Se afișează postările cu eticheta Creșterea Cîinilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Creșterea Cîinilor. Afișați toate postările

Cutuma Internațională de la Monaco a Crescătorilor de Cîini




CUTUMA INTERNAȚIONALĂ DE LA MONACO A CRESCĂTORILOR DE CÎINI




Drepturile și obligațiile reciproce ale crescătorilor de
cîini ( masculi și femele ) sînt guvernate de reglementările
Asociațiilor Naționale respective.
În lipsa acestora sau dacă intervine necesitatea unor
precizări de amănunt, aceste drepturi și obligații sînt
reglementate de așa-numita Cutumă, Internațională a
Crescătorilor, stabilită la Monaco, în 1934, la al2-lea
Congres mondial de chinologie.
Această convenție nu are forța unei legi și crescătorii
sînt liberi să adopte dispoziții ( aranjamente ) diferite.
Prevederile acestui text sînt următoarele:

1. Femela călătorește pe riscul și răspunderea
proprietarului său.
Proprietarul masculului ( etalon ) datorează femelei,
în perioada în care îi este încredințată, toate îngrijirile
pe care un crescător conștiincios le acordă propriilor
săi cîini.
2. Cheltuielile de transport dus-întors sînt suportate
de către stăpînul cățelei.
3. Tot lui îi revin și cheltuielile neprevăzute avansate
de stăpînul masculului în interesul femelei: eventuale
îngrijiri medicale, prelungire anormală a șederii cățelei
după împerechere sau încetarea căldurilor, cheltuieli
de ambalare etc.
4. Fără consimțămîntul formal al stăpînului femelei,
alt etalon nu poate fi substituit celui stabilit dinainte.
5. În caz de împerechere accidentală cu un alt mascul
decît cel stabilit, fie înainte, fie după împerecherea
convenită proprietarul masculului are toate obligațiile
obișnuite și nici un drept ( pretenție ).
Nu i se impun alte obligații speciale, în cazul unei
împerecheri accidentale, decît restituirea prețuilui
împerecherii și cheltuielilor de transport al cățelei.
Cu toate acestea, dacă împerecherea accidentală a
avut loc înainte de serviciile etalonului convenit, o
împerechere cu acest etalon poate fi făcută cu acordul
formal al stăpînului cățelei; în acest caz, drepturile
și îndatoririle părților sînt cele oboșnuite.
A doua împerechere va fi amînată cît mai mult, chiar
cîteva zile dacă este posibil.
6. Dacă femela va fi împerecheată cu masculi diferiți,
certificatul de împerechere va fi menționa numele și
datele serviciilor lor.
7. Repetarea împerecherii nu are loc decît în urma
unei învoieli prealabile.
8. În cazul decesului cățelei la stăpînul masculului,
acesta va suporta cheltuielile constatării decesului,
de preferință prin intermediul unui medic veterinar; el
va înștiința telegrafic stăpînul femelei pentru a-l întreba
dacă dorește autopsia ( pe propriile sale cheltuieli ).
9. Dacă o sumă de bani este stabilită ca preț al împerecherii,
stăpînul masculului nu este dator să predea certificatul
de împerechere decît după achitarea ei.
10. Dacă stăpînul masculului consimte la folosirea cîinelui
fără a primi în prealabil prețul fixat, este îndreptățit să
nu înapoieze cățeaua decît contra plății prețului împerecherii,
taxelor de transport și eventualelor cheltuieli speciale
intervenite, arătate la articolul 3.
11. Cînd, pentru un motiv oarecare, altul decît împerechere
fortuită, femela nu a putut fi împerecheată cu etalonul
convenit, stăpînul masculului nu are dreptul eventual,
