Se afișează postările cu eticheta Educația de Bază și Dresajul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Educația de Bază și Dresajul. Afișați toate postările

Educația de Bază Partea A-V-A



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-V-A

1. A aștepta.
2. A lătra la comandă.
3. A da laba.
4. A sta sluj.


1. A aștepta.
Cîinele poate fi învățat să-și aștepte stăpînul în fața
magazinelor.
Pentru aceasta, îl atașați cu lesa în fața magazinului,
neapărat într-o poziție din care poate să vadă unde
ați intrat și îi comandați ,,șezi” și ,,așteaptă!”, mîngîindu-l
ușor și apoi intrați în magazin.

2. A lătra la comandă.
Deși nu este absolut necesar, el poate fi deprins în felul
următor : concomitent cu unele acțiuni de lătrat spontane
ale cățelului în casă sau la plecare la plimbare ( pusul lesei )
sau la acordarea mesei ( cere zgomotos castronul ), îl vom
încuraja spunînd ,,dă glas!” sau ,,latră!”, deschizînd și
închizînd pumnul în fața lui, semnal ce ulterior poate să-l
înlocuiască chiar pe cel acustic.
Cu timpul, cîiinele va executa la comanda lătratului, dar
bineînțeles că va trebui să știe să și tacă imediat ce îi veți
cere acest lucru.

3. A da laba.
Pentru a-l ajuta să dea laba se procedează astfel :
se ridică laba dreaptă a cîinelui ce se găsește în
poziția  ,,șezînd” și se pronunță expresia ,,dă laba!”.
Prin repetarea și recompensare va ajunge să ridice
singur laba la auzul comenzii.

4.A sta sluj.
Pentru a învăța un cîine să stea sluj, se pornește de
la poziția ,,așezat” î colțul unei încăperi și i se
ridică picioarele din față concomitent cu ademenirea
lui cu o bucățică de zahăr plimbată în fața nasului.
Pronunțați cuvîntul ,,sluj!” sau ,,fă frumos!”.
El poate fi dresat să stea cu bucățica de zahăr pe nas
pînă în momentul în care i se dă permmisiunea să
o mănînce.
Acest gen de exhibiții, trebuie s-o spunem, nu face
parte din educația de bază, nici din dresajul specializat,
poate cel mult să fie un număr de circ.



Educația de Bază Partea A-IV-A




EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-IV-A


1. Aport.
2. A sări


1. Aport.
Dacă intenționăm să dresăm cîinele pentru ,,aport”
și dorim să dea drumul obiectelor ce ni le aduce, nu
 este bine ca atunci cînd este mic să favorizăm joaca
cu cîrpe sau ciorapi de care el să tragă de o parte, iar
noi de cealaltă.
Pentru aport se folosesc cuvintele ,,aport!” sau
,,adu aici!”, combinat cu ,,dă drumul!” în clipa cînd
a ajuns în fața dresorului.
Ca să dea drumul, cîinelui i se oferă concomitent
o recompensă, fără de care, la început nu va consimți
să execute comanda.
Pentru dresajul aportului este indicat un obiect din
lemn ( asemănător halterelor mici folosite în casă
pentru gimnastică ), cilindric, de circa 20 cm lungime
și de 3 cm diametru, cu marginile ca două roți de car
rotunde ca mingile de tenis.
Se pornește de la poziția ,,stînd”; i se arată obiectul și
apoi se îndepărtează treptat pînă ce este pus jos la circa
1-2 metri.
După această operațiune cîinele este scos din lesă,
lăsat să meargă la obiect și să-l ia în gură.
Chemat de stăpîn, el va trebui să se așeze în fața lui
cu obiectul în gură.
La comanda ,,dă drumul!” sau ,,pune jos!” i se ia din
gură obiectul respectiv, fiind și recompensat cu puțin
zahăr sau biscuit.
Nu faceți antrenamente de aport cu obiecte dure:
pietre, cărămizi, metal etc., deoarece veți vătăma
dinții cîinelui.
Cîinii adulmecă din instict urmele și caută să găsească
obiectul sau urma pierdută.
O astfel de căutare trebuie însoțită de comandă ,,caută!”,
ajungîndu-se astfel deprinderea căutării la comandă.

