Se afișează postările cu eticheta Mîinile Cartea Noastră de Vizită. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mîinile Cartea Noastră de Vizită. Afișați toate postările

Alegerea Inelelor




ALEGEREA INELELOR


Există anumite considerente în alegerea unui inel.
Dacă mîna este mare, cu palma lată și degete pătrate,
inelul va fi cît mai simplu, eventual cu o piatră centrală,
înconjurată de pietre mici.
Unei mîini pătrate cu degete lungi și pătrate i se potrivește
un inel mai lat.
La o mînă mare cu palma îngustă și degete subțiri se
pretează orice fel de fantezie.
O mînă delicată cu degetele ca niște fuse poate fi împodobită
cu inele largi - și ornamente în lărgime.
Dacă mîna este mică cu degete scurte, un inel simplu, subțire
este extrem de potrivit.
Cu timpul mîna se îngroașă, degetele se umflă și constatăm
cu mirare că nu mai putem scoate verigheta sau inelele de
pe deget.
Ce trebuie făcut ?
Ca să lunece inelul, mîinile vor fi introduse în apă rece ( ceea
ce produce o vasoconstricție a țesutului ) și vor fi bine săpunite.
În cazul în care cu acest procedeu nu putem scoate inelul din
degetul care se învinețește din cauza unei defectuoase circulații
a sîngelui, vom apela la un bijutier pentru a-l tăia, ( inelul ).



Masajul Mîinilor și Asortarea Mănușilor




MASAJUL MÎINILOR ȘI ASORTAREA MĂNUȘILOR


1. Masajul mîinilor.
2. Asortarea mănușilor


1. Masajul mîinilor.
Se ung mîinile în prealabil cu o cremă sau se pudrează
c talc.
Fiecare mînă va beneficia cel puțin de 3 minute de masaj.
Masajul va începe de la vîrful degetelor urcînd spre cot.
Poziția cea mai indicată este cu coatele pe masă cu antebrațul
vertical.
Fiecare deget va fi masat în parte ca și cum am îmbrăca
niște mănuși prea strîmte.
Se va insista asupra articulațiilor de la degete masîndu-le
circular.
Se frămîntă palma cuprinzînd-o între degetul cel mere și
celelalte degete ale mîinii stîngi sau drepte după caz.
Se insistă asupra încheieturii mîinii, apoi se masează antebrațul
( fig. 78 a-c ).
Masajul se va începe la mîna draptă care fiind mai solicitată
are nevoie mai mult de masaj decît mîna stîngă.


Masajul mîinilor și brațelor











2. Asortarea mănușilor.
Ca orice accesoriu mănușile contribuie și ele la eleganța dvs.
Alegerea lor nu se face la întîmplare.
Astfel, dacă sînteți robustă și puțin mai grasă nu veți
purta mănuși prea scurte ca să vi se vadă încheietura mîinii,
ci mănuși mai lungi cu manșeta dreaptă.
Dacă sînteți o persoană slabă, veți prefera mănuși de culoare
mai închisă, nu prea lungi și din piele mai subțire.
Culoarea va fi asortată cu poșeta sau cu pantofii, ceea ce nu
înseamnă că trebuie să fie neapărat de aceeași nuanță, fiind
suficient să existe o armonie de culori.




Exerciții Pentru Suplețea Mîinilor




EXERCIȚII PENTRU SUPLEȚEA MÎINILOR


Exercițiile respective sînt indicate pentru a menține
articulațiile suple combătînd anchiloza.
Dansatoarele și pianistele de profesie dac această
gimnastică, unele pentru a înfrumuseța mîinile,
altele pentru a păstra flexibilitatea degetelor.
Indicăm unele exerciți simple ( 77 a - h ):
- se descrie cu închietura mîinii un opt ( fig 77 a );



Exerciții pentru suplețea mîinilor a- h





















- se resfiră degetele la maximum pe măsură ce se
rotește încheietura ( fig. 77 b ) ;
- se presează două mingi de cauciuc cu două degete ;
apoi cu toate degetele ( fig. 77 c ) ;
- se pliază fiecare deget în parte, apoi se destinde ( fig. 77 d ) ;
- se închide palma strîngînd degetul mare în scobitura
mîinii ( fig. 77 e ) ;
- cu pamele în sus se îndoie degetele spre încheietura
mîinii ( fig. 77 f ) ;
- se rxecută mișcări ca la pian ( fig. 77 g ) ;
- se execută mișcări circulare pe rînd cu fiecare deget
în parte ( 77 h ) ;
- se deschid și se închid brusc mîinile ;
- se lasă mîna să cadă în față, apoi în spate.
Exercițiile se execută de 5 pînă la 10 ori fiecare.





