Fabula Leopardul Și Maimuța de La Fontaine




LEOPARDUL ȘI MAIMUȚA


Poftind o lume găgăuță
să-i viziteze-n șandramale,
un Leopard și o Maimuță
se străduiau s-adune, la bâlci, ceva parale.
-„Eu,zise Leopardul, mă bucur de renume,
căci meritele mele sunt cunoscute-n lume.
Dovadă, mai presus de vro tăgadă,
e c-a ținut și Vodă să mă vadă.
Iar când va fi să mor, mi-a spus c-ar vrea
să-și facă un manșon din blana mea,
atât e de vărgată și tărcată
și de împestrițată și bălțată!”
Voind mai de aproape să-l vadă cum arată,
intrară curioșii, dar și ieșiră-ndată.
-„Eu n-am, a spus și sprintena Maimuță,
ca dumnealui, comorilor în spate,
ci ici, în tărtăcuță,
și mă pricep la salturi, la pozne, la de toate.
Vi s-o părea că-s mică, dar sunt de viță mare
și vin în trei corăbii, pe mări, din altă zare,
să vă vorbesc (căci știu să și vorbesc),
să mă pocesc, să țopesc, să dănțuiesc,
să sar prin cerc, uimindu-vă pe toți...
Și totu-i doar un zlot nu șase zloți!
Iar celui ce nu-i place ce-i arăt,
îi dau și bănișorii îndărăt...”


Privind la felurimea costumelor, bogată,
te plictisești îndată.
Dar bogăția minții rămâne nesecată!
Așa sunt și boierii când îi privești atent :
atâția au în straie unicul lor talent!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.