Poezia Peștera de Marin Sorescu





PEȘTERA



Umblă niște zvonuri
Prin peșteră,
Cum că eu te-am strigat,
Cum că tu mi-ai răspuns.



Cuvintele noastre s-au întîlnit
Ori se caută la infinit,
Nu mai știm care e întrebarea,
Nu mai știm care e răspunsul.



Noi am lansat niște țipete
În univers,
Vorbele se pîndesc,
Se vînează,
Se amestecă, printre lilieci,
Cu golurile pietrei, ale apei,
Vuietul crește la nesfîrșit,
Să vedem ce-o să dea
Pînă la urmă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.