Obișnuiți-vă să Purtați Mănuși




OBIȘNUIȚI-VĂ SĂ PURTAȚI MĂNUȘI



Există diferite feluri de mănuși.
Așa zisele ,,mănuși pentru noapte” au drept scop hrănirea
pielii mîinilor, ele îmbrăcîndu-se după ce pielea a fost
bine unsă cu o cremă nutritivă.
Trebuie să fie de preferință din bumbac și puțin mai largi
pentru a nu ne jena în timpul nopții.
Mănușile de protecție din cauciuc sau material plastic
protejează mîinile împotriva substanțelor iritante cu care
sîntem obligate să venim în contact.

Ocrotirea mîinilor prin purtarea mănușilor













Chiar dacă purtarea mănușilor vă incomodează, cu puțină
perseverență veți ajunge să vă obișnuiți.
Să nu uităm că medicii chirurgi operează numai cu mănuși
și finețea muncii lor n-o putem compara cu nici o altă muncă.
Pentru a le putea scoate cu ușurință se recomandă
pudrarea lor cu talc.




Ocrotirea Mîinilor



OCROTIREA MÎINILOR



În foarte multe domenii de activitate, mîinile sînt supuse
acțiunii diferitelor substanțe : acizi, alcali, rezine sintetice,
coloranți, insecticide, petrol, solvenți, lubrefianți și altele,
care pot provoca reacții inflamatorii, eczeme, dermatite.
Pe lîngă măsurile generale de protecție ( mănuși, alifii
protectoare ) se va acorda o îngrijire specială după fiecare
caz în parte.
Mîinile care au suferit acțiunea vătămătoare a sodei sau a leșiilor
alcaline vor fi spălate cu oțet diluat sau frecate cu o felie
de lămîie.
Există creme care protejează pielea împotriva iritanților solubilo
în apă și creme împotriva iritanților solubili în ulei.
Prima categorie de creme este folosită atunci cînd pielea
vine în contact un timp mai îndelungat cu soluțiile apoase
conținînd diverse substanțe iritante, cînd se poate produce o
macerare a pielii și apar diferite leziuni.
O metodă simplă prevede ungerea mîinilor cu veselină,
în care s-a adăugat 18% oxid de zinc.
Aceasta nu asigură însă o protecție suficientă, fiind necesar
un adaos de silicoane.
Aceste creme prezintă avantajul de a forma un strat
aderent de piele, rezistent la mișcari ; previn crăparea
mîinilor, nu sînt toxice și nu provoacă iritații sau alergii.
Se recomandă persoanelor care lucrează în spălătorii,
la mașinile de spălat vase, în industrie sau chiar la
treburile gospodărești care obligă ținerea mîinilor mult
timp în apă.
Concentrația uzuală în silicoane este de 1 - 2%, în industrie
ea putînd crește pînă la 3%.
În mediul industrial unde soluțiile sînt toxice, este
necesară aplicarea unui film de nitroceluloză sau a
unei gume rezine care însă, la terminarea lucrului, nu
poate fi îndepărtat decît cu solvenți organici, după
care se vor unge mîinile cu o cremă emolientă, iar în
timpul nopții se recomandă purtarea de mănuși.
A doua categorie de creme protectoare este formată
din cele care protejează pielea împotriva solvenților și
grăsimilor și care trebuie să cuprindă substanțe insolubile
în solvenți organici și uleiuri.
Ele  se prepară din trietanolamină sai alginat de sodiu,
metilceluloză, gumă tragacanta.
Cînd sînt încorporate în mediu apos trebuie lăsate să se
usuce pentru a forma filme, care nu pot fi îndepărtate ușor
cu apă, dar care pot fi îndepărtate de săpunuri sau alcalii.





