităților
dezvoltării psihologice a elevului.
Pe de altă parte, trebuie să avertizăm împotriva încrederii oarbe.
Ea intervine cînd adolescentul este considerat încă un copil, sau cînd i se
acordă libertăți pe care el nu le poate încă folosi cu siguranță.
În sfîrșit, se impune ca adolescentul și problemele sale să fie tratate întotdeuna
cu seriozitate, fără a-l lua în derîdere sau a-l tachina.
Problemele adolescentului sînt problemele sale vitale.
Să nu uităm că în tinerețea noastră am avut și noi probleme asemănătoare.


Principiul Adecvării la Stadiul de Dezvoltare

Toate acțiunile trebuie să se desfășoare întotdeauna în așa fel, încît să concorde
cu stadiul dezvoltării.
Copilul ar trebui să i se vorbească întotdeauna numai pe măsura întrebării sale
sau așa cum poate el să înțeleagă.
În foarte multe cazuri nu se acordă atenția cuvenită acestui principiu al
informării adecvate etapei de dezvoltare.
În general, trebuie acceptat principiul că nu poate exista un ,,prea devreme”
dacă se dau copiilor lămuriri adecvate vîrstei lor.
Aceasta înseamnă că se pot da răspunsuri simple, ușor de înțeles, corespunzătoare
gîndirii concrete a copilului.



Principiul Pregătirii și Imunizării Active


Este greșită părerea că educația sexuală s-ar epuiza spunîndu-i copilului
cîte ceva, atunci cînd el întreabă.
Aici se pune problema de a se profita de proprietatea de întipărire a
,,primei impresii”.
Este cunoscut faptul că primele impresii se întipăresc foarte puternic în memorie.
Această imunizare este favorizată, dacă noi pregătim copilul să fie activ față
de întrebările și problemele ce i se pun.



Principiul Sincerității

Sinceritatea este una din cerințele fundamentale ale oricărui educații.
În mod ciudat, intervin deseori rezerve cînd se pune problema sincerității
în domeniul lămuririi asupra relațiilor sexuale.
Tăinuirea, camuflarea, evitarea și nesinceritatea conferă întregii sfere de
probleme o atractivitate inoportună, care tocmai ea stîrnește curiozitatea.
Spunînd adevărul, ajungi la cele mai bune rezultate și îți creezi premisele
pentru educația sexuală ulterioară.
Sinceritatea duce la rîndul ei la cîștigarea încrederii copilului.


Principiul Clarității

Nu este suficient să se spună copiilor adevărul pur.
Ca să poată fi înțeles de ei, acest adevăr trebuie spus pe măsura lor.
Claritatea nu trebuie înțeleasă însă în sensul că ar fi suficientă informarea
adolescentului asupra faptelor biologice în sine.
Dimpotrivă, copiilor trebuie să le fie tot mai clar că cele comunicate atrag după
ele anumite consecințe pentru propria lor comportare și pentru comportarea
umană în general.


Principiul Continuității și al Repetării
Trebuie să se aibă în vedere, de asemenea, necesitatea repetițiilor, știut fiind
că în general copiii uită, cel puțin în parte, cele învățate mai înainte.
În unele cazuri se poate întîmpla chiar ca anumiți copii, corect informați,
să preia de la alții, pe parcurs, informații false.
De aceea repetițiile sînt indispensabile.


Principiul Receptivități Personale

Se poate întîmpla ca în ciuda obiectivității informațiilor date, influența emoțională
să nu se înfăptuiască prea curînd.
Copilul trebuie să învețe de mic să privească sarcina, nașterea și afecțiunea
umană ca fenomene pozitive și îmbucurătoare.
Importantă este și receptivitatea personală.
Părinții, reprezentînd autoritatea în care copiii au încredere și ale cărei
indicații le urmează, trebuie să aibă primul rol și în educația sexuală.


Principiul Ancorării în Colectivitate

Acest principiu poate fi înfăptuit în diferite moduri.
Împortant este ca acel colectiv din care face parte adolescentul să se considere
întotdeauna ca o verigă a societății și să se subordoneze normelor ei.
O mare infuență asupra comportării adolescenților o are ambiția de a se
impune în grupă.


Principiul Trezirii Propriei Răspunderi


Elevilor trebuie să le fie clar că formarea și evoluția relațiilor cu sexul
opus depinde în mare măsură de fiecare individ în parte.
Această răspundere o va putea prelua însă numai acela care deține
informații suficiente și vaste privind toate elementele și importanța acestora.


Principiul ,,Purității”


În cadrul acțiunii sexual-educative trebuie să tindem spre formarea unor atitudini sănătoase.
Claritatea și sinceritatea primei informații favorizează apariția unei atitudini
sănotoase față de relațiile dintre sexe.
Un cîștig prețios îl constituie și recunoașterea de către adolescent că aceste teme
pot fi tratate și prezentate și astfel de cum a fost el obișnuit pînă atunci să le vadă.


Principiul Estetizării ( Cultivării )

Faptul că în procesul evolutiv relațiile dintre sexe s-au umanizat și ,,socializat”,
îl determină pe adolescent să considere cultivarea relațiilor sale personale
ca o sarcină indispensabilă.
Acest principiu trebuie să determine însă și modul de transmiterea a cunoștințelor.




Denumirile Organelor Genitale




DENUMIRILE ORGANELOR GENITALE



Este necesar să se dea copiilor la timp expresii corecte pentru diferite
organe genitale.
Ele ar trebui să provină din vorbirea cultă și să fie pe cît posibil
apropiate de denumirea lor ștințifică.
De aceea trebuie introduse oportun expresii ca : membru, vagin
regiunea pubiană, ș.a.
În timp ce expresii ca ,,ciucurelul”, ,,păsărica” și altele de genul
acestea să fie folosite cel mult la copiii mici, mai tîrziu însă,
neapărat înlocuite.
Majoritatea copiilor cunosc în momentul de față numai expresiile
folosite pe stradă sau denumirile străine ale organului respectiv.
Folosirea timpurie a unor noțiuni ca membru și vagin are avantajul
că îl familiarizează pe copil cu ele la vîrstă cînd acesta nu reacționează
încă sexual.
În felul acesta se evită pericolul de a se conferi o încărcătură emoțională
denumirii acestor organe, așa cum se întîmplă adeseori în cazul informării
de pe stradă.
Informațiile dificitare privind organele corpului constituie adesea motivul
pentru care copiii pun într-o relație reciprocă funcțiunile sexuale și cele secretorii.
În numeroase cazuri, prin preluarea unor asemenea expresii neoficiale, ia
naștere în ultimă instanță o atitudine negativă mai ales față de relațiile dintre sexe.




Probleme Social-Morale





PROBLEME SOCIAL-MORALE



1. Problemele generale ale raporturilor sexuale și ale vieții sexuale.



Relațiile dintre părinți și copil, în familie
Originea, geneza și nașterea copilului
Maturizarea sexuală la vîrsta copilăriei și adolescenței
Maturizarea sexuală
Cu privire la problema absistenței
Relațiile dintre fete și băieți
Prietenia și dragostea
Unitatea psiho-fiziologică a omului în sfera sexuală
Sexualitatea masculină și cea feminină.



