Poezia Hora-Unirei de Vasile Alecsandri


  
HORA-UNIREI
             1855


Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!


                     
Iarba rea din holde peară!
Peară duşmănia-n ţară
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!



Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrătire!


 
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!


                     
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptura şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.


                     
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!


                     
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire ,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare



Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!













            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.