Poezia Doina de Mihai Eminescu



          DOINA


Dla Nistru pîn`la Tisa
Tot Românul plînsu-m-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atîta străinătate.
Din Hotin și pân` la Mare
Vin Muscaliide-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Și străinul ne tot paște
De nu te mai poți cunoaște;
Sus la munte, jos la vale,
Și-au făcut dușmanii cale,
Din Sătmar pîn` în Săcele
Numai vaduri ca acele
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Și-i străin în țara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dușmanii în puhoi
Și s-așează pe la noi;
Și cum vin cu drum de fier,
Toate cîntecele pier,
Sboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La ușa creștinului.
Își desbracă țara sînul,
Codrul - frate cu Românul -
De săcure se tot pleacă
Și izvoarele îi seacă -
Sărac în țară săracă !


Cine-au îndrăgit străinii
Mînca-i-ar inima cînii,
Mînca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia !


Ștefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai asta,
Las`Archimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinților
În sama părinților,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Dar s-a-ndura Dumnezeu
Ca să-ți mîntui neamul tău!
Tu te-nalță din mormînt
Să te-aud din corn sunînd
Și Moldova adunînd
De-i suna din corn  odată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i sina de două ori
Îți vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spînzurătorile!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.