Poem Istoric Dumbrava Roşie Tabăra Română partea a-IV-a Vasile Alecsandri



  TABĂRA  ROMÂNĂ

               IV


O tânără pădure de ulmi și de stejari
Ascunde-oastea română prin junii săi tufari.
Misterul și tăcerea în sânul ei domnesc
Dar marginile sale sunt palid luminate
De flacările triste ce pâlpâie în sate
Și veselele focuri din lagărul leșesc.
Prin arborii și prin ramuri, din vârfuri pân-în poale.
Din când în când lucește oțel de săbii goale
Și ochi de lei, de vulturi, de leoparzi sălbatici,
Ce ard sub vălul nopții ca niște roși jaratici,
Căci ei s-ațintit cu jale și se opresc cu ură
Din zarea-nflăcărată pe lagărul vecin,
Și tot românu-n suflet pe sufletu-i se jură
Cu-al dușmanilor sânge să stingă-al țarii chin.
Dor crunt de răzbunare ! greu, aspru jurământ,
Ce sapă-n întuneric un larg, profund mormânt!
Ici, colo, prin poiene, stau pâlcuri de oșteni:
Arcași de la Soroca, năprasnici orhieni,
Aprozi, copii din casă,curteni ăi lefecii,
Toți, oameni tari de vână si oțeliți în foc,
Deprinși a-și trăi traiul în timp de voinicii
Ș-a da mâna cu moartea făr-a mișca din loc.
Ei poartă pe-a lor frunte, pe brațele lor groase
Și-n pepturi brazde multe, hieroglife sfinte
Cu  paloșul sapate, ce spun ș-aduc aminte
De lupte urieșe, de fapte glorioase !
Și-n viată-i fiecare și-au câstigat un nume,
O falnică poreclă, un titlu de strămoș:
Mihul, Păun de codru, Balaur, Alimoș,
Ursul și Pală-Dalbă, Grozan și Sparge-Lume !
Eroi de vechi balade ce s-au păstrat în minti,
Trecând în moștenire la fii de la părinți.


Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii
Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufarii,
Voinicii buni de luptă și bucuroși de glumă Astfel grăiesc:
,,Grozoane ! ce-o fi ziua de mâni ?"
,,O fi la unii mumă, o fi la altii ciumă,
Amară pentru litfe și dulce la români"
,,Amin ! să deie Domnul !"
,,Va da, măi Pală-Dalbă !
Ș-o fi precum la Baia, n-o fi ca-n Valea-Albă,
Unde-am văzut pa Ursul gonit de șese turci.
,,Gonitu-m-au pe mine, dar i-am urcat în furci !"
,,Va fi precum la Scheie, unde-ați, văzut în silă
Maghiari schimbați în iepuri, ș-un Purice-n Movila."
,,Va fi precum la Lipneț cu dumbravioara verde,
La Racova pe unde și azi turcul se perde,
La Grumăzești, pe maluri, unde cazacul Jură
Pe mine, chiar pe mine,m-au încrestat la gură !
,,Te-au încrestat păgânul, dar când el vru de viu
Înot să treacă Nistrul, o păți rău, fărtate,
Căci de pe mal în fugă tu i-ai sărit pe spate
Și l-ai trimis sub Nistru, să-și cate un secriu."
,,Bine-i făcusi, Grozane ! E scris în cele sfinte :
Chiar apele să fie vrăjmașilor morminte!"
,,Așa e țara noastră !... e bună pentru vii,
Și pentru morți e bună."
,,De-aceea-n astă țară
 Vecinii dau navală cu sutele de mii.
 Urând viața la dânșii, le place-aici să peară !"
,,Le place, dar, Păune, și noi le facem placul.
Ei cred că-aici e raiul, ș-aici găsesc pe dracul."
,,Și cum sa nu-l găsească urdiile nebune
Când Ștefan e-n picioare, când versul lui ne spune :


Ștefan, Ștefan, domn cel mare
Seamăn pe lume nu are
Decât numai măndrul soare !


Din Suceava când el sare,
Pune peptul la hotare
Ca un zid de apărare!


Brațul lui făr-încetare
Bate ordele tatare,
Bate cetele maghiare


Bate leși din fuga mare,
Bate turci pe zmei calare
Și-i scutește de-ngropare !"


Lumea-ntreagă stă-n mirare !
Țara-i mică, țara-i tare
Și vrăjmașul spor nu are !''


,,Traiască  Ștefan-vodă !... Mulți dușmani vin la noi,
Dar cât vin năprasnici, putini fug înapoi."
,,Păcatul lor îi mână, sărmanii, ca pe-o turmă,
Și moartea le stă-n cale, și moartea le stă-n urmă."
,,De-aceea la Moldova vezi floare lângă floare.
E îngrășat pământul cu sânge."
,,Așa-i, frățioare



Dar cresc bujorii mândri din sânge de român
Și pălămida neagră din sânge de păgân !"


Sub cerul ce s-aprinde și-n clipă iar se stinge,
Vărsând pe a lor fețe lumini fulgerătoare,
Așa grăiesc barbarii ce somnul nu-i atinge
În așteptarea vie a zilei viitoare.


Și poalele pădurii sunt palid luminate
De flăcările roșii ce pâlpâie în sate.
Și-n tabăra vecină orgia cea nebună
Ca marea departată vuiește sub furtună ;
Iar în frunziș românii topoarele-și descântă
Și caii lor dismiardă, și-n umbră vesel cântă :
,,Sunt român cu patru mâni,
Și am leacuri de pagâni :
De tatari am o sageată,
De turci pala mea cea lată,
De litfeni un buzdugan
Și de unguri un arcan !"




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.