2. Anatomia și fiziologia vieții sexuale


Structura și funcția organelor sexuale
Menstruația și igiena menstruației ( igiena menstruației numai pentru fete )
Procrearea și conceperea
Prevenirea concepției
Problemele sarcinii
Nașterea și avortul
Problemele masturbației ( numai pentru băieți )


3. Abaterile și problemele speciale


Atentatul la pudoarea copiilor
Abateri de la conduita sexuală, homosexualitatea masculină și cea feminină,
pederastia, sadismul, masochismul.
Bolile venerice
Impotenșa
Frigiditatea.





Cu Privire La Volumul Și la Momentul Mijlocirii Cunoștințelor





CU PRIVIRE LA VOLUMUL ȘI LA MOMENTUL MIJLOCIRII CUNOȘTINȚELOR




Dacă vrem ca educația sexuală să se desfășoare în mod consecvent, atunci ea trebuie
să ofere generației adolescente toate informațiile necesare în vederea întîlnirii
cu sexul opus.
Aceste informații nu trebuie transmise numai de dragul de a le transmite.
Se impune mai ales ca, odată cu transmiterea lor, să se influențeze comportamentul
și să se stabilească criteriile de apreciere.
Transmiterea de cunoștințe destinate copiilor și adolescenților trebuie să se facă
diferențiat, pe etape.
Prima etapă durează aproximativ de la 3 la 11 ani.
În această etapă trebuie transmise cunoștințele biologice de bază.
Categoria acestora cuprinde mai ales soluționarea problemelor care-l preocupă
pe copil în această epocă.
Luate în detaliu, acestea sunt :
- ,,Proveniența” copilului.
- ,,modul de apariție” a copilului.
- dezvoltarea prenatală a copilului și
- geneza copilului ( paternitatea ).

În a doua etapă, care durează aproximativ de la 11 pînă la 16 ani, adolescentul
trebuie sprijinit să-și făurească propriul sistem de apreciere, orientat spre sistemul
social de valori.
În plus, la această vîrstă trebuie să se răspundă unor probleme din sfera relațiilor
sexuale, respectiv a relațiilor intime.
Cea de-a treia etapă are în vedere vîrsta pînă la aproximativ 18 ani.
În această etapă trebuie transmise cunoștințe speciale, necesare desfășurări
relațiilor dintre sexe.
Aici sînt incluse și informații privind posibilitate provenirii concepției.
Necesară este însă o educație sexuală anterioară corespunzătoare.
Ni se pare justificată adăugarea și a unei a patra etape, care să înceapă o dată
cu cel de-al 18-lea an.
De data aceasta, este vorba de clarificarea problemelor speciale ale contactului sexual,
precum și de problele organizării vieții în comun.

Etapele  în care ar urma să începeți dezbaterea acestor probleme ale copilului.

1. de la 3 la 11 ani
2. de la 11 la 16 ani
3. de la 16 la 18 ani.





Formele Educației Sexuale




FORMELE EDUCAȚIEI SEXUALE



În cele ce urmează, vom expune toate formele și mijloacele care s-au impus pînă
acum în educația sexuală.
Discuția între patru ochi ca mijloc de informare și de modelare a comportării
apare mai frecvent în cadrul familiei.
Din presă, ziare, reviste, cărți, televizor, internet, calculator, laptop, telefoane mobile, tablete,
se pot uita la diferite filmulețe, sexi, erotice, sau chiar xxx.
Profesorul va recurge însă și el, în anumite situații, la această posibilitate.
În majoritatea cazurilor, inițiativa și dirijarea discuțiilor trebuie să revină adulilor,
fiindcă adolescenții, ca parteneri, manifestă adesea rețineri.
Din acest motiv este absolut necesar ca educatorul să fie informat asupra problemelor
specifice fiecărei vîrste, pentru a putea răspunde, în cadrul discuției, întrebărilor
existente, dar ,,nerostite”.
Se poate ajunge totuși ocazional și la discuții inițiate de adolescenți în cazul în care ei
urmăresc să-și clarifice anumite probleme.
Nu rareori adolescentul disimulează propria sa persoană, declarînd că se interesează
în numele unui prieten sau al unei persoane.
De aceea, discuțiile de acest gen trebuie completate cu alte forme educative.
În sfaturile referitoare la căsătorie și la viața sexuală, discuția va fi asemănătoare
atît în privința diagnosticului, cît și a terapiei.
În ceea ce privește vîrsta, limitele inferioare nu au fost încă clar conturate.
Au fost înregistrate rezultate bune în discuțiile avute cu copii în vîrstă de 8-9 ani.
Considerăm însă că discutarea acestor probleme este posibilă și necesară începînd chiar cu clasa I.
Copiii se mai pot informa din.
- Literatura pentru adulți.
- Literatura pentru adolescenți.
- Literatura pentru copii.
- Cărți, reviste, ziare, televizor, internet, etc etc



Sursele Informării




SURSELE INFORMĂRII



Fără îndoilaă că fetele dau rezultate mai bune decît băieții.
Lucru este foarte explicabil, dacă ținem seama de faptul că părinții, considerîndu-le
pe fete mai expuse pericolului, se preocupă mai din timp de lămurirea lor
decît a băieților.
Pe de altă parte, lucrul acesta este condiționat și de faptul că, în toate împrejurările
mama poartă sarcina principală a informării.
Unei mame îi vine mai ușor să dea lămuriri fiicei sale decît fiului.
De aceea băieți apelează la prieteni sau la cărți, căci tații sînt mai puțin dispuși
să dea informații copiilor lor.

Informații privind originea copilului


                    Elevi                      Studenți                             Adulți
               fete    băieți              fete      băieți                   fete        băieți
Mamă     46,1    16,4               33,3      17,9                     17,8         8,5
Tată           1,7     5,9               --------------------                2,2          0,9
Părinți       6,3     8,2              ----------------------              8,1         14,9
Rude         2,7      ---                11,2       3,9                       8,1           7,6
Elevi, prieteni
                21,8    32,0               34,3     42,0                     58,0          56,9
Cărți        11,2    13,8                 5,4       5,7                       2,3            1,8
Școală       0,5      9,1                 5,8       8,4                ------------------------
Nu mai știe
                 7,2     14,6                 6,5      16,8                      2,3             4,7
Numărul persoanelor chestionate
                   400    306                225      107                     136              108

Deoarece analiza surselor de informare privind rolul tatălui a dus la rezultate
asemănătoare, este posibilă discutarea la un loc a celor două situații.