2. A sări.
Cîinele poate fi dresat să sară peste obstacole de înălțimi
potrivite, făcînd mișcare la început cu el, cu lesa, într-o
ușoară alergare.
Se începe cu obstacole mici de 30 - 40 cm și pe măsură
ce se obișnuiește, se ridică înălțimea.
Comanda este ,,hop!” sau ,,sări!”.




Educația de Bază Partea A-III-A



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A


1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”


1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.

2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.





Educația de Bază Partea a-II-a



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A


1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.


1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.

2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.



Educația de Bază Partea -I-A



EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA -I-A


1. Locul de dormit.
2. Comanda ,,Nu e voie!”.
3. Mersul în lesă.


1. Locul de dormit.
Cu mare plăcere cîinele caută, în apartament, să se
odihnească în cele mai comode locuri: fotolii adînci,
canapele sau patul stăpînului și, mai ales, perna lui i
se par cele mai bune locușoare.
Dacă nu vreți să fiți plin de păr peste tot, este bine
să-l țineți departe de aceste tentații, nepermițîndu-i
încă din prima clipă să se urce pe ele.
Cîinele trebuie învățat să doarmă numai în culcușul lui
sau eventual i se poate destina un loc, marcat cu o
cîrpă sau păturică, pe un fotoliu, dar numai un singur loc.
Dacă nu veți ține seama de aceasta, curînd nu numai că
tapițeria dv., va fi murdară, dar o să-i cereți chiar voie
cîinelui să vă urcați în propriul pat!
Dacă de fiecare dată cînd îl vom duce la culcușul său vom
rosti și comanda ,,la loc!”, după un număr de repetări, cîinele
se va obișnui și se va duce la loc cînd va primi ordinul.

2. Comanda ,,Nu e voie!”.
Comanda de interzicere a anumitor lucruri trebuie să fie
,,nu e voie!” sau onomatopeicul ,,fui!”, sau doar un ,,nu”
rostit energic.
Ea va fi repetată de cîte ori îl oprim să fac ceva, la început
însoțită de o lovire ușoară iar mai apoi fiind suficientă
doar expresia.

3. Mersul în lesă.
La plimbările de început, pînă cînd cîinele învață să meargă
corect la picior, să nu tragă și să reacționeze imediat la
comandă, este absolut necesar să nu fie lăsat să circule liber.
Acest amănunt este foarte important mai ales pentru cîinii
crescuți în orașele mari, cu circulație intensă.
Spre deosebire de zgardă, pe care orice cățel o acceptă fără
opoziție, cu lesa nu este același lucru, așa că este bine ca
înainte de a-l scoate în oraș cu lesa, mai întîi să-l antrenați
cîteva minute zilnic prin casă dacă spațiul permite.
Plimbarea cîinelui în lesă pe stradă și toate comenzile cu
care îl învățați, trebuie efectuate avînd cîinele lateral în
dreptul genunchiului dv. stîng.
Mersul cu lesa se poate cel mai bine exersa de-a lungul
unui zid sau gard lung pentru a închide culoarul cîinelui
și a nu-i permite pendulări în diverse direcții.
Un bețigaș subțire ținut în fața botului, ca o amenințare,
îi va stăvili elenul și îl va face să meargă în pasul dv.
Lesa trebuie să fie moale, în clipa în care devine întinsă
o smuciți brusc.
Astfel îl readuceți la realitate și-i impuneți ritmul dorit.
Pentru învățarea mersului la picior este necesară o lesă
extrem de scurtă pe care să o țineți ferm pentru a-l face
să priceapă că după ce îi dați comanda ,,alături” sau
,,la picior”, să nu încerce cu nici un preț să se îndepărteze
de piciorul dv.
Dacă animalul este puternic și greu de ținut, se folosește
la început o zgardă de tip strangulant, adică o curea ce
are un dispozitiv care sufocă animalul dacă încearcă să
tragă sau să se îndepărteze.
Se cheamă proastă creștere dacă în timpul mersului cu
lesa cîinelui trage în diverse direcții, pornește rapid după
orice miros sau rămîne înțepenit lîngă cîte un semn făcut
de alt cîine.
Asemenea distracții îi pot fi îngăduite, fiindcă sînt în
firea lui, cînd este lăsat liber, pe stradă, dar odată aflat în
lesă va fi smucit de cîte ori va fi nevoie la astfel de opriri
pentru a se învăța cu mersul civilizat.
În timp ce merge în lesă cîinele trebuie să devină atît de
disciplinat încît, pur și simplu, cei din jur să dispară
pentru el.
Oamenilor sau animalelor pe lîngă care trece nu trebuie
să le acorde nici o atenție.
Nu este plăcută o plimbare la care cîinele te trage de la
copac la tufă și în care el decide ritmul și direcția de mers.
Nu cedați tentației de a lăsa cîinele fără lesă înainte ca
educația lui să fie completă; pînă ce nu este la perfecție
învățat să meargă la picior, să se oprească la comandă și
să revină la chemare, nu trebuie lăsat liber.



