Poezia Pe Albumul D-rei X. de Vasile Alecsandri




PE ALBUMUL D-REI X.


Tu ce de mine mult departe
Dorești, nerăbdătoare,
Să scriu pe-a ta frumoasă carte
O strofă-ncîntătoare,


Ființă albă, seafie,
Copilă grațioasă !
Am pentru tine-o poezie
Ca tine de frumoasă ;


Dar ca s-o scriu, aș vrea o pană
Din aripa-ți divină,
Ș-o rază vie, diafană,
Din alba ta lumină.


Cu acea rază mult iubită
Mi-aș face-un dulce soare,
Ce-n viața mea rentinerită
Ar arde cu splendoare.


Cu pana ta din aripioară
Aș scrie că tu ești
O Mărioară-Florică
Din lumile cerești...


Prin armonii duioase-aș spune
La roze și la stele
Că ești o gingașă minune,
Mai scumpă decît ele.


Și închinat la al tău nume,
Al tău poet ferice
Prin visuri dulci în altă lume
S-ar înălța de-aice.


M-aș duce-n sferile senine
Lipit de sînul tău,
Și te-aș purta voios cu mine
În veci pe sînul meu,


Și de amor și de plăcere,
De-a noastre desfătări,
Aș anima acele sfere
Cu falnice cîntări !...


Dar ce zic ? Unde mă răpește
Avîntul poeziei ?
În care plaiuri rătăcește
Aripa fanteziei ?


Uit că tu ești primavară,
Pe țărmuri înflorite,
Iar eu plecat sînt cătră seară
Pe cîmpuri vestezite !


Tu cînți în razele de soare,
În a juniei horuri ;
Eu cînt în umbra-ntristătoare,
În valea cea de doruri !


TYu zici : „Ferice-i de-a fi jună,
Frumoasă și iubită,
Purtînd pe frunte o cunună
Cu roze împletită !”


Eu zic, privind cu-nduioșire
La fața ta divină :
„Ah ! trist e omu-n pribegire
Cînd lumea-i de flori plină !


Trist e deșertul ce se-ntinde
Pe sub amurgul vieții,
Cînd vezi cum soarele s-aprinde
În faptul tinereții !


Amar e de-a privi în zare
Un zbor de năluciri
Ce fuge, fuge-n departare
Cu tainice zîmbiri,


Fantasme albe, de iubire,
Care dispar în vîntm
Lăsîndu-ne în părăsire,
Plecați pe un mormînt !”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.