Pielea Mîinilor Prezintă Crăpături




PIELEA MÎINILOR PREZINTĂ CRĂPĂTURI


Lipsa de elasticitate și suplețe a pielii mîinilor poate fi
cauzată și de o insificientă cantitate de apă în stratul
cornos al pielii.
În acest caz este necesară rehidratarea pielii, ceea ce
nu se poate obține printr-un simplu contact al pielii cu
apa ; este necesar și un emolient, un produs care aplicat
pe pielea uscată și neflexibilă să producă un efect de
înmuiere, prin regularizarea procentului de apă necesar
stratului cornos.
Dar pielea crăpată poate fi și consecința lipsei de lipide
la suprafața ei.
Se impun cîteva precauții și anume :
- nu se vor expune mîinile fără mînuși la frig excesiv ;
- nu se va ieși cu mîinile umede la aer rece ;
- nu se vor încălzi mîinile la o sursă de căldură prea mare ;
- nu se vor spăla cu apă prea rece sau prea fierbinte ;
- după fiecare spălat, se va aplica o cremă.
Se va evita folosirea glicerinei pure care accentuează
uscăciunea pielii.
Pentru prevenirea crăpăturilor mîinilor se poate folosi
orice cremă pe bază de stearați sau emolientă.
Pentru mîinile aspre este indicată săptămînal o baie cu
ulei de măsline călduț sau aplicații săptămînale de
parafină caldă, care mențin suplețea pielii.
În acest scop se încălzesc pe baia de apă 50 g parafină
solidă, 25 g ulei de parafină și 5 g lanolină.
Se aplică cu ajutorul unei pensule.
Pentru regenerarea epidermei se recomandă o baie de
sare ( 100 g la litru de apă călduță, timp de 5 - 10
minute ).
De asemenea introducerea mîinilor de mai multe ori pe zi
într-un decoct de stejar ( 30 g coajă de stejar se fierbe
timp de o jumătate de oră într-un litru de apă ) are un
efect bun în cazul mîinilor crăpate.




Mîinile Pătate, Mîinile Roșii și Umflate, Degerăturile și Eczema




MÎINILE PĂTATE, MÎINILE ROȘII ȘI UMFLATE, DEGERĂTURILE ȘI ECZEMA


1. Mîinile pătate.
2. Mîinile roșii și umflate.
3. Degerăturile
4. Eczema.


1. Mîinile pătate.
Datorită unei acumulări de pigment în straturile profunde
ale epidermei, dosul mîinilor se pătează mai ales dacă
am depășit vîrsta de 50 de ani.
Se va încerca mai întîi un tratament cu apă oxigenată
sub formă de loțiune sau cremă.
În caz de eșec, medicul dermatolog va hotărî tratamentul
pentru fiecare caz în parte ( crioterapie, peeling etc. ).

2. Mîinii roșii și umflate.
Cauza principală poate fi folosirea apei reci, dar uneori
intervin și anumite tulburări endocrine.
Băile alternative ale mîinilor, prin înfundarea în apă rece
și caldă sînt foarte recomandate.
Dacă mîinile se învinețesc, în locul apei reci se poate
folosi apa călduță, la care se adaugă o lingură de făină
de muștar.
Pentru a împiedica umflarea mîinilor, se poate activa
circulația sanguină, masînd degetele înspre încheietura mîinii.
În cazul mîinilor roșii, se impune îmbogățirea alimentației
cu alimente conținînd vitamina A ( morcovi, ficat, spanac,
unt, piersici etc. ).
Albirea mîinilor se poate obține prin aplicarea unei paste
conținînd o linguriță de glicerină, zeama unei jumătăți de
lămîie, o linguriță de apă oxigenată și amidon.
Un truc pentru albirea mîinilor constă în ținerea lor ridicate
deasupra capului atît cît se numără pînă la o sută.

3. Degerăturile apar în anotimpul rece și umed.
Ca măsuri preventive sînt indicate bîile alternative calde
și reci, fricțiuni cu alcool camforat sau masaje cu cremă
cu ihtiol, rezorcină, tanin.

4. Eczema.
Ea poate apare după folosirea de detergenți, sodă, derivați
de petrol și uneori la persoanele care prezintă o hipersensibilitate
la cele mai elementare produse, ca săpunul de exemplu.
Deci trebuie să fie eliminată cauza care a provocat apariția
eczemei.
Dacă acest este imposibil, mîinile vor fi protejate cu mănuși
de cauciuc.
În cazuri rebele se vor folosi medicamente ,, desensibilizante”
și cure de vitamine : A, B, E, D și F.




