Poezia Doi Frumoși de Tudor Arghezi



DOI FRUMOȘI




Pe-o foaie de izmā-ngustā
Se oprește o lācustā.
Ce frumoasā-i, fa Mārie !
N-are nici ea pālārie
Și, strînsā-n fotele ei,
Fārā tocuri și cercei,
Cu bondița-n subsuori
Și cu talpa goalā-n flori
N-a fost, cînd era mireasā,
Nici Crāiasā mai frumoasā.


Însā e și-un brotācel
Și nu luai seama la el.
Ochii lui în ochii ei
Licāresc și dau scîntei,
Sufletele amîndouā
Tremurînd de-o spaimā nouā,
Și fiecare se strînge
Celālalt c-o sā-l mānînce.

Vai de pācatele lor,
Nu a fost niciun omor,
Au sārit care-ntr-o parte
Și s-au dus în cîrji departe.
Adevārul se cunoaște
Dînsa nu mānîncā broaște.
Ar putea mācar sā guste
Dînsul, gingașul, lācuste ?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.