Poezia Bocca-del-Rio de Lucian Blaga




BOCCA-DEL-RIO


Să mă mai duc la
Bocca-del-Rio,
șovăi în drum,ori
cît aș iubi-o,


Port încă-n gînduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rană-i peisajul.


Țara-ntre dealuri,
satul sub lună,
Bocca-del-Rio
nu mă adună.




Îți amintaști tu
timpul și locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, socul ?



Îți amintești tu
verdele, stupii,
pe coperișe-n
gîngur hulubii ?



Ce profeție-n
zarea iubirei
fost-a atuncia,
azi amintire-i.



Basme, orăvuri
cald-pădurețe,
roșii amurguri,
patimi, frumusețe,



din amintire
beau cu nesățiu.
Bocca-del-Rio,
rană în spațiu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.