Poezia Bîlci În Aldebaran de Tudor Arghezi





BÎLCI ÎN ALDEBARAN



Hai mărgele ! la mărgele !
Gerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Cître trei și patru boabe,
Cu scîntei mai tari, mai slabe.




Vînd și un mărgăritar,
Cinci ocale la cîntar,
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Și pierde cîte-o cîtime
De crîmpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.




Dar aduce și noroc,
Că se face iar la loc...
Toată noaptea țiu deschis :
Vînd pe dragoste și vis
Și numai pe datorie.
Plata la Sfînta Mărie,
Ori la un soroc, știu eu ?
Cînd o vrea și Dumnezeu.





Ia numai un pumn și du-te :
Într-o palmă ții opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau și Carul Mic degeaba.





Cînd lumina se aciuă,
În oblon se face ziuă.
Încui ușa pe la clanță
Și strîng bolta-n tărăboanță
Și o car tiptil acasă :
Zorile să nu mă vază,
Vîntul să nu mă miroasă.



Azi mi-a mai rămas o stea.
Fetelor, care o ia ?








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.