Mîinile și Suferințele Lor




MÎINILE ȘI SUFERINȚELE LOR



Mîinile care transpiră exagerat.
Acest neajuns se poate datora dezechilibrului neurovegetativ
agravat de emoții sau unor boli profesionale ( chimiști,
coafeze etc. ).
Transpirația mîinilor poate avea loc și în urma unei
încălziri excesive în timpul executării anumitor munci sau
a unei aerisiri insuficiente.
Prezentarea la medic este necesară necesară pentru
stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului.
Local se recomandă fricțiuni cu alcool camforat sau folosirea
la spălat a unui săpun medicinal pe bază de tanin, mesaje
ușoare cu produse antisudoripare, pudraje dese sau badijonarea
cu loțiuni contra transpirației.







Îngrijirea Mîinilor



ÎNGRIJIREA MÎINILOR


Întrucît mîinile sînt supuse zilnic acțiunii unui mare
număr de substanțe, care în contact cu pielea pot
produce iritarea ei, trebuie să fim preocupați în permanență
de îngrijirea și protejarea lor.
Pe lîngă factorii atmosferici ( ger, vînt, umezeală, căldură
etc. ), chiar spălarea cu apă și săpun îndepărtează stratul
gras, care constituie așa-numita ,,manta acidă” a pielii și pe
care trebuie să o redăm mîinilor.
Trebuie să mai ținem seama de faptul că astăzi detergenții
sintetici au înlocuit în mare parte săpunul că aceștia alterează
finețea pielii, favorizînd chiar apariția de eczeme și că sebumul
este foarte ușor distrus îndepărtat, ceea ce are drept consecință
uscarea, crăparea, asprirea pielii mîinilor.
Prin îngrijirea mîinilor, nu se urmărește numai un scop pur
estetic, ci și unul de protecție.
Se spune că mîinile sînt cartea noastră de vizită, aceasta referindu-
se la modul cum ne comportăm cu ele, cum le îngrijim și în nici un
caz, cum le împodobim.
Este bine chiar să evităm prea multe podoabele pe mîini, care să
împiedice circulația sîngelui.
Curățirea mîinilor se impune să fie făcută cît mai des și după
orice fel de activitate.
În felul acesta se îndepărtează substanțele iritante, se micșorează
riscul apariției dermatitelor de contact.
Agenții de curățire nu trebuie să fie prea alcalini, abrazivi sau să
producă o degresare excesivă a pielii.
Curățirea mîinilor va fi efectuată cu o perie aspră ; se perie bine
podul palmei, falangele și se insistă asupra unghiilor.
Pentru îndepărtarea unor pete de pe mîini se poate folosi și
piatra umezită în prealabil cu apă.
Apa prea rece sau prea fierbinte nu se recomandă.
După spălat, mîinile vor fi șterse cu griji și unse cu cremă hidratantă.
Săpunul va fi de bună calitate, cu un procent mic de substanțe
alcaline, care să nu distrugă aciditatea pielii.
Persoanele care prezintă intoleranță la săpun sau au pielea foarte
sensibilă pot folosi uleiuri sulfonate.
Persoanele care nu au condiții convenabile de spălare, care
nu-și pot părăsi locul de muncă sau în călătorii, pot folosi
preparatele anhidre, denumite de fapt impropriu anhidre, deoarece
ele conțin oarecare cantitate de apă, ca spre exemplu soluția
de alcool polivinilic, care printr-o simplă frecare, timp de
cîteva secunde, îndepărtează grăsimea și murdăria de pe mîini.
Preparatele anhidre pentru curățirea mîinilor se pot prezenta
sub forma lichidă, sub formă de cremă, geluri, ca atare sau în
flacoane presurizate - aerosoli.



Anatomia Mîinii




ANATOMIA MÎINII


1, a) Forma mîinilor.
1, b) Sistemul endocrin.
2. Compoziția chimică a celulelor.



Oasele mîinii se compun din : cubitus și radius ; oasele
pumnului ( carpus ) ; oasele palmei ( metacarpul ) și
falangele ( fig. 74 ).



