Poezia Pui de Găi... de Tudor Arghezi





PUI DE GĂI...



În ceața groasă
Carul se-ntorcea acasă.
Întuneric beznă.
Nu se vedea pînă la gleznă.
Caii mergeau din obicei,
Unde, nu știau nici ei.
Hamurile nu mai știau ce mînă,
Iepile sau muntele de țărînă.
Nu se mai vedea la nimic luminile,
Dar treaba era gata.
Omul și fata
Vînduseră toate găinile




Doamne ! parc-au dat cu oiștea în niște zid.
Iepile s-au împleticit.
Cinci oameni de cositor, cu un cuțit
Măruntaiele și buzunarele omului le-au scotocit.
Și, nevăzută, fata s-a strecurat în pîlca stătătoare
Și a orbecăit, tărăș ca o lipitoare,
Pe dihania nopții, vreme lungă,
Pînă ce i-a fost sorocit, undeva să ajungă.




- ,,Oameni !'' În strungăreața ușii
Mîna fetei se lovi de mîna mătușii.
Mătușa, cine-o fi fost, o bagă în odaie,
Și fata povesti la vatră, într-un crîmpei de văpaie,
Că veneau de la tîrg, că le-au ieșit îndrum hoții
Și că ea scăpase pe dindărătul roții.
- ,,Fetico, stăi colea cu Dumnezeu, și
Lîngă fata mea te-i hodini.''





Avea și mătușa o fată
Despiepănată,
Și cîtreștrele femeile s-au suit în pat
Și s-au culcat :



Întîi, cele două fete,
Fata babii la părete.
Și baba desfăcu un cojoc
Și cuprinse fata noastră la mijloc.




Într-un timp, baba
Întinse laba.




Fata ei sforăia. Bun !
Și părea că și fata străină doarme tun.




Într-alt timp, se auzi un ciocănit.
Cinci oameni de plumb au venit
Și au șoptit
Că se întorc mofluzi la han.
Că omul ce-l beliseră pe drum n-avea la el un ban.





- ,,Mai tacă-ți gura și uită-te-ncoa :
E fata lui și banii îs la ea'',
Răspunse baba, arătîndu-i patu :
- ,,Ai să te duci și tu, fetică, după tat'tu !''
Și baba se linse pe buze,
Cu pofta de sînge a unei mîțe lehuze.



Ați înțeles cu toții
Că baba era gazda și ceilalți erau hoții.




Toți chitiră să bage fata-n beci
Și să-i facă de ducă, așa ca la berbeci,
Și să o puie pe jar.
Dar nu era bine să miroasă-n toiul nopții a grătar.
Mai bine, bucată cu bucată,
Să fie aruncată.
Dar, vorba lui Terchea-Berchea,
Fata trăsese cu urechea.
Fata trăsese cu urechea.
Se strecură pe lîngă fata mătușii,
Ce dormea ca dușii
De pe lume, și-i luă locul încet.




Atunci, pe-ntuneric, berechet,
Brațele, mîinile, degetele, hoții, baba
Înăbușiră fata lor, o tîrîră-n beci, degeaba,
Pe cînd fata noastră fugi, pe ceață,
Pînă se făcu dimineață.





Baba miorlăie acum după fata-n închisoare,
Și hoațele de la femei o scuipă și o tîrnuie.
Tîlharii taie-n ocnă sare,
Și capul lor cîrciumarul Cîrnu e.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.