decît la taxele de transport și la cheltuielile speciale arătate
la articolul 3.
12. În cazul în care cățeaua împerecheată rămîne stearpă,
proprietarul masculului își păstrează drepturile și suma
stabilită.
13. Totuși, stăpînul cățelei, sau împuternicitul său, poate
pretinde pentru aceeași cățea împerecherea cu același
etalon, la prima sau a doua perioadă de călduri, la alegerea
sa, fără a trebui să mai plătească prețul stabilit.
Dacă și noua împerechere rămîne ineficace, dreptul nu se
reînoiește.
El încetează de asemenea prin moartea cățelei ori a
masculului sau prin incapacitatea de reproducere a acestuia.
14. Dacă, între timp, stăpînul masculului îl cedează, el
trebuie să-i impună noului proprietar obligațiile rezultate
din articolul precedent.
El nu este răspunzător de respectarea sau nu a acestor
obligații de către noul proprietar.
El trebuie numai să demonstreze că a inclus clauza.
Dacă a neglijat aceasta și noul proprietar nu consimte
să o suporte gratuit, cel ce a cedat cîinele trebuie să
înapoieze prețul împerecherii, primit de el.
15. În cazul vînzării masculului sau schimbării de
locuință, necesitînd pentru o nouă împerechere o
deplasare într-o altă țară sau la o distanță mai mare
de 100 km decît cea care era între locuințele celor
doi proprietari în momentul primei împerecheri,
proprietarul femelei poate, dacă vrea, renunțînd la
repetarea împerecherii, să obțină restituirea unei
jumătăți din prețul împerecherii nereușite de la
proprietarul care a primit banii.
16. Dacă condițiile de plată a împerecherii nu au fost
stabilite sau dacă s-a înțeles ca ea să se facă în schimbul
unui pui, stăpînul masculului are dreptul, între a 42-a
și a 49-a zi de la naștere, de a alege primul din grupul
de pui.
El își poate exercita acest drept și mai înainte.
În cazul înțelegerii cu stăpînul femelei își poate amîna
alegerea pînă cel mai tîrziu în a 60-a zi.
17. Dacă femela a murit înainte de a naște, dacă ea a rămas
stearpă sau dacă toții puii au murit înainte de momentul
alegerii, proprietarii pierd toate drepturile lor reciproce.
18. În termen de cinci zile de la naștere, stăpînul femelei
trebuie să facă cunoscut stăpînul masculului, numărul,
sexul și - cînd rasa o permite - culoarea puilor și decesele
intervenite, eventual, în acest timp.
Proprietarul masculului este dator, la primirea acestei înștiințări,
să expedieze certificatul de împerechere.
19. Dacă nu s-a născut decît un singur pui sau dacă
un pui a rămas în viață în momentul alegerii, el
aparține stăpînului masculului.
Cu toate acestea, stăpînul femelei va avea posibilitatea de a
păstra acest pui, plătind prețul obișnuit cerut pentru
împerecherea cu masculul folosit; dacă acest preț nu este
cunoscut, el va fi fixat printr-un arbitru.
20. Stăpînul femelei trebuie să acorde puilor născuți
toate îngrijirile cunoscute de un crescător conștiincios.
Dacă standardul rasei prevede scurtarea cozii ( urechilor ),
această operație trebuie făcută tuturor puilor, în
conformitate cu normele și în timpul util vindecării rănilor,
pînă în a 42-a zi.
La fel se procedează și pentru amputarea pintenilor la
membrele anterioare și posterioare dacă această îndepărtare
se obișnuiește.
21. Stăpînul masculului nu are de suportat această cheltuială
și nici costul întreținerii pînă în a 49-a zi.
22. Dacă, nețînînd seama de reînțtiințare ( făcută prin
scrisoare recomandată trimisă după a 49-a zi ), stăpînul
