Poezia Cîntec De Cer Albastru de Nichita Stănescu





CÎNTEC DE CER ALBASTRU




Nunta lor era nunta noastră
în pădurile cu brațe incendiate de flăcări albastre,
căci ochii le erau împodobiți cu uitări
cu vulturi
cu creți
cu șoimi
cu bezne.



Femeie zveltă ca o troiță la răscruci,
amurgul ți s-a prăbușit lîngă glezne.


O, nu-i amurgul scris între brațe,
drumule care treci și te duci,
drumule cu privire albastră,
căci ochii le erau împodobiți cu uitări
cu vulturi
cu creți
cu șoimi
cu bezne


și nunta lor era nunta noastră.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.