Educația de Bază



EDUCAȚIA DE BAZĂ

1. Învățarea numelui.
2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul
afară pentru nevoi.


1. Învățarea numelui.
Din primele zile, cățelul trebuie să primească un nume;
pentru a-l învăța și a-i atrage mai ușor atenție, acesta
trebuie ales cît mai sonor și scurt - de o silabă sau două.
Numele va fi pronunțat cît mai răspicat și întotdeauna
la fel.
Un cîine nu înțelege sensul cuvintelor, dar cunoaște
sonoritatea lor.
Rostindu-i numele de cîte ori este mîngîiat, privit sau
hrănit, cățelul îl va învăța curînd, la auzul lui reacționînd
prompt, devenind atent și așteptîndu-se să ne adresăm lui.

2. Curățenia în casă și obișnuirea cîinelui cu scosul afară
pentru nevoi.
Educația în scopuri igienice trebuie începută cînd circularea
liberă prin încăperea s-a intensificat.
Pînă ce cățelandrii ajung să-și facă nevoile afară, timp de
cîteva săptămîni treaba aceasta are loc locuință.
Cum poate fi obișnuit cîinele cu curățenia?
Un colț acoperit cu ziare sau o pînză de sac va desemna locul.
Puiul trebuie dus acolo ori de cîte ori îl vedem că se pregătește
să-și facă nevoile.
Sau îl ducem înainte și îl ținem acolo pînă face.
În orice caz, pînă ce se învață trebuie mereu îndemnat, iar
dacă face în altă parte trebuie promt certat ( nu bătut ).
Băgatul nasului în locul cu pricina se pare că este eficace.
Tonul cu care î certăm contează.
Pentru a-l învăța cu curățenia, blîndețea și răbdarea sînt absolut
necesare ( a nu se confunda cu lipsa de fermitate ).
Nu este indicat să timorați cățelul, iar ca pedeapsă este suficient
dacă îl atingem ușor cu ziarul împăturit.
După ce au început plimbările afară, locul din casă destinat
nevoilor trebuie desfințat.
Dar pentru aceasta se impune un număr suficient de ieșiri afară
( 6-7 cînd cîinele mic, minimum 2 cînd este matur ) și în special
la ore fixe, ultima înainte de culcare.
Supravegheați puiul și cum vedeți că este pe cale să-și satisfacă
nevoia, duceți-l repede afară.
După ce a terminat, felicitați-l călduros și duceți-l înapoi în casă.
Dacă uită, certați-l imediat și scoteți-l afară.
În două luni înțelege despre ce este vorba.
Cei ce sînt mai comozi mențin un loc și în casă, de obicei
gura de scurgere de la baie; dacă se obișnuiește așa nu aveți
ce-i face.
Dumneavoastră ați fost cel care l-ați învățat.
Dacă în afara orelor de plimbare, i se întîmplă cîinelui
să manifeste o dorință urgentă de a ieși afară - pe care
prin diverse semne v-o face cunoscută - nu zăboviți să i-o
satisfaceți, deoarece probabil că suferă  de un deranjament
intestinal și nu vrea să facă murdărie în casă.
Este bine să vă învățați cîinele să-și facă nevoile în iarbă
sau în locuri virane unde acest lucru nu poate cauza neplăceri.
Dacă nu aveți un loc viran unde să-l obișnuiți și îl
plimbați cu lesa pe străzi, atunci supravhegheați momentul
comorîndu-l lîngă trotuar cînd este cazul.
Se recomandă să-l deprindeți să facă la gura de canal.
Cel mai bine este să-l duceți în același loc și să-l așteptați
cu răbdare.
Felicitați-l apoi pînă își va forma reflexul.



