Poezia Singurătate de Octavian Goga






SINGURĂTATE




Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atîta vreme-n țara ta n-a fost...





M-au alungat vîltoarele pe-afară
Și-n goana lor eu n-am avut răgaz
Să văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfășoară
Și-mi scrie moartea umbre pe obraz...





Din vremi uitate mintea azi coboară
Și-ți cer umil acuma, cînd te-ascult :
Ori rîsul meu curat de-odinioară,
Ori lacrimile mele de demult...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.