Poezia Palida Madonă de Mihai Eminescu




PALIDA MANODĂ


Înconjoară cu-a lui braț
Mijlocu-i subțire
Și sărută nebunit
Sînii de zăpadă.


Este ea... amanta lui,
Dulce, blîndă, pală,
El se uită-atunci la cer,
Ca un leu se scoală


Cînd dușmanii sfarmă-n porți
Și pe muri se suie,
El respinge-nvingător
Neagra lor urdie.


Dar lovit în luptă grea
La pămînt s-oboară ;
Mai murmură încă lin
Numele-i și moare.


Și orașu-eliberat
De-namice săbii
Slobozi oceanului
Cîrduri de corăbii.


Printre crenge strălucesc
Pete de lumină,
Peste vîrfuri cari cresc
Trece luna plină.


Și sub arborul cel gros
Și în umbra deasă
La mormîntul marmoros
Doamna cea frumoasă.


Ți se pare cum că vezi
Pe o veche-icoană
Îmbrăcată prea frumos -
Palida madonă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.