google-site-verification: google8b1fa3056f9634a3.html

Cîinii și Copiii




CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.




Paznicul Casei



PAZNICUL CASEI


Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă  este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?




Cîinele în Societate




CÎINELE ÎN SOCIETATE



Una dintre cele mai controversate probleme este cea
a locului cîinelui în societatea actuală.
Care este rolul cîinelui în viața omului?
Este oare necesar cîinele în marile orașe?
Mutația spre centrele urbane aglomerate, de la curte
la bloc, a determinat fără îndoială micșorarea numărului
de familii care au cîini.
Un timp, însă, căci curînd au apărut în lanț reacțiile
omului în fața unei vieți din ce în ce mai artificiale, mai
departe, abandonată un timp și străduința de a o păstra
chiar sacrificînd unele comodități personale.
Locul pe care cîinele l-a avut și îl are încă lîngă om nu
poate fi comparat cu al nici unui alt animal.
Cîteva cifre statistice privind numărul de cîini din cîteva
mari state - și este vorba numai de cîini ce figurează în
evidențe!
În italia, de exemplu în 1976 peste 4 milioane de cîini,
în Anglia 8 milioane, iar în Statele Unite al Americii,
cifra se apropie de 25 de milioane.





Dresajul Cîinilor de Vînătoare




DRESAJUL CÎINILOR DE VÎNTOARE



Are ca scop punerea în valoare a calităților unor
rase de cîini pentru îndeplinirea diverselor sarcini
caracteristice acestor îndeletniciri și anume
căutarea și urmărirea vînatului, aretul, hăituirea,
stîrnirea, regăsirea vînatului doborît ( la sol sau
în apă ) și aportarea lui.
Pentru realizarea acestor misiuni un cîine de vînătoare
este dotat cu rezistență, viteză, simț al mirosului
și voce.
Modul de dresaj și antrenamentul este specific
rolului pe care urmează să-l îndeplinească fiecare
grupă de cîini de vînătoare.