Poezia Nuntă În Codru de George Coșbuc




NUNTĂ ÎN CODRU



Ce mai chiu și chef prin ramuri
              Se -ncinsese-atunci !
Numai frați și veri și neamuri
De-ar fi fost umpleau o țară !
Dar așa că s-adunară
           Și străini din lunci;



De mă-ntrebi, eu nu știu bine
                 Alții poate știu -
Ce să-ntrebi calici ca mine !
Știu că lumea dintr-o dată
S-a trezit că-i adunată
              Și c-o duce-n chiu.



Că-ntr-o zi purtînd în mînă
                 Un colac și-un băț,
Prepelița cea bătrînă
S-a pornit și-n deal, și-n vale,
Și chema-ntîlnind pe cale
                Lumea la ospăț.



,,Ce-i tu, soro?'' ,,Ce să fie?
                Nuntă mare-n crîng!
N-ai văzut tu veselie
De cînd ești și porți un nume.
Și-am plecat trimeasă-n lume,
                 Oaspeții să-i strîng''.



,,Dar pe mire cum îl cheamă,
                   Cine-i el și-al cui ?''
,,N-auziși de sturz, bag-samă!
Pînă și-mpăratu-l știe.''
,,Și-i bogat ?'' - ,,Ce-i pe cîmpie,
                      Tot ce vezi, i-al lui!


Iar mireasma! Din cosiță
              Numai flori îi cad.
Mierla e. Și e pestriță,
Și gătită ca o cruce :
Cizme galbene și-aduce
               Tot din Țarigrad.''



,,Ei, atunci să știi, vecino,
              C-am să viu și eu.''
,,Păi de bună seamă, vino!''
Tot așa  cu voie bună,
Prepelița-n sîrg adună
Pe nuntași mereu.



Și s-a strîns din zare-naltă
                Neamu-ntraripat,
Și din crîng, și de la baltă,
Și din șesuri, de prin grîne ;
Ba și vrăbii mai bătrîne,
               Musafiri din sat.



Pînă-n noapte toți veniră
          Și prin crengi au mas.
Iar în zori se răscoliră,
Și-n gorun aveau altarul -
Ia-nchinați-mi cu paharul,
           Să-mi mai vie glas.




Mă-ntrebați de nun ? Ei, nunul,
              Soare-ntr-adevăr :
Dumnealui, mă rog, păunul !
Nună mare-a fost găița,
Stete-acasă păunița,
                 Că-i murise-un văr.



,,Pop-aveau ?'' Tu, maică sfîntă !
                     Stai să mai vorbești !
Știi pe ciocîrlan cum cîntă ?
Dumnezeu să-i ție firea !
A-nvățat trei veri psaltirea
                   La vlădici sîrbești.


Drusce-aveau o coțofană
          Și-un cîrstei bălțat,
Pitpalacul, nene,-n strană !
Iar cădelnița de aur
O ținea jupînul graur
                Dascălu-nvățat.




Dar să vezi ! la socrul mare
             Zgomote din zori :
Pițigoiu-ntr-una sare,
Steag pe casă șoimul suie,
Gheunoaia bate cuie
                    Ca s-anine flori.





Iar prin cuhnii sfat și vorbă,
                  Asta s-o vedeți !
Prepelița face ciorbă,
Presurile fac friptură,
Vin sticleții și le-o fură,
              Dracii de sticleți.




Șoimii repezi scot în gheare
            Carnea din căldări.
Corbul cel cu ciocul tare
Dumicată-n blide-o lasă,
Cintițoii duc la masă
              Rîndul de mîncări.



Și, cu șorț de jupîneasă,
            Rîndunele vin
Și deretică prin casă,
Iar pe mese-aștern prosoape
Și dau lavățele-aproape,
Cane-aduc cu vin.



Dar te miri tu prin pahare
                Cine le turna ?
Cucul sur, că-i meșter mare
La urat și-nchinăciune,
E proroc și-ți știe spune
                  Tot ce-o fi și-o da.



Cîntă-n cobză-acum buhaiul
                 Cel cu gîtul strîmb,
Mierla șuieră cu naiul,
Cu cimpoiul cîntă cioara,
Pitulicea cu vioara,
                  Bufnița c-un drîmb.



Codobaturi iuți ca focul,
              Tot bătînd  din cozi,
Măturară-n clipă locul
Și făcur-o bătătură,
Și ce horă mai făcură
                 Ca la voievozi !



Jucau sîrba porumbeii,
                Că e jocul lor,
Și-au luat la joc cîrsteii
Pe-o rățușcă - vai de mine!
Graurul juca pe vine,
                 Barza-ntr-un picior.



Numai cioara cu cimpoiul,
               Tot izbind cu el.
Se bătea cu pițigoiul,
Iar sitarul dup-o ușă
Se certa c-o găinușă
                  Pentru-un gîndăcel.



Vin de-ar fi, că cearta vine,
                  Altfel cum s-o zici ?
Să te superi tu, creștine,
Pentru dinții scoși din gură ?
Pentr-un ghiont și-o-mbrîncitură
                   Cheful să ți-l strici ?




Și țipau de-a valma-n ramuri,
                     Miile de guri !
N-alegeai străini și neamuri,
Și pe plac cînta tot insul -
Clocotea de chiu cuprinsul
                     Veselei păduri.



,,Tu erai ?'' Mă-ntrebi ca prostul !
                       Vorba din bătrîni :
Eu la chef ca-n marte postul.
Vinul-l beam din coji de-alună,
Și-azvîrleam, de voie-bună
                       cu căciula-n cîni.



Ba, și-n ciur le-adusei apa,
                   Ca să fiu în rost,
Lemne le-am tăiat cu sapa -
Și, sărind pe-o buturugă,
Am venit la voi în fugă,
                 Să vă spun ce-a fost !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.