Informația privind nașterea copiilor



                                      Elevi                            Studenți                         Adulți
                                   fete        băieți                fete       băieți                fete     băieți
Mamă                         33,8          8,6                  12,2       3,9                   17,4    ----------
Tată                              2,4          8,6                    0,6       0,6                   ------       1,7
Părinți                        11,4          3,3                    4,5       3,9                   -------      1,7
Rude                            3,3          1,3                    7, 4      1,7                     5,5        3,4
Școală                        14,7        18,5                  12,9       8,2                   10,1        8,2
Cărți                           20,3        25,8                  22,3     33,4                   11,0       11,6
Prieteni                        9,3        27,9                  30,3      35,3                  42,3        60,0
Alte surse                    3,3        ------                   7,4        9,8                   10,1       10,0
Fără indicații              ------        6,0                    1,9        3,3                    3,7          3,4  
Numărul persoanelor chestioate
                                    183         151                    311       181                  109         70


Pentru a ușura operația de interpretare a celor două tabere, să reproducem încă
o dată valorile ce reprezintă aportul explicațiilor date de părinții, respectiv rude :


Aportul părinților, respectiv al rudelor la acțiunea de informare


                                   Elevi                           Studenți                 Adulți
                               fete     băieți                 fete     băieți          fete     băieți
Origine                   56,8     30,5                   44,5    21,8           36,2      31,9
Naștere                   50,9     21,8                   24,7    10,3           22,9        6,8





Terapia Masturbației




TERAPIA MASTURBAȚIEI


Deși astăzi masturbația nu mai este privită ca un păcat sau ca o boală, ea nu
poate fi totuși recomandată ci doar tolerată.
Ar fi poate indicat să se spună cîte ceva despre terapia ei.
Este recomandabilă curățenia periodică a organelor genitale, pentru a se
evita excitațiile prin murdărie.
La vîrsta școlară se impune informarea la timp a copilului asupra erecției
și ejaculării, contribuind astfel la întărirea capacității stăpînirii de sine.
- Informarea adolescentului asupra ejaculării, poluției și masturbației.
- Distragerea adolescentului de la interesul pentru propriul său corp și îndrumarea lui
către societate.
- Se recomandă de asemenea călirea, deoarece prin ea adolescentul învață să-și
stăpînească dorințele, să se opună ispitelor.
-Recunoașterea personalității adolescentului și încurajarea lui reprezintă un sprijin
necesar în confruntarea sa cu practica masturbației.
Pe de altă parte, el simte nevoia de încurajare și de recunoaștere, pe de altă parte, stimularea
îi este necesară în străguința de a stăvili practicarea masturbației.
O influență liniștitoare poate s-o excite și educația mixtă, căci reunirea la un loc a băieților
și fetelor oferă multe posibilități de destindere indirectă.
Nu trebuie însă trecut cu vederea faptul că în această situație pot rezulta dificultăți
noi pentru fiecare în parte.





Frecvența Masturbației





FRECVENȚA MASTURBAȚIEI



Recent, Rennert a cercetat și el începutul perioadei de masturbare și a constatat o
creștere bruscă a acesteia începînd de la vîrsta de 12 ani.
La 16 ani, aproape 80% dintre băieții chestionați au o experiență corespunzătoare.
Se înțelege că sporirea ulterioară a frecvenței prezintă doar o ușoară curbă de creștere.
Descoperirea masturbației are loc în cele mai multe cazuri, prin seducerea sau instigarea
din partea unor colegi mai mari.
S-a constatat că din 300 persoane de sex masculin supuse cercetări, 51% au fost
inițiați în această practică de alți, în timp ce numai 33,5% au descoperit-o singuri.
În privința frecvenței la adolescenți, se admite că în majoritatea cazurilor masturbația
este practicată de 1-3 ori pe săptămînă.
După constatări, doar circa 35% din fetele de 20 de ani au o experiență în acest sens
pe cînd bărbații de aceași vîrstă, procentul depășește 80%.
În timp ce la bărbați curba masturbației începe să scadă o dată cu depășirea vîrstei
de 20 de ani, la femei ea continuă să crească.
Inițierea în masturbație pare să se producă la femei mai frecvent decît la bărbați pe
calea autodescoperirii.





Masturbația și Modurile de Masturbare





MASTURBAȚIA ȘI MODURILE DE MASTURBARE


Prin noțiunea de masturbație se înțelege autostimularea genitală, în vederea obținerii
excitației sexuale.
Această auto excitare poate avea loc direct, folosind de cele mai multe ori mîna,
dar poate să aibă loc și prin excitarea altor părți ale corpului, ba chiar și prin pură
fantezie sau reprezentare.
La diferite popoare mai puțin evoluate s-a observat că părinții își masturbează copiii,
pentru a-i liniști.
În evoluția masturbației pot fi delimitate forme structurale diferite.
- Masturbația la sugar și la copil mic, inclusiv masturbația la copilul de vîrstă preșcolară.
- Masturbația la școlari.
- Masturbația la adolescent.
- Masturbația la adult.


 ,,Onania la sugar” include manipularea părților genitale.
Este însă îndoielnic dacă această atingere este practicată intenționat, în vederea
obținerii unei plăceri sexuale speciale.
În al patrulea an din viață se manifestă adeseori o nouă intesificare a acestor manipulări.
Tendința de manipulare a anumitor părți ale organelor genitale poate fi favorizată,
pe de o parte, de descoperirea acestei regiuni a corpului.
La băieți, erecția de dimineață, ce se manifestă încă la o vîrstă fragedă și este
stimulată de umplerea vezicii urinare, pare să favorizeze aceste practici.
În general, se pare că băieții recurg mai frecvent la masturbație, decît fetele.
În jurul vîrstei de 10 ani, în special la băieți, se manifestă tendința de a reveni
la practicarea masturbației.
O dată cu intrarea în pubertate, adolescentul dobîndește noi potențe organice.
Acum au loc stări de tensiune specifică organului, stîrnite uneori și de împrejurări
exterioare.
Un mare rol îl joacă aici excitațiile de ordin psihic, provocînd adeseori stări de
tensiune care reclamă destinderea.
Adolescentul dobîndește acum capacitatea trăirii orgasmului ejaculării.
Această trăire poate avea loc ca un fenomen însoțitor al poluției, poate fi însă
și provocată.
Stările de indispoziție, precum frustrările sau stările de anexietate, declanșează
și ele deseori tensiunea specifică organului, erecții și ejaculării.
Astfel se poate ajunge la o legătură temporară între senzațiile neplăcute și
ejacularea însoțită de plăcere.
Pentru majoritatea adolescenților masturbația reprezintă o etapă de trecere în
procesul satisfacerii instictuale, considerată chiar, sub diversele ei forme, drept o
activitate sexuală adecvată vîrstei.
De regulă, ea se încheie o dată cu începerea contactului hetero-sexual.
Pentru ,,onaniștii” maturi masturbarea este singura formă posibilă de satisfacere sexuală.
Ea se manifestă îndeseori la indivizii social-nevrotici.
Putem face aici abstracție de perioadele ,,onanie de nevoie”, cum este cazul bărbaților
ale căror soții, ca urmare a sarcinii, sînt temporar inapte pentru contactul sexual.





Motivarea Primului Contact Sexual





MOTIVAREA PRIMULUI CONTACT SEXUAL



Cercetările noastre au dat la iveală faptul că mai ales la fete care în timpul dezvoltării
lor n-au avut parte de suficiență căldură sentimentală, sînt deosebit de expuse seducției,
în măsura în care seducătorul le lasă impresia că le-ar putea oferi căldură și protecție.
Pentru a ușura răspunsul acestor persoane și pentru a exclude nesiguranța lor, le-am
întrebat și ce-ar avea de spus azi despre primul contact sexual.
Posibilitatea unor rețineri este aici exclusă, deoarece în acest caz trăirea și atitudinea
prezentă față de primul act sexual..
Pe de altă parte, am putea admite însă că primul contact sexual ar trage după sine regrete
numai în acele cazuri în care el s-ar fi produs în lipsa unor adevărate și profunde
sentimente față de partener.

