Poezia Jucăriile Celui Cuminte de George Coșbuc

JUCĂRIILE CELUI CUMINTE



Un copil, cînd jocu-i place,
Toată lumea joc îi face ;
Iar el toate le pricepe
Și cu ele-un joc începe.
Zice tufa de zambile :
-Bună ziua, drag copile !
Floarea zice : - Oprește-ți pașii !
- Prinde-ne ! zic fluturașii.
-Eu sînt netedă și mică,
Ia-mă ! zice-o pietricică.
Cîntă rîndunica iară :
- Eu de mult te chem afară !
Cățelușu și el vine :
- Hai și joacă-te cu mine !
Vrăbii zboară
                 pe tot locul :
Vezi, așa e vesel jocul !
Patru roți de la trăsură
Strigă : - Iute alergătură !
Vîntul zice : - Așa mi-e placul,
Să-ndoiesc de vîrf copacul !
Mărul zice :
- Mă voi coace,
Vin-atunci pe fugă-ncoace !
Toate-așa cu drag îl cheamă
Și el vesel ia de seamă
Numai cel ursuz nu știe
Cum să-și facă-o jucărie
Și numai posomorîtul
Nu-și știe-alunga urîtul.