Poezia Cămășile de Grigore Vieru







CĂMĂȘILE



A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămășile mai vechi, mai noi -
Amară amintire de la fiu.




De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacum
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăși mai vechi, mai noi -
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:



Ea și gândul,
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine,
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?



1958






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.