Fabula Sfatul Șobolanilor de La Fontaine





SFATUL ȘOBOLANIOR



Doar pripășit  de câțiva ani,
motanul casei, Roadeslană,
un tartor crâncean, o satană, -
băgase spaima-n șobolani
și din atâția câți mai sunt
zac mulți lihniți pe sub pământ.
Dar într-o bună zi , când blestematul
și-a început pe-acoperiș sabatul
în tămbălău de nuntă c-o pisică, -
în mare taină, grijulii, cu frică,
s-au întrunit și ei să-și țină sfatul.
Vorbi întâi, ca staroste, Gherlanul :
-,,Așa și-așa... Deoarece... și întrucât...
eu unu-s de părere că Motanul, năzdrăvanul,
nu ne-ar mai prăpădi atât și-atât
de i-am lega un zurgălău de gât.
L-am auzi când vine și n-ar mai prinde unul..."
Mai leac ca zurgălăul, se-nțelege,
nici nu era . Dar cine să i-l lege ?
Eu nu, tu nu, nici el, nici unul
că ne înghite căpcăunul !
Vorbiră mulți cu foc în glas,
dar fără rost,
căci a rămas
tot cum a fost...
Ca sfetnici,
mulți sunt vrednici.
Dar oare câți,
dintre atâți,
pot să-și preschimbe-n faptă
povața înțeleaptă...?





Un comentariu:

  1. Se potrivește la realitatea oamenilor din primele ceruri care sunt niște cârtițe dar nu la realitatea cerurilor superioare în care sunt leii căci aici starostele însuși s-a oferit s-o facă

    RăspundețiȘtergere

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.