Principii Generale în Educarea Cîinelui




PRINCIPII GENERALE ÎN EDUCAREA CÎINELUI




Pentru a fi plăcut, un cîine care trăiește în societate
trebuie să fie educat în mod convenabil.
Chiar dacă, de la cea mai fragedă vîrstă, el manifestă
calitățile certe, chiar dacă se arată afectuos, amabil,
încrezător, supus, el nu poate cunoaște regulile elementare
de bună purtare dacă nimeni nu i le-a insuflat.
În casă, dar mai mult încă în locurile publice ( parc,
plajă, stradă, hotel, etc. ), proprietarul va fi judecat
după conduita cîinelui său.
Un cîine care a fost achiziționat dresat sau educat,
trebuie antrenat în continuare și cu regularitate la
repetarea exercițiilor cunoscute.
Astfel, foarte repede va deveni neascultător și nu va mai
fi dispus să le execute prompt, deși nu se poate spune
că le va uita vreodată.
Nu trebuie să se confunde educația de bază și dresajul.
Dacă acesta pretinde o muncă dificilă și de durată, educația
de bază se face în zile alese arbitrar, fără constrîngere nici
pentru animal, nici pentru stăpîn, cel puțin cînd este vorba
de un pui.
Cîinele de vînătoare este bine să fie dresat chiar de către
stăpînul lui.
Cățelandrii scoși în teren prind multe și repede însă și de la
ceilalți cîini de vînătoare.
În general, exemplul unui cîine matur dresat este foarte folositor
în dresajul cățeilor.
Cel mai bun exemplu este scormonitul în gaură ( după
șobolan sau vulpe ), la care orice pui se dedă cu plăcere cînd
vede unul mai mare ca el că face treaba asta.
În țările în care există o activitate chinologică în adevăratul
înțeles al cuvîntului, unde asociațiile au secții sau cluburi
pentru fiecare rasă, se practică cursurile de dresaj în grup.
La aceste lecții fiecare proprietar vine cu cîinele său și se
antrenează după indicațiile unor instructori specializați, pe
terenuri special amenajate în acest scop.
Acești instructori conduc lecțiile, fiecare proprietar fiind de
fapt cel ce se ocupă de cîine.
,,Cîinele trăiește numai pentru tine”, spune chinologul
german, dr. Erich Schneider. ,,Lauda și critica îl lovesc ca
și pe tine.
Educă-l, dar nu-l răsfăța”.
Pentru aceasta de la început, cîinele trebuie învățat cu supunerea
față de stăpînul său.
Dacă nu dovedim fermitate, lesne se poate întîmpla ca el
să-și impună autoritatea.
Nu trebuie însă să confundăm această disciplinare a cîinelui
cu noțiunea de teamă.
Cîinelui nu trebuie să-i fie frică de noi, ci doar știe cu
precizie că trebuie să fie supus și să asculte ce i se spune.
Cîinii simt pe cei ce nu îi iubesc și arată neîncredere față
de aceștia.
Persoanele care iubesc cîinii sînt mai potrivite să le dea
educație decît cei ce folosesc asprimea în relațiile cîine-om.
Tot timpul lecției, instructorul trebuie să aibă un comportament
egal; nu trebuie să manifeste nerăbdare, nervi, să strige sau
să bată cîinele, deoarece poate compromite definitiv un lucru
care altfel se învață suprinzător de repede.
Dacă cel ce-și asumă sarcina aceasta are un temperament
nepotrivit este bine să nu se ocupe personal de educația
cîinelui sau - de ce să n-o spunem - mai bine să nici nu-și ia cîine.
Nu dați dovadă de nerăbdare cînd învățați cîinele cum să
se poarte sau îl dresați.
Nu uitați că baza asimilării o constituie repetarea exercițiului.
Nu vă impacientați cînd cîinele nu execută imediat, perfect,
o comandă.
Fți convinși că în clipa în care o va înțelege o va și executa.
Pentru ca de la început să obținem rezultate pozitive în
acțiunea de dresaj, trebuie să dăm totdeauna comanda la
momentul oportun, cînd atenția cîinelui este maximă, iar
lecția să aibă loc cînd cîinele are stomacul gol, pentru a-l
putea ademeni mai bine cu recompensa după o executare
corectă.
Nu uitați niciodată să-l lăudați.
Nici nu vă puteți da seama ce important este acest fapt și
ce sensibil este cîinele la felicitări.
Cîinele ne va recunoaște drept ,,conducătorul” lui dacă de
la bun început de la noi primește hrana și culcușul, dojana
și recompensa, dacă îl ținem mereu alături de noi, dacă îl
culcăm lîngă patul nostru, dacă îl facem să ne urmeze mereu.
El trebuie să asculte de toți membrii familiei, însă numai
pe unul să-l recunoască de stăpîn.
Această poziție trebuie reafirmată de cîte ori este nevoie,
pînă ce cîinele și-a însușit-o temeinic.
Dacă cedăm de mai multe ori, dacă acceptăm o ,,răzvrătire”
chiar de mică importanță, ne zdruncinăm autoritatea
cîștigăm și nu ne va mai asculta decît după bunul lui plac.
De aceea, în timpul educării, nu este bine să arătăm
nehotărîrea sau să abandonăm ( nejustificat ) ceea ce am
urmărit.
Cîinele va simți nehotărîrea și va deveni dificil pe viitor.