masculului nu-și face alegerea în a 56-a zi, proprietarul
cățelei poate face această alegere, prin intermediul unui
medic veterinar sau al unei persoane competente, pe
cheltuiala stăpînului masculului.
Cățelul astfel poate fi expediat contra restituirii
costului consultării veterinarului, a taxelor de transport, de
împachetare și a cheltuielilor pentru întreținere efectuate
după  49-a zi.
23. În țările în care înregistrarea în Cartea de origine se
face concomitent pentru tot grupul de pui, stăpînul femelei
trebuie să înscrie toți puii, pe cheltuiala sa, în timpul
potrivit și să pună la dispoziție gratuit pedigree-ul cățelului
ales de stăpînul masculului.
24. În alte țări ( cu reglementări diferite ) sau dacă grupul
de pui nu este apt pentru a fi înscris în Cartea de origine,
stăpînul femelei va elibera, pentru cățelul ales, un
pedigree pe cît posibil mai complet, mergînd pînă la străbunici.
De asemenea, dacă mai tîrziu masculu sau femela se
găsesc în condițiile necesare pentru a avea acces la Cartea
de origine și dacă înscrierea lor are ca consecință
posibilitatea înscrieri puilor, atît stăpînul masculului cît
și al femelei au obligația de a îndeplini formalitățile
necesare înscrierii masculului sau a femelei dacă acest
lucru le este solicitat de proprietarul puiului ales.
25. Dacă femela este cedată înainte de a naște sau
grupul de pui a fost cedat înaintea datei fixate pentru
alegere, cel care a afectuat cedarea trebuie să impună
obligațiile ce-i revin celui ce i-a preluat.
Cel ce a cedat nu răspunde de nerespectare acestor
obligații de către cumpărător; el trebuie numai să
dovedească că a transmis aceste obligații.
26. Dacă cel ce a făcut cedarea a omis să comunice
aceste obligații și dacă, din acest motiv, cel care i-a
preluat nu permite alegerea în mod gratuit, stăpînul
masculului are dreptul la dublu prețului obișnuit
pentru împerecherea cu un etalon de reputație echivalentă
cu al său.
În cazul contestării acestui preț, el va fi fixat de un arbitru.
27. Stăpînul masculului poate, dacă preferă, pretinde
prețul normal simplu, fixat eventual printr-un arbitru,
dacă prin acțiunile proprietarului femelei ( cedare, schimbare
de locuință etc. ) el este obligat să-și facă alegerea într-o
altă țară sau la o distanță mai mare de 100 km decît cea
care exista între locuințele celor doi proprietari în
momentul împerecherii.
28. Dacă contravaloarea unei împerecheri s-a stabilit,
în același timp, prin intermediul plății unei sume și alegerii
unui pui, fără altă prevedere, stăpînul masculului are
dreptul să-și exercite alegerea în rangul al doilea.
În acest caz, regulile menționate mai sus trebuie să fie
luate în considerare; cît despre plate, pe de o parte și
preluarea, pe de altă parte, se va ține seama de observațiile
următoare: certificatul de împerechere nu se va elibera
decît după achitarea prețului și primirea înștiințării privind
nașterea puilor; dacă femela moare înainte de naștere; dacă
toți puii sînt morți în momentul alegerii; dacă femela rămîne
stearpă sau nu s-a născut, ori nu a supraviețuit decît un
pui, stăpînul masculului își păstrează în mod definitiv
dreptul la suma de bani, fără obligația reînorii împerecherii.
29. Regulile fixate prin această Cutumă nu se aplică în
cazul împerecherilor neprevăzute, făcute fără știrea
sau acordul proprietarilor.