 Motivul producerii primului contact sexual


Motivul                    Studenți %                         Adulți %
                           sex fem.    sex masc.     sex fem.   sex masc.
Iubirea ș.a.            36,8           29,6              60,3         41,4
Curiozitatea            7,2           21,2              11,0         32,9
Insistența partenerului ș.a.
                                8,8             2,6                2,6           3,8
Diverse                    9,6           10,0              16,8         12,8
Refuză să răspundă 7,6            13,8            --------------------
Fără indicați           30,0           23,3                9,8           9,9



Rezultă că generația mai tînără nu mai privește primul contact sexual ca pe un lucru atît
de serios, cum a fost cazul la generația mai în vîrstă, prin urmare în comportarea lor
adolescenții nu se mai lasă reținuți de motive exterioare, ( dăruire, afecțiuni profunde ).
Cu toate reținerile exprimate chier de noi, vom încerca să prezentăm cîteva din
motivele cel mai des amintite.
Pentru primul contact sexual - și al tuturor celorlalte contacte sexuale - la femei, s-ar
putea enumera următoarele motive:
- Dăruirea premeditată, ca dovadă a iubirii sau pentru pecetluirea acestuia.
În orice caz, nu toate declarațiile de ,,dragoste” trebuie incluse aici, deoarece criteriile lor
au fost stabilite adesea foarte subiectiv.
- Dăruire și bună credință.
În acest caz fata se dăruie, deoarece crede că partenerul are intenții bune, lucru
de care el o asigură de multe ori formal.
- Dăruire din milă.
Fata crede că partenerul are nevoie de raporturi sexuale sau că ea nu-i poate pretinde la infinit,
ca el să se ,,chinuie”
- Dăruirea de teamă ( șantaj )
Fata se dăruie din teama de a nu-și perde prietenul.
- Curiozitatea.
Curiozitatea pentru presupusa ,,mare trăire” și dorința de a lua parte în cele din urmă
la astfel de evenimente determină o fată să fie gata pregătită pentru contactul sexual
sau chiar să-l provoace,
- Ambiția de a impune
Într-un astfel de caz se ajunge la contact sexual, deoarece fata speră să-și cîștige prin
aceasta o anumită importanță și recunoaștere din partea partenerului sau a anturajului.
- Afecțiunea, dragostea și pecetluirea ei.
Și aici existența unei prietenii de lungă durată, ca și timpul petrecut împreună, constituie o
condiție fundamentală pentru ca un contact sexual să se realizeze.
- Curiozitatea.
Ce le spune la fete sînt valabile și aici.
- Ambiția de a impune ( prestigiului ).
Și în acest caz se încearcă dobîndirea unei anumite considerații față de sine
însuși sau față de anturaj.
- Satisfacerea necesității ( destinderea ).
Aici este vorba de satisfacerea unei necesități existente sau care a devenit actuală.


O analiză a modului de a proceda al băieților arată că există cîteva ,,tactici standard”
cu care aceștia încearcă să îndemne fetele să se dăruiască.

- Tactica șantajului.
În acest caz fata este adesea amenințată că el își va căuta o alta, în cazul cînd ea nu
vrea să consimtă ; el are nevoie ,,de aceasta”.

- Tactica pretenției de a avea dovada iubirii.
Sentimentul de dragoste al fetei este pus la îndoială și ca dovadă a iubirii
se cere această dăruire.

- Tactica ,,promisiuni”
Pentru a învinge rezistența fetei, băiatul dă asigurări că are gînduri serioase cu ea.

- Tactica ,,serucerii”.
Această tactică prezintă multe variante, de la formele primitive pînă la procedeele
cele mai rafinate.
Foarte frecvent se asociază cu asigurarea că nu se va întîmpla nimic.





Momentul Primului contact




MOMENTUL PRIMULUI CONTACT



Chestionînd diferite grupe, am stabilit momentul primului contact hetero-sexual.
Tabelul ce urmează prezintă rezultatele.


Momentul primului contact sexual
( indicați în procente )

Primul contact     Elevi              Studenți          Adolescenți în cîmpul muncii           Adulții
                           fete     băieți     fete    băieți             băieți                                     fete    băieți
12 ani                  0,4      2,4         0,3     0,3                    ---------                                    0,3       0,2
13 ani                  0,4       ---         0,3     1,0                    -----------                                 0,3       0,5
14 ani                  0,8      1,4         0,6     0,3                     2,3                                          0,3       0,5
15 ani                  0,4      1,9         0,6     1,7                     3,5                                          0,7       3,1
16 ani                  1,8      2,4         5,7     3,8                    12,1                                         5,3       5,5
17 ani                  1,3      1,4         6,0     7,4                    23,9                                         9,5      17,9
18 ani                  1,3      0,4        16,5   16,9                   18,9                                        15,2     24,8
mai tîrziu răspuns refuzat
încă nu știu        81,6     70,2       27,6     8,4                    18,1                                      ---------------

Renunțăm să facem o comparație cu cercetările mai vechi.
Analiza tabelului ne va releva următoarele rezultate.
- Un procent destul de mare al celor chestionați din toate grupele a avut contact sexual
înainte de vîrsta de 18 ani.
- În fiecare grupă există adolescenți care a început contactul sexual pînă la vîrsta de 16 ani.
Cota acestora se menține de obicei în jurul de 10%.
- În toate grupele există un procent mai mare de persoane de sex feminin care n-au
avut nici un contact sexual.
- Nu se poate da un răspuns categoric la problema dacă băieții sau fetele încep mai
devreme contactul sexual.




Primul Contact Sexual




PRIMUL CONTACT SEXUAL


După o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată, în relațiile prietenești intervine
contactul sexual.
Gama acestor relații se extinde de la punctul zero pînă la prietenia de lungă durată.
În primul caz poate fi vorba de o cunoștință foarte scurtă și trecătoare, de exemplu
într-un local de dans, în al doilea caz de o prietenie care durează de ani de zile.
Din considerente de ordin psihologic este indicată o delimitare între primul
contact sexual împlinit și primul care a fost trăit cu plăcere și în sfîrșit între acestea și
primul contact sexual încununat de orgasm.














Faza Premergătoare Primului Contact Sexual




FAZA PREMĂRGĂTOARE PRIMULUI CONTACT SEXUAL



Cu începerea practicării obișnuite a contactului sexual, se încheie o etapă a dezvoltării sexuale.
Primul partener, respectiv prima ,,trăire”, lasă de obicei o anumită amprentă asupra
comportării sexuale viitoare.
Se întîmplă însă deseori ca primul contact să nu lase nici o impresie, mai ales la fete,
sau să eșueze la băieți.
În principiu însă primul raport sexual poate lăsa o anumită amprentă.
Dar ea nu este absolut obligatorie.
Nu considerăm justificată concepția răspîndită în literatura mai veche, după primul contact
sexual ar reprezenta un punct-cheie al existenței ulterioare, dar nici nu negăm faptul că,
în anumite împrejurări, primul raport sexual poate da naștere unei treume psihice,
ceea ce face pentru un anumit timp imposibilă comportarea și trăirea sexuală normală.
Asupra acestor factori sîntem încă puțin educați, cu toate că avem de-a face, fără îndoială
cu un eveniment deosebit pentru formarea personalității.
De asemenea pînă în prezent sîntem slab informați asupra momentului primului
contact sexual, astfel încît această problemă plutește în întuneric.
În S.U.A. pare să existe pentru mulți adolescenți o fază premergătoare contactului sexual
regulat, în care se ajunge deja la orgasm, denumită ,,petting”.






