Fabula Gura Lumii de Tudor Arghezi





GURA LUMII



Măgarul, călărit de un unchiaș.
Îl duce fiul de dîrlog,
Și trei muieri, cam slobode, mă rog,
Îi dau cu tifla : - ,,Cum ? Nu ți-e rușine
Să-ți lași copilul desculțat pe jos
Și să te care el pe tine ?
Și mai și rîzi, bătrîne puturos ?”




Bătrînul n-are ce să spuie
Și, ocărît cum fuse în zadar,
Oprește-n loc, descalecă și suie
Numaidecît băiatul pe măgar,
Și ia dîrlogul, ca să-l ție el.
Gîndindu-se la cele întîmplate,
Unchiașul, cam slăbuț și mititel,
O ia scîlciu prin tîrg cu greutate.





Dar doi moșnegi înjură pe băiat :
- ,,Îți șade, nesimțitule, frumos
Să stai acolo cocoțat
Și lași pe taică-tu pe jos ?”
Băiatul sare iute de pe șa.




Și tatăl și copilul se-ntreabă :
- ,,Ce facem de ne-o merge tot așa ?
Cu o găină-n traistă,
La tîrg nu-i mare treabă.
Dacă știam, ai dracului să hie
Și ochii să le iasă,
Nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie.
Mai bine ne-am întoarce, băiatule, acasă”.
Se chibzuiesc, mai stau, se mai frămîntă,
Se uită înnainte și -nnapoi,
Și cu nădejdea tîrgului înfrîntă,
Încalecă măgarul amîndoi.
Dar o nevastă și un gospodar
Îi întîlnesc pe drum, la o răscruce.
Și-i plîng : - ,,Nenorocitul de măgar
S-a-ncovoiat și nu poate duce”.



Mai rămînea să facă o-ncercare,
Să ia de-acum dînșii măgarul la spinare.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.