Poem Istoric Dumbrava Roşie Tabăra Leşească partea a-III-a




        TABĂRA  LEŞEASCĂ

                     III

Pe culme prelungită ard mii și mii de focuri
Ca stele sămănate în numeroase locuri,
Se pare că tot cerul căzut e pre pământ
Și c-au rămas în urmă-i un haos, un mormânt,
Atâta întristare ș-atâta-ntunecime
Împrăștie pe boltă-i a norilor desime.


Un zgomot lung se-nalță din culmea luminată,
Unindu-se în aer cu tunete cerești.
E zgomotul orgiei !... Iar zarea depărtată
Roșește-n foc de codri și sate românești.


Aici beții și danțuri și chiote voiose,
În fund suspinuri, vaiet și plângeri dureroase !
Aici de pofte rele sunt ochii toți aprinși,
Acolo curge sânge, acolo-s ochii stinși,
Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbatoare
Victoria dorită a zilei viitoare!


Ostașii pretutindeni formați în dese grupe
Frig boi întregi, rup cărnuri ca lupii flămânziți,
Desfundă largi antale beu lacom fără cupe,
Se ceartă, râd în hohot și urlă răgușiți.
Ca dânșii, câni de lagăr la praznic luând parte.
Schelălăiesc sălbatic, rod oase deoparte,
În mijlocul orgiei turbate ce tot crește;
Iar printre câni și oameni pe iarbă stau căzute
Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...


Și însă vântul nopții prin lagăr vâjâiește,
S-un glas din umbra neagră la toți strigă de-a rândul :
,,Orbi! orbi! la masa morții voi vă mâncați comândul !"


Magnații juni, sub corturi, pe perne de matasă
Deșartă cupe pline cu vin de la Cotnar,
Cântând cu fericire: ,,De viață rea nu-mi pasă !
Iubita-mi  e pe brațe, în viață nu-i amar!"
Și fiecare strânge la peptu-i cu-nfocare
O fiică de-a Podolii, frumoasă și balaie,
Cu buze pârguite la foc de sărutare,
Și fiecare simte că mintea-i se desfrână,
Având lângă-a sa gură o gură voluptoasă,
Și-n brațe-i o copilă ce râde amoroasă,
Ș-un sân rotund ce saltă vioi sub a sa mână.
Ferice, mult ferice de dânșii!... fața râde,
Inima zboară, raiul în cale-i se deschide.


Și însă vântul nopții prin corturi vâjâiește,
De tunete cumplite văzduhul clocotește,
Ș-un glas perdut în umbră tot strigă nencetat :
,,Orbi! orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat !"


Cortul regal e splendid ! Duzini de candelabre
Revarsă-a lor lumină pe-o masă ce se-ntinde
Sub table încarcate de scule și merinde
Și sticle largi cu vinuri spaniole și calabre.
În mijloc stă-n iveală un cerb de patru ani,
Încins pe-a sale laturi cu șiruri de fazani,
Și două piramide de fructe mai alese,
În Asia-nflorită crescute și culese.


Albert în fruntea mesei lucește ca un soare.
Încungiurat de oaspeți în haine de splendoare.
La dreapta-i al său frate mai june, Sigismund
Apare-ntr-o dulamă de roș postav de Lund.
La stânga-al Caminței episcop vechi, Lonzinski,
Ș-alăturare cu dânșii se văd: Sbignew Țenczynski,
Cu Herbor Lucasievitz,Padlowski castelanul
Radomiei, și Creslau Roza, numit Decanul,
Și graf Ioan de Tiffen, magisterul Prusiei,
Care-au adus la luptă cinci sute de cruciați,
Și falnici Toporski, vechi neaoși de-ai Lehiei
Și alti de frunte nobili, din cei mai însemnați
Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare
În sunetul metalic de vesele fanfare ;


Și sângele prin vine se scurge mai fierbinte,
Ș-avântul crește-n suflet și nebunia-n minte...
Când regele ridică o cupă de vin plină
Și glasul său puternic acest toast închină ;
,,Eu, Albert, domnul vostru, și al Lehiei rege,
Intrat-am în Moldova ca leu învingător !
Mâni este ziua luptei... Nimic nu s-a alege
De Ștefan  al Moldovei și al său popor.
Cum beu această cupă, asa mândra Lehie
Să-nghită-acestă țară! Așa să fie !"


,,Fie! Vivat! Ura! trăiască Albert mult glorios !"
Răspund mesenii aprig c-un răcnet zgomotos,
Și lagărul răsună în lungă departare...
Dar iată că la ușă un om străin apare,
Cu peptul gol, cu părul în vânt, cu ochi focos ;
El spre Albert țintește privirea-i rătăcită,
Face doi pași și strigă: ,,Deșartă-ți cupa gios,
Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită".
Toți se reped c-un urlet și mâna pe el pun.
,,Lăsați-l, zice craiul; e Sropski cel nebun !"
Și iar înalță cupa, râzând de-o așa larmă...
Dar cupa lângă buze-i în mâna lui se sfarmă,
Ș-un trăsnet lung deodată în ceruri bubuiește,
Și-n cortul plin de umbră furtuna năvălește,
Și masa se răstoarnă, și cortul se urducă...
Iar pe câmpii, sub fulgeri, aleargă o nălucă.


                                                        
                                                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.