Prietenia în Adolescență




PRIETENIA ÎN ADOLESCENȚĂ


În cursul unei anchete făcute printre studenți am încercat să ne lămurim asupra
unor particularități privind prima prietenie între adolescenți.
Relativ la debutul primei prietenii, ne informează următorul tabel :

Vîrsta debutului primei prietenii

vîrsta       fete%        Băieți%
12             1,8             0,8
13             4,2             4,0
14            14,0           16,1
15            22,8           20,2
16            22,8           23,4
17            18,8           15,3
18              8,4           12,0
19 și
mai tîrziu   3,4             5,7
fără indicație
                   3,3             2,4

Din acest tabel nu s-ar putea deduce că ar exista deosebiri esențiale între
fete și băieți în ceea ce privește vîrsta la care se leagă o prietenie.
Borrman a întreprins o cercetare similară.
Din observațiile lui reiese că persoanele chestionate au început prietenia, în medie
cu aproape un an mai tîrziu.
Evident este vorba de o grupă sociologică neunitară.
Cît privește durata primei prietenii la fete și băieți, nu apar nici la el deosebiei sensibile.


Durata primei prietenii


Durata                                      Fete %                         Băieți %
pînă la un an                              48,8                               52,5
1 pînă la doi ani                         18,9                               18,6
3 ani                                             9,6                                 9,3
4 ani                                             3,8                                 4,1
mai lungă sau care continuă       18,9                               15,5


La mulți adolescenți prietenia durează o perioadă relativ mare.
Circa jumătate din cei întrebați au rupt totuși prietenia în decursul unui an.
Foarte semnificativă este cunoașterea limitelor în care s-a desfășurat
această prietenie, dacă între adolescenți s-au manifestat doar primele
gingășii sau s-a ajuns și la un contact sexual.


Limitele primei prietenii


Limite                                                                          Fete %            Băieți %
strîngeri de mînă, mici gingășii                                     4,3                   1,7
sărut                                                                               53,1                57,7
contact sexual                                                                14,2                19,0
fără indicații                                                                   28,4                21,6





Tabelul ne arată că marea majoritate a persoanelor anchetate de noi și-au
limitat relațiile primei lor prietenii la forme care exclud raportul sexual.
Importantă este, în continuare, atitudinea adolescenților față de prima lor prietenie.

Atitidinea actuală față de prima prietenie

                                                                                                                     fete %          băieți %
- căsătorie, respectiv iubire care continuă                                                     6,7                4,6
- bună camaraderie                                                                                       11,4               6,8
- influență pozitivă                                                                                       20, 0            11,0
- flirt, amintire frumoasă                                                                              23,8             28,8
- nici o părere de rău                                                                                      7,6              11,8
- ridicolă                                                                                                         1,9                1,5
- de neiertat                                                                                                     ----               2,7
- bine că s-a sfîrșit                                                                                           ----               1.9
- alte răspunsuri negative                                                                                1,9                8,4
- s-a uitat                                                                                                         5,7                2,7
- fără indicații                                                                                                20,0              16,8








Majoritatea adolescenților apreciază, așadar, pozitiv prima prietenie.
Modul cum adolescenții apreciază influența primei prietenii asupra dezvoltării
lor ulterioare este ilustrat de tabelul ce urmează.
Întrucît relativ puțini adolescenții s-au exprimat clar în acest sens, vom renunța
la o explicație amănunțită.
Se manifestă o tendință, și anume aceea că prima prietenie are o influență pozitivă
mai mare supra băieților decît asupra fetelor, atît din punct de vedere personal,
cît și al rezultatelor școlare.
Aici se ridică o problemă din care pot fi indicații importante în privința educației,
ea urmînd să formeze obiectul altor lucrări.


Prietenia a avut o influență
Asupra persoanei respective                  pozitivă                         negativă
- fete                                                          67   36%                     20   11%    n=180
băieți                                                         28   45%                      9     15%    n= 63

Asupra școlii
 fete                                                           20    12%                      4        3%    n=153
băieți                                                         23    40%                      10      17%  n=58



Cercetările efectuate de noi nu au prezentat unor rezultate genera-valabile,
deoarece în acest caz au fost chestionați absolvenți ai școlilor medii.
Sînt necesare înainte de toate certetări asupra grupelor de adolescenți din cîmpul muncii.




Raporturile Partenerului cu Sexul Opus





RAPORTURILE PARTENERULUI CU SEXUL OPUS


Ele sînt înainte de toate în avantajul relațiilor cu sexul opus.
Separarea dintre băieți și fete, observată de obicei la începutul pubertății, este adeseori urmarea
influențelor externe, în special a ,,normelor” respective, existente în școală.
Această fază este curînd înlocuită cu faza mai mult sau mai puțin insistentă a
intimităților.
Ea începe de obicei prin discuții privind o persoană de sex opus.
Aceste discuții se poartă în general cu o prietenă, respectiv cu un prieten.
Se ajunge apoi la hoinăreli în grupuri separate, la schimburi de bilete, sms, comentari,
la vizionarea înpreună a unui film, sau la o terasă la un suc, la mec, etc.
Foarte des, prieteniile se nasc direct, în cadrul unei activități voluntare.*
În aceste situații, fetele o iau de obicei înaintea băieților.
În ce măsură se mai poate vorbi azi de o ,,atitudine adorabilă” - nu putem răspunde categoric.
În orice caz, această atitudine ascunde în sine modalități pozitive pentru
adolescenți, în încercarea lor de a-l imita pe adult sau de a-i cîștiga respectul.
Și ca să-și atingă acest scop, mulți adolescenți se străduiesc în direcția propriei lor desăvîrșiri.
,,În adorația sa adolescentul ia un contact fictiv, la distanță, cu persoanele
cărora le atribuie anumite calități ideală.
La un moment dat, băiatul începe să se intereseze de o fată pe care o întîlnește
în fiecare dimineață în drumul spre școală sau locul de muncă.
Probabil că a văzut această fată în repetate rînduri, dar numai acum începe să se infiripe
o legătură tainică cu ea.
Își făurește o imagine despre ființa și caracterul fetei, o urmărește în gînd,
pas cu pas, face presupuneri în legătură cu felul cum ar acționa ea ăntr-o situație sau alta.
Această formă de adorație se manifestă și față, de persoanele de acelaș sex.
Profesorul sau profesoara, vecina de curînd căsătorită, toți pot deveni obiectul
adorației adolescentului.
În ultimi ani de școală se constată frecvent o  pronunțată afecțiune manifestată
de fiecare elev sau elevă față de profesorii lor, fapt remarcat desigur de aceștia din urmă.
Unii zăbovesc mult în această etapă .
Ei își înving cu greu teama de a se adresa și de a ajunge - nu numai în imaginație -
la relații cu persoana dorită.
De aceea îi invidiază pe camarazi lor care au trecut repede peste acest stadiu și au
început să ,,flirteze”.
Se pare că tineretul de azi flirtează fără a sta prea mult pe gînduri și mai frecvent decît
generația părinților sau a bunicilor lor.
Adorația și flirtul au o caracteristică comună : ele sînt fructul dorințelor erotice
și nu în mod necesar al dorințelor sexuale.
Firește că la vîrsta adolescenței apar și dorințe sexuale.
La început există totuși o separare clară între dorințele sexuale și celelalte manifestări.