Selecționarea Pentru Reproducerea Cîinilor




SELECȚIONAREA PENTRU REPRODUCEREA CÎINILOR



Prin ,,crescător” trebuie înțeleasă acea persoană care se
ocupă cu prăsirea unor cîini de rasă, avînd cel puțin o
pereche în scopul obținerii unor descendenți cu calități
fizice și aptitudini superioare părinților din care provin
sau amatorii serioși care avînd o femelă de calitate excelentă
o împerechează
 periodic cu masculi cel puțin de aceeași valoare, pentru
reproducere.
Această nobilă pasiune poate aduce mari satisfacții dacă
se respectă principala îndatorire și anume aceea de a fi
extrem de exigent și de a nu precupeți nici un efort pentru
ameliorarea calităților rasei pe care o profilează.
Pentru ca un crescător să reușească în misiunea ce și-a
asumat-o va trebui nu numai să se bazeze pe exemplare de
calitate, ci și să dea dovadă de devotament și pricepere,
să manifeste o bunăvoință corespunzătoare și, desigur
să dobîndească rapid rutina necesară.
Fiindcă este un lucru cunoscut că puii nu se dezvoltă
armonios concomitent; mai întîi cresc în înălțime, apoi
se dezvoltă în lungime, la un moment dat ia proporții
cavitatea toracică etc.
Numai asigurînd o alimentație complexă și potrivită
în diversele faze de creștere, soare și mișcare suficiente,
crescătorul va putea selecționa exemplare bine conformate
și corespunzătoare exigențelor.
Mai este necesar ca crescătorul să cunoască perfect obligațiile
estetice ce-i revin ( scurtarea cozii, a urechilor, îndepărtarea
pintenilor ) și îndatoririle medicale printre care se numără
prima deparazitare de viermi intestinali și prima vaccinare.
Un crescător avizat nu va studia doar caracterul exemplarelor
pe care vrea să lă împerecheze, ci se va informa și asupra
caracteristicilor familiilor din care provin.
O împerechere nu trebuie decisă fără o cunoaștere a fraților
deoarece se pare, după cele mai recente cercetări, că o
astfel de analiză este un mijloc mult mai serios de
stabilire a aptitudinilor decît cercetarea ascendenților, un
astfel de examen contribuind direct la determinarea calităților
așa-zis moștenite.
De cea mai mare importanță este așadar ca la dispoziția
crescătorului să fie o femelă de calitate excelentă.
,,Doar dintr-o femelă excelentă se pot naște pui excelenți”.
Selecționarea pentru reproducere este deci constituită
din investigarea concomitentă în mai multe domenii și
anume:
- în domeniul aptitudinilor: aceasta este cea mai veche
metodă și mai toate rasele se trag din acest mod de selecție;
- în privința originii: dacă au fost părinții excepționali,
va fi și puiul excepțional, fiindcă este demonstrat că în
obținerea unor calități moștenite intervin în mod hotărîtor
însușirile părinților.
- studierea calităților descendenților, metoda modernă
care, prin supravegherea urmașilor, selectează cele mai
voloroase exemplare.
Bineînțeles că selecția trebuie să țină seama de mulți
parametri ( agresivitatea, malformații osoase, predispoziții
la anumite boli etc. ) și că eliminarea subiectelor cu tare
este singurul remediu, fiindcă ele sînt ereditare și vor
avea tendința de a se reproduce.
În general însă toți crescătorii care s-au ocupat la un
moment dar de reproducere au folosit una din
următoarele metode:

Înmulțirea în linie ( line-breeding ).
Asocierea a doi reproducători a căror origine provine
de la același strămoș îndepărtat de tipul bunic sau
străbunic, ceilalți descendenți pe arborele genealogic
nefăcînd parte din aceeași linie.
Cînd se folosește reproducerea în cadrul aceleași linii,
sanguine, există o șansă mare ca gene nedorite să se
dubleze ca apariție.
De aceea nu este recomandată.

Încrucișarea în familie ( familly- breeding ).
Aici avem de-a face și cu alte rude apropiată printre
ascendenți.
Asemănător metodei precedente, este de evitat.

Reproducerea în interiorul aceleași linii sanguine în
proporție de cel puțin 50% se numește in-breeding.
Această consanguinitate poate conduce la generații
foarte apropiate între ele, spre pildă, masculul și
femela au avut același tată etc.;
în sfîrșit, numita reproducere afară, out-cros-breeding,
cea mai curent utilizată atunci cînd rasa este perfect
fixată și în care genitorii nu ai nici un fel de rude
comune.
Bineînțeles, această afirmație limitată în timp, deoarece
strămoșii comuni necunoscuți nu sînt excluși.
De asemenea, un crescător va trebui să se preocupe
și de educația precoce a puilor.
Menținuți în stare de izolare în kannel, fără suficientă
mișcare, fără însușirea noțiunilor de bază ale educației,
ai vor fi mai tîrziu greu de dresat, fricoși, cu tare
psihice care îi vor handicapa.
Și poate că nu vor trece mulți ani și se vor găsi și la
noi crescători pasionați care își vor asuma frumoasa
sarcină de a stabili un standard al splendidului ciobănesc
român ce nu așteaptă decît fixarea lui ca rasă și
prezentarea cu succes în circuitul expozițional.