Poezia Vestitorii Primăverii de George Coșbuc




VESTITORII PRIMĂVERII



Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi -
                  Veniți cu bine !
De frunze și de cîntec goi,
Plîng codrii cei lipsiți de voi.



În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră ?
De ce-ați lăsat ? Nu v-a fost dor
                    De țara voastră ?
N-ați plîns văzînd cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor ?



Voi ați cîntat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, cînd v-ați adus
                   De noi aminte !        
Străinilor voi nu le-ați spus,
Că doine ca a noastre nu-s?




Și-acum veniți cu drag în țară !
Voi revedeți cîmpie iară,
Și cuiburile voastre-n crîng !
Aș vrea la suflet să vă strîng,
Să rîd de fericit, să plîng !




Cu voi vin florile-n cîmpie
Și nopțile cu poezie
Și vînturi line, calde ploi
                 Și veselie.
Voi toate le luați cu voi
Și iar le-aduceți înapoi !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.