Recompensă și Pedeapsă - Baza Educației Canine




RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ - BAZA EDUCAȚIEI CANINE



Cîinele este întotdeauna foarte sensibil la
recompensa ( bucățica de mîncare ce îi
place, o mîngîiere, plimbare ) care urmează
imediat unui ordin bine executat, ,,Tonul
face muzica” și în conversația pe care o duceți
cu cîinele dv.
O alintare sau felicitare trebuie să se deosebească
net de o poruncă sau pedeapsă.
Cu alte cuvinte, nu veți ajunge la nici un rezultat
dacă îi veți face pe un ton blînd un reproș de tipul :
nu e frumos ce ai făcut Bijulică, mamă, nu mai
supăra pe tătuțul tău !
Este contraindicat să exagerați cu alintarea cîinelui,
mai ales a celui matur.
Dacă are un temperament voluntar va deveni repede
neascultător, ceea ce, în special în afara casei, este neplăcut.
La orice mijloc de comunicare folosit, expresia trebuie
să fie cît mai scurtă, clară și mereu aceeași.
În general, este suficient să ridicăm tonul pentru ca un
cîine să înțeleagă că este pedepsit.
Bineînțeles că la abateri mai grave și sancțiunea trebuie
să fie e măsură, dar niciodată cu cruzime și întotdeauna
promptă, astfel nu-și va atinge scopul.
Intimidarea morală este mult mai eficace decît sancțiunea
fizică.
Și aici intervin moștenirile ancestrale care determină
comportamentul cîinelui.
Bunăoară, puteți să bateți cîinele și el să rămînă indiferent
la lovituri.
În schimb, dacă îl luați de ceafă și îl scuturați bine, veți
obține o intimidare mult mai utilă ( asemănătoare celei
ce se aplică ,,pe vremuri” în cadrul haitei ).
Cîinele luat de ceafă, mai ales cel tînăr, se simte nesigur;
puțin scuturat și certat va pricepe că nu a fost cuminte.
Nu pedepsiți cîinele decît dacă sînteți convinși că știe
pentru ce este certat; dacă nu a putut face asocierea între
greșeală și pedeapsă, ea nu va fi pricepută și își va
pierde efectul.
Spre pildă, dacă în timpul plimbării cîinele vagabondează
și dispare, trebuie bine cîntărit modul de pedepsire la
revenirea lui, deoarece în cazul că a fost strigat de mai
multe ori și, în fine, a catadixit să se înapoieze și este
pedepsit, s-ar putea să asocieze revenirea la chemare de
bătaia primită și rezultatul să nu fie cel dorit.
Cam la fel vine treaba și cu vagabonzii sadea, ce lipsesc
cu zilele și care, în loc să fie întîmpinați cu bucurie,
capătă cîte o bătaie, că le vie din nou să-și ia lumea în cap.
În astfel de cazuri, este dificil de apreciat felul pedepsei,
mai bine este să se insiste, preventiv, în faza de educare
pentru însușirea perfectă a ,,bunelor maniere”.
Pentru a putea influența în mod pozitiv educația cîinelui
este necesar să știm care sînt cauzele care provoacă o
comportare nepermisă, să fim în măsură să anticipăm
acțiunile necorespunzătoare și să întreprindem perseverent
procesul de educație necesar eliminării deprinderilor
greșite.
Dacă pedeapsa se impune neapărat, ea trebuie aplicată
și chiar cu severitate, pentru ca pe viitor să nu se repete greșeala.
Mîna stăpînului trebuie doar să mângîie și să recompenseze.