Explicație * - Nu trebuie trecut cu vederea faptul că sînt destui adolescenți care nu
parcurg astfel de faze pronunțat erotice, ci ajung foarte de timpuriu și fără vreo
legătură psihică mai profundă la contacte sexuale cu fete, contacte în care de multe
ori ,,inițierea” este preluată de la fetele mai în vîrstă.







Întrebări Privind Structura Corpului, În Special a Organelor Genitale




ÎNTREBĂRI PRIVIND STRUCTURA CORPULUI, ÎN SPECIAL A ORGANELOR GENITALE


1.Femei

Ce este uterul ? Ce semnifică placenta ? Pentru ce are ombilic ? Există un himen ?
Există la femei un clitoris ? Cînd ar trebui să înceapă o fată contactul sexual ? Pentru
ce există periodul ? În medie, la ce vîrstă începe ciclul menstrual ? Poate să dureze
menstruația mai mult de o săptămînă ? Ce înseamnă vîrsta pubertății ? Cînd se maturizează o fată ?
Prin ce se exteriorizează mai întîi fecunditatea la femei ? Începînd cu ce vîrstă poate
avea o fată copil ? Există în permanență ? Ce funcție excită sînul ? Cum apare laptele
de mamă ? Care sînt locurile excitabile la femei ?



2.
Bărbați

Întrebări referitoare la particularitățile sexului masculin.
Există și la bărbați ceva asemănător periodului ? Parcurge și bărbatul o etapă
de dezvoltare necesară maturării ? Începînd cu ce an băiatul poate fi considerat
ajuns la deplina dezvoltare ? Începînd de la care vîrstă sînt bărbații apți
pentru fecundare ? Începînd cu ce an poate fi considerat băiatul matur, pentru
a deveni tată ? Care sînt limitele vîrstei fecundității, la bărbați ? de ce vîrsta noastră
de dezvoltare corporală este diferită ? Trebuie ca tînăr să ai complexe, dacă pînă la
vîrsta de 18 ani n-ai avut niciun contact sexual ?






Problemele Sexuale Ale Vîrste Adolescenților




PROBLEMELE SEXUALE ALE VÎRSTEI ADOLESCENȚILOR



Pe parcursul evoluției sale, în fața adolescentului se ridică multe probleme,
a căror explicare și rezolvare sînt esențiale pentru dezvoltarea și formarea
sa ulterioară.
În cele ce urmează vom prezenta exemple de întrebări ale adolescenților, pentru
a ilustra cît de cuprinzătoare este sfera lor.
Educatorul trebuie să le cunoască, dacă vrea să acționează eficient
asupra adolescenților.
În sistematizarea lor, ne-am orientat parțial după sistemul elaborat de Grimm și
Rosler, pentru că aceleași probleme ni s-au pus și nouă în mod frecvent.

Întrebări privind structura corpului, în special a organelor genitalr :

1. a) Întrebări referităare la particularitățile sexului feminin, respectiv ale
dezvoltării sexuale ;
1. b) Întrebări referitoare la particularitățile sexului masculin;
2. Fecundarea și procesul procreării
3. Graviditatea și provenirea ei
4. Întrebări privind actul sexual și probleme psiho-fiziologice ale vieții sexuale
5. Întrebări privind actul sexual
6. Probleme psiho-fiziologice ale raportului sexual
7. Bolile
8. Nașterea
9. Prietenia - dragostea - căsătoria
10. Probleme psihologice
11. Probleme sociale privind relațiile sexuale.




Dezvoltarea Sexuală în Adolescență




DEZVOLTAREA SEXUALĂ ÎN ADOLSCENȚĂ


1.
Structura articulară a sexualității se accentuează, se distinge și este mai amplu diferența.
Schema declanșării devine mai complexă, astfel încît reacțiile sexuale sînt provocate
numai prin excitația directă, fizică, a organelor genitale sau prin situații, inclusiv
reprezentări cu un conținut vădit sexual.

2.
Structura instictului sexuale capătă sumultan a mai mare pondere în asamblul
structurii psiho-fizice.

3.
Cu această separare și materializare își face treptat apariția o independență progresivă a structurii
elementelor sexuale, ceea ce înseamnă că activitatea sexuală devine din ce în ce mai mult un
scop în sine ( este practicată, așadar, pe de o parte, pentru excitația legată de ea, pe de altă
parte, pentru satisfacere și destindere ).

4.
În ciuda multiplelor dificultăți și obstacole exterioare, o dată cu atingerea celei de a doua faze
pubertatea, sexualitatea se manifestă în forma unei activități sexuale obișnuite și regulate”.
Aici nu trebuie scăpat însă din vedere că de multe ori, sub o excitație sexuală continuă,
bărbații sînt capabili de contacte sexuale realizate fără nici o participare sufletească lăuntrică.
În privința fetelor ne lipsește deocamndată o descriere corespunzătoare.
,,instictul sexual, o dată trezit, apare la băiat mai vehement și mai legat de organ,
la fată într-o formă mult mai difuză și mai sublimată ( dorința de gingășie și de alintare ).
Fetele sînt în general mai cruțate de suferințele, de șocurile și de conflictele sufletești
privind eliberarea de instinct.
În mod practic la băiat are loc, din momentul primei ejaculări, o manifestare sexuală
oarecum regulată, foarte variată însă, ca urmare a persistenței unei incertitudini privind
rostul instictului sexual, masturbarea, atingerea intimă a corpului unui partener de sex opus
sau de același sex, raportul homo- sau hetero-sexual.
La fete, evoluția activității sexuale decurge mai des sub forma unei curbe treptat ascendente.
La fetele de vîrsta pubertății, onania pare să fie rară, frecvența destinderii sexuale mult mai redusă,
iar primul contact sexual, în ciuda maturării biologice mai timpurii, are loc mai tîrziu decît
la băieți.
În general, fetele par să reacționeze mai puțin decît băieții la reprezentările trezite de anumite
imagini sau discuții.
Pe de altă parte, se știe că zonele erogene sînt mai extinse la sexul feminin decît la cel masculin.
De asemenea, pragul excitabilității pare, în general, să fie mai puțin înalt la sexul masculin.
Pe baza datelor de care dispunem, am dori să încercăm următoarea descriere a comportării și trăirii
sexuale la fete.
- Trăirea propriei sexualități este determinată la fete mult mai complex decît la băieți, trăirea sexuală
orgasmică devenind - de cele mai multe ori - accesibilă numai după începerea contactului sexual.
Trăirea sexuală depinde într-o mai mare măsură decît la băieți, de factorii psihici.
În general fetele sînt stimulate într-un număr mai redus și în mai mică măsură prin diverse
reprezentări sau povestiri.
- Instinctul sexual este mai puțin presant decît la bărbați, în unele cazuri poate provoca totuși
și o dorință puternică.*
- Activitatea sexuală sistematică începe la fete frecvent cu a doua fază a pubertății, fără
să atingă însă miximum al activității și trăiri sexuale.
- În sfîrșit, experiența sexuală pare să-și pună amprenta într-o mai mică măsură asupra
femeii decît asupra bărbatului.


