Poezia Steaua-n Iarbă de Tudor Arghezi






STEAUA-N IARBĂ



Ca un strop de rouă-aprins.
Ce lucește în poiană ?
Pentru gîze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană ?




Ca o candelă de schit,
Care, strînsă-ntr-o scînteie,
S-a desprins și a fugit.
Pe o gaură de cheie ?



Ca o za de prin povești,
Descusută de pieptarul
Unei fete-mpărătești
Sau din dești mărgăritarul ?





Singură cu-aureolă
În imperiul de urzici,
Cum te cheamă ? Luciolă ?
Sau te cheamă Licurici ?




E gîngania cu stea
Albăstruie, stinsă-n verde.
N-o atinge, pana mea,
Nici cu gîndul, că se pierde.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.