Poezia Ștefan Și Dunărea ( Baladă ) de Vasile Alecsandri




ȘTEFAN ȘI DUNĂREA
       ( Baladă )



,,Dunăre ! ce plîngi tu oare ?''
,,Plîng o  floare de sub soare
Ce din sînu-mi a răpit
Ștefan-vodă cel cumplit !''
.............................................
Pe cel țărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sînt trei cete de oșteni,
Turci, tatari și moldoveni.
Una-i ceata hanului,
Una-i a sultanului,
Una-i a Ștefanului !
Iar în cîmpul cel turcesc
Mii de săbii zinghenesc;
Iar în cîmpul tătaresc
Mii de arce săgețesc ;
Iar în cel moldovenesc :
Ștefan-vodă cel frumos
Ș-o copilă, chip duios.
Fata plînge, fata zice :
,,Lasă-mă să fug de-aice,
O !Ștefane, scumpul meu !"
Domnul zice : ,,Nu ! nu vreu,
Nu, pre sfîntul Dumnezeu !
Că-mi ești dulce la privit
Și mai dulce la iubit,
Ca lumina soarelui
La lupta viteazului."
,,De-ți sînt dragă, de-s frumoasă,
Ie-mă, doamne, ori mă lasă."
,,Ba ! de-a fi să lupt de dată
Chiar cu Dunărea turbată,
Nu te las nici chiar de-un pas.
,,Apoi dar, rămîi cu bine,
Că tu n-ai parte de mine !''
Fata zice și s-aruncă !
Valurile clocotesc,
Pe copilă-o-nvăluiesc
Ș-o azvîrl din val în val,
Departînd-o de la mal.
Turcii staun încremeniți,
Moldovenii împetriți
Și tatarii înlemniți.
Stau și ulii în zburare,
Stau și caii-n alergare,
Stă și soarele-n mirare,
Căci deodată ce se ?
Cine-n valuri se răpede ?
Domnul Ștefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El s-azvîrle nebunește
Și înoată voinicește.
Taie-o brazdă, taie nouă,
Taie Dunărea în două,
Și la pept cu foc o strînge
Și se-ntoarce fericit
Sus, pe malul înflorit.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.