La vîrsta de 13 ani

Compunerea scrisorilor de dragoste, sms comentari poze, pe facebook etc adeseori cu notă sexuală.
Copierea ,, scrisorilor, sms comentari, poze” și ,,povestirilor” cu un conținut evident sexual.
La fete are loc prima menstruație, la băieți ejacularea care se produce, fie ca urmare a poluției,
fie ca urmarea a masturbației.
Interes deosebit, pentru amănuntele anatomo-fiziologice ale vieții sexuale.
Mai ales la fete, interes profund pentru probleme ca : prietenia, căsătoria, adeseori sub
impresia infiripării prieteniilor.

la vîrsta de 14 ani

Pasiunea pentru persoanele de același sex sau sex opus, fapt observat mai ales la fete.
,,Obiectivul pasiunii” devine în multe cazuri profesorul sau alte persoane mai în vîrstă.
Ulterior sînt aleși și elevi mai mari, artiști și alte persoane care se remarcă în mod public.
Adeseori aceste persoane sînt ridicate de fete și de băieți la rangul de ,,idol”
De cele mai multe ori băieți se manifestă încă nesigur în comportarea lor față de fete.
La tinerii cu experiență și interesați din punct de vedere sexual, apar primele visuri sexuale,
însoțite adesea de poluții.
În activitatea sexuală a adolescenților există mari deosebiri.
În timp ce unii întrețin de pe acum, în mod obișnuit, relații sexuale, alții n-au avut încă nici un raport hetero-sexual.
Mulți încep să practice masturbația.
O dată cu apariția maturării sexuale crește numărul excitațiilor sexuale.
Ca declanșator al reacțiilor sexuale, Ramsey amintește printre altele :
vederea de femei dezbrăcate, gîndul la femei goale, povestirea și audierea unor
povestiri cu conținut sexual.
Mai pot contribui și sutuații care nu au nimic în comun cu viața sexuală, ca :
urinarea, mișcarea rapidă, iritarea datorită hainelor strîmte, teama de pedeapsă
sau de examene, de întîrzieri sau de note.*

Explicație * ,,Pornirea violentă către activitatea sexuală... n-o găsim și la sexul
feminin, așa cum o găsim la bărbații...”





Accelerarea și Efectele ei





ACCELERAREA ȘI EFECTELE EI



În cazul fenomenului pubertății precoce, mai sus amintit, este vorba de un caz
individual de grăbire a dezvoltării, relativ rar întîlnit ; există însă, în general, la
toți copiii și adolescenții, comparativ cu generația precedentă, o grăbire a evoluției,
cunoscută sub denumirea de accelerare și care a fost descrisă în mod amănunțit.
Comparînd evoluția adolescențior de azi cu cea a generației anterioare, se pot
constata următoarele accelerări, modificări, respectiv devansări ale datei de apariție
a indicilor de dezvoltare :
Creșterea în lungime și în greutate a noilor născuți, creșterea medie în lungime și
în greutate la sugari, devansarea datei de apariția a primului dinte, creșterea în
lungime și greutate la copiii mici, școlari, devansarea datei de apariție a primei
menstruații la fete ( se pare că această devansare a atins, în ultimi 60 de ani, mai
mult de 2 ani ), devansarea apariției semnelor de maturizare la băieți.
La data cercetării întreprinse de ei, Soendorp-Winter- neelsen,
au constatat deosebiri privind apariția menarhei.
Ei au stabilit următoarele valori.


- Ucenică valoare centrală la 12,9 ani
- Elevă de școală medie         12,5 ani
- Studentă                               13,5 ani
- Muncitoare                           13,7 ani

În ceea ce privește problema noastră, interesează desigur îndeosebi devansarea momentului
maturării sexuale și măsura în care aceasta ar avea urmări asupra comportării adolescenților.
Rezultă că adolescenții de sex masculin sînt încercați azi mai de timpuriu de impulsurile sexuale.
La fete însă, apariția spontană a unei astfel de necesități sexuale stringente nu este de presupus.
În explicarea accelerări se fac referiri la diverși factori.
În cele ce urmează vom face doar o sumară prezentare, o îndrumare pentru un studiu mai
amănunțit al literaturii respective.
În special s-ar putea aminti.


Teoria climatică sau heliogenă ( helios - soare )


Koch a crezut că ar putea explica această accelerare prin faptul că în ultimii 50-60 de ani
omul s-ar fi expus mult mai mult decît înainte razelor solare.
Criticii acestei teorii remarcă, în general, că acest factor prezintă într-adevăr importanță,
dar că el nu este suficient pentru a explica accelerarea.
Se amintește că la femeile care locuiesc în regiunile unde acțiunea solară este deosebit
de puternică, menstruația nu apare, în nici un caz, mai devreme decît la cele din regiunile
nordice.


Teoria iradieri

În ultimul timp, această teorie a fost mai insistent discutată, după ce prin experiențele efectuate
pe animale, s-a constat că prin iradierea ,,regiunii ochilor cu lumină de unde lungi
( la rățoi ) ar rezulta o creștere considerabilă a greutății testicolelor și o stimulare a glandei tiroide.


Teoria selecției

Conform acestei teorii, susținută mai ales de Bennholdt-Thomsen, diferențele de dezvoltare
între sat și oraș ar putea fi explicabile prin faptul că un anumit tip de oameni părăsește
satul și se stabilește la oraș.
Aceștia ar fi oamenii mai activi.
Concepția aceasta ascunde în sine tendințele unei interpretări greșite, în sensul
unei selecționări a talentelor.
Ea nu poate sta în picioare.
Împotriva ei pledează și sus-amintita nivelare a populației de pa orașe și sate.


Teoria traumei de urbanizare


Această teorie considerată urbanizarea crescîndă a populației drept o cauză a accelerării.
Urbanizarea aduce cu sine o abundență sporită de stimuli asupra celor mai multe sfere
ale senzațiilor, ceea ce va determina o accelerare a maturizării.
Winter caracterizează accelerarea ca ,,o formă fenomenologică de transformare
a biologiei umane sug influența dezvoltării sociale
- expresie a interdependenței dintre biologia omului și mediului său înconjurător”


Teoria nutriției

A jucat un mare rol în încercările de a explica eccelerarea.
În perioadele de criză alimentară, ca de exemplu, în cele următoare celor două războie mondiale,
s-a manifestat, în mod vizibil, o stagnare a accelerăii.
Experiențele făcute pe animale au demonstrat de astfel că anumite forme de alimentație,
de pildă cea mai bogată în vitamine, se repercutează evident asupra maturizării fizice.