Acest principiu este ignorat de majoritatea proprietarilor
care, deseori, administrează cu palma cîte o bătaie, fie ea
oricît de meritată.
Nu e de mirare dacă vor constata cum cîinele începe să se
teamă și să se ferească sau să vină șovăitor spre mîna întinsă,
chiar dacă de data aceasta ea ar dori să mîngîie.
Cel mai potrivit mijloc de corecție este cel aplicat cu ajutorul
unui ziar împăturit, al unei mînuși de piele sau papuc vechi,
fiindcă vocea supărată și amenințătoare sînt deja suficiente
pentru a-l face să priceapă că a greșit.
Bătaia violentă nu este permisă și cîinele se va îndepărta de dv.
Nici gîrbaciul sau bastonul, nici loviturile de picior nu sînt permise.
Cine se poartă astfel cu un cîine nu merită să-l aibă.
Putem să asociem pedepsirea cu trimiterea la locul lui; cîinele
este deosebit de sensibil la această pedeapsă, mai ales
cînd nu i se dă voie să părăsească locul fără autorizație.
Odată ajuns la colțul lui nu mai trebuie amenințat.
Inutilă apare însă o pedeapsă prin care, de pildă, îi suprimăm
masa sau nu îl scoatem la plimbare.
De unde să priceapă bietul cățel din ce motiv procedăm astfel?
Cîinele uită foarte ușor, așa că este nu numai inutil, dar chiar
contraindicat să păstrăm o supărare îndelungată.
Dacă pedeapsa, uneori necesară, nu a fost prompt aplicată, cu
convingerea că a fost înțeleasă, corecțiile ulterioare nu fac decât
să strice buna înțelegere și să creeze o prăpastie între cîinele și
stăpînul lui.
La un cîine matur, pedeapsa ,,du-te la locul tău”, dată pe un
ton sever, este mai dureroasă și o pricepe mai bine decît orice bătaie.
Cu cît un cîine este mai dotat, cu atît este mai șiret.
Va învăța mult mai repede, dar, în același timp, va fi dispus oricînd
să încerce să tragă chiulul.
Față de cîinii încăpățînați, cu tendințe de neascultare, care mîrîie
și sînt nedisciplinați, numai printr-o atitudine aspră, însoțită de
pedepse, cîte o lovitură precum și ținerea în zgardă strînsă și în
lesă, se poate ajunge la impunerea autorității.
Înainte de a ajunge la astfel de soluții, care presupun mari eforturi,
trebuie bine cîntărite eventualele cauze ale nesupunerii și
încercate celelalte căăi de împăcare și educare.
Mulți stăpîni cu veleități în materie de educație canină, după
ce au speriat și gonit sub canapea un biet cățel, înfricoșat
de cîte i se pot întîmpla, îl ademenesc afară cu o bucățică
de mîncare care îi place, pentru ca, de fapt, să pună mîna
pe el și să-i administreze o bătaie.
Procedeul e fără comentariu și consecințele ulterioare se
impun de la sine.
Dacă, pentru aplicarea pedepselor se pot ,,delega” și alți
membri ai familiei, un ,,ajutor de dresor” mai din umbră,
recompesele în schimb trebuie să vină numai de la stăpîn.
Nu este bine să sîcîiți cîinele mereu; el trebuie respectat
pentru a-i putea pretinde respect.
Numai așa i se vor putea cere performanțe care mai greu
vor fi obținute astfel.
Recompensați cu o vorbă bună și cu o mîngîiere îndeplinirea
întocmai a lucrului cerut.
Nu acceptați o execuție incompletă și pedepsiți-o dacă e cazul.






