Poezia Unor Critici de Vasile Alecsandri





UNOR CRITICI



Voi ce catați defecte în scrierile mele
Și intonați fanfare cînd constatați în ele
Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,
Voi care vă dați truda de-a șterge de pe lume
Tot lucrul de-o viață întreagă ș'al meu nume.
De ce atîta rîvnă ș-atîta opintiri
Ca să aflați în mine a voastre însușiri ?



Poetul care cîntă natura-n înflorire,
Simțirea omenească, a Patriei mărire,
Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit
Cînd altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit ?
Și oare se cuvine, și oare-i cu dreptate
De a schimba în crime a sale mici pacate ?...
O ! critici buni de fașă, poeți în șepte luni,
Vulturul nu se mișcă de-un țipăt de lăstuni.




Oricare pasărică își are ciripirea,
Ce-n treacăt pe-astă lume încîntă auzirea,
Nalțînd un imn la ceruri prin alte imnuri mii
Ș-adaogînd o notă l-a lumei armonii.
Am scris eu multe versuri și poate chiar prea multe,
Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte,
Nici mi-a trecut prin minte trufaș ca să pășesc
În fruntea tuturora ce-ntr-una viersuiesc.




E unul care cîntă mai dulce decît mine ?
Cu-atît mai bine țării, și lui cu-atît mai bine.
Apuce înainte ș-ajungă cît de sus.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
Iar voi, care asupră-mi săgeți tocite trageți,
Cîntați, dacă se poate, fiți buni și nu mai rageți !


Mircești 1888




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.