Anatomia mîinii


















Articulațiile pot fi grupate din punct de vedere funcțional
astfel : articulația radio-carpiană, articulația carpo-metacarpiană
și articulația degetelor.
Circulația mîinii este foarte dezvoltată.
Ea cuprinde o rețea profundă și una superficială.
Aceasta din urmă este foarte importantă, ea fiind afectată în caz
de rănire sau tăiere.
Trei nervi ( cubitalul, radialul și medianul ) conferă mîinii o
mare sensibilitate în vîrful degetelor.
Mușchii mîinii se compun din mai multe grupuri : unul
situat la rădăcina degetului mare formînd tenarul, altul -
hipotenarul care face să lucreze degetul mic, dar este mai
puțin dezvoltat, și tendoanele mușchilor pentru îndoire
și extensie.
Două dispoziție speciale ușurează munca mușchilor mîinii :
ligamentul inelar anterior al carpului care menține tendoanele
într-un jgheab format de carp la nivelul încheieturii mîinii
și sinovialele care înconjură tendoanele și secretă un lichid
unsuros care ușurează alunecarea lor.

1, a). Forma mîinilor și în special conformația degetului mic și a
celui mare poate fi influențată de ereditare : sistemul glandular
și mecanismul chimic din interiorul celulelor sau metabolism.

1, b). Sistemul endocrin.
O funcționare defectuoasă a hipofizei, în cazuri grave, poate
duce la acromegalie ( mîna și degetele devin imense ).
În schimb insuficiența acestei funcții face ca mîna și degetele
să se micșoreze.
În caz de hipotiroidie mîinile sînt mici, largi, albe și moi,
cu ultima falangă a degetelor foarte scurtă, iar degetul mic
foarte ascuțit.
Dimpotrivă, la cei care suferă de hipertiroidie mîna este mare,
osoasă, cu degete subțiri.

2. Compoziția chimică a celulelor.
Tensiunea osmotică care imprimă celulelor corpului fermitate
sau moliciune influențează și partea cărnoasă a mîinii.
Astfel o persoană puternică are degetele rotunjite și viguroase,
în timp ce degetele aplatizate și pătrate aparțin de obicei unui
om slab.
Modificarea mîinii poate surveni și din alte motive : vîrstă,
boală, profesie.
Cu vîrsta mîinile își pierd elasticitatea și suplețe, pielea se usucă
și apar acele pete brune atît de inestetice.
Anumite boli ca tuberculoza, afecțiunile respiratorii și circulatorii
cronice, guta, reumatismul pot deforma mîinile, modificînd
forma degetelor ( acestea devin mai noduroase ).
La schizofrenici mîinile sînt subțiri și roșii, în timp ce la melancolici
ele sînt palide și inactive.
Prin exercitarea anumitor profesii ( de exemplu, la pianiști, scupltori ),
mîinile sînt foarte suple iar degetele au vîrfurile ușor spatulate.





Mîinile, Cartea Noastră de Vizită



MÎINILE, CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ


Egiptenii și grecii considerau că lungimea mîinii și a
degetelor ar trebui să fie proporțională cu lungimea
capului, în sensul că lungimea brațului și a pumnului
( fără degete ) ar trebui să fie de 3 ori mai mare decît
lungimea capului.
De asemenea, degetul mediu ar trebui să fie a 19-a
parte din ansamblu corpului - proporție de care țineau
seama și vechii sculptori greci.
Înălțimea capului ( măsurată de la protuberanța cefei
pînă la vîrful capului ) și lungimea mîinii ( cuprinzînd
și închietura ) ar trebui să fie egale, iar lungimea palmei
unui adult cu 1 cm mai mare decît lățimea.
În ceea ce privește lungimea degetelor, indexul este de regulă
mai scurt decît inelarul dar în 10% din cazuri el poate fi
mai lung, iar mediul este mai lung cu 1 cm decît indexul.
Degetul mic se termină la a 3-a articulație a inelarului.
Degetul mare se termină la jumătatea primei falange a
indexului.
O mînă depășește 21 cm este considerată prea lungă, iar
cea care este sub 18 cm, prea scurtă.
O mînă ideală după vîrstă ar avea următoarele dimensiuni
( măsurată fără articulație ) : la nou-născut 6 cm ; la 3 ani
- 10 cm ; la 10 ani - 13 cm ; la 15 ani - 16 cm ; la 25 ani
- 18 - 20 cm.