Educația de Bază și Dresajul




EDUCAȚIA DE BAZĂ ȘI DRESAJUL




Educarea cîinelui are la bază utilizarea și dezvoltarea
calităților naturale ale animalului.
Un cîine este întotdeauna capabil de perfecționare;
progresele realizate prin domesticirea speciei canine -
din preistorie pînă în zilele noastre - dovedesc acest lucru.
Dar, dacă acest animal este apt să dobîndească noi
deprinderi, nu trebuie totuși să uităm că înclinațiile
sale naturale sînt limitate în raport cu ale omului și
că ele diferă de la o rasă la alta.
În cazul unui cîine de companie, la care nu se cere
decît să fie ,,binecrescut”, avem de-a face cu o simplă
educație și este suficientă puțină răbdare, pricepere,
bunăvoință și forță de convingere pentru a insufla cățelului
noțiunile elementare de curățenie, supunere, respect
față de bunuri, mers în lesă, apel etc.
El poate fi de asemenea învățat unele exerciții simple,
pe care va fi fericit să le execute, șa comandă, odată
ce le cunoaște.
Educația de bază este absolut obligatorie și se începe
de la o vîrstă fragedă.
Dresajul propriu-zis se face cînd avem de-a face cu
un cîine ce urmează să primească o sarcină specială -
cîine de vînătoare , de pază, polițist, ghid, etc, - și
reprezintă cu totul altceva.
Este vorba de anumite tehnici a căror asimilare este
dificilă atît de proprietar, cît și pentru cîine.
Se începe cu animale ce au ieșit din perioada de creștere
și sînt ușor de stăpînit.
Dresajul pornește de la principiul că ceea ce îi cerem
cîinelui este plăcut pentru acesta ( îi oferă un avantaj, o
recompensă ), iar ceea ce nu are voie să facă va fi urmat
de o pedeapsă ( dacă nu se supune ).
Această legătură între avantaje și dezavantaje se dobîndește
prin exersări repetate, pînă ce cîinele va acționa din reflex
în felul dorit.
Nu înseamnă, așadar, că el a înțeles ce este bine și ce este rău,
dar știe să facă legătura între acțiunea și urmările ei.