CIOBANUL ȘI NĂLUCA LUI
Au cine nu se-nșeală,
umblând după năluci?
Tu, veșnică momeală,
pe câți nu ne seduci?...
umblând după năluci?
Tu, veșnică momeală,
pe câți nu ne seduci?...
Esop ne povestește că un dulău de târlă
cu un ciolan în gură, trecea pe lângă gârlă.
Cum cel răsfrânt în apă i se păru mai mare,
ca fulgerul s-a năpustit gămanul.
Dar s-a topit năluca și Câinele,-n, vâltoare,
era să-și piardă viața, o dată cu ciolanul !
cu un ciolan în gură, trecea pe lângă gârlă.
Cum cel răsfrânt în apă i se păru mai mare,
ca fulgerul s-a năpustit gămanul.
Dar s-a topit năluca și Câinele,-n, vâltoare,
era să-și piardă viața, o dată cu ciolanul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.