,,Teoriile” Copiilor Privind Nașterea




,,TEORIILE” COPIILOR PRIVIND NAȘTEREA



Dacă nu s-a răspuns la aceste diferite întrebări și dacă probelemele
lor n-au fost soluționate, copiii își constituie ei înșiși ,,teorii sexuale”
și cu ajutorul cunoștințelor dobîndite, încearcă să-și rezolve
singuri problemele.
Prin cercătările întrepinse la copii de 8-9 ani, am căutat să analizăm
mai amănunțit astfel de teorii.
Ele trebuie înțelese ca o încercare a copiilor de a-și soluționa ei înșiși
problemele respective, ca urmare a informării lor dificitare sau incomplete.
Teoriile s-au alcătuit mai ales din nevoia de a explica nașterea.
Ca ,,organ al nașteri” sînt considerate diferite orificii ale corpului, respectiv
organe asemănătoare.
Foarte frecvente sînt părerile că nașterile se produc prin anus, prin sîn sau prin ombilic.
Numai rareori prin se fac referiri la gură.
Un al doile gen de întrebări explică nașterea ,,prin pîntece”.
În cazul acesta se presupune că venirea pe lume a copilului se face prin operație cezariană
sau prin deschiderea spontană a abdomenului.
Credem că această ,,teorie a cezarienei” ar putea avea mai tîrziu urmări nedorite și de aceea
am vrea să insistăm aici mai detaliat asupra ei.
Surprinzătoare este larga ei răspîndire, dacă aveam în vedere că, de regulă, numai 3-5% din
nașteri au loc pe această cale și, pe de altă parte, că modul de a naște astfel este relativ ușor.
În plus, femeilor care trebuie să nască pe această cale, li se recomandă abținerea abia după
cea de a treia neștere.
Pentru unii adulți, o naștere prin cezariană este un prilej de numeroase discuții, din care copiii
prind adesea doar frînturi.
Teoriile acestea pot lua însă naștere și fără astfel de informații parțiale.
Deoarece, de cele mai multe ori, copiii au aflat deja că cei mici se găsesc în pîntecele mamei, ei caută să-și explice cum ies de acolo și recurg deci la cele două ,,teorii” enunțate mai sus.
Pericolul unor astfel de teorii constă în faptul că, pentru o anumită perioadă de timp, la copil
se stabilește o legătură între naștere și operație, ceea ce implică în mod inevitabil impresia
de durere și de primejdie.
Și dacă după un anumit timp - pot fi chiar ani - urmează o revizuire a acestor idei false,
legătura temporară stabilită nu poate fi complect ștearsă.
Ea poate reveni mai tîrziu în cunoștiință sub forma unei tesiuni emoționale.
O asemenea tensiune emoțională apare la naștere, cînd mama se află în chinurile facerii.
Apariția bruscă a acestei stări tulbură procesul nașterii, deoarece spasmul ivit ca urmare
a reprezentării spaimei acționează asupra relaxării necesare în această situație.
În felul acesta, informațiile deficitare din perioada copilăriei pot avea, după ani de zile,
consecințe nedorite.
Este interesant de remarcat faptul că în aceste teorii privind nașterea nu este inclusă niciodată uretra.
Probabil că, fiind zona genitală stigmatizată de către adulți ca impudică, a ajuns un fel de
tabu, încît copiii nu o folosesc la elaborarea teoriilor lor.
Prin urmare putem respinge ipoteza lui Freud, după care teoriile sexuale ale copiilor
ar fi condiționate de evoluție.
Le putem considera doar ca fiind favorizate de evoluție, însă inițial ele trebuie privite
ca o urmare a lipsei de informare sau a informării incomplete.
Undeutsch a realizat o sinteză cuprinzătoare cu privire la evoliția sexuală în perioada
copilăriei, pe care noi, în general, o acceptăm mai ales că, referindu-se în mod special la
dezvoltarea sexuală din această perioadă el afirmă:

1).
,,Sexualitatea constituie... un domeniu relativ indistict, încă intim împletit cu asamblul
structural și în sine puțin diferențiat al personalității considerate ca un întreg.
Schema de declanșare nu indică nimic deosebit ;

2).
În structura generală a copilului ea reprezintă o importanță relativ subordonată ;

3).
În spatele activității sexuale se află, de cele mai multe ori, instictul jocului sau
curiozitatea copilului ( dorința de a cerceta sau de a descoperi ) ;

4).
Activitatea sexuală se manifeastă doar sporadic sau, în numeroase cazuri, nu apare de loc
( datorită prezenței stînjenitoare a celor din jur ) !”





,,Probleme Sexuale” Ale Copiilor





,,PROBLEME SEXUALE” ALE COPIILOR



O dată cu înaintarea în vîrstă, copilul pătrunde tot mai
adînc în cunoașterea relaților dintre sexe și a problemelor
privind reproducerea.
Această cunoaștere se concentrează, înainte de toate, în jurul
a cinci probleme, puse în evidență de întrebările ridicate de copii.
Trebuie avut însă în vedere faptul că nu fiecare copil se adresează
de la sine cu astfel de probleme educatorilor săi.
Faptul de ,,a nu pune întrebări” nu înseamnă că ele nu l-ar
preocupa pe copil.



1.
- Cum arată corpul băieților și fetelor ?
Copilul caută să obțină informații privind specificul și particularitățile
propiului corp, precum și despre cele ale corpului persoanelor de sex opus.
Această strîngere de informații începe o dată cu primele jocuri privind
funcțiunile corpului și continuă în întreaga perioadă a copilăriei,
pînă la vîrsta adolescenței.
La început, întrebările au în vedere corpul copiilor, curînd însă ele se
vor referi, și la faptul dacă și adulții sînt la fel.


2
- De unde vin copiii mici ?
Această întrebare preocupă pe copii adeseori, încă de la vîrsta de trei
sau patru ani.
Depinde de împrejurările în care trăiește și de condițiile de educație
dacă un copil își pune de la sine această întrebare.
Cert este că această problemă îl preocupă pe fiecare copil.
Și nu de puține ori ea este stîrnită de o naștere ce s-a petrecut
în mediul ambiant.


3.
- Cum apar copiii pe lume ?
Această întrebare rezultă, în mod inevitabil, din cea precedentă.
Ea îl preocupă pe copil mai ales începînd cu vîrsta de șase ani.
În cazul unei lămuriri neconforme cu realitatea, neclare sau incomplete,
copiii încep să se frămînte pentru a elucida ei însăși această problemă.
Vor întreba, de exemplu, cum îi aduce barza pe cei mici în casă.


4.
- Unde se află copiii mici înainte de a veni lume ?
Problema vizează dezvoltarea prenatală, dar nu include încă
întrebarea privind rolul tatălui.
Acesta îl va preocupa pe copil începînd cu vîrsta de șapte ani.


5.
- cum iau ființă de fapt copiii ?
Această ultimă întrebare face parte din sfera problemelor reproducerii
și îl interesează mai îndeaproape pe copil începînd cu vîrsta de 10 ani.
Cu lămurirea în această chestiune, copilul încheie un capitol a
cunoștințelor sale elementare, care în anii următori se vor aprofunda,
lărgi și diferenția.