Fabula Uliul Și Privihhetoarea de La Fontaine




ULIUL ȘI PRIVIGHETOAREA


Femeile și câinii stârneau o zarvă mare
și-l petreceau copiii din sat cu huiduieli.
Dar Uliul, hoțul slăvii, venit după ciupeli,
a izbutit să prindă Privighetoarea-n gheare.
-„Nici nu ți-ai umple, nene,
cu mine bine pântecul,
că-s numai cânt și pene.
În schimb, ascultă-mi cântecul.
În melodii duioase și divine,
cum știu să cânt pe lume numai eu,
ți-oi depăna povestea lui Tereu...
-„Tereu?... E vro mâncare pentru mine?...”
-„Nu, e un rege crud, un căpcăun,
de mine-ndrăgosit ca un nebun.
Ti-oi arăta așa frumos ce-am pătimit,
c-ai să rămâi pe drept cuvânt vrăjit...”
-„Îmi scurmă foamea pântecul
cu ne-ndurate gheare,
și tu-mi dai ghes cu cântecul?
Când pântecul e gol urechi nu are!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.