Poezia Insula 2 de Ion Pillat





INSULA



Amurgul lăsase pe ape lungi plete de aur și umbră
Cînd îi zărirăm măslinii și munții albaștri pe cer,
Cînd adieri cu mireasma rășinei și algei uscate,
Vestind egeica stîncă, vrăjiră născare de zei.
În zbor ei luntre cu pînză legase ca pescărușul
O aripă albă de pacea cleștarului nețărmuit -
Și iată și plaja, pîrîul sărind de pe prunduri la vale
Cu murmur umbrit de milenii pierind în imense tăceri.
Și fete în alb spălau lîna în apă curată de munte,
Și una, bălaie ca luna, mai mîndră ca toate, zîmbi,
Și glasul melodic îmi spuse : - ,,De ești preavicleanul Ulise
Sosit din Troada, la mine, străine, fii bine venit”.
Și glasul ca prin farmec, de parcă nicicînd nu sunase.
Dar unde e nimfa Calipso ? dar unde, fecioarele ei ?...
Pasc liniștiți nemaivisate pe țărmul zărilor clare
Din care vinete piscuri brumate de visuri răsar.
Un nor cu pene de flăcări mai fîlfîie foc pînă cade
Departe, ca pasărea stinsă de dor, istovită de drum.
Pe cînd izvorînd din legende mai vechi decît vremea,
Tăcutele stele se duc cu pași de lumină pe mări.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.