Poezia Moș Crăciun de Octavian Goga




MOȘ CRĂCIUN



Moș Crăciun cu barbă albă, moș Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpîn atît de darnic al copilăriei mele,
Azi la noi în sat te-așteaptă toată casa cu lumină,
Cu colinde și cu cîntec și cu crai ceteți de stele.



Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă,
Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiților de soartă,
Cînd lași binecuvîntarea peste capul lor să cadă.




Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pămîntul greu de rele, sol bătrîn de gînduri bune,
Și-nveșmînți c-un văl de pace răzvrătirea-n-viforată...
Cum te-așteaptă-n sat la mine !... Du-te, du-te, Moș Crăciune...



De nu ți-o fi peste mînă treci și pe la casa noastră,
Biată mama-ngîndurată azi e singură la masă,
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Cînd vezi neatins și vinul și colacul de pe masă.




Apoi pleacă, Moș Crăciune... pe oriunde-și duce darul
Bătrîneasca și cinstita și curata noastră lege ;
Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul,
Căci și inima și casa ți-s închise-aici, moșnege !...





poezia moș crăciun de octavian goga










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.