Poezia Elegie de Lucian Blaga





ELEGIE



Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile acealuiași ceas.
În ce tărîm și-n ce somn te-ai oprit ?
Cerească subt ce iarb-ai rămas ?




Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.




Fără gînd, fără-ndemn, fără glas
cu mîneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a acealuiași pas.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.